Mesajul celor trei îngeri

Te-ai întrebat vreodată de ce Dumnezeu are o biserică? Sau de ce contează să fii adventist de ziua a șaptea? Un motiv pentru care există biserica este ca lucrarea să fie făcută. Unindu-ne eforturile, suntem capabili să organizăm școli și spitale, evanghelizări și seminare antifumat. Acum, o întrebare bună ar fi: „Ce încercăm să realizăm dacă avem școli, spitale, seminare și întâlniri evanghelistice?

Dacă am fi întrebați fiecare în parte, am răspunde: „Să mărim numărul de membri.” Alții ar spune: „Să îmbunătățim modul de viață.” Iar alții ar răspunde: „Să ne facem prieteni în societate.” Dar nu soldații hotărăsc modul de a acționa al oștirii. Acesta este stabilit de Comandant. Datoria soldaților este să acționeze împreună pentru a îndeplini misiunea la care au fost chemați. Deoarece Hristos este capul bisericii, care sunt direcțiile pe care ni le-a trasat El? Ne-a încredințat un mesaj ce trebuie transmis omenirii. Avem datoria de a-l răspândi peste tot, repede și cu putere. Poți găsi mesajul acesta în Apocalipsa 14:6-12. Iată-l:
 „Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: «Temeți-vă de Dumnezeu şi dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui, şi închinați-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!» Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: «A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!» Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: «Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinților îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primește semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credința lui Isus.»”
 
Sunt vizibili cei trei îngeri în pasajul citit? De aceea se numește acest mesaj al „celor trei îngeri”. Și deoarece este imposibil să dai un mesaj fără să-i știi conținutul, iată un scurt rezumat: Primul înger vestește Evanghelia pe tot globul (Deja am studiat Evanghelia trimestrul acesta). Apoi el avertizează lumea că este judecată și că trebuie să-L respecte pe Judecător.
Al doilea înger anunță că instituțiile religioase ale pământului, în loc să descurce confuzia religioasă din mintea pământenilor, contribuie la agravarea problemei. Prin urmare, oamenii ar trebui să părăsească aceste instituții.
Îngerul al treilea avertizează cu solemnitate ca oamenii să nu primească semnul fiarei dacă nu vor să fie pedepsiți. Acest mesaj îl aduce în prim-plan pe poporul credincios, care este răbdător, păzește poruncile și trăiește prin credință.

1. Citiți din nou cu atenție soliile celor trei îngeri și scrieți-le în propriile cuvinte.
Prima:

A doua:

A treia:

Cuvântul „Evanghelie” este prezent în Biblie de 100 de ori. Prima dată când apare, ne vorbește despre începutul lucrării lui Isus în Galileea și ne reamintește de mesajul primei solii îngerești.

Matei 4:23 „Isus străbătea toată Galileea, învățând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției şi tămăduind orice boală şi orice neputință care erau în norod.” Solia primului înger spune că noi ar trebui să ducem Evanghelia tuturor națiunilor. Dar ce înseamnă aceasta pentru fiecare dintre noi? Nu putem merge cu toții să predicăm în Africa, Australia, Boston și Alaska. Biserica poate face acest lucru, dar noi, ca indivizi, ce să facem? Isus răspunde la întrebare. El a mers „de-a lungul întregii Galilei”. Era zona în care El locuia. În „toată” zona în care locuia, Isus a vestit Cuvântul. El nu a călătorit pe tot globul. El S-a asigurat că fiecare colțișor al acelui loc a fost atins. Mai târziu, Isus Și-a extins misiunea la „toate cetățile și satele” de primprejur. Observați în pasaj cuvântul „toate”:

Matei 9:35 „Isus străbătea toate cetățile şi satele, învățând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputință care erau în norod.” Mesajul primului înger se adresează nu numai „oricărui neam”, ci și „oricărei seminții”. Isus a aplicat acest lucru: S-a adresat oamenilor săraci, infirmilor, leproșilor izgoniți din societate și oamenilor bogați. Isus ne-a arătat cum se transmite lumii acest
mesaj.

Matei 11:5 „Orbii își capătă vederea, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții înviază şi săracilor li se propovăduiește Evanghelia.” Mulți erau receptivi la Evanghelia care îi elibera din sclavia fizică. Aceasta era cu adevărat o „veste bună” (semnificația cuvântului „Evanghelie”). Dar vestea bună a eliberării din sclavia păcatului era un mesaj a cărui proclamare avea un potențial mai primejdios, pentru că aceia care îl lepădau nu o făceau în mod liniștit. O făceau cu lupte, renegându-și fiii, divorțând de partenerul credincios și persecutându-i pe foștii lor prieteni. Totuși, Evanghelia rămânea o veste bună pentru cei persecutați. Cum așa? Pentru că beneficiile Evangheliei sunt mai mari, oricare ar fi costul acceptării ei!

Marcu 10:29,30 Isus a răspuns: «Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viața veșnică.»”

Marcu 8:35 „Căci oricine va vrea să-şi scape viața o va pierde; dar oricine îți va pierde viața din pricina Mea şi din pricina Evangheliei o va mântui.” Este important să păstrați aceste gânduri în minte atunci când duceți Evanghelia între vecini și în orașul vostru natal. Când Evanghelia convinge oamenii să renunțe la căile lor păcătoase, iar diavolul îi ispitește să creadă că viața le va fi ruinată, spuneți-le partea „bună” a „veștii bune” – promisiunea vieții veșnice!

2. Deoarece nimeni nu poate să călătorească în toate țările și să spună mesajul Evangheliei oricărei persoane, cum crezi că se pot aplica la tine cuvintele: „oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi şi oricărui norod”? Cu ce grupuri de oameni din zona ta (bogați/săraci, bătrâni/tineri etc.) ai putea împărtăși mai bine Evanghelia?

3. Explică de ce beneficiile Evangheliei sunt superioare costurilor ei. Cum poate fi Evanghelia o „veste bună” atunci când aduce necazuri și persecuție?

Te-ai jucat vreodată jocul acela în care îi șoptești cuiva un cuvânt la ureche, iar el șoptește cuvântul la urechea următorului și tot așa, până când mesajul trece pe la zece persoane? Mesajul ajunge distorsionat! Dar dacă ar fi scris în loc să fie șoptit, s-ar mai schimba ceva? Nu. Dacă te gândești bine, aceasta te-ar putea ajuta să explici de ce sunt atât de multe biserici. Un mesaj unic a fost șoptit apostolilor. Și, deși ei l-au scris, oamenii din diferitele generații de atunci încoace nu au vrut sau nu au fost în stare să studieze Biblia pentru ei înșiși. Ei au ascultat la „Evanghelia” celor care au ascultat-o la rândul lor de la alții. Și de 2000 de ani, ea a fost rău distorsionată! Este evanghelia alterată o evanghelie adevărată? Pavel răspunde:

Galateni 1:6,7 „Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă evanghelie. Nu doar că este o altă evanghelie, dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.” Aceasta explică relația dintre primul și al doilea mesaj din Apocalipsa 14. Adevărata Evanghelie trebuie să ajungă la lume. Iar lumea trebuie avertizată că celelalte așa-numite „evanghelii” din Babilon nu sunt evanghelii adevărate. Ele nu vor conduce pe nimeni în cer. Nu sunt propovăduite doar false evanghelii, ci și non-evanghelii. Ce este o non-evanghelie? Este un mesaj religios care poate fi adevărat, dar este nesemnificativ și distrage atenția oamenilor de la proclamarea Evangheliei.

O falsă evanghelie este o minciună. O non-evanghelie este o pierdere de timp. Satana poate să-i rețină pe membrii bisericilor de la îndeplinirea datoriei lor, convingându-i să accepte o minciună sau ocupându-le atenția cu nimicuri. Ambele metode sunt eficiente pentru a-i reține de la împărtășirea celor trei solii îngerești cunoscuților și familiei lor.
Poate că ai rude sau prieteni care au convingeri religioase interesante, despre care ei cred că ar trebui să fie înțelese de toți oamenii. Când le asculți, să te întrebi: „Face parte acest crez din solia celor trei îngeri? Este aceasta lucrarea pe care Dumnezeu a dat-o bisericii? Predică acel prieten sau rudă solia celor trei îngeri? Sau ei sunt ocupați cu alte lucruri în afara ei? Dacă ne ocupăm cu lucrarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, aceasta ne va ajuta să recunoaștem doctrinele care ne distrag, atunci când ele vor veni. Pavel le numește „străine”. 

Evrei 13:9 „Să nu vă lăsați amăgiți de orice fel de învățături străine, căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit.” Ellen White le numește „căi false”.
„Aceia care au pășit pe terenul acesta în experiența lor și au luat parte la propovăduirea primei, a celei de-a doua și a celei de-a treia solii îngerești nu sunt așa de predispuși să fie conduși pe căi false ca aceia care nu au avut o cunoaștere din experiență a poporului lui Dumnezeu.” – Solii alese, p. 102 Trebuie îndeplinită sarcina încredințată bisericii – ducerea soliei celor trei îngeri lumii. Când ea va fi încheiată, Hristos va veni.

Matei 24:14 „Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.”

4. De ce auzirea Evangheliei din diferite surse și biserici creștine este problematică?  Unde găsim sursa nealterată a Evangheliei?

5. Care este calea cea mai potrivită pentru tine de a înfrunta ideile străine care pretind să fie mesajul timpului nostru?

6. Compară Romani 1:16,17 cu 1 Corinteni 1:17,18. Potrivit acestor versete, ce este Evanghelia?

Luptă pentru luptători – partea întâi

Cum crezi că ar fi să devii misionar într-o zonă albă? Într-un mod umil, dar plin de pasiune tăcută, plantatorul de biserici Aung Aung* ne pictează în cuvinte un tablou a ceea ce înseamnă împărtășirea lui Isus populației Lahu din Myanmar. Soției mele și mie ni s-a cerut să mergem să predăm la școală și să plantăm o biserică într-un sat al tribului Lahu, aflat în munții din nordul Birmaniei (numită acum Myanmar). Mult timp înainte de a accepta chemarea, ne-am rugat ca Dumnezeu să ne ghideze încotro dorește El și unde există inimi deschise pentru a-L accepta. Știam că pentru a ajunge la ei trebuia să învățăm tot ce se poate despre cultura lor și să le știm limba, pentru că nici eu, nici soția nu suntem Lahu.

Am descoperit că oamenii din acest trib sunt foarte atașați de modul lor de viață tradițional și că sunt foarte mândri de moștenirea lor de vânători și luptători. Am auzit că în trecut au venit în sat și alți misionari creștini, dar localnicilor nu le-a plăcut de ei și i-au alungat. În tribul Lahu există legături comunitare foarte strânse, ei acționând împreună pentru supraviețuire. Fiecare individ din sat se supune voinței bătrânilor și șefului satului. Soțul își tratează soția de la egal la egal și o ajută la creșterea copiilor, ba chiar asistă la nașterea lor. Lahu se confruntă cu sărăcia, abuzul de droguri, traficul uman, lipsa educației și moartea infantilă. Având toate aceste informații, știam că singurul mod de a supraviețui acolo era cu ajutorul lui Dumnezeu.

Mai știam că satul era deschis venirii noastre, pentru că șeful satului a cerut guvernului să trimită profesori, dar ei nu au fost trimiși. Sătenii chiar construiseră o casă și o școală pentru noi! La început observau tot ce spuneam sau făceam și chiar păreau că acceptă stilul nostru de viață adventist. Totuși, le-a trebuit cam un an să ne accepte în inima lor. Dumnezeu ne-a pus în inimă o iubire profundă pentru ei, astfel că și ei au ajuns să ne iubească. Când a trebuit să plec pentru un curs de formare ASAP, ei mi-au spus: „Să nu stai mult. Întoarce-te repede!” Cu siguranță că această atitudine era rezultatul lucrării Duhului Sfânt. La ora actuală, avem treizeci și cinci de elevi în școala noastră, însă cei din satul vecin ne vor trimite curând și copiii lor. Soția mea predă ziua, iar eu seara. Ne place să fim învățători și să vedem cum copii care nu știau să citească sau să scrie devin foarte pricepuți la aceste activități. Înainte de a începe predarea la școală, am construit o capelă și zilnic îi învățăm pe copii să creadă în Dumnezeu, prin istorii biblice, rugăciune și cântece despre Isus. Le strălucesc ochii ori de câte ori scot chitara să cântăm.

Unul dintre liderii satului mi-a spus că părinții sunt foarte fericiți pentru că le ajutăm copiii. Acum pot ține capul sus pentru că și copiii lor au educație. Scopul meu pe termen mai lung este să pot trimite din sat studenți la instituțiile noastre adventiste, ca atunci când se vor întoarce, să continue lucrarea pentru oamenii din propriul sat.
(Va urma)

Soldatul creștin

Editura din Basel, Elveția, se luptă cu guvernul pentru o bucată întinsă de pământ; și acolo, sub ochii noștri, soldații se adună sub drapelul armatei lor. Nu numai cei mari fac manevre militare, ci și tinerii, și băieții au uniformele lor, fiind antrenați să devină soldați. Ei au instrumente muzicale și tobe. Sunt antrenați să facă toate tipurile de servicii. Unii sunt specializați pentru un anumit sector. Sub comanda ofițerilor, ei sunt instruiți să monteze și să demonteze corturi cu precizie și repeziciune, să le împăturească și să le așeze pe căruțe speciale, pe care apoi le deplasează legându-se de ele. Mai au și alte căruțe mici și grele, care au pe ele mici tunuri de bronz. Aceste tunuri montate pe căruțe sunt legate la niște cărucioare care conțin o cutie cu muniție și alte unelte, plus două locuri, unul din ele fiind pentru cel care conduce. Băieții știu să asambleze și să dezasambleze aceste căruțe, apoi să poziționeze tunul pe câmp, ca pentru o acțiune imediată de atac.

Apoi au fost aduse tărgi pe câmp și cei care se presupunea că sunt răniți au fost cu atenție examinați, apoi membrele fracturate au fost imobilizate, iar pacienții au fost transportați la ambulanțe. Astfel este parcursă fiecare sarcină și manevră de război. În unele perioade ale anului, sute de soldați sunt adunați în fiecare zi în parcul din fața ferestrei noastre. La comandă, armele sunt stivuite cu precizie, iar rucsacii sunt puși deoparte; apoi, la un cuvânt, rucsacii sunt așezați pe umerii soldaților și armele sunt preluate. Manevra aceasta este repetată iar și iar. Apoi vine comanda să se treacă la atac și imediat soldații aleargă să cucerească reduta.

Pe când priveam cum soldații făceau această instrucție, m-am gândit la soldații din armata lui Hristos. Dacă este esențial pentru militari să se antreneze îndeajuns pentru a servi patriei în timp de pericol, cum ar trebui să acționeze soldații din serviciul lui Hristos? Se prezintă ei la locul datoriei pentru a fi educați și disciplinați, ca să fie apți pentru luptă? Aceasta este o lucrare dificilă. Războiul creștinului nu este o joacă; nu suntem antrenați în simularea războiului, luptând în gol. Avem de înfruntat un dușman nevăzut, însă real. A fi soldat al lui Hristos nu înseamnă a lenevi sau a alerga după distracții egoiste. Antrenamentului serios și hotărât al unui soldat credincios, care ascultă de ordinele Comandantului mântuirii noastre, i se asociază bucuria adevărată, așa cum nicio altă slujbă nu o poate aduce. Pacea lui Hristos va fi în inima soldatului credincios. Există odihnă în purtarea poverilor lui Hristos pentru sufletul care poartă jugul Lui. Pare a fi o contradicție să spui că nu este nicio odihnă pentru suflet decât dacă te afli într-o slujire continuă și devotată. Dar acesta este adevărul. Fericirea vine din slujirea de bunăvoie, când toate puterile umane sunt implicate într-o acțiune de ascultare a ordinelor Comandantului; o ascultare voioasă, sănătoasă și armonioasă. Cu cât este mai mare răspunderea misiunii încredințate soldatului lui Hristos, cu atât sufletul se bucură în dragostea și aprobarea Salvatorului. Sufletul ajunge la libertate atunci când este în slujba cea mai grea și îndeplinește cele mai obositoare îndatoriri.

Această datorie a soldatului înseamnă muncă. Nu este acea muncă pe care noi o alegem. Inconveniente exterioare, dificultăți și necazuri trebuie purtate de soldații lui Isus. Un război continuu trebuie menținut împotriva înclinațiilor păcătoase și inimilor noastre firești. Nu trebuie să alegem munca cea mai ușoară și mai agreabilă pentru noi; pentru că suntem soldați ai lui Hristos sub disciplina Sa, și nu sub conducerea propriei plăceri. Trebuie să purtăm războaiele Domnului cu bărbăție. Avem de învins dușmani care vor să preia controlul asupra tuturor puterilor noastre. Propria voință trebuie să moară în noi și doar voința lui Hristos să fie ascultată. Soldatul din armata lui Hristos trebuie să învețe să reziste în condiții aspre, să se lepede de eu, să-și ia crucea și să-L urmeze pe Comandant. Sunt multe lucruri de făcut, care, pentru natura umană, sunt grele și supărătoare. Acea lucrare de supunere a sinelui cere determinare și efort
continuu. Prin lupta cea bună a credinței, obținând victorii prețioase, noi ne ținem strâns de viața veșnică. Acest război cere efortul cel mai intens și folosirea tuturor puterilor. Avem de crucificat carnea, cu dorințele și poftele ei. Mi-aș dori să-i văd pe tineri cum se angajează în această realizare care implică exercitarea fiecărui mușchi spiritual și forța fiecărei virtuți. Atunci când ei manifestă credincioșie în fiecare poziție de răspundere, vor fi promovați în poziții de o mai mare responsabilitate. Marea lucrare de salvare de suflete le va fi încredințată lor. Trebuie să fie împreună-lucrători cu Hristos; aceasta înseamnă o slujire de o viață, o viață cu asprimi și conflicte spirituale, până ce munca și viața lucrătorului iau sfârșit. Nu există îngăduință de sine spirituală într-o viață cu adevărat religioasă. 

Dragă tinere, crezi că Isus îți cere prea mult când te cheamă la exercitarea serioasă a abilităților, a tactului, a intelectului și a tuturor puterilor tale în serviciul Său? Nu îndrăznim să facem altfel decât să îți prezentăm condițiile, așa cum sunt în realitate. Nu îndrăznim să-ți prezentăm standarde mai mici sub un pretext fals. Sper să fii înțelept și să socotești corect prețul. Este o lucrare nobilă să-L slujești pe Isus Hristos, care Și-a dat viața, bogățiile și gloria pentru a ne salva din puterea Satanei. Ne trudim pentru o coroană prețioasă și glorioasă, pentru o moștenire veșnică. Premiul este făgăduit: „Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”
Îi veți sluji lui Dumnezeu sau lui Satana? Comandatul nostru ne prezintă o coroană de glorie, o împărăție, locuințe fericite și viața veșnică. Ce oferă Satana? O viață de plăceri păcătoase, păcat și plata păcatului – moartea. Isus dorește să urăști păcatul și să iubești neprihănirea. Vei deveni soldatul lui Hristos și vei purta uniforma Sa, care este haina curată a neprihănirii Lui? — The Youth’s Instructor, 22 decembrie 1886

1. Unde vom găsi „bucuria adevărată, așa cum nicio altă slujbă nu o poate aduce”? Enumeră unele beneficii pe care le ai ca soldat al lui Hristos.

2. „Această datorie a soldatului înseamnă muncă.” Exemplifică această muncă. Ce cuvinte descriu efortul continuu cerut în această luptă?

3. Pentru ce premiu ne trudim noi?

4. Pune în contrast rezultatele slujirii lui Dumnezeu cu rezultatele slujirii lui Satana. Care pare acum mai ușor de urmat?  Care este singura cale rezonabilă?

5. Tu ce vei decide? 2 Timotei 2:3. Vei alege să-I slujești lui Dumnezeu?

Nu din întâmplare: căluții-de-mare

Căluții-de-mare sunt uimitori. Deși e greu de crezut, ei sunt de fapt pești. Desigur, nu din întâmplare, ei sunt ceea ce putem numi o deplasare creativă de la „normă” a marelui Designer. Capul acestor pești speciali se aseamănă cu al unui cal. Dar căluții-de-mare sunt unici nu doar pentru forma capului. Aceste creaturi înoată în sus! Știați că Designerul i-a dat, nu din întâmplare, fiecărui căluț-de-mare o coroniță unică pe cap? Forma diademei nu are niciodată pereche, totuși numai cinci pui dintr-o mie ajung la maturitate. Atunci de ce Dumnezeu dă fiecăruia, în ciuda acestui fapt, un model unic? Este ca și când Creatorul ar avea idei creative nelimitate și neobosite, căutând căi noi de exprimare. Poate că ar trebui să ne oprim și să cugetăm la ce fel de minte are Dumnezeul-Creator.
Mai sunt câteva surprize pe care ni le rezervă căluții-de-mare. Ei au o gură care funcționează ca un tub care aspiră hrana; au ochi care se mișcă independent unul față de altul, ca cei ai cameleonului; și o coadă orientată spre înainte, agățătoare, cu care se pot ține de iarba marină, de corali și de orice altceva. Dacă încă nu sunteți convinși că această creatură este specială, analizați cum se nasc căluții-de-mare.

Femela produce ouă. Apoi alege un mascul de care să îi placă și ei încep o relație. Nu întâmplător, ei se întâlnesc zilnic, timp de câteva zile și „dansează” împreună în apă, cu cozile încolăcite de coada partenerului sau de același fir de iarbă. Între timp, în femelă se dezvoltă ouăle până sunt gata pentru a fi depuse. Acum urmează ceea ce este poate cel mai surprinzător capitol din viața acestor pești. Ei sunt singurul animal cunoscut în lume care să aibă ceea ce putem numi „sarcină masculină”. Perechea de căluți-de-mare petrece opt ore înotând împreună. În cele din urmă, ei lasă firul de iarbă și se rotesc unul față de altul, într-un contact frontal. Masculul împinge apa prin „săculețul pentru puiet” prin partea din față a cozii, până ce cavitatea se deschide, arătând că este goală – o invitație pentru femelă. Ea atunci își folosește un organ special pe care Creatorul i l-a dat, numit ovipozitor. Nu din întâmplare, ea expulzează zeci, până la mii de ouă proaspăt fertilizate în săculețul abdominal al masculului, unde sunt imediat încorporate în peretele săculețului și învăluite cu un țesut special. Nu din întâmplare, prolactina este hormonul produs de mascul pentru a asigura oxigenul necesar ca ouăle să se dezvolte într-un mediu propice. Apropo, prolactina este același hormon asociat cu producția laptelui la mamifere.

Femela căluțului-de-mare îl vizitează pe mascul în timpul celor patru săptămâni de „sarcină”. Ei execută un „dans” zilnic de șase minute, ținându-se de cozi și schimbându-și culorile, accentuând legătura dintre ei. Când vine ziua „nașterii”, masculul are contracții, și bebelușii căluților-de-mare, formați în totalitate, dar la dimensiuni foarte mici, sunt împinși afară din săculeț. Puii au o rată de supraviețuire foarte mică. Dar, cu toate acestea, este un procentaj mai ridicat decât al majorității peștilor, probabil datorat perioadei de incubație care este în grija atentului mascul. Ce putem învăța noi despre Dumnezeu de la micii căluți-de-mare? El are multe alte surprize creative care așteaptă să fie descoperite.