Relaţia dintre MUZICĂ şi BIBLIE

În următoarele lecții vom analiza în profunzime ceea ce spune Dumnezeu despre muzică. Încă de la început, este bine să facem observația că Dumnezeu este sursa muzicii. El ne-a creat cu capacitatea de a ne bucura de muzică. El nu numai că a făcut urechea capabilă să se bucure de sunetul muzicii, dar El a creat și instrumentul de emisie al vocii umane, astfel încât să ne bucurăm să creăm la rândul nostru muzică și să fim părtași la exprimarea muzicală.

Cântatul nu este o artă care aparține doar pământenilor. Biblia ne vorbește despre coruri de îngeri. Însuși Dumnezeu se bucură de muzică; mai mult, El cântă: „Domnul Dumnezeul tău în mijlocul tău este puternic; El va salva, El se va bucura de tine cu bucurie; El se va odihni în dragostea lui, se va bucura de tine cu cântare” (Țefania 3:17 — FIDELA).
Ce anume face ca inima lui Dumnezeu să se umple de această bucurie sfântă? „Noi trebuie să păstrăm în minte marea bucurie manifestată de Păstor când a găsit oaia pierdută... «Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută». Și tot cerul se face ecoul acestei cântări de bucurie. Tatăl Însuși Se bucură pentru cel salvat cântând. Ce emoție, ce bucurie sfântă este exprimată în această parabolă!” (Mărturii pentru biserică, vol. 6, p. 111).

Poate că ne este greu să ne imaginăm ideea sărbătorii din ceruri, dar aceasta este o realitate. La fel ca tatăl fiului risipitor, care a inclus muzica în sărbătoarea de bun venit acasă când fiul s-a întors (Luca 15:25), și îngerii se bucură atunci când un om se pocăiește și Însuși Dumnezeu cântă! Întotdeauna este potrivit să ne bucurăm pentru un om care alege o viață mai bună în detrimentul uneia păcătoase.

Chiar dacă vom studia modalitățile inventate de Satana pentru a distruge viețile oamenilor prin intermediul muzicii, nu vom uita însă de felul în care muzica poate fi o binecuvântare pentru oameni. Nu trebuie subestimată uriașa putere a muzicii de a face bine. Când muzica sfântă este folosită de cineva a cărui minte este plină de Cuvântul lui Dumnezeu, poate chiar să îndepărteze atitudinile rele și atacurile demonice.

Un astfel de bun exemplu este povestea relației dintre David și Saul. „Domnul îl adusese pe slujitorul său David la curtea împăratului pentru ca Saul să beneficieze în urma relației cu iubitul cântăreț al lui Israel. Împăratul iubea muzica și i s-a oferit ocazia de a fi impresionat și supus de același spirit care era viața și inspirația cântecelor lui David” (The Signs of Times, 7 septembrie 1888). „Și, când duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harpa și cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai ușor, se simțea ușurat și duhul cel rău pleca de la el” (1 Samuel 16:23). Asemenea strămoșului Său David, Isus folosea muzica pentru a-i binecuvânta pe alții, chiar și când era tânăr. „Deseori Își exprima bucuria inimii, cântând psalmi și melodii cerești. Deseori, locuitorii din Nazaret Îi auzeau vocea înălțându-se în laude și mulțumiri către Dumnezeu. El întreținea legătura cu cerul prin cântec, iar când tovarășii Săi se plângeau de oboseala muncii, erau înviorați de sublimele melodii ieșite de pe buzele Sale. Imnurile Sale de laudă păreau că îi izgonesc pe îngerii cei răi și, asemenea fumului de tămâie, umpleau locul cu mireasmă. Mintea ascultătorilor Săi era transportată din exilul ei pământesc spre căminul ceresc” (Viața lui Iisus, pp. 34, 35).

Muzica sacră este și un instrument de învățare eficientă. Veți spune: cum așa? Ei bine, pentru că este mai ușor să ne amintim cuvintele când sunt însoțite de puterea cântecului. Acesta este unul dintre motivele pentru care ar trebui să încurajăm și să predăm cântecele sacre. În Coloseni 3:16, Pavel a spus: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.” Cu adevărat, muzica înălțătoare a fost dată ca un dar omului. Dumnezeu ne-a pus la dispoziție acest dar ca să lumineze viețile oamenilor în timpul secolelor întunecate ale păcatului. Cât de recunoscători putem fi că încă poate fi o mare binecuvântare pentru poporul lui Dumnezeu, chiar dacă Satana dorește să transforme acest dar într-un blestem. (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea I.)

„Muzica a fost dată pentru a îndeplini un scop sfânt, acela de a îndrepta gândurile către cele curate, sfinte și înălțătoare și de a trezi adorarea și recunoștința față de Dumnezeu.” — Patriarhi și profeți, p. 594

1. Citiți Țefania 3:17 și Luca 15:7. Enumerați câteva relatări biblice în care Dumnezeu cântă de bucurie.

2. Cum l-a influențat David pe împăratul Saul prin intermediul muzicii sacre? 1 Samuel 16:14-23

Cum i-a influențat Isus prin cântec pe cei din jurul Său?Gândiți-vă la unele cântece pe care le puteți folosi pentru a exercita o influență pozitivă asupra cuiva care se simte iritat, trist, leneș sau descurajat.

În vremurile străvechi, majoritatea oamenilor se închinau idolilor. Mulți dintre ei se închinau la stelele de pe cer și petreceau o mare parte din timpul lor onorând aceste zeități. Vremurile nu s-au schimbat foarte mult. Astăzi, rolul idolilor a fost luat de mulți artiști, pe care oamenii chiar îi numesc staruri. Mulți oameni petrec mult timp ascultând realizările acestora și se bucură de spectacolele lor. Ei le imită felul de a se îmbrăca și, câteodată, chiar felul în care aceștia merg!

Păzitorii Sabatului nu sunt imuni față de ideea de a avea idoli. Subiectul în discuție din lecția prezentă este un astfel de idol, pe care ei îl aleg uneori. „Muzica este idolul căruia i se închină mulți dintre cei care susțin că sunt creștini păzitori ai Sabatului” (Mărturii pentru biserică, vol. 1, p. 481). Cum transformă Satana muzica într-un idol?

„Satana nu are nimic de spus împotriva muzicii, dacă poate face din ea un canal prin care să câștige acces la mintea tinerilor” (Idem). Cum caută Satana să preia controlul gândurilor noastre prin muzică? El o folosește ca să ne câștige atenția, ca să ne risipim timpul și ca să ne insufle idealurile lui în minte. „Tot ceea ce distrage mintea de la Dumnezeu și ne consumă timpul care ar trebui dedicat slujirii Sale se potrivește scopului lui Satana” (Idem).
 Observați că Satana profită de dragostea de muzică înnăscută pe care Dumnezeu a pus-o în inimile noastre. Prin intermediul muzicii, el caută să ne deturneze gândurile de la Dumnezeu înspre noi și performanțele noastre, sau spre reușita altei ființe umane.

„Când este folosită într-un scop bun, muzica este o binecuvântare; dar adeseori ea este transformată de Satana într-unul dintre cele mai atrăgătoare mijloace ale lui de a ademeni sufletele și a le prinde în capcană” (Idem).

Observați cum Satana caută să se folosească de performanțele noastre muzicale ca să nască mândria în noi. El vrea ca muzicienii să se gândească la ei și să atragă atenția asupra lor în loc să o îndrepte spre Dumnezeu. Când serviciile noastre de închinare atrag atenția asupra interpreților și a performanțelor lor, atunci muzica devine o închinare la idoli. Începem să punem  în centrul atenției plăcerea și elementul distractiv, în loc să căutăm să-L mulțumim pe Dumnezeu.

Observăm un alt punct important: chiar și muzica bună, de calitate, poate fi „un blestem teribil” când înlocuiește dedicarea și rugăciunea. Permiteți voi muzicii să ocupe timpul ce ar trebui dedicat studiului Bibliei și rugăciunii? Orice activitate, până și muzica, ce ne îndepărtează de studiul Bibliei și de rugăciune devine un idol. V-ați gândit vreodată că ascultarea unui CD sau urmărirea unui videoclip cu muzică spirituală poate înlocui ușor studiul Bibliei? Acum știți că lucrurile nu stau așa!

Adevărul este că trebuie să trăim prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Cu toate că poate înfrumuseța Cuvântul, muzica nu poate să-L înlocuiască. Nu ne putem hrăni dintr-o melodie așa cum o putem face din Scriptură. Cuvântul ne poate salva, pe când muzica nu. Biblia ne oferă putere. Muzica exprimă doar nevoia și mulțumirea noastră pentru această putere. Subliniem aceasta deoarece muzica este adesea unul „dintre cele mai atrăgătoare mijloace ale Satanei” pentru a înșela oamenii, făcându-i să creadă că sunt binecuvântați când, în realitate, binecuvântarea lipsește. El le oferă un sentiment al puterii fără să ofere puterea de a învinge, ceea ce îi face pe oameni să se simtă sănătoși din punct de vedere spiritual când, de fapt, ei flămânzesc după pâinea vieții!

Profetul Ieremia a înțeles sursa hranei spirituale: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele” (Ieremia 15:16). Această discuție nu este despre muzica proastă sau despre versuri stricate. Este despre puterea Cuvântului și despre lipsa de sens în viața omului care nu dedică suficient timp pentru a înțelege Biblia. Haideți să nu copiem greșeala lui Solomon! El și-a „dobândit cântăreți și cântărețe și desfătările fiilor oamenilor, instrumente muzicale, și acelea de toate felurile”, dar a descoperit în cele din urmă că totul era deșertăciune și chinuire a duhului și nu era de niciun folos sub soare” (Eclesiastul 2:8,11 – FIDELA).
(Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)

3. Cum poate muzica să devină un idol?  Gândiți-vă cu atenție la locul pe care îl ocupă muzica în viața voastră. A ajuns să fie un idol pentru voi?

Cu toate că muzica poate fi periculoasă atunci când înlocuiește studiul Bibliei, ea ocupă totuși o parte importantă a vieții noastre spirituale. Cunoscând aceasta, când profeții Samuel și Ilie au înființat școli în care să fie instruiți conducători pentru poporul lui Dumnezeu, ei i-au învățat pe tineri și muzica sacră. Mai mult decât atât, Dumnezeu Și-a manifestat prezența la școlile acestea, inspirând elevii să compună muzică sacră, care era cântată și prețuită în aceste școli evlavioase timpurii. Acesta este idealul și pentru școlile noastre din prezent.

„Materiile principale pe care le studiau în aceste școli erau legea lui Dumnezeu, cu instrucțiunile date lui Moise, istoria sacră, muzica sacră și poezia... Se cultiva un spirit de evlavie. Elevii nu erau învățați doar
că trebuie să se roage, ci și cum să se roage, cum să se apropie de Creatorul lor, cum să aibă credință în El și cum să înțeleagă și să asculte de învățăturile Duhului Său. Intelectul sfințit scotea din vistieria lui Dumnezeu lucruri vechi și lucruri noi, iar Duhul lui Dumnezeu Se manifesta în profeții și cântări sfinte” (Educație, p. 23).

În aceste școli ale profeților, Samuel imita exemplul bun stabilit de patriarhi, care foloseau muzica sacră pentru a-și învăța copiii. „În Abel, pe care l-a ucis Cain, și după aceea în Enoh, Set, Metusala, Noe și mulți alții, Domnul a avut martori credincioși, oameni drepți care, în generația lor, au trăit cu frică de Dumnezeu. Amintirile lor nu erau estompate și șterse. Ei primiseră cuvintele de învățătură de la Adam și le repetaseră mai departe copiilor și nepoților lor. Prin cântece erau relatate multe episoade istorice și adevăruri importante” (The Youth’s Instructor, 21 mai 1903). Sub inspirația Duhului Sfânt, elevii lui Samuel au compus numeroase cântece, înainte ca împăratul David să-și compună psalmii. În ceruri vom afla care sunt psalmii scriși de acești elevi și vom putea urmări efectele puternice și chiar vindecătoare ale acestei muzici inspirate asupra israeliților. Vom vedea cum muzica sacră s-a răspândit în tot Israelul, binecuvântând casa lui David și influențând dragostea lui pentru muzică în timp ce creștea.

Ați observat că prin aceste cântece sacre erau relatate „multe episoade istorice și adevăruri importante”? Dumnezeu nu a vrut ca poporul Său să cânte niște cântece banale, ci i-a inspirat să compună mai degrabă o muzică înălțătoare, plină de gânduri profunde. Versurile inspirate de El conțin adevăruri profunde de o semnificație profetică și istorică. Pe măsură ce cântecele au fost repetate din nou și din nou, muzica i-a ajutat pe oameni să memoreze adevărul și să-l înțeleagă. Muzica aceasta a slujit ca o barieră împotriva apostaziei.

Una dintre ultimele îndatoriri ale lui Moise a fost să scrie o cântare foarte importantă. O puteți găsi în Deuteronomul 32:1-44. „Cântecul acesta nu era doar istoric, ci și profetic. În timp ce relata purtarea minunată a lui Dumnezeu față de poporul Său în veacurile trecute, le prefigura marile întâmplări ale viitorului, biruința finală a celor credincioși când Domnul Hristos Se va arăta din nou în putere și mărire... Trebuia să fie cântat de adunare când se participa la serviciul divin și să fie repetat la lucrul de peste zi. Era datoria părinților să imprime atât de bine cuvintele acestea în mintea receptivă a copiilor lor, încât să nu le uite niciodată” (Patriarhi și profeți, p. 261).

Pentru moment, vom menționa doar un singur fragment. Observați frumoasa descriere a grijii pe care o purta Dumnezeu pentru Israel: „El l-a găsit într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; l-a înconjurat, l-a îngrijit și l-a păzit ca lumina ochilor Lui. Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întinde aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui” (Deuteronomul 32:10,11).

Muzica și poezia înălțătoare lucrează împreună. Poezia conține idei prețioase. Cântarea înfrumusețează adevărul cu un model muzical minunat și face să fie ușor de reamintit. Duhul lui Dumnezeu încă se manifestă printre elevii evlavioși, conducându-i să compună o muzică sacră frumoasă, însoțită de cuvinte ce transmit idei profunde. Aceste melodii încă sunt de ajutor să înscrie acele idei în minte. Să cântăm o astfel de muzică oriunde am merge.
 

4. Numiți o cântare pe care o cântăm astăzi, care conține „multe episoade istorice și adevăruri importante”.

5. Citiți cântarea lui Moise din Deuteronomul 32:1-43. Detaliați pe scurt episoadele istorice și adevărurile importante pe care le învață.

Studiu suplimentar: Viața lui Iisus, pp. 831–835 (în orig.); Patriarhi și profeți, pp. 592–602; 643 (în orig.).
Studiu suplimentar pentru lecțiile 40–48: Vocea umană în vorbire și cântare, pp. 407–469 (în orig.).

O mustrare aduce binecuvântări – a 40-a parte, de John N. Loughborough
Pe când mă aflam la Healdsburg, am primit o copie a buletinului California Christian Advocate, în care erau prezentate întâlnirile noastre prin comparație cu cele ale Mișcării millerite din 1844.

Un editor de ziar scrisese despre adunările de corturi ale adventiștilor: „Pe vremuri, ei au ținut discursuri mulțimilor ce ieșiseră să audă vorbindu-se despre profeție. În cele din urmă, au stabilit data întoarcerii Domnului, iar în ziua hotărâtă, îmbrăcați în hainele lor de mers în ceruri, unii s-au dus în cimitire ori s-au cățărat pe acoperișuri... Această mișcare din Healdsburg are aceleași trăsături. Bărbații ce conduc întâlnirile nici nu predică, nici nu se roagă... Au cărți de vânzare despre Daniel și Apocalipsa. Oamenii nu trebuie să se teamă că dintr-o asemenea mișcare entuziastă va ieși ceva permanent.”
|
După un timp, s-a întâmplat să fiu în cort când a oprit diligența cu poșta chiar în față, iar vizitiul ne-a informat că primisem o scrisoare. Aceasta era adresată „Fraților de la cortul din Healdsburg, California”. Am deschis-o și am citit-o. „Îmi cer scuze că mă adresez vouă cu titulatura de „Frații din cort”, căci nu vă cunosc numele. Probabil că ați văzut articolul din numărul recent al California Christian Advocate, în care se vorbea despre întâlnirile în cort organizate de voi aici, în Healdsburg. În acel articol se zicea că aveți cărți de vânzare despre subiectul cărții Apocalipsa. Studiez această carte de 20 de ani și am trimis scrisori în New York, Philadelphia și alte locuri ca să obțin vreun tratat care o explică, dar nu am avut noroc să găsesc ceva. Aș dori să-mi trimiteți prin serviciul de curierat Wells Fargo Express una dintre cărțile despre Apocalipsa pe care le vindeți. Trimiteți-o C.O.D. și voi trimite suma de plată. Vă rămân profund îndatorat, William Hunt, Gold Hill, Nevada.”

Iată, dar, cum poate fi verificată valabilitatea Scripturii: „Căci n-avem nicio putere împotriva adevărului, ci pentru adevăr.” Micul articol din ziar scris împotriva noastră a lansat un apel pentru căutarea adevărului. Am făcut un pachet de cărți pentru domnul Hunt și i l-am trimis prin poștă ca să facem economie. Apoi i-am scris o scrisoare lungă în care îi explicam ofensele editorului aduse adventiștilor și i-am spus despre poporul nostru și ce făceam noi. Le-am menționat și altora despre cărțile noastre și despre ziarul nostru săptămânal The Advent Review and Sabbath Herald. Nu a trecut mult și angajatul serviciului de curierat Wells Fargo mi-a adus o scrisoare nouă din Gold Hill, Nevada, adăugând și informația că la biroul lor mă aștepta și un pachet cu bani. „N-am putut să-l aduc până ce nu semnați pentru primire”, a spus.

Domnul Hunt mi-a scris că a citit toată literatura din pachet și că acum o citea a doua oară. Era recunoscător că găsise atât de multă lumină și spunea că o crede în întregime. „Nu vreau să vă pierd urma”, a adăugat, „așadar, când plecați din Healdsburg, asigurați- vă că-mi trimiteți adresa oficiului vostru poștal.” A comandat Review pentru un an de zile, precum și alte cărți pe care i le menționasem. „Vă trimit 20 de dolari prin Wells Fargo”, mi-a scris. Luați plata pentru cărți și restul păstrați-i dumneavoastră.

I-am trimis cărțile pe care le-a cerut și i-am spus că nu vreau să păstrez banii pentru mine. În curând, m-am trezit că mi-a trimis alți 20 de dolari pe care să-i folosesc la cheltuielile cu cortul. Corespondența a continuat până când i-am trimis copii după tot ce publicase denominațiunea, inclusiv un set din Mărturii. Drept răspuns, a trimis pentru a treia oară 20 de dolari și ne-a spus că el crede tot ceea ce noi învățăm și că își aranjase afacerile lui astfel încât să țină cont de Sabat. Ajunși în punctul acesta, am știut că nu trebuia să ne alarmăm din cauza micilor reproșuri ce ne erau aduse.

Arta cântecului sacru
În mijlocul întunericul moral a strălucit încă o dată lumina purității, sfințeniei și adevărului. Conducătorul ales era un levit tânăr, care în primii ani se bucurase de influența unei mame credincioase, care se ruga. Copilăria lui nu fusese pătată de corupția din jur. Samuel era de-acum investit de către Dumnezeul lui Israel cu funcția triplă de judecător, profet și preot. Punând o mână în mâna Domnului Hristos, iar cu cealaltă luând cârma națiunii, el a condus poporul cu o înțelepciune și hotărâre menite să-l păzească pe Israel de distrugere.

Prin Samuel au fost înființate școlile profeților, pentru a servi ca o barieră împotriva corupției răspândite pe scară largă și pentru a promova bunăstarea morală și spirituală a tinerilor. Aceste școli s-au dovedit o mare binecuvântare pentru Israel, promovând acea neprihănire care înalță o națiune și punând la dispoziție oameni calificați să acționeze cu teamă de Dumnezeu, în rolul de conducători și de sfătuitori. Pentru a îndeplini acest obiectiv, Samuel a adunat grupuri de tineri evlavioși, inteligenți și studioși. Aceștia au primit numele de fii ai profeților. Pe măsură ce trăiau în părtășie cu Dumnezeu și studiau cuvântul și lucrările Lui, aceștia au ajuns să fie plini de înțelepciune de sus, precum și bogat înzestrați cu comori intelectuale. Învățătorii nu erau doar buni cunoscători ai adevărul divin, ci și cei care se bucuraseră de comuniunea cu Dumnezeu și primiseră înzestrarea specială a spiritului Său. Aceștia se bucurau de respectul și încrederea oamenilor, atât pentru învățătura lor, cât și pentru evlavia de care dădeau dovadă.

Pe vremea lui Samuel existau două astfel de școli: una la Rama, unde se găsea și casa profetului, și cealaltă la Chiriat-Iearim, unde se afla atunci chivotul. Alte două școli au fost adăugate pe vremea lui Ilie, la Ierihon și Betel, iar altele au fost înființate ulterior la Samaria și Ghilgal. Elevii acestor școli s-au susținut prin propria lor muncă de agricultori, sau fermieri, și meșteșugari. În Israel acest lucru nu era considerat ciudat sau degradant; într-adevăr, se considera că era o crimă să lași copiii să crească fără să știe să facă o muncă folositoare. Ascultând de porunca lui Dumnezeu, fiecare copil era învățat o meserie, deși urma să fie educat pentru slujba
sfântă. Mulți dintre învățătorii religioși se întrețineau prin muncă manuală. Chiar și mai târziu, pe vremea lui Hristos, nimeni nu considera că ar fi fost degradant pentru Pavel și Aquila să își câștige existența din confecționarea de corturi.

Subiectele principale de studiu în aceste școli erau legea lui Dumnezeu, cu instrucțiunile date lui Moise, istoria sacră, muzica sacră și poezia.... Duhul lui Dumnezeu se manifesta în mod evident la aceste seminare, prin profeții și cântări sacre. Cu o anumită ocazie, o ceată de profeți l-a întâlnit pe Saul la „colina lui Dumnezeu”, nu departe de Ghibea. Profeții aveau cu ei psaltiri și tamburine, fluiere și harpe. Sub influența Duhul Sfânt, acești oameni proroceau și Îl lăudau pe Dumnezeu cântând la instrumente și din voce. Duhul Domnului și puterea lui de convertire au venit și peste Saul, și el a prorocit împreună cu ei. Arta cântecului sacru a fost cultivată cu sârguință în acele școli ale profeților. Nu se auzeau valsuri frivole și nici vreo cântare frivolă care să-l laude pe om și să distragă atenția de la Dumnezeu, ci psalmii sacri, solemni, de laudă la adresa Creatorului, înălțându-I numele și reamintind de lucrările Sale minunate. 
Astfel, muzica era creată ca să servească unui scop sfânt, pentru a ridica gândurile la ceea ce este curat, nobil și înălțător și pentru a trezi în suflet devotament și recunoștință față de Dumnezeu. Cât de diferite sunt obiectivele pentru care sunt adesea dedicate talentele muzicale! Câți dintre cei care au acest dar îl folosesc pentru a se onora și a se înălța pe sine, în loc să-L slăvească pe Dumnezeu! Dragostea pentru muzică îi determină pe cei neglijenți să se alăture iubitorilor de plăceri în adunări lumești, unde Dumnezeu le-a interzis copiilor Săi să meargă. Astfel, ceea ce este o mare binecuvântare atunci când este folosit corect poate deveni una dintre cele mai de succes metode ale lui Satana pentru a distrage mintea de la Dumnezeu și de la lucrurile eterne.

Muzica ocupă un rol în închinarea la Dumnezeu în curțile cerești. În cântecele noastre de laudă, ar trebui să ne străduim să ne apropiem cât mai mult de armonia corurilor cerești. Adesea mi s-a întâmplat să sufăr ascultând voci neșlefuite, atingând tonalități înalte și țipând literalmente cuvintele sacre ale vreunui imn de laudă. Cât de nepotrivite sunt aceste voci ascuțite sau răgușite pentru un serviciu de închinare solemn și plin de bucurie adresat lui Dumnezeu. Tânjesc să-mi pun dopuri în urechi sau să fug de acolo; iar când aceste manifestări dureroase se termină, mă bucur. Cei care fac din cântat o parte din închinarea divină ar trebui să aleagă imnuri cu un acompaniament muzical adecvat ocaziei; nu în tonuri funebre, ci melodii vesele, dar solemne. Vocea poate și trebuie să fie modelată, îmblânzită și supusă.

Formarea adecvată a vocii trebuie privită ca o parte importantă a educației. Cântărețul ar trebui să se antreneze să rostească distinct fiecare cuvânt. Trebuie amintit faptul că interpretarea muzicală ca parte a serviciului religios este la fel de mult un act de închinare ca și rugăciunea. Inima trebuie să simtă spiritul cuvintelor, să le dea o expresie corectă. Pentru a-și învăța copiii, părinții nu ar trebui să angajeze un profesor de muzică lipsit de respect pentru lucrurile sacre și nici nu ar trebui să le permită să învețe și să practice cântece de dans frivole.

Cât de mare este diferența dintre școlile din timpurile străvechi, aflate sub supravegherea lui Dumnezeu Însuși, și instituțiile noastre moderne de învățare. Se găsesc puține școli care să nu fie guvernate de tradițiile și obiceiurile lumii. Sunt puține școlile în care dragostea unui părinte creștin pentru copiii săi nu va avea parte de o amară dezamăgire. – Semnele timpului, 22 iunie 1882

1. Cum s-a îngrijit Samuel să ferească poporul Israel de distrugere?

2. Enumerați câteva moduri prin care școlile profeților au fost o binecuvântare pentru Israel.

3. Care erau subiectele principale de studiu în școlile profeților?

4. Ce fel de muzică nu se auzea în școlile profeților?Descrieți muzica ce se auzea în aceste școli. 

5. Cum folosește Satana muzica pentru a face din ea un instrument de succes pentru a îndepărta mintea de Dumnezeu și lucrurile veșnice?

6. Ce ar trebui să ne străduim să facem în cântecele noastre de laudă?

7. Puneți în antiteză muzica bună față de cea rea.

Piciorul lui Timmy
Trop, trop, trop! Auzind picioarele goale pe podea, mi-am ridicat privirea din studiul de dimineață și am văzut un cap mic ce se ițea deasupra scaunului din camera de zi. Timmy, în vârstă de patru ani, găsise deschisă ușa din spate și intrase ca să vadă dacă nu am un măr să mănânce la micul dejun. În curând am descoperit că avea o problemă mai mare decât stomacul gol – Timmy șchiopăta. „Ce s-a întâmplat?”, l-am întrebat. „Eram cu prietenul meu pe bicicletă, când o altă bicicletă s-a apropiat de noi și mi-am prins piciorul.” Am examinat piciorul lui Timmy. Din partea laterală a călcâiului drept îi lipsea o bucată de piele. Piciorul era murda și, dacă nu făceam ceva, s-ar fi putut infecta ușor. I-am promis lui Timmy un măr dacă mă va lăsa să-i curăț piciorul.

„Dar o să mă doară!”, a scâncit. „Știu, dar o să doară mai puțin dacă o să-l curățăm acum, decât dacă o să așteptăm până ce piciorul ajunge într-o stare mai rea”, i-am spus. Am găsit o găletușă și am curățat- o bine. Soțul meu a stat cu el pe canapea și s-au uitat la cărți ilustrate din Biblie în timp ce lucram în bucătărie, pregătindu-mă de temuta curățare a piciorului. Înainte să-l chem pe Timmy, i-am tăiat un măr să mănânce când aveam să-i curăț piciorul, sperând că o să-l distragă. Îmi dădeam seama că-l doare când i-am curățat rana, dar era un băiat curajos, iar în curând piciorul lui a ajuns mult mai curat. Am pus Betadine pe rană, i-am bandajat piciorul ca să nu se murdărească e parcursul zilei și l-am trimis afară la joacă.

De abia după o oră am reușit să închei timpul de părtășie cu Dumnezeu. Am deschis Biblia la Ioan 14, uitându-mă și în jurnal să văd unde rămăsesem. Am citit ultima propoziție pe care o scrisesem: „Doamne, ajută-mă să Te dezvălui altora prin cuvintele pe care le spun azi.” Tocmai ce Îl rugasem pe Dumnezeu să mă folosească pentru a arăta dragostea Sa altora, când ne-am trezit cu Timmy peste noi. Mi-am înclinat capul. „Îți mulțumesc, Doamne, pentru că mi-ai dat ocazia să fiu mâinile Tale și gura Ta ca să-l ajut pe acest copil al Tău.”

Asta s-a întâmplat în urmă cu două zile. Acum, de două ori pe zi, Timmy vine să-l spăl, să-l dezinfectez și să-i rebandajez piciorul. A găsit o rățușcă de cauciuc pe blat și se bucură jucându-se cu ea în apă. Acest lucru i-a distras atenția de la durerea înțepătoare din picior. Vă rog să vă rugați pentru Timmy, pentru bunica și bunicul lui, care au grijă de el. Rugați-vă să vadă un Dumnezeu destul de puternic ca să aibă grijă de băiețelul lor. Rugați-vă pentru părinții lui, care l-au dus la templu și i-au legat încheieturile cu sforicele ca să-l protejeze de spiritele rele. Rugați-vă ca prin mine să vadă un Dumnezeu care poate face o lucrare mai bună de vindecare decât toate sforile din toate templele. Rugați-vă ca Dumnezeu să ușureze aceste poveri și să ajute acest băiețel să ajungă un martor puternic în această țară.

Voi, servi, degrab-acum ieşiţi,
La nunta lui Isus, poftiţi
Pe-oricare oaspeţi veţi găsi
Cu bucuria de-a veni!

Să-i poftiţi, să-i zoriţi,
Să-i zoriţi pe toţi să vină!
Să-i poftiţi, să-i zoriţi,
Ca să-mi fie casa plină!

Spuneţi şi celui obosit:
La Domnu-i pacea de găsit;
Să ştie cei făr-ajutor:
Domnul e bunul lor Păstor!

Auzi, răsună vocea Lui
În mijlocul pustiului!
Ca bun Păstor, azi cheamă El
Să vină orice mieluşel!

Dar cine-aude pe Păstor
Să meargă să-I dea ajutor:
S-aducă mieii-n loc curat
Şi să-i ferească de păcat?

Ah, din pustiul arzător,
Răsună jalnic plânsul lor!
Eşti tu samaritean milos?
Mergi şi îndeamnă-i la Hristos!