Cum să ne purtăm cu falșii învățători

De parcă Pavel nu ar fi avut deja destule probleme, a mai apărut încă una: falși învățători în biserică. Acești oameni i se opuneau lui și lucrării și slujirii lui. Mai mult, acești presupuși învățători îi ademeniseră și pe unii membri din Corint. Pavel se referă la lupta lui cu această problemă ca la un război spiritual.

Exagerează? Deloc. Pavel știa că, în cele din urmă, acei oameni nu i se opuneau lui, ci lui Hristos Însuși. Nu era genul de lider narcisist preocupat să-și mențină reputația pentru a-și legitima puterea și autoritatea asupra celor aflați sub conducerea lui. El știa că mesajul pe care fusese însărcinat să-l predice era o chestiune de viață și de moarte, cu consecințe veșnice. Și știa că fusese trimis de către Dumnezeu Însuși. „Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:1).

Când vine vorba de învățături false, biserica trebuie să acționeze cu dragoste, dar cu fermitate, pe baza autorității Scripturii. Mesajul Evangheliei trebuie conservat, nealterat și curat, pentru a da sufletelor speranța veșniciei.

19 septembrie: Ziua Slujirii Pastorale

Comentariu EGW

Prima şi cea mai mare datorie a oricărei fiinţe raţionale este să afle adevărul din Scripturi, apoi să umble în lumină şi să-i încurajeze şi pe alţii să-i urmeze exemplul. Trebuie să studiem conştiincios Biblia în fiecare zi, insistând asupra fiecărei idei şi comparând verset cu verset. Întrucât va trebui să răspundem personal înaintea lui Dumnezeu, trebuie să ne formăm convingerile singuri, dar cu ajutor divin.

Adevărurile cel mai clar prezentate în Biblie au fost puse la îndoială şi învăluite în întuneric de către oameni culţi, care, dându-se mari înţelepţi, susţin că Scripturile au un înţeles mistic, ascuns, spiritual, care nu transpare din limbajul folosit. Aceștia sunt nişte învăţători falşi. Unora ca aceştia Isus le-a spus: „Nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Marcu 12:24). Limbajul Bibliei trebuie să fie explicat conform sensului literal, în afară de cazul în care este folosit un simbol sau o figură de stil. Hristos a promis: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască… învăţătura” (Ioan 7:17). Dacă oamenii ar lua Biblia aşa cum este scrisă, dacă n-ar exista falşi învăţători, care să-i inducă în eroare şi să le încurce minţile, s-ar ajunge la nişte rezultate care le-ar produce bucurie îngerilor şi mii de oameni care acum rătăcesc printre atâtea erori ar fi aduşi în staulul lui Hristos.

Atunci când studiem Scripturile trebuie să ne exercităm toate puterile minţii şi să ne punem la lucru gândirea ca să înţelegem, atât cât putem ca muritori, lucrurile profunde ale lui Dumnezeu. Totuşi, nu trebuie să uităm că ascultarea şi supunerea ca ale unui copil constituie adevărata atitudine a celui care vrea să înveţe. Dificultăţile din Scriptură nu se pot rezolva niciodată prin aceleaşi metode folosite pentru a înţelege problemele filozofice. În studiul Bibliei nu trebuie să pornim cu acea încredere în sine cu care atât de mulţi păşesc în cercetările ştiinţifice, ci cu o dispoziţie de rugăciune, profund conştienţi de dependenţa noastră de Dumnezeu, şi cu o dorinţă sinceră de a cunoaşte voia Sa. Trebuie să fim umili şi dispuşi să învăţăm, pentru a dobândi cunoştinţe de la marele EU SUNT. Altfel, îngerii răi ne vor orbi atât de mult mintea şi ne vor împietri atât de mult inima, încât adevărul nu ne va mai impresiona.

Multe părţi din Scriptură, pe care specialiștii în Biblie le consideră taine sau peste care trec declarându-le neimportante, sunt pline de lecţii şi de încurajări pentru cel care a învăţat în şcoala lui Hristos. – Tragedia veacurilor, p. 598, 599

1. Blândețea lui Pavel în relația cu corintenii era uneori confundată cu slăbiciunea. Ce cuvinte sau expresii din 2 Corinteni 10:1-11 arată curajul lui Pavel de a înfrunta problema falșilor învățători din Corint?

Pavel începe într-o notă foarte personală: „Eu, Pavel, vă rog” (2 Corinteni 10:1). Acest lucru arată cât de preocupat era el de învățăturile false care se infiltrau în biserică. Formula din versetul 1 face trimitere ironic la acuzația oponenților săi, cum că ar fi intimidant și înfricoșător când scria scrisori de la distanță, dar un laș demn de milă când discuta cu oamenii față în față (2 Corinteni 10:10,11). El răspunde că ceea ce părea slăbiciune ar trebui privit ca o blândețe puternică și o bunătate asemenea lui Hristos.

Învățătorii falși trebuie înfruntați atât cu îndrăzneală, cât și cu încredere (2 Corinteni 10:2), dar ambele să fie amestecate cu blândețea lui Hristos (2 Corinteni 10:1). Domnul Isus a spus odată: „Eu sunt blând și smerit cu inima” (Matei 11:29). În același timp, El i-a înfruntat cu îndrăzneală pe schimbătorii de bani din templu, răsturnându-le mesele și numindu-i tâlhari (Matei 21:12,13). Le-a zis în față fariseilor că sunt ipocriți și morminte văruite (Matei 23:23-27). Ca și Domnul Isus, Pavel știe că suntem într-un război spiritual care cere folosirea întregii armuri a lui Dumnezeu (Efeseni 6:12-17).
Limbajul lui Pavel din 2 Corinteni 10 este militar, pentru că sunt în joc vieți omenești (2 Corinteni 10:3-6). Nu este un simplu conflict uman, ci o luptă divină pentru câștigarea oamenilor de partea lui Hristos. În această privință, orice argument fals și orice opinie arogantă trebuie înfruntate și dărâmate, pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât orice gând „să îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5).

În acest război spiritual, Pavel acționează cu autoritatea lui Hristos. Această autoritate însă urmărește zidirea, nu dărâmarea (2 Corinteni 10:8). Nu le e greu conducătorilor spirituali să afirme că acționează prin autoritatea lui Dumnezeu, dar ei trebuie să-și amintească faptul că autoritatea lor este dată de Hristos și că, asemenea Lui, trebuie să fie blânzi și smeriți cu inima. Afirmația lui Pavel cu privire la autoritatea dată de Domnul se datorează îngrijorării sale că cei din Corint ascultau de oamenii nepotriviți, riscând astfel loialitatea lor față de Hristos.

Cum putem fi și blânzi, și îndrăzneți atunci când ne confruntăm cu falși învățători? De ce trebuie să fim așa?

Comentariu EGW

În viitor, vor apărea amăgiri de tot felul, iar noi avem nevoie de o temelie solidă. Avem nevoie de stâlpi puternici de susținere a zidirii. Nici măcar un cui să nu fie mutat din locul pe care l-a stabilit Domnul! Vrăjmașul va introduce teorii false, cum ar fi învățătura că nu există Sanctuar. Acesta este unul dintre punctele cu privire la care va avea loc o îndepărtare de la credință. Unde vom găsi un loc sigur de adăpost, dacă nu în adevărurile pe care Domnul ni le-a dat în ultimii cincizeci de ani?

Vreau să vă spun că Hristos trăiește. El mijlocește pentru noi și îi va mântui pe toți cei care vor veni la El cu credință și vor asculta de îndrumările Sale. Dar amintiți-vă că El nu vrea să vă dedicați energiile criticării fraților voștri. Ocupați-vă de mântuirea propriului suflet! Faceți lucrarea pe care v-a dat-o Dumnezeu! Veți găsi atât de multe de făcut, încât nu veți mai avea nicio tendință de a critica pe altcineva. Folosiți talentul vorbirii pentru a ajuta și a binecuvânta. Dacă faceți lucrarea pe care Dumnezeu v-a dat-o, veți avea un mesaj de dus și veți pricepe ce se înțelege prin sfințirea Duhului.
Să nu credeți că Satana stă degeaba. Să nu credeți că armata lui este pasivă. El și agenții lui sunt astăzi pe teren. Trebuie să ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu. După ce am făcut totul, trebuie să stăm tari, înfruntând căpeteniile, domniile și duhurile răutății care sunt în locurile cerești. Dar, dacă luăm toată armura lui Dumnezeu, vom constata că atacurile vrăjmașului nu vor avea putere asupra noastră. Îngerii lui Dumnezeu vor fi în jurul nostru pentru a ne proteja. Am asigurarea lui Dumnezeu că așa va fi.

În Numele Domnului Dumnezeului lui Israel, vă rog să veniți în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului printre oamenii viteji. Dacă faceți aceasta, veți avea de partea voastră un Ajutor puternic, un Mântuitor personal. Veți fi acoperiți cu scutul providenței. Dumnezeu vă va deschide o cale, astfel încât să nu fiți niciodată luați prin surprindere de vrăjmaș. – Ye Shall Receive Power, p. 239

Teorii false vor fi amestecate cu fiecare fază a experienței și susținute cu o seriozitate satanică pentru a captiva mintea fiecărui om care nu este înrădăcinat și ancorat într-o cunoaștere deplină a principiilor sfinte ale Cuvântului. Chiar din mijlocul nostru se vor ridica învățători falși, care vor asculta de spirite înșelătoare ale căror doctrine sunt de origine satanică. Acești învățători îi vor atrage pe ucenici după ei. Ei se vor strecura pe nesimțite printre cei neștiutori, vor folosi cuvinte lingușitoare și vor face reprezentări false iscusite, cu un tact seducător.

Singura speranță a bisericilor noastre este să rămână treze. Cei care sunt bine ancorați în adevărul Cuvântului, cei care testează totul printr-un „Așa spune Domnul” sunt în siguranță. Duhul Sfânt îi va călăuzi pe cei care prețuiesc înțelepciunea lui Dumnezeu mai presus de sofismele înșelătoare ale agenților satanici. Să se roage mult, nu în limitele umane, ci sub inspirația iubirii adevărului așa cum este el în Isus Hristos. Familiile care cred în adevăr trebuie să rostească cuvinte de înțelepciune și înțelegere, cuvinte care le vor veni pe buze pentru că au studiat Scriptura. – Ye Shall Receive Power, p. 125

Ieri am văzut că Pavel și cei care lucrau împreună cu el își considerau slujirea parte dintr-un război spiritual și în acest scop foloseau armele lui Dumnezeu. Astăzi vom vedea că învățătorii falși acționează după criterii omenești. Ei se laudă fără să fie cazul. În schimb, Pavel se laudă doar în Domnul, îndemnând ca „oricine se laudă să se laude în Domnul” (2 Corinteni 10:17).

2. Potrivit 2 Corinteni 10:13-17, cum poate o atmosferă de competitivitate să dăuneze predicării Evangheliei?

Formulările laudative ale lui Pavel la adresa propriei persoane i-au intrigat pe interpreți de-a lungul veacurilor. Dar lauda de sine era o practică obișnuită în lumea antică și era controlată de convenții sociale pentru a evita ofensarea audienței. Pavel cunoștea aceste convenții și le respecta. În plus, Pavel arată clar că modul lui de a se lăuda se deosebește de cel al învățătorilor falși. El se laudă în Domnul (2 Corinteni 10:17). Acesta era un citat din Vechiul Testament: „Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ” (Ieremia 9:24). Citând acest pasaj din Ieremia, Pavel arată că Hristos este în centrul atenției – dragostea, dreptatea și neprihănirea lui Hristos.

Cu alte cuvinte, lauda lui Pavel se concentrează pe realizările lui Dumnezeu prin Hristos. Deci lauda lui este biblică și, prin urmare, nevinovată. Pe de altă parte, oponenții lui au ajuns într-o atmosferă de competitivitate, comparându-se unii cu alții, ceea ce constituie o dovadă de nepricepere (2 Corinteni 10:12).

În 2 Corinteni 10:14-16 Pavel sugerează că predicarea Evangheliei este obiectivul principal al slujirii lui, atât în Corint, cât și în regiunile de dincolo de el. Dragostea lui Pavel pentru Domnul Isus îl făcea să vorbească necontenit despre vestea bună a mântuirii, găsită în moartea și învierea Domnului Hristos.

Spre deosebire de falșii învățători din Corint, care se lăudau pe ei înșiși, Pavel fusese recomandat și aprobat de Dumnezeu (2 Corinteni 10:12,18). El a fost „chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:1). Și a rămas credincios acestei chemări până la sfârșitul vieții (2 Timotei 4:7).

Recitește 2 Corinteni 10:12-18! Cum pot conducătorii bisericii, sau chiar membrii, să evite o atmosferă de competiție? De ce este atât de ușor să ne lăsăm prinși în lucruri care de fapt nu contează?

Comentariu EGW

Pavel n-a pierdut niciodată din vedere cununa vieții care avea să-i fie dată, și nu numai lui, ci tuturor celor care vor fi iubit venirea Domnului Hristos. Dar numai biruința prin Hristos îl făcea să dorească atât de mult această cunună a vieții. Domnul Isus nu vrea ca noi să râvnim să primim răsplata, ci să dorim să împlinim voia lui Dumnezeu pentru că aceasta e voia Sa, fără să ne gândim la răsplata pe care o vom primi.

Darul lui Dumnezeu este viața veșnică. Domnul dorește ca toți cei ce primesc harul Său să se încreadă în El pe deplin. El ne cheamă să avem o credință curată, simplă, să ne încredem în El fără să ne întrebăm ce răsplată vom primi. Noi trebuie să lucrăm pentru El cu toată inima, dovedind că suntem pe deplin încredințați că El va judeca și hotărî cu dreptate.

În descrierea scenei judecății, când cei drepți vor primi răsplata, iar în dreptul celor răi se va rosti sentința, cei neprihăniți sunt reprezentați ca întrebându-se ce au făcut de primesc o astfel de răsplată. Dar ei au nutrit o credință statornică în Hristos. Ei au fost plini de Duhul Său și, fără să facă vreun efort conștient, ei I-au slujit lui Hristos în persoana sfinților Săi, făcându-le acele servicii care aduc o răsplată sigură. Dar nu au lucrat pentru a primi o răsplată. Ei au privit ca fiind cea mai mare onoare faptul de a le fi îngăduit să lucreze așa cum a lucrat Hristos. Ce au făcut, au făcut din iubire pentru Hristos și pentru semenii lor, iar Acela care S-a identificat cu omenirea suferindă a socotit aceste fapte ale lor de compasiune și iubire ca fiind făcute pentru El Însuși. …

Fiecare dar și fiecare talent pe care le avem le datorăm Domnului. Fiecare biruință este câștigată prin harul Său. De aceea este cu totul nepotrivit să ne mândrim în vreun fel pentru acestea. …

Dacă ne-am aminti că suntem testați și puși la încercare înaintea universului ceresc, că Dumnezeu ne pune la probă ca să vadă ce fel de spirit avem, ar exista printre noi meditație mai serioasă și rugăciuni mai arzătoare. Cei care lucrează în smerenie își dau seama că, prin sine însuși, omul nu poate să facă nimic bun. Ei sunt cu totul recunoscători și plini de mulțumire pentru privilegiul de a avea o legătură strânsă cu Dumnezeu. Slujirea lor este împletită cu principiul și aceasta face ca darurile lor să fie plăcut înmiresmate. Ei au aceeași încredere în Dumnezeu pe care o are un copilaș în tatăl său pământesc.

Noi nu suntem atât de mult răsplătiți pentru activitatea și zelul nostru, cât pentru sensibilitatea, amabilitatea și iubirea pe care le-am împletit în lucrarea noastră pentru cei bolnavi, cei apăsați și chinuiți. – Lift Him Up, p. 343

Noul Testament conține mai multe avertizări în legătură cu falșii învățători din comunitățile creștine. Însuși Isus i-a avertizat pe ucenici cu privire la acest lucru (Matei 7:15-20). Și apostolii au atras atenția asupra acestui aspect (Galateni 1:6-9; 1 Timotei 6:3-5; 2 Petru 2:1-3).

3. Ce dificultăți avea Pavel, în 2 Corinteni 11:1-15, în privința acestor învățători falși?

Pavel demască lucrarea învățătorilor falși. În același timp, el arată că slujirea lui este centrată pe Hristos. El compară biserica din Corint cu o mireasă și se identifică drept tatăl ei, având responsabilitatea de a o prezenta lui Hristos (2 Corinteni 11:2). Face acest lucru pentru că iubește biserica (2 Corinteni 11:11) în așa măsură încât era dispus să nu fie o povară financiară pentru ea, deși avea dreptul să fie sprijinit de ea (2 Corinteni 11:7-12).

Pe de altă parte, apostolii „nespus de aleși” (probabil o referire ironică la învățătorii falși) sunt comparați cu șarpele care a înșelat-o pe Eva (2 Corinteni 11:3). Asemenea lui Satana în grădina Eden, învățătorii falși din Corint sunt caracterizați de înșelăciune și de corupție (2 Corinteni 11:3,4). Principala îngrijorare a lui Pavel era că ar putea să-i abată pe corinteni de la devotamentul și credincioșia lor sinceră față de Hristos.

Intruşii predicau un alt mesaj decât predica Pavel – un alt Isus și o altă evanghelie (2 Corinteni 11:4). Acest lucru arată că nu oricine Îl predică pe Domnul Isus este un instrument trimis de Dumnezeu. În această privință, Însuși Isus a spus: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri” (Matei 7:21). În Galateni 1:6-9 Pavel spune că oricine predică o altă evanghelie aduce asupra sa o osândă, dar unii din Corint tolerau acest tip de rătăcire.

Pavel îi demască pe falșii apostoli spunând că sunt „lucrători înșe­lători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos” (2 Corinteni 11:13). Ei se prefăceau apostoli ai lui Hristos, la fel cum „Satana se preface într-un înger de lumină” și „slujitorii lui [ai lui Satana] se prefac în slujitori ai neprihănirii” (2 Corinteni 11:14,15). Ce situație tragică: oameni care se pretind slujitori ai lui Hristos acționează ca agenți ai lui Satana! Pavel își încheie expunerea spunând că „sfârșitul lor va fi după faptele lor” (2 Corinteni 11:15).

Cât de categoric reacționează Pavel la rătăcirea din biserică! Ce ar trebui să ne spună lucrul acesta?

Comentariu EGW

Poporul lui Dumnezeu este îndrumat către Scripturi care sunt un scut împotriva influenței învățătorilor falși și a puterii înșelătoare a duhurilor întunericului. Satana folosește orice mijloc posibil pentru a-i împiedica pe oameni să cunoască Biblia, pentru că declarațiile ei clare îi dezvăluie înșelăciunile. La orice redeșteptare a lucrării lui Dumnezeu, prințul răului este stârnit la o activitate mai intensă; el depune acum toate eforturile pentru lupta finală împotriva lui Hristos și a urmașilor Săi. Ultima mare dezamăgire se va desfășura în curând înaintea noastră. Antihrist își va face lucrările miraculoase sub ochii noștri. Atât de mult se va asemăna contrafacerea cu adevărul, încât va fi imposibil să se facă distincția între ele fără Sfintele Scripturi. Orice afirmație și orice minune trebuie probată cu mărturia Bibliei. …
Cine face din săvârșirea de miracole testul credinței sale va descoperi că Satana poate, prin anumite înșelătorii, să facă minuni care vor părea adevărate.

Satana este un lucrător viclean și va introduce amăgiri subtile pentru a aduce întuneric și confuzie în minte și a smulge din rădăcini învățăturile privitoare la mântuire. Cei care nu acceptă Cuvântul lui Dumnezeu așa cum este scris vor fi prinși în capcana lui.
Îngerii răi sunt pe urmele noastre în fiecare clipă. … Ei ocupă teritorii noi și fac minuni și lucrări uimitoare în fața noastră. …

Unii vor fi ispitiți să primească aceste minuni ca și cum ar veni de la Dumnezeu. Bolnavii vor fi vindecați înaintea noastră. Minuni se vor înfăptui sub ochii noștri. Suntem oare pregătiți pentru încercarea care ne așteaptă când minunile mincinoase ale lui Satana se vor manifesta într-o măsură și mai mare? Nu vor fi multe suflete înșelate și prinse în laț? Pentru că se îndepărtează de învățăturile și poruncile clare ale lui Dumnezeu și pleacă urechea la rătăciri, mintea multora se pregătește să primească aceste minuni mincinoase. Acum trebuie să ne înarmăm cu toții pentru lupta în care trebuie să ne angajăm în curând. Credința în cuvântul lui Dumnezeu, studiat cu rugăciune și aplicat în practică, va fi scutul nostru împotriva puterii lui Satana și ne va face biruitori prin sângele lui Hristos. – Maranatha, p. 156

În lucrarea noastră pentru Dumnezeu, vom întâmpina multă împotrivire. Prin falsitate și înșelăciune, iudeii s-au străduit să-i împiedice pe oameni să creadă în Hristos. Astăzi, învățători falși vor recurge la orice mijloace pentru a-i împiedica pe oameni să ajungă să cunoască adevărul. Aceștia sunt cei care iubesc rătăcirea mai mult decât adevărul, pentru că adevărul este în opoziție cu înclinațiile lor și cu modul lor de acțiune. Ei refuză să se pocăiască pentru a fi convertiți, chiar dacă dovezile adevărului sunt clare și convingătoare. Ei nu vor să cerceteze Scripturile, ca să vadă dacă aceste lucruri sunt așa sau nu. …

Înaintea poporului lui Dumnezeu stă o lucrare măreață și solemnă. Credincioșii trebuie să se apropie de Hristos prin sacrificiu și lepădare de sine, unicul lor scop fiind să ducă întregii lumi solia harului. Unii vor lucra într-un fel și alții, în altul, după cum îi va chema și îi va călăuzi Domnul. Dar toți trebuie să se lupte împreună, căutând să facă din lucrare un întreg perfect. … 

Minți neconsacrate vor ridica obstacole în calea lucrării Domnului, așa cum au făcut și în trecut. Dar nu vă opriți să intrați în controverse și să creați probleme neplăcute. Dacă sunteți împiedicați în vreun fel, fiți gata să-L onorați pe Dumnezeu lucrând într-un mod deschis. La timpul potrivit, obstacolele care acum par de netrecut vor fi îndepărtate. Dumnezeu le poate îndepărta în cele mai neașteptate moduri atunci când vede că, făcând aceasta, poate cel mai bine să-Și glorifice Numele. …

Vor veni încercări, căci sunt mulți care umblă în contradicție cu Dumnezeu. Asigurați-vă că umblați înaintea Lui cu blândețe și smerenie. Da, s-ar putea să fiți judecați greșit, dar cei care vă vorbesc de rău vor fi rușinați dacă în voi se va manifesta constant farmecul caracterului lui Hristos. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 221

După ce i-a demascat pe falșii învățători ca agenți ai lui Satana (2 Co­rinteni 11:1-15), Pavel acum „intră” în jocul lor și se laudă puțin, așa cum ar face un „nebun” (2 Corinteni 11:16-21), astfel încât corintenii să poată vedea cât de lipsit de sens era să dea atenție vorbelor învățătorilor falși. Dacă membrii din Corint îi prețuiau atât de mult pe ei, cu atât mai mult merita Pavel o considerație și mai mare. Suferințele lui pentru Evanghelie arată că el era un slujitor credincios al lui Hristos (2 Corinteni 11:22,23).

4. Ce idee subliniază Pavel în 2 Corinteni 11:22-28?

Deși legitimitatea evreiască a lui Pavel este identică cu a învățătorilor falși (2 Corinteni 11:22), slujirea lui Pavel pentru Hristos o depășește pe a lor (2 Corinteni 11:23). „Sunt ei slujitori ai lui Hristos?”, întreabă el. Răspunsul este: „Eu sunt și mai mult.” Eforturile lui au fost mai multe; întemnițările, mai dese; bătăile, mai aspre. Și lista continuă: cinci ocazii în care a primit 39 de lovituri (2 Corinteni 11:24), bătăi cu nuiele, lapidare, naufragii, pericole în ape adânci (2 Corinteni 11:25), pericole în călătorii, pericole pe râuri, pericole din partea tâlharilor, pericole din partea coreligionarilor, pericole din partea păgânilor, pericole în orașe aglomerate, pericole în ținuturi pustii, pericole pe mare, pericole din partea falșilor credincioși (2 Corinteni 11:26), munci istovitoare, trude, nopți nedormite, foame, sete, lipsă de hrană, frig, lipsă de îmbrăcăminte (2 Corinteni 11:27). Ca și cum toate acestea n-ar fi fost de ajuns, a trebuit să se confrunte și cu chinul lăuntric din cauza profundei lui griji pentru biserici (2 Corinteni 11:28).

Numai un adevărat slujitor al lui Hristos ar fi dispus să sufere așa pentru Evanghelie. Dacă Pavel chiar ar fi vrut să se laude cu suferințele lui, ar fi avut multe de spus. Dar secțiunea următoare a scrisorii arată că lauda lui nu se întemeia pe ceea ce făcuse el pentru Hristos, ci pe ceea ce făcuse Hristos pentru el. Pavel știa că puterea lui Dumnezeu se vede mai clar în slăbiciunea omenească (2 Corinteni 12:9,10). Dându-i un „țepuș în carne”/„spin în trup” (12:7, VDC/BINT), Dumnezeu l-a ferit pe Pavel de atitudinea de a se lăuda cu realizările lui. Acest lucru l-a făcut să rămână smerit, conștient de slăbiciunea sa, dependent de puterea divină și în situația de a primi mai mult din harul și îndurarea lui Dumnezeu.

Ai suferit și tu pentru binele Evangheliei? Ce ai învățat din acea experiență? Cum te poate ajuta modul în care Pavel și-a purtat suferințele să le porți și tu pe ale tale?

Comentariu EGW

A făcut marele apostol al neamurilor vreun sacrificiu real când și-a schimbat statutul său de fariseu cu Evanghelia lui Hristos? Răs­pun­dem: Nu! În mod hotărât, el a renunțat la bogăție, la prieteni și la statutul său social, la onoruri publice și la rudele sale pe care le iubea cu fervoare și sinceritate. A ales să-și lege numele și destinul de cel al unui popor pe care îl considerase de joasă speță și gunoiul tuturor; dar, de dragul lui Hristos, a suferit pierderea tuturor lucrurilor.

Ostenelile sale au fost mai mari decât ale oricăruia dintre ucenici, loviturile primite, peste măsură. A fost bătut cu nuiele, lovit cu pietre, a naufragiat, a fost adesea în primejdie de moarte. A fost în pericol pe uscat și pe mare, în cetăți și în pustiu, din partea tâlharilor și a propriilor compatrioți. Și-a continuat lucrarea sub slăbiciuni continue, în dureri, în oboseală, în priveghiuri adesea, în frig și în lipsă de îmbrăcăminte. … Când a stat înaintea lui Nero, cel însetat de sânge, nimeni nu i-a fost alături. …

Dar și-a dedicat Pavel timpul său prețios relatării abuzurilor grave pe care le-a suferit? Nu, el a îndreptat atenția de la sine însuși către Isus. Nu a trăit pentru propria fericire, totuși a fost fericit. … „Îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre” (2 Corinteni 7:4). Și, în ultimele zile ale vieții sale, știind că îl așteaptă o moarte de martir, el exclamă cu satisfacție: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința” (2 Timotei 4:7). Și cu privirea îndreptată asupra viitorului nemuritor, care fusese marele scop și motivația întregii sale lucrări, el adaugă, cu deplina siguranță a credinței: „De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da «în ziua aceea» Domnul, Judecătorul cel drept.” Și apoi, acest om care trăise pentru alții uită de sine: „Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” O, ce om nobil al credinței!
Pavel a fost un exemplu viu de ceea ce ar trebui să fie fiecare creștin adevărat. El a trăit pentru slava lui Dumnezeu. … „Căci pentru mine, a trăi este Hristos” (Filipeni 1:21). – Our High Calling, p. 363

Toți cei care sunt plini de Spiritul Său vor iubi așa cum a iubit El. Același principiu care determina acțiunile lui Hristos îi va conduce și pe ei în purtarea lor unul cu celălalt. Această iubire este dovada că sunt ucenicii Săi. „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii”, a spus Domnul Isus. Când oamenii sunt legați laolaltă, nu prin forță sau interes personal, ci prin dragoste, ei arată lucrarea unei influențe care este mai presus de orice influență umană. Acolo unde există o astfel de unitate, ea este dovada că în om a fost refăcut chipul lui Dumnezeu, că a fost sădit în el un nou principiu de viață. Aceasta arată că există putere în natura divină pentru a rezista agenților supranaturali ai răului și că harul lui Dumnezeu supune egoismul inerent inimii firești.

Această dragoste, manifestată în biserică, va stârni cu siguranță mânia lui Satana. Hristos nu a deschis pentru ucenicii Săi o cale ușoară. „Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră”, a spus El. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: «Robul nu este mai mare decât stăpânul său.» Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.” Evanghelia trebuie dusă mai departe prin luptă, înfruntând împotrivirea, pericolul, pierderi și suferință. Dar cei care fac această lucrare nu fac altceva decât să calce pe urmele Învățătorului lor. – Lift Him Up, p. 298

În 2 Corinteni 12:14 – 13:10, Pavel informează biserica despre a treia lui vizită (2 Corinteni 12:14; 2 Corinteni 13:1). El arătase că nu este inferior niciunui apostol fals și acum este încrezător că poate să vină din nou la Corint și să încerce să îi reabiliteze pe membrii nepocăiți. De fapt, acesta era unul dintre scopurile principale ale acelei vizite. Toate cele făcute și spuse de Pavel erau pentru ridicarea și consolidarea bisericii (2 Corinteni 12:19).

5. Conform 2 Corinteni 12:20,21, ce păcate puneau în pericol starea spirituală a bisericii din Corint?

Lista de păcate din 2 Corinteni 12:20,21 este asemănătoare cu altele din epistolele lui Pavel (Romani 1:29-31; Galateni 5:19-21). Primele două elemente apar în 1 Corinteni 3:3, unde Pavel face referire la invidia și cearta dintre membrii din Corint. Pavel se teme că lucrurile nu vor sta cu mult altfel la a treia lui vizită. El spune: „Mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea” (2 Corinteni 12:20). Aceasta înseamnă că, în loc să discute cu ei „prin blândețea și bunătatea lui Hristos” (2 Corinteni 10:1), acum ar fi „gata să pedeps[ească] orice neascultare” (2 Corinteni 10:6).

Principala lui grijă este posibilitatea ca membrii implicați în „necu­răție, curvie și spurcăciuni” să nu se fi pocăit (vezi 2 Corinteni 12:21). Exact genul acesta de păcate provoacă dezbinări în biserică.

Apoi Pavel se concentrează pe rolul disciplinei bisericești pentru a-i reabilita pe cei aflați în păcat (2 Corinteni 13:1-4). Slăbiciunea nu este o scuză pentru un mod de viață păcătos. Cei care vor să ducă o viață de biruință vor primi putere (2 Corinteni 13:4). Faptul că unii din Corint practicau păcatul sexual era o dovadă că puterea lui Dumnezeu nu era o realitate în viața lor. Pavel dorea ca ei să se pocăiască și să aibă parte de puterea care duce la ascultare. Să-i disciplineze era ultimul lucru pe care voia să-l facă. El spune: „Totuși ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceți nimic rău [...], ci ca să faceți ce este bine [...] și ne rugăm pentru desăvârșirea voastră” (2 Corinteni 13:7-9). Ce rugăciune frumoasă! El îi îndeamnă să se cerceteze ca să vadă dacă sunt în credință.

Citește 2 Corinteni 13:5! Ce înseamnă să fii în credință? Cum poți ști că ești în credință?

Comentariu EGW

Mulți dintre cei care nutresc îngăduința de sine și murmură când aud mărturia directă a soliei către Laodiceea nu-și dau seama cât de păcătoase sunt de fapt faptele lor, dar, la judecată, le va fi rușine de comportamentul lor nerecunoscător și plin de răzvrătire împotriva Aceluia care a fost atât de îngăduitor cu ei și nu i-a nimicit în păcatele lor. Nicio mărturisire și nici lacrimile nu vor mai fi de niciun folos pentru cei cărora nu le-a păsat de raportul vieții lor. Mulți dintre cei care acum pretind că sunt ucenici ai lui Hristos vor fi numărați printre aceia care nu au vrut să se pocăiască, ci și-au înșelat sufletul spre ruina lor veșnică. Ocolirea adevărului nu îi va da nimănui curajul ca, în ziua judecății, să deschidă gura pentru a se apăra. Atunci vor fi deschise cărțile care conțin rapoartele faptelor fiecărui om. …

Dumnezeu a trimis mesaje prin Cuvântul Său către cei care duc o viață nepăsătoare și nu se rușinează de calea lor rea. Am auzit rostindu-se cuvintele: „Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: «Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu»? Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă” (Isaia 40:27,28). Dacă cei ce sunt nepăsători și plini de îngăduință de sine L-ar căuta pe Domnul și și-ar mărturisi păcatele, ar vedea cum viețile lor nepocăite îi conduc pe alții în rătăcire și s-ar pocăi și s-ar converti. …

Dumnezeu apelează continuu la inima omului, îndemnând-o să recunoască dragostea și mila Lui și să primească neprihănirea Lui în locul principiilor răului. Așa a apelat El la omenire în toate veacurile. În zilele lui Noe, Hristos le-a vorbit oamenilor printr-o unealtă omenească și le-a predicat acelora care se aflau în robia păcatului. El a venit la Israel învăluit într-un stâlp de nor ziua și într-un stâlp de foc noaptea. El a fost cel care a îndrumat acea mare mulțime în pribegia prin pustiu. …

Sunt mulți care nu cântăresc suficient aceste lucruri. Instrucțiunile date lui Israel ar trebui înțelese astăzi de fiecare suflet. Omul poate pretinde că are o mare inteligență, dar are nevoie de o pricepere mai mult decât omenească pentru a înțelege descoperirile Evangheliei. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 278

„Domnul Își păzește poporul de repetarea rătăcirilor și greșelilor din trecut. Întotdeauna au existat din abundență învățători falși care, susținând doctrine eronate și practici nelegiuite și acționând pe baza unor principii false în cel mai ipocrit, ascuns și amăgitor mod, au încercat să înșele, dacă este posibil, chiar și pe cei aleși” (Ellen G. White, în The Advent Review and Sabbath Herald, 7 ianuarie 1904).

„Domnul vrea să pună la încercare ideile noastre, pentru a ieși în evidență nevoia unei examinări minuțioase a viului Său Cuvânt, ca să vedem dacă suntem în credință sau nu. Mulți care susțin că ei cred adevărul se mulțumesc cu starea în care se află, zicând: «Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic.»” […] „Chiar și acolo unde adevărul este evident, mulți oameni dau curs erorii. Dacă ar compara doctrinele pe care le cred cu Cuvântul lui Dumnezeu și nu l-ar mai citi în lumina doctrinelor lor, pentru a demonstra că ideile lor sunt corecte, nu ar mai umbla în întuneric și orbire și nici nu ar mai proteja eroarea. Mulți conferă cuvintelor Scripturii un sens care să se potrivească propriilor lor idei, înșelându-se astfel pe ei înșiși și pe alții prin felul greșit în care interpretează Cuvântul lui Dumnezeu. Când începem să studiem Cuvântul lui Dumnezeu noi trebuie să ne umilim inima. Trebuie dat la o parte tot egoismul nostru, orice dorință de originalitate. Ideile la care am ținut foarte mult nu trebuie considerate infailibile” (Ellen G. White, Sfaturi către editori, p. 36, 37).

Zilnic:
Psalmii 30
Psalmii 31
Psalmii 32
Psalmii 33
Psalmii 34
Psalmii 35
Psalmii 36
Ellen G. White, Dietă și hrană, Apendice 1, „Dificultățile întâlnite și compromisurile...” – „Am fost o credincioasă reformatoare…”

1. Ce zicea psalmistul când îi mergea bine? 

2. Când ar trebui să se roage orice om evlavios?

3. Ce ar trebui să căutăm și după ce să alergăm?

4. Cu ce este asemănată dreptatea lui Dumnezeu? 

5. Care este unul dintre motivele pentru care Ellen White a fost în stare să înfăptuiască o lucrare atât de mare?

Comentariu EGW

Asemenea lui Hristos, „Avertizarea lui Pavel împotriva «tradiției» și a «filozofiei»”, 26 noiembrie, p. 344.