A myBible oldal továbbfejlesztett változatán dolgozunk. Próbáld ki most →

Lucrarea lui Pavel în Corint

Text de memorat

„Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o __: «Nu te __, ci __ şi nu tăcea, căci Eu sunt __ _şi __ nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă __; _, fiindcă __ __ __ în această cetate»” (Faptele apostolilor 18:9,10).

Pavel își începe epistola către corinteni identificându-se ca apostol al lui Isus Hristos, chemat „prin voia lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:1; vezi și 2 Corinteni 1:1). Convingerea sa cu privire la cine este el în raport cu Domnul Isus este atât de fermă încât, cu puține excepții, acesta este modul în care își începe toate scrisorile.

  1. Care sunt cele două elemente ale lucrării lui Pavel evidențiate în 1 Corinteni 1:1 și Romani 1:1? Vezi și Galateni 1:1!

Pavel vorbește despre chemarea și apostolatul său ca împlinire a voii lui Dumnezeu. Este convins că nu de la oameni vine chemarea lui, ci de la Dumnezeu (Galateni 1:1). Asemenea lui Ieremia, Pavel a fost chemat de Dumnezeu încă din pântecele mamei sale (Ieremia 1:5), ca un act al harului divin (Galateni 1:15), iar acest lucru s-a întâmplat ca el să proclame Evanghelia lui Hristos printre neevrei.
În 1 Corinteni 15:8 Pavel se include printre cei cărora li s-a arătat Hristos după înviere (1 Corinteni 15:5-7). După câteva versete el sugerează că apostolatul său a fost urmarea acelei întâlniri cu Domnul Isus (1 Corinteni 15:9-11).

Titlul de „apostol al lui Isus Hristos” cuprinde o serie de concepte. În primul rând, transmite ideea unei persoane trimise de Domnul Isus. Totuși Pavel folosește această expresie și pentru a se identifica drept slujitor al lui Hristos (Romani 1:1; Tit 1:1; Galateni 1:10), precum și predicator și învățător (1 Timotei 2:7; 2 Timotei 1:11). Indiferent că Pavel predică sau îi învață pe alții, Hristos este întotdeauna în centrul atenției. Pe scurt, Pavel este un apostol al lui Isus Hristos.

Isus nu este doar centrul apostolatului lui Pavel, ci și centrul vieții lui Pavel. Gândurile și trăirile lui erau pline de prezența Domnului Isus. Dovada acestui fapt este că el se referă la Isus în mod repetat în secțiunea introductivă și de mulțumire din 1 Corinteni (de 9 ori în 9 versete). Pavel L-a iubit pe Domnul atât de mult încât nu putea să nu se gândească la El și să nu vorbească despre El. Își dorea să-L împărtășească pe Isus celor aflați în grija sa, astfel încât și viața lor să orbiteze în jurul Domnului Hristos. În timp ce el era chemat să fie apostol, ceilalți erau chemați să fie urmași credincioși ai lui Hristos, indiferent de rolul la care i-a chemat Domnul.

Pavel a fost chemat să fie apostol. Care este chemarea ta și de unde știi că aceasta este chemarea ta? Dacă crezi că nu ai o chemare, roagă-L pe Domnul să îți arate lucrarea pe care a ales-o pentru tine!

Comentariu EGW

Porunca solemnă care îi fusese dată lui Pavel cu ocazia întrevederii sale cu Anania a rămas ca o greutate pe inima sa. Când a auzit cuvintele: „Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea”, Pavel a privit pentru prima dată fața lui Anania. Acest om evlavios, sub inspirația Duhului Sfânt, i-a spus: „Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit şi să auzi cuvinte din gura Lui, căci Îi vei fi martor faţă de toţi oamenii pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit. Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului!” (Faptele 22:13-16).

Aceste cuvinte erau în armonie cu cuvintele lui Isus Însuși, care, atunci când l-a oprit pe Saul în călătoria spre Damasc, a declarat: „M-am arătat ţie ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul neamurilor la care te trimit ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea lui Satana la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi” (Faptele 26:16-18). Pe măsură ce medita la aceste lucruri în inima sa, Pavel a înțeles din ce în ce mai bine semnificația chemării sale de a fi „apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu” (Efeseni 1:1). Chemarea sa venise „nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos și prin Dumnezeu Tatăl” (Galateni 1:1). Măreția lucrării care îi stătea înainte l-a determinat să studieze mai mult Sfintele Scripturi, pentru a putea predica Evanghelia „nu cu înțelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică” (1 Corinteni 1:17), „ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere”, pentru ca credința tuturor celor ce ascultau „să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2:4,5). – Ye Shall Receive Power, p. 279

În relatările despre cei care au lucrat și au suferit pentru Numele lui Isus, nu există niciun nume care să strălucească mai puternic sau cu o lumină mai pură decât numele lui Pavel, apostolul neamurilor. Dragostea lui Isus strălucind în inima lui l-a făcut să uite de sine, să se lepede de sine. El L-a văzut pe Hristos înviat, iar chipul Mântuitorului i-a fost întipărit în suflet și a strălucit în viața lui. Cu o credință, un curaj și o tărie care nu s-au lăsat descurajate de pericole sau oprite de obstacole, el și-a croit drum din țară în țară pentru a răspândi cunoștința despre crucea lui Hristos. – Our Father Cares, p. 122

Marele misionar englez William Carey obișnuia să spună că repara încălțăminte pentru a se întreține, dar adevărata lui lucrare era câștigarea de suflete. La fel, Pavel făcea corturi pentru a-și câștiga existența (Faptele apostolilor 18:1-3), dar adevărata lui activitate era, bineînțeles, câștigarea oamenilor la Hristos.

Săptămâna aceasta vom arunca o privire asupra lucrării lui Pavel pentru biserica din orașul Corint. Așa cum vom vedea, biserica era plină de probleme, multe dintre ele nu diferite de cele cu care se confruntă bisericile noastre astăzi, la aproape 2.000 de ani distanță. De fapt, oricine a avut contact cu creștinismul o perioadă mai lungă de timp sau a fost implicat în lucrarea bisericii ar putea întreba: A fost vreodată un grup creștin care să nu aibă nicio problemă? Răspunsul este de la sine înțeles.

Pavel înfruntă problemele din Corint, și le înfruntă prin mesajul crucii Domnului Hristos (1 Corinteni 2:2). Credincioșia față de acest mesaj este și modul de a înfrunta problemele noastre de astăzi. Așa cum vom vedea în această săptămână și de-a lungul acestui trimestru, mesajul din 1 și 2 Corinteni se aplică și vieții noastre.

Comentariu EGW

Deși a stat ca elev sârguincios la picioarele lui Gamaliel, Pavel a învățat și o meserie. Era un meseriaș calificat în facerea de corturi. La iudei era obiceiul, atât între cei bogați, cât și printre cei mai săraci, să-și instruiască fiii și fiicele pentru o ocupație utilă, astfel încât, în cazul în care ar veni împrejurări nefavorabile, să nu fie dependenți de alții, ci să aibă o calificare ca să-și poată asigura cele necesare. Ei puteau fi instruiți ca să aibă o cultură, dar trebuiau să fie instruiți și într-o anumită meserie. Aceasta era considerată o parte obligatorie a educației lor.

Ni se spune despre Pavel și Aquila că se ocupau cu facerea corturilor. În timp ce predicau Evanghelia, Pavel și tovarășul său își practicau și meseria și, făcând aceasta, puteau oferi o cunoaștere mai temeinică a lui Hristos celor care îi ascultau. Ei lucrau pentru a obține mijloacele necesare ca să se poată întreține. ...

În Corint, Pavel locuise și lucrase cu Aquila și Priscila, instruindu-i mai mult în adevăr. Marelui apostol nu-i era rușine și nu se temea de muncă și nu a considerat-o înjositoare față de lucrarea sa de slujire. ...

Obiceiul de a-i sprijini, prin daruri private sau bani bisericești, pe bărbații și femeile care lenevesc îi încurajează în obiceiuri păcătoase și acest lucru ar trebui evitat cu seriozitate. Fiecare bărbat, fiecare femeie și copil ar trebui educați să facă o muncă practică și utilă. Toți ar trebui să învețe o meserie. Poate fi confecționarea de corturi sau o lucrare în alte domenii, dar toți ar trebui educați să-și folosească membrele corpului cu rost, iar Dumnezeu este gata și binevoitor să sporească adaptabilitatea tuturor celor care vor lucra în domenii practice.

Dacă un om cu o sănătate fizică bună are proprietăți și nu are nevoie să se angajeze pentru a se întreține, ar trebui să lucreze pentru a dobândi mijloace care să susțină înaintarea cauzei și a lucrării lui Dumnezeu. El trebuie să fie „în sârguință, … fără preget, … [plin] de râvnă cu duhul, slujind Domnului” (Romani 12:11). Dumnezeu îi va binecuvânta pe toți cei care vor avea o bună influență față de alții în această privință. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 203

În timpul șederii sale la Corint, Pavel a găsit timp să cugete la viitor, în vederea unor noi și întinse câmpuri de lucrare. Gândurile lui erau în mod deosebit ocupate cu proiectata sa călătorie la Roma. Să vadă credința creștină puternic întemeiată în marele centru al lumii cunoscute pe atunci, aceasta era una dintre speranțele cele mai scumpe lui, cum și unul dintre planurile la care ținea foarte mult. În Roma, se înființase deja o biserică și apostolul dorea să câștige conlucrarea credincioșilor de acolo în vederea lucrării ce urma să fie împlinită în Italia, precum și în alte țări. Pentru a pregăti calea în vederea lucrării sale printre acești frați, dintre care mulți îi erau până acum străini, el le-a trimis o epistolă, anunțându-i despre planul său de a vizita Roma, cum și despre nădejdea lui de a înfige stindardul crucii în Spania. – Faptele apostolilor, p. 373

2. Potrivit celor relatate în Faptele apostolilor 17:16-34, unde se afla Pavel înainte de a merge la Corint și ce a făcut acolo?

În Faptele apostolilor 17:16-34 este descrisă predicarea lui Pavel în fața atenienilor înainte ca el să ajungă la Corint. Se pare că apostolul nu plănuise să viziteze Atena în acel moment, dar a mers acolo cu ajutorul unor prieteni, din cauza opoziției cu care se confruntase la Bereea (Faptele apostolilor 17:13-15). Cei care l-au însoțit pe Pavel până la Atena s-au întors la Bereea cu porunca pentru Timotei și Sila ca să i se alăture lui Pavel cât mai curând posibil (Faptele apostolilor 17:15). Pasajul din Faptele 17:16-34 arată ce face Pavel în timp ce îi așteaptă. El vorbește despre Domnul Isus în sinagogă, în piață și în Areopag. Pur și simplu nu putea să nu vorbească despre Domnul Isus și profita de orice ocazie pentru a face acest lucru.

3. Potrivit textelor din Faptele apostolilor 18:1-11, ce face Pavel când ajunge la Corint și pe tot parcursul șederii sale în acel oraș?

Pavel a mers la Corint în a doua sa călătorie misionară. Luca ne spune că Pavel a rămas acolo un an și jumătate. Ca de obicei, Pavel își începe activitatea misionară în sinagogă (Faptele apostolilor 18:4-6). În versetele 1 și 2 din Faptele apostolilor 17 se menționează că acesta era obiceiul său. El urma strategia „întâi a iudeului” (Romani 1:16; Faptele apostolilor 13:46), întocmai cum le poruncise Domnul Isus apostolilor Săi (vezi Faptele apostolilor 1:8).
Când, în cele din urmă, Sila și Timotei i s-au alăturat la Corint, Pavel „s-a dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Hristosul” (Faptele apostolilor 18:5). În timpul șederii la Corint, el era ocupat să-i învețe pe „corinteni Cuvântul lui Dumnezeu” (Faptele apostolilor 18:11). Tot în acest context, Pavel a rostit faimoasele cuvinte: „n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit” (1 Corinteni 2:2).

Ce putem învăța din activitatea misionară a lui Pavel în Atena și în Corint? De ce astăzi este atât de complicată predicarea Evangheliei în orașe? Ce strategii putem învăța de la Pavel, ca să reușim?

Comentariu EGW

În timpul primului secol al erei creștine, Corintul era una dintre cetățile de seamă ale Greciei și chiar ale lumii. Greci, iudei și romani, precum și călători din orice țară se îmbulzeau pe străzile lui, umblând cu lăcomie după afaceri și plăceri. Un mare centru comercial, situat în așa fel încât se putea ajunge foarte ușor la el din toate părțile Imperiului Roman, el era și un important loc în care să fie stabilite monumente de aducere-aminte despre Dumnezeu și adevărul Său.

Printre iudeii care se stabiliseră în Corint erau și Aquila și Priscila, care, mai târziu, s-au distins ca lucrători zeloși pentru Hristos. Cunoscând caracterul acestor oameni, Pavel „a venit la ei”.

Chiar de la începutul lucrării sale în această importantă arteră de comunicație, Pavel a întâlnit din toate părțile piedici serioase în calea înaintării lucrării sale. Cetatea era aproape cu totul dedată idolatriei. Venus era zeița favorită și de cultul lui Venus erau legate multe ritualuri și ceremonii imorale. Corintenii ajunseseră cunoscuți chiar printre păgâni din pricina josnicei lor imoralități. Ei păreau să aibă puține preocupări și griji în afară de plăceri și petreceri.

Predicând Evanghelia în Corint, apostolul a urmat o cale deosebită de aceea pe care o folosise în lucrarea sa la Atena. La Atena, el a căutat să-și adapteze felul de a vorbiri la cultura celor ce-l ascultau: a întâmpinat logica prin logică, știința cu știință, filozofia cu filozofie. Gândindu-se la timpul petrecut în felul acesta și văzând că propovăduirea sa în Atena nu adusese decât puține roade, s-a hotărât să urmeze un alt plan de lucru în Corint, în străduința sa de a atrage atenția celor nepăsători și indiferenți. El era hotărât să evite argumentările și discuțiile elaborate cu grijă și să nu știe între corinteni nimic „altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit”. El voia să le predice „nu cu vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere” (1 Corinteni 2:2,4). – Faptele apostolilor, p. 243, 244

Pavel obișnuia să adopte un stil oratoric în predicile sale. Putea vorbi înaintea regilor, înaintea oamenilor mari și învățați din Atena, iar cunoștințele sale i-au fost adesea de folos în pregătirea căii pentru Evanghelie. A încercat să facă acest lucru în Atena, întâmpinând elocvența cu elocvență, filozofia cu filozofie și logica prin logică, dar nu a reușit să obțină succesul la care sperase. Viziunea sa ulterioară l-a făcut să înțeleagă că era nevoie de ceva mai presus de înțelepciunea omenească. ... Trebuia să-și primească puterea dintr-o sursă superioară. Pentru a convinge și converti păcătoșii, Duhul lui Dumnezeu trebuia să vină în lucrarea lui și să sfințească fiecare efort spiritual.

Dar, pentru Pavel, crucea era obiectul de cel mai mare interes. Încă din momentul în care fusese oprit din lucrarea sa de prigonire a urmașilor Nazarineanului răstignit, el nu încetase niciodată să preamărească crucea. … El știa din proprie experiență că, atunci când un păcătos privește o dată iubirea Tatălui, așa cum se poate vedea în sacrificiul Fiului Său, și se supune influenței divine, are loc o schimbare a inimii și, de atunci încolo, Hristos este totul în tot.

Când s-a convertit, Pavel a fost inspirat de o dorință fierbinte de a-i ajuta pe semenii săi să-L vadă pe Isus din Nazaret ca pe Fiul Viului Dumnezeu, având putere să transforme și să mântuiască. De atunci încolo, viața sa a fost cu totul devotată strădaniei de a zugrăvi iubirea și puterea Celui Răstignit. … Eforturile apostolului nu s-au mărginit numai la vorbirea în public; erau mulți la care nu s-ar fi putut ajunge în felul acesta. … El i-a vizitat pe bolnavi și pe cei necăjiți, i-a îmbărbătat pe cei îndurerați și i-a mângâiat pe cei obidiți. Și, în tot ce a spus și a făcut, el a preamărit Numele lui Isus. …

Pavel și-a dat seama că destoinicia sa nu era în el însuși, ci era datorată prezenței Duhului Sfânt, a cărui putere plină de har îi umplea inima. … Eul era ascuns și, înaintea oamenilor, era descoperit și înălțat Domnul Hristos. – Conflict and Courage, p. 341

4. Ce putem deduce din Faptele apostolilor 18:1-3; 1 Corinteni 5:9-11 și 1 Corinteni 8:4 despre economia, moravurile și viața religioasă din Corint?

Corintul a fost un important centru al lumii antice, renumit pentru comerțul său prosper. Orașul a fost distrus de Roma în anul 146 î.H. și reconstruit de Iulius Cezar drept colonie romană în anul 44 î.H. Acest Corint roman este cel care apare în Noul Testament. În vremea lui Pavel, Corintul era unul dintre rivalii Atenei și chiar o depășise în anumite privințe. Corintul avea două porturi importante, care facilitau schimbul de mărfuri și dezvoltarea comerțului.

Categoric, Pavel a ales Corintul datorită importanței și poziției sale geografice avantajoase. „S-a ivit astfel o oportunitate pentru răspândirea Evangheliei. Odată consolidată la Corint, Evanghelia putea fi transmisă cu ușurință în toate părțile lumii” (Ellen G. White, Sketches from the Life of Paul, p. 99).
În plus, comerțul înfloritor al Corintului îi permitea lui Pavel să se întrețină mai ușor, producând și vânzând corturi în timp ce proclama Evanghelia în acest oraș (Faptele apostolilor 18:2,3). Desigur că lucrarea misionară într-un oraș mare și bogat nu era lipsită de probleme. Corintul era marcat de un pluralism religios evident (1 Corinteni 8:5), vizibil prin numeroasele sale altare ridicate în cinstea unor zeități precum Apollo, Atena și Afrodita, printre altele, dar și prin închinarea la zei egipteni, precum Serapis și Isis.

Pe lângă această derută religioasă, Corintul era cunoscut și pentru desfrâul său. Strabon, geograf și istoric grec, menționează că existau 1.000 de prostituate sacre dedicate cultului Afroditei în templul ei din Corint. Deși mulți cercetători privesc această afirmație cu suspiciune și o consideră propagandă ateniană împotriva Corintului, prostituția ritualică era totuși răspândită în lumea antică. Imoralitatea sexuală era o problemă în Corint, ca și în alte locuri. Idolatria și imoralitatea făceau parte din viața de zi cu zi, iar această realitate tristă explică mare parte din conținutul celor două scrisori către corinteni.

În lucrarea sa misionară din Corint, Pavel s-a confruntat cu problemele unei societăți idolatre și depravate. Ce provocări ale culturii actuale pot face dificilă predicarea Evangheliei? Cum le putem depăși? Cât de mare este de fapt diferența – dacă aceasta există – dintre Corint și orașele noastre de astăzi?

Comentariu EGW

Pavel știa să confecționeze corturi și se întreținea lucrând în meseria sa. În timp ce lucra astfel, le vorbea despre Evanghelie celor cu care intra în contact și întorcea multe suflete de la rătăcire la adevăr. Nu pierdea nicio ocazie să vorbească despre Mântuitorul sau să-i ajute pe cei aflați în necaz.

Istoria apostolului Pavel este o mărturie constantă că munca manuală nu este ceva înjositor, că nu este incompatibilă cu adevărata măreție și elevare a caracterului uman sau creștin. Acele mâini obo­site, considera el, nu știrbeau nimic din forța apelurilor sale însufle­țite, sensibile, inteligente și elocvente. ...

Când le prezenta înaintea oamenilor, acele mâini obosite mărturiseau că nu era dator nimănui pentru întreținerea sa. ... Uneori, își susținea și colegii de muncă, suferind el însuși de foame pentru a ușura nevoile altora. Își împărțea câștigurile cu Luca și îl ajuta pe Timotei să obțină cele necesare pentru călătoria sa.

Pavel a dat un exemplu împotriva sentimentului, care câștiga influență în biserică pe atunci, că Evanghelia putea fi proclamată cu succes doar de cei care erau complet eliberați de nevoia de a munci fizic. El a ilustrat într-un mod practic ce puteau face lucrătorii laici consacrați, în multe locuri unde oamenii nu erau familiarizați cu adevărurile Evangheliei. Calea sa a inspirat mulți muncitori umili cu dorința de a face tot ce puteau pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu, în timp ce se întrețineau singuri prin munca zilnică. ...

În timp ce unii cu talente speciale sunt aleși să-și dedice toate energiile lucrării de învățare și predicare a Evangheliei, mulți alții, asupra cărora nu au fost niciodată puse mâini omenești pentru hirotonire, sunt chemați să joace un rol important în mântuirea de suflete. ... Slujitorul lui Dumnezeu care se jertfește și lucrează neobosit prin cuvânt și învățătură poartă pe inimă o povară grea. ... Plata nu-l influențează în munca sa. ... El a primit însărcinarea din cer și în cer îl așteaptă răsplata atunci când lucrarea care i-a fost încredințată va fi fost îndeplinită. – Conflict and Courage, p. 342

Biblia descoperă adevărata filozofie a istoriei. Scopul pe care l-a urmărit Dumnezeu atunci când a creat rasele și naţiunile și le-a poruncit să se răspândească pe pământ este exprimat de Pavel în cuvintele de o inegalabilă frumuseţe și delicateţe pe care le-a rostit în faţa înţelepţilor Atenei: „El a făcut ca toţi oamenii, ieșiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi” (Faptele 17:26,27). Dumnezeu declară că oricine dorește poate să vină „din nou în legământ” (Ezechiel 20:37 – NTR). Când i-a creat pe oameni, scopul Său a fost acela ca pământul să fie locuit de fiinţe a căror existenţă să fie o binecuvântare pentru ele însele și pentru cei din jur și o cinste pentru Creatorul lor. Toţi cei care vor pot să se identifice cu acest ţel. Despre ei se spune că sunt „poporul pe care Mi l-am alcătuit ca să vestească laudele Mele” (Isaia 43:21). – Educație, p. 173

5. Studiază Faptele apostolilor 18:4-8! Care au fost rezultatele predicării lui Pavel?

Lucrarea lui Pavel printre evreii din Corint nu a fost atât de roditoare cum și-ar fi dorit. A trebuit să se confrunte cu ostilitate și ură. Biblia spune că „i se împotriveau și-l batjocoreau” (Faptele apostolilor 18:6). Când complementul direct al verbului grecesc blasphēmeō („a blasfema/a batjocori”) este o ființă umană, acest verb înseamnă „a ocărî” sau „a defăima”. Cu alte cuvinte, intenția lor era să păteze reputația lui Pavel și să-l împiedice în lucrarea sa misionară.
Din fericire, lucrarea lui Pavel în sinagoga din Corint nu a fost în zadar. În cele din urmă, Dumnezeu era Cel care conducea misiunea sa. El a promis: „Cuvântul Meu [...] nu se întoarce la Mine fără rod” (Isaia 55:11). Unii evrei nu se așteptau ca Crisp, „fruntașul sinagogii”, și familia lui să-L accepte pe Isus ca Mesia și să fie botezați (Faptele apostolilor 18:8). Nu doar ei, ci și „mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi” (Faptele apostolilor 18:8), cel mai probabil și datorită influenței lui Crisp.

6. Ce putem deduce din Faptele apostolilor 18:9,10 despre starea sufletească a lui Pavel în fața provocărilor din Corint? Cum Și-a încurajat Dumnezeu slujitorul?

Imediat după ce a plecat din sinagogă, Pavel a avut o experiență care i-a adus încurajare. Hristos Însuși i S-a arătat noaptea într-o viziune, rostind cuvinte care amintesc de Isaia 41:10 – „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine.” Într-adevăr, Pavel mărturisește că la Corint era „slab, fricos și plin de cutremur” (1 Corinteni 2:3). Fusese nevoit să plece din Bereea spre Atena din cauza unei opoziții puternice. Părea să creadă că va trebui să plece și din Corint din același motiv: opoziția acerbă. Însă de data aceasta nu avea să fie așa. Domnul Isus i-a spus: „Am mult norod în această cetate” (Faptele apostolilor 18:10). Iar Pavel a fost instrumentul prin care El le-a dus acelor oameni vestea mântuirii.

Ce promisiuni minunate găsești în Isaia 41:10? Ce speranță îți oferă pentru existența ta zilnică?

Comentariu EGW

Îngerii lui Dumnezeu sunt gata și așteaptă să pășească alături de oameni umili care, cu Biblia în mână, vor merge la cei care nu au avut această lumină și le vor citi un „Așa spune Domnul”.

Este nevoie de cei care au darul cântării. Cântarea de laudă este atmosfera cerului. Adesea, prin cuvintele cântecelor sacre, izvoarele pocăinței și ale credinței au fost desigilate. Cântecul este unul dintre cele mai eficiente mijloace de a imprima adevărul spiritual în inimă.

Să meargă grupuri mici de lucrători ca misionari ai Domnului și să facă așa cum i-a însărcinat Hristos pe primii ucenici. Să meargă în diferite părți ale orașelor noastre, câte doi, și să ducă mesajul de avertizare al Domnului. Să le spunem oamenilor istoria creațiunii și cum, la sfârșitul lucrării Sale, Domnul S-a odihnit și a binecuvântat ziua Sabatului, punând-o deoparte ca o aducere aminte a lucrării Sale.

Membrii bisericii, tineri și bătrâni, ar trebui educați să meargă mai departe și să proclame această ultimă solie lumii. Dacă vor merge cu umilință, îngerii lui Dumnezeu vor merge împreună cu ei, învățându-i cum să-și ridice glasul în rugăciune, cum să-și ridice glasul în cântec și cum să proclame mesajul Evangheliei pentru acest timp. Nu avem niciun moment de pierdut. ...

Cine va prelua această lucrare de a preda adevărul biblic tinerilor și bătrânilor? Cine va duce mesajul, urmând planul de lucru al lui Hristos? ... În fiecare oraș sunt mulți care simt nevoia de pastori ai Evangheliei. Avem nevoie de bărbați care vor citi adevărul, vor prac­tica adevărul și vor explica adevărul.
Fraților, Hristos vă cheamă. Veți auzi glasul Lui? Veți deveni mesagerii Lui? Veți căuta oile pierdute? Veți prezenta Cuvântul cu toată umilința și seriozitatea înaintea celor care vor asculta și îi veți învăța?

Tineri și tinere, începeți lucrarea la care Dumnezeu vă cheamă! Spuneți povestea minunată a crucii. Hristos vă va călăuzi și vă va învăța să vă folosiți abilitățile. Pe măsură ce primiți influența înviorătoare a Duhului Sfânt și căutați să-i învățați pe alții, mintea voastră se va înviora și veți fi capabili să le prezentați ascultătorilor voștri cuvinte noi și neobișnuit de frumoase. Rugați-vă, cântați și rostiți cuvântul. ...

Libertatea spirituală va veni la cei care se consacră fără rezerve, iar harul înviorător al lui Hristos va aduce lumină, pace și bucurie. Influența mântuitoare a adevărului va sfinți sufletul celui care îl primește. – The Upward Look, p. 91

7. Cum ne ajută 1 Corinteni 1:11-13; 1 Corinteni 4:14; 1 Corinteni 5:11; 1 Corinteni 7:1 și 1 Corinteni 14:37,40, precum și 2 Corinteni 1:12; 2 Corinteni 2:9; 2 Corinteni 11:3 și 2 Corinteni 13:10 să înțelegem de ce Pavel le-a scris epistole corintenilor?

Pavel se afla în Efes când a scris 1 Corinteni (1 Corinteni 16:5-9). Familia lui Cloe a venit la el cu vestea că lucrurile nu mergeau prea bine în Corint (1 Corinteni 1:11). În 1 Corinteni 1 – 6, Pavel abordează problemele semnalate. Printre acestea se numărau dezbinarea, imoralitatea sexuală, procesele și prostituția. Pavel a primit și o scrisoare cu întrebări specifice (1 Corinteni 7:1). Răspunsul său ocupă restul scrisorii, începând cu capitolul 7. Întrebările vizau căsătoria, divorțul, celibatul, mâncarea jertfită idolilor, conduita în închinare, folosirea darurilor spirituale și o înțelegere greșită a învierii. Biserica din Corint era foarte problematică și imatură. Poate și biserica ta locală are multe probleme. Totuși cea din Corint era probabil într-o situație și mai gravă.

Prima epistolă a lui Pavel către corinteni este foarte relevantă și pentru vremea noastră. La urma urmei, nu ne confruntăm și noi, într-o anumită măsură, cu aceleași probleme în multe dintre bisericile noastre de astăzi? Această epistolă este „una dintre cele mai bogate, mai instructive și mai puternice epistole ale sale” (Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 301).


Este posibil ca Pavel să le fi scris corintenilor trei sau chiar patru scrisori (vezi 2 Corinteni 10:9). Pe una dintre ele a întocmit-o înainte de 1 Corinteni (1 Corinteni 5:9), dar s-a pierdut. Înainte de 2 Corinteni a scris o altă scrisoare, denumită de cercetători „epistola dură” (2 Corinteni 2:3,4,9; 2 Corinteni 7:8), dar și aceasta s-a pierdut. Unii cred că Pavel face referire la 1 Corinteni sau că o parte din acea scrisoare este integrată în 2 Corinteni.

Din 2 Corinteni înțelegem că membrii bisericii din Corint erau influențați de cultura din jur. Ei prețuiau lucruri precum competiția, puterea și bogăția, toate acestea putând fi o provocare și pentru biserica noastră astăzi. În schimb, Pavel a căutat să creeze o cultură concentrată pe Hristos, un mod de a vedea lumea în lumina Evangheliei. Cât de important este ca și noi să privim lumea de astăzi din perspectiva Evangheliei!

Ce ne spune 2 Corinteni 2:4 despre cât de mult era preocupat Pavel de acești oameni? Câtă iubire manifestăm noi față de cei din jur?

Comentariu EGW

În această Epistolă către corinteni [prima], Pavel a căutat să le arate puterea lui Hristos de a-i feri de cel rău. El știa că, dacă ei se vor supune condițiilor stabilite, vor fi tari în puterea Celui Atotputernic. Ca un mijloc de a-i ajuta să se smulgă din robia păcatului și să-și desăvârșească sfințenia în temere de Domnul, Pavel le-a pus în față cerințele Aceluia Căruia își consacraseră viața atunci când s-au convertit. „Voi sunteți ai lui Hristos”, declara el. „Nu sunteți ai voștri… Ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

Apostolul a descris lămurit urmarea întoarcerii de la o viață de curățenie și sfințenie la obiceiurile corupte ale păgânismului. „Nu vă înșelați”, scria el, „nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii…, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.” El i-a rugat fierbinte să-și stăpânească patimile și poftele josnice. „Nu știți”, întreba el, „că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care L-ați primit de la Dumnezeu?”

Deși Pavel era înzestrat cu înalte daruri intelectuale, în viața lui se manifesta puterea unei deosebite înțelepciuni, care i-a dat agerimea minții și simpatia inimii și-l aducea într-o strânsă legătură cu alții, făcându-l în stare să dezvolte partea cea bună a ființei lor și să-i inspire să se lupte pentru o viață mai înaltă. Inima lui era plină de o iubire arzătoare pentru credincioșii corinteni. El dorea să-i vadă dând pe față o evlavie adevărată care i-ar fi întărit împotriva ispitei. El știa că, la fiecare pas pe calea creștină ei aveau să întâlnească împotrivire din partea sinagogii lui Satana și că zilnic aveau să fie angajați în lupte. Ei trebuiau să se păzească de apropierea pe furiș a vrăjmașului, dând la o parte obiceiurile vechi și înclinațiile firești și veghind întotdeauna în rugăciune. Pavel știa că biruințele creștine pot fi atinse numai prin multă rugăciune și continuă veghere, lucru pe care el căuta să-l întipărească în mintea lor. Dar el mai știa și că, în Hristos cel răstignit, li se punea la îndemână o putere îndestulătoare pentru a converti sufletul și pentru a ține piept oricărei ispitiri. Având credința lui Dumnezeu drept scut și Cuvântul Său drept armă, ei aveau să fie îndestulați cu putere lăuntrică ce avea să-i facă în stare să respingă atacurile vrăjmașului.

Credincioșii corinteni aveau nevoie de o mai profundă experiență cu Dumnezeu. Ei nu înțelegeau ce înseamnă a privi slava Lui și a fi schimbat în caracter. Ei nu văzuseră decât primele raze ale începutului zorilor acestei slave. Dorința lui Pavel era ca ei să fie umpluți cu plinătatea lui Dumnezeu, să-L cunoască tot mai bine pe Acela care Se ivește ca zorile dimineții și să continue să învețe de la El până ce vor fi ajuns la plinătatea măsurii unei desăvârșite credințe evanghelice. – Faptele apostolilor, p. 306, 307

„Predicând Evanghelia în Corint, apostolul a avut o abordare diferită de cea folosită la Atena. [...] El era hotărât să evite argumentările și discuțiile elaborate cu grijă și să nu știe între corinteni nimic «altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit»” (Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 244). „Pavel a avut un anumit succes”, dar „se îndoia că era înțelept să întemeieze o biserică din ceea ce găsise acolo. Considera Corintul un câmp de lucru foarte problematic și era hotărât să-l părăsească. [...] În timp ce se gândea să părăsească orașul pentru un câmp mai promițător, [...] Domnul i S-a arătat într-o vedenie de noapte și i-a spus: «Nu te teme, ci vorbește [...] fiindcă am mult norod în această cetate.» Pavel a înțeles acest lucru ca pe o poruncă de a rămâne în Corint și ca pe o garanție că Domnul avea să facă să crească sămânța semănată.”


„Este consemnat că Pavel a lucrat un an și șase luni în Corint. Eforturile lui totuși nu s-au limitat exclusiv la acel oraș. [...] A făcut din Corint sediul activității sale. [...] Au fost întemeiate mai multe biserici. [...] Absența lui Pavel din bisericile aflate în grija sa a fost parțial suplinită prin scrisori cu greutate și cu putere, care au fost primite în general drept cuvântul lui Dumnezeu. [...] Aceste scrisori erau citite în biserici” (Ellen G. White, Sketches from the Life of Paul, p. 106, 107, 109).


Întrebările suplimentare de la studiul de vineri sunt un ajutor și o încurajare pentru a studia zilnic Biblia. Recomandăm folosirea acestora la începutul sau la sfârșitul lecției din Sabat în biserici, cu răspunsuri rapide. În acest trimestru, întrebările din cartea Dietă și hrană sunt formulate după ediția electronică.

Zilnic:
Estera 5
Estera 6
Estera 7
Estera 8
Estera 9
Estera 10
Iov 1

Ellen G. White, Dietă și hrană, cap. 21 (integral)

1. Despre ce a vorbit Haman prietenilor și soției sale, Zereș? 

2. Din ce nu trebuia Haman să lase nimic nefăcut?

3. Pentru cine au luat iudeii o hotărâre și îndatorire de neschimbat? 

4. În casa cui mâncau și beau vin fiii și fiicele lui Iov când a venit la Iov primul sol?

5. Ce nu este necesar să aducem asupra noastră? 

Comentariu EGW

Harul uimitor al lui Dumnezeu, „Mai mult decât biruitori”, 29  septembrie, p. 280.

Privire generală
O caricatură recentă înfățișează o doamnă mai în vârstă foarte corpolentă, aflată într-un cabinet medical, și un doctor cu o expresie uimită pe chip. Textul de sub caricatură spune: „Domnule doctor, mă identific drept o tânără suplă de 16 ani și mi se pare extrem de ofensator faptul că spuneți că greutatea mea la această vârstă îmi pune sănătatea în pericol.”

Așa cum arată umoristic acest desen, percepția este un element esențial al identității. Celor cărora le e greu să-și definească identitatea le va fi de asemenea greu să-și atingă scopul sau să-și îndeplinească misiunea în viață. Studiul din această săptămână ne prezintă două cărți din Noul Testament axate pe misiune, 1 și 2 Corinteni. Ni se face cunoștință și cu autorul cărților, Pavel, în special în ceea ce privește misiunea și obiectivul lui atunci când s-a adresat corintenilor.

Teme
1.    Contextul cultural și istoric: Vom analiza elementele culturale și istorice relevante pentru studierea epistolelor adresate corintenilor.
2.    Strategia: Vom avea în vedere strategia misionară a lui Pavel în Corint în cadrul bisericii creștine timpurii.
3.    Identitatea: Merită repetat faptul că celor cărora le este greu să-și definească identitatea le va fi greu și să-și împlinească misiunea. Vom răspunde la următoarele întrebări: (a) De ce s-a identificat Pavel ca apostol? (b) Ce rol joacă identitatea în misiune? (c) Ce fel de identitate avea biserica din Corint? (d) Cum ne putem menține o identitate creștină într-o lume care pune accent pe valori și pe idealuri diferite?

Comentariu
1. Context: Întâia epistolă a lui Pavel către corinteni este una dintre cele mai lungi epistole din Noul Testament. La fel ca Romani, are 16 capitole, însumând 433 de versete. Este o scrisoare pastorală adresată unei biserici recent înființate, care se confruntă cu probleme importante de natură etică, teologică și interpersonală. Pavel se identifică în mod clar ca autor al acestei prime scrisori adresate corintenilor (1:1), iar în ultimul ei capitol (16:21) menționează semnătura sa scrisă cu propria mână. A doua epistolă către corinteni este mai scurtă (13 capitole, 257 de versete) și conține informații mult mai personale despre apostolul Pavel. Aceasta descrie pe larg înțelegerea apostolului cu privire la propria slujire apostolică. Unii au folosit expresia latină apologia pro vita sua, „în apărarea propriei vieți”, ca o denumire adecvată pentru conținutul și tematica din 2 Corinteni (vezi Leland Ryken și Philip Graham Ryken, „2 Corinthians: Introduction” în The Literary Study Bible: ESV, 2007, p. 1715). În această scrisoare, Pavel își apără lucrarea apostolică în fața unor critici din biserica din Corint și oferă un exemplu cu privire la modul în care viața și slujirea creștină ar trebui trăite.


Corespondența dintre Pavel și tânăra comunitate creștină din Corint constituie un subiect de dezbatere în mediul academic. Cartea 1 Corinteni pare să conțină răspunsuri la întrebări trimise lui Pavel printr-o scrisoare (vezi, de exemplu, 1 Corinteni 7:1) – posibil ca reacția la o scrisoare anterioară pe care apostolul o trimisese și care nu mai există, menționată probabil în 1 Corinteni 5:9. Este posibil ca, după acea primă scrisoare, să fi existat între Pavel și comunitatea creștină din Corint mai multe schimburi de scrisori, indisponibile astăzi.


Se presupune că aceste schimburi au precedat a doua epistolă care face acum parte din canonul biblic. Prima epistolă – 1 Corinteni – a fost scrisă în jurul anului 55 d.H. în Efes (vezi „1 Corinthians” în Andrews Bible Commentary, ed. Ángel Manuel Rodríguez et al., 2022, p. 1613), în timp ce data mai probabilă pentru 2 Corinteni este anul 56 d.H.


2. Strategie: Lucrarea lui Pavel în Corint este descrisă în capitolul 18 din Faptele apostolilor. Apostolul slujise acolo mai bine de 18 luni. Orașul antic Corint fusese distrus de romani în 146 î.H. și reconstruit în 44 î.H. de către Iulius Cezar drept colonie romană. În scurt timp a devenit un centru politic și economic important, fiind situat strategic în estul Imperiului Roman. Cele două porturi ale sale, Chencrea (Kenchreai), în est, și Lechaion, în vest, ofereau o legătură terestră sigură între Marea Egee și Marea Ionică. Controlul Corintului asupra celor două porturi și asupra drumului care traversa istmul lat de șase kilometri îi permitea orașului să perceapă taxe atât asupra comerțului nord-sud, cât și asupra celui est-vest (vezi Jerome Murphy-O’Connor, „Corinth”, în The New Interpreter’s Dictionary of the Bible, 2006, vol. 1, p. 732-735).


Orașul oferea mari posibilități economice, iar oportunitățile de ascensiune socială au atras multe naționalități. Pentru că era un oraș relativ tânăr, Corintul era și mai puțin controlat de tradiții vechi și mai deschis ideilor noi. Roma îl desemnase capitala provinciei Ahaia, subliniindu-i astfel importanța politică. Decizia strategică a lui Pavel de a investi mai bine de 18 luni din viața lui de slujire în Corint ne oferă un bun exemplu al planificării atente a activității sale misionare.
Lucrarea lui Pavel în Corint a urmat tiparul cunoscut. A fost găzduit de Aquila și Priscila, doi evrei convertiți la creștinism, alungați din Roma printr-un decret al lui Claudius, care le interzicea tuturor evreilor să locuiască în oraș (Faptele 18:2). Și Aquila și Priscila confecționau corturi (Faptele 18:3). În mod strategic, Pavel vizita mai întâi sinagoga în Sabat (Faptele 18:4) și își concentra prezentarea – când era invitat să citească pasajele săptămânale din Tora – asupra vieții, morții și învierii Domnului Isus (Faptele 18:5).


Arătând adevărata interpretare a unor texte mesianice cunoscute, Pavel reușea să interacționeze cu membrii evrei ai comunității. Interpre­tarea și predicarea lui Pavel însă creau adesea tensiuni în timpul călătoriilor sale misionare, ceea ce l-a determinat ca, în Corint, să-și reorienteze atenția asupra „temătorilor de Dumnezeu”. Aceștia erau neevrei care rezonau adesea cu învățăturile evreiești, dar care nu erau prozeliți (vezi Matei 23:15). Faptele apostolilor 18:7 relatează că Pavel a predicat în casa lui Iust, un vecin neevreu al sinagogii din Corint. Printre cei convinși de predicarea lui Pavel s-a numărat Crisp, conducătorul sinagogii, împreună cu toată casa lui, precum și cu mulți alții (18:8).


3. Importanța identității: Identitatea ne modelează convingerile, perspectiva asupra istoriei și chiar propriul simț al existenței. După experiența lui de pe drumul către Damasc (Faptele 9), identitatea lui Pavel este ancorată în chemarea divină de a-L urma pe Domnul Isus și de a fi apostol (adică un trimis, un mesager) al Domnului Isus. Pavel, alături de coautorul Sosten, își începe prima scrisoare către biserica din Corint afirmând că a fost „chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:1; vezi și 2 Corinteni 1:1). Verbul apostellein, „a trimite”, stă la baza substantivului apostolos, care este rareori folosit în literatura greacă din afara Noului Testament. Folosirea unui cuvânt relativ rar pentru a identifica o activitate esențială în biserica primară este posibil să fi fost o încercare de a comunica importanța slujirii apostolilor, precum și funcția unică a celor trimiși și care, incluzându-l pe Pavel, nu s-a limitat la cei doisprezece, așa cum sugerează Romani 16:7 – „Spuneţi sănătate lui Andronic şi lui Iunia, rudele mele şi tovarăşii mei de temniţă, care sunt cu vază între apostoli.”


Identitatea lui Pavel avea la bază 3 elemente: (1) experiența chemării, când L-a văzut pe Domnul cel înviat (1 Corinteni 15:8,9; Galateni 1:15,16); (2) însărcinarea de la Dumnezeu de a proclama Evanghelia (Galateni 1:1; vezi și Faptele apostolilor 9:15) și (3) roadele lucrării lui apostolice, reprezentate de convertiți și de bisericile noi (1 Corinteni 9:2). Faptele apostolilor prezintă mai multe mărturii ale lui Pavel în care își relatează chemarea, însărcinarea și rezultatele, subliniind importanța acestor elemente pentru lucrarea sa. Deși își recunoaște pregătirea academică excelentă la picioarele unor învățați renumiți și apartenența sa la secta strictă a fariseilor, identitatea lui nu se bazează pe prestigiu și pe realizări, ci pe întâlnirea lui cu Isus Hristos.
Identitatea pare să fie o problemă importantă și în biserica din Corint. Pavel reacționează la vestea că există dezbinare și că unii se identifică cu diverși lideri creștini. Pavel le amintește cititorilor că în primul rând sunt urmași ai lui Hristos, nu urmași ai lui Pavel, Apolo sau Petru (1 Co­rin­teni 1:10-12). Argumentul său în favoarea unității se bazează pe Domnul Hristos, Cel care nu poate fi divizat, pe jertfa Sa și pe harul Său mântuitor (1 Corinteni 1:13). 

Aplicație
Multe companii din zilele noastre investesc timp și bani în crearea unui brand și a unei identități proprii. Cei care le conduc își dau seama că, în lumea competitivă a afacerilor, simplul fapt de a face ceea ce au făcut dintotdeauna nu le va garanta supraviețuirea. Au nevoie de o viziune clară asupra a cine sunt și asupra nevoilor unice pe care le pot împlini. Și Pavel pare să fi cunoscut importanța identității.
1.    Explorați în cadrul grupei modul în care Pavel se definește ca apostol! Ce însemna această identitate și ce drept avea el să și-o asume? Cum a influențat apostolatul scopul și misiunea vieții lui?
2.    Discutați cum identitatea noastră individuală și comună, de creștini adventiști de ziua a șaptea, ne poate ajuta să descoperim și să împlinim nevoile comunităților noastre!
3.    Biserica din Corint era un amestec cultural unic. Cei mai mulți dintre membri nu aveau o moștenire iudaică; nu puteau fi identificați ca o ramură sau o sectă iudaică. Această lipsă a unei identități clare stă la baza multor probleme pe care Pavel le abordează în biserica din Corint. Discutați în cadrul grupei relația dintre identitate și comportament! De ce faptul că știm cine suntem, de unde venim și încotro mergem influențează ceea ce facem și modul în care trăim?
4.    În final, cum ne putem conserva identitatea creștină într-o lume care pune accentul pe valori și pe idealuri diferite?