Să ne trezim la realitate!

Cum ai descrie relația ta cu Dumnezeu astăzi? Este ea vie și puternică? Petreci timp investind în această relație, căutând Cuvântul Său inspirat și vorbind cu El ca și cum ai vorbi cu un prieten? Dacă da, cât timp petreci făcând aceste lucruri? Simți, în același timp, impulsul să le vorbești altora despre relația ta cu Dumnezeu, pentru că este cea mai minunată relație din viața ta? Sau, din contră, relația ta cu Dumnezeu s-a șubrezit în timp? Este acolo, da, și îi mai acorzi timp din când în când, dar, sincer vorbind, nu mai e chiar atât de puternică. Sau poate ești pe undeva pe la mijloc, într-o stare pe care Biblia o numește „căldicică” (vezi Apocalipsa 3:16).

Te-ai întrebat vreodată dacă îngerii se miră de ce nu trăim în adorare față de Mântuitorul și Răscumpărătorul nostru, cu inimi flămânde și minți dornice să ne apropiem de Dumnezeu în fiecare zi? Pentru că, fără îndoială, o relație cu Dumnezeu schimbă totul – atât aici, cât și în veșnicie.

Săptămâna aceasta vom reflecta asupra stării actuale a relației noastre cu Dumnezeu și asupra sfaturilor pe care Biblia ni le oferă. Categoric, nu putem avansa spre o situație mai bună până nu ne cercetăm sincer propria viață și nu ascultăm soluția pe care Domnul Isus o descrie.

4 aprilie: Sabatul Bibliei

Comentariu EGW

Prin formarea unei relații cu Hristos, omul reînnoit nu face decât să se întoarcă la relația pe care trebuie să o aibă cu Dumnezeu. ... Prima sa datorie este față de copiii săi și de rudele sale apropiate. Nimic nu-l poate scuza de la neglijarea cercului interior în favoarea cercului mai larg, din exterior. În ziua socotelilor finale, tații și mamele ... vor fi întrebați ce au făcut și ce au spus pentru a asigura mântuirea sufletelor pe care și-au asumat responsabilitatea de a le aduce pe lume. Și-au neglijat mieii, lăsându-i în grija unor străini? ... Un mare bine făcut pentru alții nu va anula datoria pe care o aveți față de Dumnezeu de a vă îngriji copiii. Bunăstarea spirituală a familiei voastre este pe primul loc.

Prin educarea și modelarea corectă a minților copiilor lor, mamelor li se încredințează cea mai mare misiune dată vreodată muritorilor.
Ori de câte ori îți asumi datoria care îți este cea mai apropiată, Dumnezeu te va binecuvânta și îți va auzi rugăciunile. Sunt prea mulți cei care fac lucrare misionară în afara casei, în timp ce familiile lor sunt lipsite de astfel de eforturi, ajungând la ruină din cauza neglijenței. ... Prima lucrare misionară este să vezi că dragostea, lumina și bucuria vin în cercul familiei. Să nu căutăm o mare lucrare misionară de făcut sau o lucrare pentru sănătate până când nu ne-am îndeplinit mai întâi îndatoririle de acasă. În fiecare dimineață ar trebui să ne gândim: Ce faptă bună pot face astăzi? Ce cuvânt blând pot rosti? Cuvintele blânde de acasă sunt o rază de soare binecuvântată. Soțul are nevoie de ele, soția are nevoie de ele, copiii au nevoie de ele. ... Ar trebui să fie dorința fiecărei inimi să facă aici, jos, cât mai mult posibil, o atmosferă de cer. – Our Father Cares, p. 36

În slujba lui Dumnezeu nu există cale de mijloc... Nimeni să nu se aștepte să facă un compromis cu lumea, și totuși să se bucure de binecuvântarea Domnului. Fie ca poporul lui Dumnezeu să iasă din această lume și să fie separat. Să căutăm cu mai multă ardoare să cunoaștem și să împlinim voia Tatălui nostru din ceruri. Fie ca lumina adevărului care a strălucit asupra noastră să fie primită astfel încât razele ei strălucitoare să poată porni de la noi către lume. Fie ca necredincioșii să vadă cum credința pe care o avem ne face femei și bărbați mai buni; că este o realitate vie, sfințind caracterul, transformând viața. ... Vorbirea noastră să fie despre lucrurile cerești. Să ne înconjurăm cu o atmosferă de veselie creștină. Să arătăm că religia noastră poate rezista testului încercării. Fie ca, prin bunătatea, răbdarea și dragostea noastră, să dovedim lumii puterea credinței noastre. – Our High Calling, p. 305

Te-ai întrebat vreodată ce ar spune Domnul Isus dacă ar trebui să descrie relația ta cu El chiar acum? Poate că ar spune că este puternică sau că a fost mai puternică în trecut. Te-ai întrebat vreodată ce ar spune dacă ar trebui să-Și descrie oamenii din aceste ultime zile? În Apocalipsa 3:14-22, Hristos chiar îi descrie pe oameni și începe afirmând că El este „Martorul credincios și adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu” (Apocalipsa 3:14). Un martor credincios și adevărat nu minte, ci vorbește deschis și sincer.

1. Cât de mult te regăsești în cuvintele din Apocalipsa 3:14-17, unde Domnul Isus descrie starea spirituală a poporului Său din prezent?

Domnul ne spune nouă, creștinilor care trăim în zilele finale ale istoriei, că El ne cunoaște. Nu suntem nici fierbinți, nici reci pentru că, din perspectiva noastră, nu avem nevoie de nimic. Zilele și săptămânile trec, petrecem puțin timp cu Dumnezeu ici și colo și credem că e suficient. Dar nu este. De fapt, avem o nevoie disperată de El mult mai mult decât ne dăm seama. Ori Îl iubim și trăim pentru El din toată inima, ori deloc. Din perspectiva lui Dumnezeu, ar fi de preferat deloc, decât să fim căldicei. Isus spune că ne va vărsa din gura Lui pentru că avem un gust la fel de rău ca starea noastră. Dar încă nu ne-a vomitat și ne cere să luăm decizii curajoase chiar acum.

2. Care este sfatul Lui pentru noi în Apocalipsa 3:18,19?

În vechime, a „cumpăra” ceva însemna a face troc, adică schimb de bunuri. Aici, Isus ne oferă cu generozitate un schimb: apatia noastră pentru aurul Său, pentru hainele Sale albe și pentru doctoria Lui pentru ochi. El vrea să ne facă bogați în ochii Săi; vrea să ne acopere cu haina neprihănirii Lui desăvârșite și vrea să ne deschidă ochii ca să vedem adevărul că o relație constantă cu El schimbă absolut totul. El ne oferă tot ce avem nevoie, mai ales că nu ne putem împlini singuri nevoile pe care le avem. Numai El poate și ne va oferi aceste lucruri, dacă și numai dacă suntem doritori. 

Dacă este dureros pentru tine să privești la tine și la starea ta spirituală, ce speranță îți oferă aceste versete pentru azi?

Comentariu EGW

La fel ca iudeii din zilele Domnului Hristos, și astăzi mulți oameni aud și cred, dar nu vor să pășească pe platforma ascultării și să accepte adevărul așa cum este el în Isus. Le este frică să nu-și piardă avantajele lumești. Mintea lor este de acord cu adevărul, dar ascultarea înseamnă să iei crucea tăgăduirii de sine și a sacrificiului, să încetezi să te încrezi în om și în brațul de carne, dar ei se întorc cu spatele la cruce. Ei ar putea să stea la picioarele lui Isus, să învețe în fiecare zi de la Acela a cărui dreaptă cunoaștere este viața veșnică, dar nu vor.

Oricine este salvat trebuie să-și supună propriile planuri, schemele ambițioase care înseamnă glorificare de sine, și să meargă pe drumul pe care îl conduce Isus. Înțelegerea trebuie să Îi fie supusă lui Isus ca El să o curățească, să o rafineze, să o purifice. Lucrul acesta se va face când învățăturile Domnului Isus vor fi primite așa cum se cuvine. Este greu pentru eu să moară zilnic, chiar atunci când uimitoarea desfășurare a harului lui Dumnezeu este prezentată cu puterea iubirii Lui, cu care El acoperă nevoia sufletului.

O, cât de mult avem nevoie să-L cunoaștem mai bine pe Domnul Isus! Avem nevoie să ne încadrăm în voia Lui și să îndeplinim planurile Lui spunând din toată inima: „Doamne, ce vrei să fac?” O, cât de mult tânjesc să văd bisericile noastre într-o altă stare decât cea în care se află acum – întristându-L pe Duhul Sfânt zi de zi cu viața lor religioasă căldicică, o viață nici rece, nici fierbinte. Hristos spune: „O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea” (Apocalipsa 3:15,16).

O, cât de mult ar fi onorat și glorificat Hristos înaintea celor lumești și nereligioși, dacă urmașii Săi ar fi ceea ce pretind a fi – creștini adevărați, pe care dragostea lui Hristos îi constrânge să-L facă cunoscut înaintea unei lumi idolatre, arătând contrastul puternic dintre cei care Îi slujesc lui Dumnezeu și cei care nu-I slujesc. ... Trebuie să le spunem altora despre dragostea lui Hristos și, pentru a face acest lucru, trebuie să știm din experiență ce înseamnă să ai această dragoste în inimă. Toți vor găsi suficiente oportunități de a lucra dacă vor profita de ocaziile care li se oferă. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 64 (25 februarie)
Starea multora dintre cei care pretind că sunt copii ai lui Dumnezeu este reprezentată exact de mesajul către biserica din Laodiceea. Înaintea celor care Îi slujesc lui Dumnezeu sunt deschise adevăruri de o valoare inestimabilă, care, aduse în viața practică, arată diferența dintre cei care Îi slujesc lui Dumnezeu și cei care nu-I slujesc. ...

Biblia este tezaurul bogățiilor nepătrunse ale lui Dumnezeu. Dar cei care au o cunoaștere a adevărului nu-l înțeleg atât de bine pe cât ar putea. Ei nu aduc dragostea lui Hristos în inimă și în viață. Cercetătorul Cuvântului este aplecat deasupra unei fântâni de apă vie. Biserica trebuie să bea adânc din spiritualitatea Cuvântului. Slujirea lui Dumnezeu trebuie să fie foarte diferită de experiența religioasă slabă, lipsită de viață și emoție, care îi face pe mulți credincioși să fie puțin diferiți de cei care nu cred. – Our High Calling, p. 348

După ce ne descrie starea de apatie, Isus Hristos ne spune că aceasta trebuie înfrântă. „Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie” (Apocalipsa 3:21). Pentru unii dintre noi, aceasta poate fi cea mai mare luptă din viața noastră – pur și simplu să ne dăm seama de slăbiciunea noastră și de falsa noastră suficiență; să acceptăm mustrarea lui Isus; să ne pocăim; să primim haina neprihănirii Lui care să ne acopere și să avem ochi care văd cu adevărat.

Ceea ce este uimitor este că Domnul Isus ne înțelege starea apatică, de căldicei, și Se identifică cu noi (nu că Isus ar fi fost vreodată căldicel). El spune: „Celui ce va birui [...] după cum și Eu am biruit” (Apocalipsa 3:21). Pentru că a murit ca să ne salveze, El a biruit păcatul și pedeapsa acestuia. El înțelege luptele cu păcatul prin care trecem și promite că ne va ajuta. Mulți oameni din Biblie au răspuns invitației lui Dumnezeu de a intra într-o relație de legământ cu El. Aceasta este metanarațiunea Bibliei sau tema ei generală. Când privim la unele dintre personajele biblice, observăm că Dumnezeu a interacționat cu acești oameni în moduri diferite la momente diferite.

4. Cum interacționează Dumnezeu cu oamenii în diverse situații?
Geneza 2:7; Geneza 3:8-10     
Geneza 5:24     
Geneza 6:13     
Geneza 12:1-4     
Exodul 34:29 

Indiferent dacă a umblat fizic alături de copiii Săi sau doar le-a vorbit, Dumnezeu a dorit întotdeauna să fie aproape de oameni. Indiferent cum arată relația ta cu El astăzi, Dumnezeu vrea să fie aproape de tine. Găsim această idee în Ieremia 31:3,4 – „DOMNUL mi s-a arătat din vechime, spunând: Da, te-am iubit cu o dragoste veșnică; de aceea cu bunătate iubitoare te-am atras. Te voi zidi din nou și tu vei fi zidită, fecioară a lui Israel»” (VDCL). 
Fie că ziua ta abia începe sau este pe sfârșite, Dumnezeu te caută și te așteaptă, dorind să te atragă la El. Vrea să zidească – sau să rezidească – relația ta cu El. Dacă acest lucru nu se întâmplă, vina este la tine, nu la El.

Care sunt lucrurile din viața ta prezentă care, dacă nu sunt biruite, pot și chiar ajung să împiedice relația ta cu Dumnezeu?

Comentariu EGW

Tu dorești să fii plăcut Domnului și poți să faci lucrul acesta, dacă te încrezi în făgăduințele Sale. El vine în întâmpinarea ta și este gata să îți ofere o experiență minunată. El ne îndeamnă: ,,Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu.” Tu ai trecut printr-o perioadă de neliniște și îngrijorare, dar Domnul Isus îți spune: „Vino la Mine... și îți voi da odihnă.” Bucuria lui Hristos în suflet valorează totul. „Ei sunt plini de bucurie”, pentru că au privilegiul să se odinească în brațele iubirii veșnice. …

Dumnezeu așteaptă să reverse binecuvântarea iertării de orice nelegiuire și a darurilor neprihănirii asupra tuturor celor ce vor crede în iubirea Sa și vor primi mântuirea dăruită de El. Domnul este gata să-i spună păcătosului pocăit: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare!” Sângele lui Isus Hristos este pledoaria elocventă în favoarea păcătoșilor. Acest sânge „ne-a curățit de toate păcatele”.

Pentru mântuire, este privilegiul tău să ai o încredere deplină, sigură și nobilă în dragostea lui Isus, să spui: El mă iubește, El mă primește, mă voi încrede în El, căci Și-a dat viața pentru mine. Nimic nu risipește îndoiala așa cum o face cunoașterea caracterului lui Hristos. Domnul spune: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară”, adică nu este nicio posibilitate ca Eu să-l alung, deoarece Mi-am dat cuvântul că îl voi primi. Crede-L pe Hristos pe cuvânt și buzele tale să declare că ai câștigat biruința. – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 516, 517

Când păcătosul ajunge la cruce și privește în sus spre Cel care a murit pentru a-l mântui, poate fi plin de bucurie, căci păcatele sale sunt iertate. Îngenunchind la cruce, el a ajuns în cel mai înalt loc la care poate ajunge omul. Lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu este descoperită pe fața lui Isus Hristos și sunt rostite cuvintele iertării: Trăiți, voi, păcătoși vinovați, trăiți! Pocăința voastră este acceptată, căci am găsit o cale de răscumpărare.

Prin cruce, învățăm că Tatăl nostru ceresc ne iubește cu o dragoste infinită și veșnică și ne atrage la El cu o iubire mai mare decât cea a unei mame pentru un copil rătăcit. Ne putem mira oare că Pavel a exclamat: „În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos”? De asemenea, este privilegiul nostru să ne lăudăm cu crucea de pe Calvar, privilegiul nostru să ne dăruim în întregime Celui care S-a dat pe Sine pentru noi. Apoi, având asupra noastră lumina iubirii care strălucește de pe fața Lui, vom ieși să o reflectăm aspra celor aflați în întuneric. – Our High Calling, p. 46

Ucenicii L-au urmat pe Domnul Isus jos în stradă, dar și pe scările înguste spre camera de sus. Mergând împreună spre Ghetsimani, într-una dintre cele mai însemnate nopți din istoria pământului, probabil că nu și-au dat seama cât de importante erau recentele cuvinte ale Domnului Isus rostite în camera de sus.

5. Ce a spus Domnul Isus în Ioan 15:1-11?

Aceste cuvinte, rostite chiar de Isus, descriu cum arată o relație apropiată cu Dumnezeu. Observă cuvântul care se repetă – nu doar de 2, ci de 10 ori: „a rămâne”! A rămâne în Isus înseamnă a trăi în legătură cu El. Îndreptându-Se spre cruce, Hristos nu doar că subliniază cât de important este să rămânem în El, ci afirmă clar și răspicat cum arată practic acest lucru în viața noastră de zi cu zi. Și anume: Isus este vița, noi suntem mlădițele. Ca rezultat al rămânerii noastre în El (al conexiunii noastre cu El), mlădițele noastre vor rodi. Singuri, nu putem aduce rod. Uneori poate părem că rămânem în El, dar realitatea se va vedea în lipsa de rod și atunci când mlădițele noastre se vor usca. Dacă suntem veștejiți, Vierul va tăia în cele din urmă mlădițele. Fie că rodim, fie că nu, mlădițele noastre vor fi curățate.

În același timp, cu toții ne confruntăm cu dificultăți și momente dureroase. Dacă rămânem în El, aceste momente vor rodi mai mult pe termen lung. Rodul confirmă cine suntem (ca ucenici). Aducem rod ca să-I aducem Lui (nu nouă) slavă. A rămâne în Isus înseamnă a-I păzi poruncile, care reflectă caracterul Său minunat, plin de dragoste altruistă. Rămânerea în Isus produce mare bucurie. A rămâne în Isus înseamnă și a face ce ne cere, ca răspuns la persoana Lui. „Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5:3).

Dacă stăm bine să ne gândim, rămânerea în Domnul Isus este un antidot la starea noastră laodiceeană (Apocalipsa 3:20; Ioan 15:4). Este marele secret al unei vieți împlinite și cu rost pe pământ și pentru totdeauna. Totuși, cumva, uităm atât de ușor sfatul lui Isus! În cele din urmă, El ne spune fiecăruia dintre noi: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea” (Ioan 15:9). Iubirea Domnului este cea mai puternică legătură care ne atrage spre El, iar când cunoaștem această dragoste, vom simți un îndemn profund să răspundem prin dragoste față de Dumnezeu și față de alții.

Comentariu EGW

Când venim la Hristos, noi trebuie să ne exercităm credința. Trebuie să-L aducem în viața noastră de zi cu zi – atunci vom avea pace și bucurie și vom cunoaște prin experiență ce înseamnă cuvintele Sale: „Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, așa cum Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui” (Ioan 15:10). Credința noastră trebuie să revendice făgăduința ca să putem rămâne în dragostea lui Isus. El a zis: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:11).

Credința lucrează prin iubire și purifică sufletul. Prin credință, Duhul Sfânt găsește acces la inimă și creează sfințenie în ea. Omul nu poate deveni un agent care să facă lucrările lui Hristos decât dacă este în comuniune cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Putem fi pregătiți pentru cer doar printr-o transformare a caracterului; noi trebuie să avem neprihănirea lui Hristos ca acreditare dacă vrem să avem intrare la Tatăl. Trebuie să fim părtași naturii divine, scăpând de stricăciunea care este în lume prin pofte. Trebuie să fim transformați zilnic prin lucrarea Duhului Sfânt, căci lucrarea Sa este aceea de a înălța gustul, de a sfinți inima, de a înnobila întregul om, prezentându-i sufletului farmecul neegalat al lui Isus.

Trebuie să privim la Hristos și, privind, să fim schimbați. Trebuie să venim la El ca la o fântână deschisă, inepuizabilă, din care putem să bem iar și iar și să găsim mereu o apă proaspătă. Trebuie să răspundem atracției iubirii Sale, să ne hrănim cu Pâinea Vieții care a venit din cer, să bem din Apa Vieții care izvorăște din tronul lui Dumnezeu. Trebuie să privim în sus ca să fim legați prin credință de tronul lui Dumnezeu. Nu priviți în jos, ca și cum ați fi legați de pământ! Nu vă examinați constant credința, trăgând-o în sus, ca și cum ar fi o floare și vreți să vedeți dacă are vreo rădăcină. Credința crește imperceptibil. – Ye Shall Receive Power, p. 77

Hristos cunoaște greutățile care încearcă fiecare suflet și spune: „Rămâneți în Mine și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt Vița și voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu acela aduce mult rod, căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15:4,5).

Prima și cea mai înaltă datorie a noastră este să ne asigurăm că rămânem în Hristos. El trebuie să facă lucrarea. Trebuie să căutăm să știm „ce zice Domnul”, supunând viața noastră călăuzirii Sale. Când avem Duhul lui Hristos care rămâne în noi, totul va fi altfel. Numai Mântuitorul ne poate da odihna și pacea de care avem atât de mult nevoie. Și, în fiecare invitație pe care ne-o face de a-L căuta pe Domnul pentru ca El să fie găsit de noi, ne cheamă să rămânem în El. Aceasta este o invitație nu doar de a veni la El, ci de a rămâne în El. Duhul lui Dumnezeu este cel care ne îndeamnă să venim. Când avem această odihnă și pace, grijile noastre zilnice nu ne vor face să fim grosolani, duri și nepoliticoși. Nu vom mai urma propria noastră cale și propria voință. Vom dori să facem voia lui Dumnezeu, rămânând în Hristos ca mlădițele în viță. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 140 (11 mai).

Uneori rămânerea în Hristos poate părea ceva foarte greu de făcut. Chiar dacă știm că avem nevoie de acest lucru, suntem prinși în goana vieții și totul pare prea greu. Faptul de a-L urma pe Dumnezeu ni se poate părea cea mai mare povară posibilă, mai ales acelora dintre noi pe care cineva îi tot bate la cap să-L urmeze pe Domnul Isus. Acest tip de religie poate părea o corvoadă, pentru că este vorba doar despre acțiuni exterioare, nu despre ce e în inimă. Nimic nu e mai departe de ceea ce dorește Dumnezeu, adică o relație a cărei bază să fie iubirea reciprocă, nu doar reguli; o relație de bunăvoie (în care El ne-a ales mai întâi) bazată pe iubire și alegere liberă.

Uneori s-ar putea să fim conectați parțial la Viță, adică să nu fim în ea cu fiecare fibră a ființei noastre. Mergem poate la biserică, ne rugăm, facem ce știm că e corect, dar pe dinăuntru ne simțim uscați. Adevărul este că nu putem rămâne în Isus prin propriile puteri, la fel cum un lăstar nu se poate atașa singur de viță. Dumnezeu ne-a iubit mai întâi; El a făcut primul pas. Ceea ce facem noi este întotdeauna o reacție la ceea ce Dumnezeu a făcut deja pentru noi.

Dacă ne uităm la cum supraviețuiește o viță-de-vie peste iarnă, vom descoperi un fapt fascinant – mugurii de pe mlădițe se deshidratează și se izolează de sistemul de creștere, până primăvara. Când pământul se încălzește, rădăcinile absorb apă, iar seva urcă prin butucul viței în muguri și apoi inițiază creșterea. Fără seva care curge prin viță, nu va exista nicio creștere. Seva se aseamănă cu Duhul Sfânt în viața noastră. Chiar dacă suntem ca o coardă moartă, când alegem să petrecem timp cu Dumnezeu, Duhul Sfânt Se revarsă în noi ca seva din rădăcini și ne aduce la viață astfel încât să începem să creștem. Trebuie să luăm decizia conștientă (1) de a rămâne în Domnul Isus și (2) de a cere ca Duhul Sfânt (seva) să curgă în viața noastră.

6. Care este mesajul esențial care ne este transmis în Luca 11:13; Ieremia 31:3; 1 Ioan 4:19 și Romani 8:9-11?

De fapt, Duhul Sfânt este Cel care aduce creșterea și Se asigură că înflorim și că rămânem conectați la Viță. Trebuie să cerem zilnic Duhul Sfânt, care este aici cu noi pe pământ:
● ca să fie Mângâietorul nostru (Ioan 14:16-18);
● ca să ni-L facă cunoscut pe Domnul Isus (Ioan 15:26);
● ca să ne convingă de păcat (Ioan 16:7,8);
● ca să ne îndrume în tot adevărul (Ioan 16:13).

Recitește această listă! Ce impact are asupra relației tale cu Dumnezeu fiecare dintre aspectele lucrării Duhului Sfânt?

Comentariu EGW

Caracterul creștinului este arătat prin viața sa de zi cu zi. Hristos a spus: „Orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele” (Matei 7:17). Mântuitorul nostru Se compară cu o viță, în care urmașii Săi sunt mlădițele. El declară clar că toți cei care vor să fie ucenicii Săi trebuie să aducă rod și apoi arată cum pot deveni mlădițe roditoare. „Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod dacă nu rămâneţi în Mine” (Ioan 15:4).

Apostolul Pavel descrie rodul pe care creștinul trebuie să-l aducă. El spune că acesta „stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr” (Efeseni 5:9). Și din nou: „Roada Duhului … este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22,23). Aceste haruri prețioase nu sunt decât principiile Legii lui Dumnezeu trăite în viața de toate zilele.

Legea lui Dumnezeu este singurul standard adevărat al desăvârșirii morale. Această Lege a fost exemplificată în mod practic în viața lui Hristos. El spune despre Sine: „Am păzit poruncile Tatălui Meu” (Ioan 15:10). Nimic mai puțin decât această ascultare nu va îndeplini cerințele Cuvântului lui Dumnezeu. „Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus” (1 Ioan 2:6). Nu putem pretinde că nu suntem capabili să facem acest lucru, pentru că avem asigurarea: „Harul Meu îți este de ajuns” (2 Corinteni 12:9). Când privim în oglinda divină, Legea lui Dumnezeu, vedem păcătoșenia peste măsură de mare a păcatului și starea noastră pierdută de călcători ai Legii Sale. Dar, prin pocăință și credință, suntem îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu și, prin harul divin, suntem făcuți în stare să ascultăm de poruncile Sale.

Cei care au o dragoste reală pentru Dumnezeu vor manifesta o dorință sinceră de a cunoaște voia Lui și de a o împlini. ... Copilul care își iubește părinții își va arăta dragostea prin ascultare de bunăvoie, dar un copil egoist și nerecunoscător caută să facă cât mai puțin posibil pentru părinții săi, dorind ca, în același timp, să se bucure de toate privilegiile acordate celui ascultător și credincios.

Aceeași deosebire se observă printre cei care pretind a fi copii ai lui Dumnezeu. Mulți dintre cei care știu că sunt obiectul iubirii și purtării Sale de grijă și care doresc să primească binecuvântarea Sa nu găsesc nicio plăcere în a face voia Lui. Ei consideră cerințele lui Dumnezeu față de ei o constrângere neplăcută, iar poruncile Sale, un jug apăsător. Dar cel care caută cu adevărat sfințenia inimii și a vieții își găsește desfătarea în Legea lui Dumnezeu și se plânge doar de faptul că este prea mult în urmă față de măsura cerută de ea. – Asemenea lui Hristos, p. 96 (23 martie).

Dumnezeu ne-a iubit încă dinainte să ne fi născut; planul Lui era ca El să ne cunoască și noi să Îl cunoaștem pe El. Dumnezeu ne caută, ca un păstor bun, și ne invită să rămânem cu El în fiecare zi. Nu trebuie decât să alegem să Îi răspundem și apoi să dăm la schimb starea noastră jalnică laodiceeană pe darurile Lui bune (vezi Apocalipsa 3:18,19). Asemenea creșterii lente a vegetației, relația noastră cu Dumnezeu poate progresa încet sau în salturi, ca urmare a unei foarte necesare ploi. Indiferent de ritmul de creștere sau de abundența roadelor noastre, avem nevoie zilnic de „sevă” – adică de Duhul Sfânt – ca să ne asigurăm că rămânem conectați la Domnul Isus.

„A rămâne în Hristos înseamnă a primi fără încetare Duhul Lui, a trăi o viaţă de supunere fără rezerve în slujba Lui. Canalul de comunicare divino-uman trebuie să fie deschis continuu. După cum mlădiţa îşi trage neîntrerupt seva din butuc, şi noi trebuie să ne prindem de Isus şi să primim de la El, prin credinţă, tăria şi desăvârşirea Lui de caracter” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 676).

De reținut: Înainte de a începe să creștem într-o relație cu Dumnezeu, trebuie să ne oprim și să ne evaluăm relația actuală cu El. Dacă e una căldicică sau dacă ramurile noastre nu se dezvoltă, Domnul Isus are soluția perfectă pentru starea noastră spirituală: rămânerea în El.
Întrebările suplimentare de la studiul de vineri sunt un ajutor și o încurajare pentru a studia zilnic Biblia. Recomandăm folosirea acestora la începutul sau la sfârșitul lecției din Sabat în biserici, cu răspunsuri rapide. În acest trimestru, întrebările din cartea Dietă și hrană sunt formulate după ediția electronică.
Zilnic:
1 Cronici 2
1 Cronici 3
1 Cronici 4
1 Cronici 5
1 Cronici 6
1 Cronici 7
1 Cronici 8
Ellen G. White, Dietă și hrană, cap. 9 (integral)

1. Cu ce a tulburat Acar pe Israel? 

2. De ce mama lui Iaebeț i-a pus acest nume?

3. Al cui este dreptul de întâi născut? 

4. Cum sunt descriși fiii lui Așer? 

5. Ce se întâmplă când cina este luată mai devreme? Dar atunci când este luată mai târziu?