1 DOMNUL i-a vorbit lui Moise în pustiul Sinai în luna întâi a anului al doilea după ieșirea lor din țara Egiptului, zicând:

Luna întâi. Ziua exactă nu este dată, dar este luna în care a fost ridicat Cortul Întâlnirii, luna care a precedat recensământul.

Anului al doilea. Considerat fiind şi al doilea. Primul a fost anul în care a avut loc Exodul.


2 „Fiii lui Israel să prăznuiască Paștele[[xr:1]] la vremea lui.

Paştele. În mod evident primul după darea Legii. Problema ritualului necurăţiei la care aceste observaţii sunt introductive pare să fie nouă (versetele 6-8).


3 Să-l prăznuiți la vremea lui, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, în amurg; să-l prăznuiți după toate legile lui și după toate poruncile lui.”

Seara. Literal, între seri. Exacta însemnătate a acestei expresii este greu de determinat (vezi comentariul pentru Exod 12,6). Aceeaşi expresie se mai află şi în Exod 16, 12; 29,39.41; 30,8; Numeri 28,4.

Legile. Vezi Exod 12,3-28.42-29 şi compară cu 1 Corinteni 5,7; Coloseni 1,14; Efeseni 1,7.


4 Moise le-a poruncit fiilor lui Israel să prăznuiască Paștele.
5 Și au[[xr:1]] prăznuit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi, în amurg, în pustiul Sinai; fiii lui Israel au făcut potrivit tuturor celor pe care i le poruncise DOMNUL lui Moise.
6 S-a întâmplat că niște oameni care erau necurați[[xr:1]] din pricina unui mort și nu puteau prăznui Paștele în ziua aceea s-au[[xr:2]] înfățișat înaintea lui Moise și a lui Aaron în ziua aceea.

De un mort. Deci, necurat (capitolul 19,11). Ca în capitolul 5,2; 6,11, cuvântul ebraic redat aici ca trup mort este nephesh, suflet.

Nu putea prăznui. Un om necurat care lua parte la o serbare de jertfire trebuia să fie nimicit din poporul Lui (Levitic 7,20). Despre nimicit vezi comentariul pentru Exod 12,15.


7 Și oamenii aceia i-au zis lui Moise: „Noi suntem necurați din pricina unui mort. De ce să fim împiedicați să aducem darul cuvenit DOMNULUI la vremea hotărâtă, în mijlocul fiilor lui Israel?”
8 Moise le-a răspuns: „Așteptați[[xr:1]] să văd ce vă poruncește DOMNUL!”

Să văd. Moise n-a dat nici o soluţie fără să caute călăuzirea divină (Numeri 15,34; 27,5; Levitic 24,12).


9 Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise astfel:
10 „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Dacă vreunul dintre voi sau dintre urmașii voștri va fi necurat din pricina unui trup neînsuflețit sau va fi într-o călătorie lungă, să prăznuiască totuși Paștele în cinstea DOMNULUI;

Urmaşii. Aceasta este o prevedere pentru generaţiile viitoare.


11 în a paisprezecea zi a lunii a doua[[xr:1]], în amurg, să-l prăznuiască și să mănânce[[xr:2]] mielul cu azime și cu ierburi amare.

Ziua a patrusprezecea. Era dată o lună pentru pregătirea de a serba Paştele.


12 Să nu lase nimic din[[xr:1]] el până dimineața și să nu frângă[[xr:2]] niciun os din el. Să-l prăznuiască după toată[[xr:3]] porunca privitoare la Paște.

Să nu frângă nici un os. Vezi Exod 12,46 şi compară cu Psalmi 34,20; Ioan 19,36.


13 Omul care este curat și nu este în călătorie și care totuși nu prăznuiește Paștele, sufletul acela va fi nimicit[[xr:1]] din poporul lui, pentru că n-a adus[[xr:2]] darul cuvenit DOMNULUI la vremea hotărâtă; omul acela își va purta[[xr:3]] pedeapsa pentru păcatul lui.

Să fie nimicit. Vezi comentariul pentru Geneza 17,14; Exod 12,15.


14 Dacă un străin locuiește cu voi și prăznuiește Paștele în cinstea DOMNULUI, să se țină de legea Paștelui și de poruncile lui. O singură[[xr:1]] lege să aveți, atât pentru străin, cât și pentru băștinaș.»”

Un străin. Literal, omul care stă puţin timp, unul care îşi stabilise domiciliul printre iudei. Unui străin, de alt neam (care derivă dintr-un cuvânt ebraic diferit), nu i s-ar fi îngăduit să mănânce Paştele (Exod 12,45.48).


15 În ziua[[xr:1]] când a fost ridicat Lăcașul, norul a acoperit Lăcașul, Cortul Mărturiei, și, de seara[[xr:2]] până dimineața, a fost deasupra Cortului sub înfățișarea unui foc.

Cortul Mărturiei (engleză). Expresia ebraică redată astfel se află numai aici, şi ca tabernacol al mărturiei în Numeri 17,7.8; 18,2; 2 Cronici 24,6. Expresia obişnuită este Cortul Întâlnirii (KJV) sau Cortul Adunării (RSV).

Mărturia. Cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu şi puse în chivot. Această Lege morală, Decalogul, a fost temelia de piatră pe care era întemeiat Iudaismul. Norul acoperea acea parte a sanctuarului unde se afla chivotul în care era aşezată Legea sfântă, cele Zece Porunci.

Înfăţişarea unui foc. În Geneza 15,17, Dumnezeu este reprezentat printr-o metaforă asemănătoare.


16 Totdeauna era așa: norul acoperea Cortul [ziua] și avea înfățișarea unui foc noaptea.
17 Când se[[xr:1]] ridica norul de deasupra Cortului, fiii lui Israel își ridicau tabăra; în locul în care se oprea norul, acolo poposeau și fiii lui Israel.
18 Fiii lui Israel își ridicau tabăra după porunca DOMNULUI și poposeau după porunca DOMNULUI; câtă vreme[[xr:1]] norul zăbovea deasupra Lăcașului, își țineau și ei tabăra întinsă.

După porunca Domnului. Literal, după gura lui Iehova. Nu ni se spune dacă era dată o poruncă orală. În orice caz, îndepărtarea norului anunţa timpul ridicării taberei.


19 Când norul zăbovea deasupra Lăcașului mai multe zile, fiii lui Israel își îndeplineau îndatorirea[[xr:1]] față de DOMNUL și nu-și ridicau tabăra.
20 Uneori, norul rămânea deasupra Lăcașului câteva zile, iar ei poposeau după porunca DOMNULUI și își ridicau tabăra după porunca DOMNULUI.
21 Alteori, norul rămânea de seara până dimineața; dacă norul se ridica dimineața, atunci ridicau și ei tabăra; dacă norul se ridica după o zi și o noapte, atunci ridicau și ei tabăra.
22 Dacă norul rămânea deasupra Lăcașului două zile sau o lună sau un anumit număr de zile, fiii lui[[xr:1]] Israel rămâneau în tabără și nu o ridicau; și, când se ridica norul, își ridicau și ei tabăra.

Sau un an. Cuvântul tradus an este în mod literal zile, substantivul plural spre a sugera o perioadă nedefinită. Acelaşi cuvânt ebraic este tradus diferit în Geneza 4,3; 40,4. Vezi şi Leviticul 25,29, unde expresia împlinirea unui an derivă din acelaşi cuvânt zile.

Istoria dependenţei bisericii de călăuzirea personală a lui Dumnezeu este cea mai atrăgătoare. Dumnezeu a ales itinerariul, locurile de odihnă şi durata de şedere a fiecăruia. Semnul vizibil al prezenţei Sale în pustie trebuia să fi fost cel mai încurajator, oferind o puternică îmbărbătare în credinţă. Cât priveşte învăţăturile în legătură cu norul, vezi Exod 13,21; 14,19.20.24; Leviticul 16,2; Neemia 9,19.

Comentariile lui Ellen G. White 12 DA 771


23 Poposeau după porunca DOMNULUI și își ridicau tabăra după porunca DOMNULUI; își îndeplineau îndatorirea[[xr:1]] față de DOMNUL, după porunca DOMNULUI dată prin Moise.