1 Domnul i-a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea după ieșirea lor din țara Egiptului și i-a zis:

Luna întâi. Ziua exactă nu este dată, dar este luna în care a fost ridicat Cortul Întâlnirii, luna care a precedat recensământul.

Anului al doilea. Considerat fiind şi al doilea. Primul a fost anul în care a avut loc Exodul.


2 „Copiii lui Israel să prăznuiască Paștele[[xr:1]] la vremea hotărâtă.

Paştele. În mod evident primul după darea Legii. Problema ritualului necurăţiei la care aceste observaţii sunt introductive pare să fie nouă (versetele 6-8).


3 Să-l prăznuiți la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara[[fn:a]]; să-l prăznuiți după toate legile și după toate poruncile privitoare la el.”

Seara. Literal, între seri. Exacta însemnătate a acestei expresii este greu de determinat (vezi comentariul pentru Exod 12,6). Aceeaşi expresie se mai află şi în Exod 16, 12; 29,39.41; 30,8; Numeri 28,4.

Legile. Vezi Exod 12,3-28.42-29 şi compară cu 1 Corinteni 5,7; Coloseni 1,14; Efeseni 1,7.


4 Moise le-a vorbit copiilor lui Israel să prăznuiască Paștele.
5 Și au[[xr:1]] prăznuit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care i le dăduse lui Moise Domnul.
6 S-a întâmplat că niște oameni, fiind necurați[[xr:1]] din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paștele în ziua aceea. Ei s-au[[xr:2]] înfățișat în aceeași zi înaintea lui Moise și a lui Aaron.

De un mort. Deci, necurat (capitolul 19,11). Ca în capitolul 5,2; 6,11, cuvântul ebraic redat aici ca trup mort este nephesh, suflet.

Nu putea prăznui. Un om necurat care lua parte la o serbare de jertfire trebuia să fie nimicit din poporul Lui (Levitic 7,20). Despre nimicit vezi comentariul pentru Exod 12,15.


7 Și oamenii aceia i-au zis lui Moise: „Noi suntem necurați din pricina unui mort. De ce să fim nevoiți să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?”
8 Moise le-a răspuns: „Așteptați[[xr:1]] să văd ce vă poruncește Domnul!”

Să văd. Moise n-a dat nici o soluţie fără să caute călăuzirea divină (Numeri 15,34; 27,5; Levitic 24,12).


9 Și Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis:
10 „Vorbește-le copiilor lui Israel și spune-le: «Dacă cineva dintre voi sau dintre urmașii voștri este necurat din pricina unui mort sau este într-o călătorie lungă, totuși să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului.

Urmaşii. Aceasta este o prevedere pentru generaţiile viitoare.


11 Și să-l prăznuiască în luna a doua[[xr:1]], în ziua a paisprezecea, seara; să-l mănânce[[xr:2]] cu azime și ierburi amare.

Ziua a patrusprezecea. Era dată o lună pentru pregătirea de a serba Paştele.


12 Să nu lase din[[xr:1]] el nimic până a doua zi dimineața și să nu frângă[[xr:2]] niciun os din el. Să-l prăznuiască după toate[[xr:3]] poruncile privitoare la Paște.

Să nu frângă nici un os. Vezi Exod 12,46 şi compară cu Psalmi 34,20; Ioan 19,36.


13 Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, și totuși nu prăznuiește Paștele, sufletul acela să fie nimicit[[xr:1]] din poporul lui; pentru că n-a adus[[xr:2]] darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-și ia[[xr:3]] pedeapsa pentru păcatul lui.

Să fie nimicit. Vezi comentariul pentru Geneza 17,14; Exod 12,15.


14 Dacă un străin care locuiește între voi prăznuiește Paștele Domnului, să se țină de legile și poruncile privitoare la Paște. Aceeași[[xr:1]] lege să fie între voi pentru străin ca și pentru băștinaș.»”

Un străin. Literal, omul care stă puţin timp, unul care îşi stabilise domiciliul printre iudei. Unui străin, de alt neam (care derivă dintr-un cuvânt ebraic diferit), nu i s-ar fi îngăduit să mănânce Paştele (Exod 12,45.48).


15 În ziua[[xr:1]] când a fost așezat Cortul, norul a acoperit Locașul Cortului Întâlnirii și, de seara[[xr:2]] până dimineața, deasupra Cortului era ca înfățișarea unui foc.

Cortul Mărturiei (engleză). Expresia ebraică redată astfel se află numai aici, şi ca tabernacol al mărturiei în Numeri 17,7.8; 18,2; 2 Cronici 24,6. Expresia obişnuită este Cortul Întâlnirii (KJV) sau Cortul Adunării (RSV).

Mărturia. Cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu şi puse în chivot. Această Lege morală, Decalogul, a fost temelia de piatră pe care era întemeiat Iudaismul. Norul acoperea acea parte a sanctuarului unde se afla chivotul în care era aşezată Legea sfântă, cele Zece Porunci.

Înfăţişarea unui foc. În Geneza 15,17, Dumnezeu este reprezentat printr-o metaforă asemănătoare.


16 Totdeauna era așa: ziua norul acoperea Cortul, iar noaptea avea înfățișarea unui foc.
17 Când se[[xr:1]] ridica norul de pe Cort, porneau și copiii lui Israel; și acolo unde se oprea norul, tăbărau și copiii lui Israel.
18 Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului și tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme[[xr:1]] cât rămânea norul deasupra Cortului.

După porunca Domnului. Literal, după gura lui Iehova. Nu ni se spune dacă era dată o poruncă orală. În orice caz, îndepărtarea norului anunţa timpul ridicării taberei.


19 Când norul rămânea mai multă vreme deasupra Cortului, copiii lui Israel ascultau[[xr:1]] de porunca Domnului și nu porneau.
20 Când norul rămânea mai puține zile deasupra Cortului, ei tăbărau după porunca Domnului și porneau după porunca Domnului.
21 Dacă norul se oprea de seara până dimineața și se ridica dimineața, atunci porneau și ei. Dacă norul se ridica după o zi și o noapte, atunci porneau și ei.
22 Dacă norul se oprea deasupra Cortului două zile sau o lună sau un an, copiii lui[[xr:1]] Israel rămâneau tăbărâți și nu porneau; și când se ridica, porneau și ei.

Sau un an. Cuvântul tradus an este în mod literal zile, substantivul plural spre a sugera o perioadă nedefinită. Acelaşi cuvânt ebraic este tradus diferit în Geneza 4,3; 40,4. Vezi şi Leviticul 25,29, unde expresia împlinirea unui an derivă din acelaşi cuvânt zile.

Istoria dependenţei bisericii de călăuzirea personală a lui Dumnezeu este cea mai atrăgătoare. Dumnezeu a ales itinerariul, locurile de odihnă şi durata de şedere a fiecăruia. Semnul vizibil al prezenţei Sale în pustie trebuia să fi fost cel mai încurajator, oferind o puternică îmbărbătare în credinţă. Cât priveşte învăţăturile în legătură cu norul, vezi Exod 13,21; 14,19.20.24; Leviticul 16,2; Neemia 9,19.

Comentariile lui Ellen G. White 12 DA 771


23 Tăbărau după porunca Domnului și porneau după porunca Domnului; ascultau[[xr:1]] de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.