1 Să nu vă faceți zeități deșarte[[xr:1]], să nu vă ridicați nici chipuri, nici stâlpi[[fn:a]]; să nu așezați în țara voastră nicio piatră împodobită cu chipuri, ca să vă închinați înaintea ei, căci Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru.
2 Să păziți sabatele[[xr:1]] Mele și să cinstiți Sanctuarul Meu. Eu sunt DOMNUL.
3 Dacă[[xr:1]] veți urma rânduielile Mele, dacă veți păzi poruncile Mele și le veți împlini,

Dacă veţi urma. Capitolul acesta din Levitic este o profeţie condiţionată care descrie binecuvântările ce vor veni asupra lui Israel pentru ascultare şi pedepsele pentru neascultare. Multe din aceste profeţii s-au împlinit într-o măsură uimitoare.


4 vă voi da[[xr:1]] ploi la vreme, pământul[[xr:2]] își va da roadele și pomii de pe câmp își vor da roadele.

Ploi la vreme. Palestina depindea în mod deosebit de ploaia la vreme pentru prosperitate şi belşug. În Egipt, izraeliţii au văzut revărsarea regulată a Nilului, care uda pământul şi-l făcea roditor (vezi comentariul pentru Geneza 41,34). Palestina era o ţară cu munţi şi văi, astfel că nu era potrivită pentru irigări (Deutronom 11,10-12). Israel nu fusese obişnuit cu ploaia, pentru că în Egipt ploua rar. Acum veniseră într-o ţară în care însăşi existenţa depindea de ploaia din cer. Pentru a-i reasigura, Dumnezeu le-a făgăduit să le trimită ploi la vremea lor, ploaia timpurie şi ploaia târzie, şi-ţi vei strânge grâul, mustul şi untdelemnul (Deutronom 11,13.14). Nu era nevoie numai de ploaie, ci de ploaie la vreme.

Dumnezeu i-a avertizat totuşi, că ploaia nu avea să cadă de la sine şi că dacă se vor abate de la adevărata închinare, ca să slujească idolilor, nu va mai fi ploaie (Deutronom 11,17). Acest blestem s-a împlinit în zilele lui Ahab (vezi 1 Regi 17,1).


5 Treieratul[[xr:1]] grâului va ține până la culesul viei, iar culesul viei va ține până la semănat; veți mânca pâine[[xr:2]] pe săturate[[xr:3]] și veți locui fără frică în țara voastră.
6 Voi[[xr:1]] da pace în țară și vă veți culca[[xr:2]] fără să fiți tulburați; voi stârpi fiarele[[xr:3]] sălbatice din țară și sabia[[xr:4]] nu va trece prin țara voastră.
7 Îi veți urmări pe vrăjmașii voștri și ei vor cădea înaintea voastră uciși de sabie.
8 Cinci[[xr:1]] dintre voi vor urmări o sută și o sută dintre voi vor urmări zece mii, iar vrăjmașii voștri vor cădea înaintea voastră uciși de sabie.
9 Îmi voi întoarce[[xr:1]] Fața spre voi, vă voi[[xr:2]] face roditori, vă voi înmulți și voi statornici legământul Meu cu voi.
10 Veți mânca[[xr:1]] din roadele cele vechi ca să le faceți loc celor noi.
11 Voi[[xr:1]] așeza Lăcașul Meu în mijlocul vostru și sufletul Meu nu[[xr:2]] vă va urî.
12 Voi[[xr:1]] umbla în mijlocul vostru; Eu[[xr:2]] voi fi Dumnezeul vostru și voi veți fi poporul Meu.
13 Eu[[xr:1]] sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru, care v-am scos din țara Egiptului, din robie[[xr:2]]; Eu am rupt resteiele jugului vostru și v-am făcut să mergeți cu fruntea sus.
14 Dar[[xr:1]], dacă nu Mă veți asculta și nu veți împlini toate aceste porunci,

Dar dacă nu mă ascultă. Pedepse cumplite aveau să ameninţe pe Israel dacă ar fi dat greş în slujirea lui Dumnezeu şi s-ar fi întors la alţi zei. Sunt prezise cinci pedepse a căror severitate este crescândă, după fiecare din primele patru cu privire la care Dumnezeu a făgăduit să trimită asupra lor o pedeapsă de şapte ori mai rea. (versetele 18, 21, 24, 28). Probabil că şapte înseamnă aici o intensificare a pedepsei, mai degrabă decât o creştere matematică precisă.

Primul pas pentru o pedeapsă de cinci ori mai mare din cauza răzvrătirii persistente apare în versetele 14-17. Întreaga istorie a lui Israel este mărturie despre împlinirea acestei ameninţări.


15 dacă veți nesocoti[[xr:1]] rânduielile Mele și dacă sufletul vostru va ajunge să urască hotărârile Mele, așa încât să nu mai împliniți toate poruncile Mele și să rupeți legământul Meu,
16 iată ce vă voi face Eu atunci: voi trimite peste voi groaza[[xr:1]], lingoarea[[xr:2]] și frigurile, care vor face să vi se stingă[[xr:3]] ochii și să piară viața din voi; veți semăna în zadar sămânța[[xr:4]] voastră, căci o vor mânca vrăjmașii voștri;
17 Îmi[[xr:1]] voi întoarce Fața împotriva voastră și veți fi[[xr:2]] bătuți de vrăjmașii voștri; cei ce vă urăsc[[xr:3]] vă vor subjuga și veți fugi[[xr:4]] fără să fiți urmăriți.
18 Dacă nici așa nu Mă veți asculta, vă voi pedepsi de șapte ori[[xr:1]] mai mult pentru păcatele voastre:

Dacă cu toate acestea. Al doilea pas este descris în versetele 18-20 (vezi şi Deutronom 28,23.24). Ameninţarea aceasta şi-a găsit de repetate ori împlinirea în istoria lui Israel. Pe vremea lui Hagai, Dumnezeu a explicat poporului Său de ce a reţinut ploaia: Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui (Hagai 1,9-11).


19 voi frânge semeția[[xr:1]] tăriei voastre, cerul îl voi face[[xr:2]] de fier, iar pământul, de aramă;
20 puterea[[xr:1]] vi se va istovi fără folos; pământul[[xr:2]] vostru nu-și va da recolta și pomii țării nu-și vor mai da rodul.
21 Dacă vă veți arăta împotrivitori față de Mine și nu veți vrea să Mă ascultați, vă voi lovi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre:

Vă veţi împotrivi. Pasul al treilea este arătat în versetul 21 şi 22. Un caz când s-a împlinit aceasta este dat în 2 Regi 17,25, iar altul în Judecători 5,6.


22 voi trimite[[xr:1]] împotriva voastră fiarele câmpului, care vă vor lăsa fără copii, vă vor nimici vitele, vă vor împuțina la număr și vă vor pustii[[xr:2]] drumurile.
23 Dacă nici acestea nu vă vor[[xr:1]] îndrepta și vă veți arăta împotrivitori față de Mine,

Dacă… nu vă vor îndrepta. Pasul al patrulea apare în versetele 23-26.


24 și Eu Mă voi[[xr:1]] arăta împotrivitor față de voi și vă voi lovi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre:
25 voi aduce[[xr:1]] împotriva voastră sabia răzbunării, pentru a răzbuna astfel legământul, și, când vă veți strânge în cetățile voastre, voi trimite[[xr:2]] ciuma în mijlocul vostru și veți fi dați pe mâna vrăjmașului;

Călcarea legământului Meu. Dumnezeu intrase în legământ cu Israel şi dacă nu aveau să respecte partea lor, El urma să trimită asupra lor sabia şi ciuma. Ezechiel a repetat această ameninţare (Ezechiel 5,12) care s-a împlinit în timpul distrugerii Ierusalimului de către Nebucadneţar şi mai târziu de către romani.


26 când voi[[xr:1]] frânge toiagul pâinii, zece femei vor coace pâine într-un singur cuptor și vă vor împărți pâinea cu cântarul; veți mânca[[xr:2]] fără să vă săturați.

Zece femei. Foametea avea să fie atât de mare şi pâinea atât de puţină, încât să fie nevoie de un singur cuptor, acolo unde înainte se foloseau zece.


27 Dacă nici[[xr:1]] așa nu Mă veți asculta și dacă vă veți împotrivi,

Cu toate acestea. Al cincilea pas este arătat în versetele 27-33. O împlinire a acestuia a avut loc în timpul asediului Samariei (2 Regi 6,28.29), şi o alta în asedierea Ierusalimului (Ieremia 19,9; Plângeri 4,10).


28 și Eu Mă voi împotrivi[[xr:1]] vouă cu mânie și vă voi pedepsi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre:
29 veți mânca[[xr:1]] până și carnea fiilor voștri, veți mânca până și carnea fiicelor voastre;
30 vă voi nimici[[xr:1]] înălțimile, vă voi dărâma altarele pentru tămâie, voi arunca[[xr:2]] leșurile voastre peste rămășițele idolilor voștri și sufletul Meu[[xr:3]] vă va urî;
31 vă voi preface cetățile[[xr:1]] în ruine, vă voi pustii[[xr:2]] lăcașurile sfinte[[fn:a]] și nu voi mai mirosi mireasma tămâii voastre;

Vă voi lăsa cetăţile pustii. Aceasta s-a împlinit, atât cu Samaria, cât şi cu Ierusalimul (2 Regi 21,13).


32 vă voi pustii[[xr:1]] țara, așa încât vrăjmașii voștri care o vor locui vor fi uluiți[[xr:2]];
33 vă voi[[xr:1]] împrăștia printre neamuri și voi scoate sabia după voi; țara voastră va fi pustiită și cetățile voastre vor rămâne în ruine.

Vă voi împrăştia. Această prezicere rămâne adevărată chiar şi astăzi pentru milioane dintre descendenţii lui Israel (Deutronom 28,63-67).


34 Atunci, țara[[xr:1]] se va bucura de sabatele ei tot timpul cât va fi pustiită și voi veți fi în țara vrăjmașilor voștri; atunci, țara se va odihni și se va bucura de sabatele ei.

Ţara se va odihni. Dumnezeu poruncise ca ţara să se odihnească în fiecare al şaptelea an. Se pare că aşa s-a întâmplat ceva timp după aceea, dar mai târziu obiceiul n-a mai fost păstrat. Fără îndoială că unii au considerat că s-ar putea îmbogăţii prin refuzul de a lăsa ca pământul să se odihnească la fiecare al şaptelea an. Dar drept rezultat, ei au pierdut de tot ţara. Dumnezeu a ţinut seamă de timpul cât ţara fusese lipsită de odihna sabatică. Când a venit distrugerea, o dată cu sosirea caldeenilor, ţării i s-a dat odihnă pentru a completa timpul cât a fost încălcată legea Lui (2 Cronici 36,21). Şaptezeci de ani ar sugera că timp de 490 de ani ţara n-a păzit Sabatele ei.


35 Tot timpul cât va fi pustiită, va avea odihna pe care n-o avusese în anii[[xr:1]] voștri de sabat, când locuiați în ea.
36 Acelora dintre voi rămași în viață în țările vrăjmașilor lor[[xr:1]] le voi aduce disperarea în inimă: îi va urmări până și foșnetul[[xr:2]] unei frunze suflate de vânt; vor fugi ca de sabie și vor cădea fără să fie urmăriți.
37 Se vor împiedica unii[[xr:1]] de alții ca înaintea sabiei, fără să fie urmăriți. Nu veți[[xr:2]] putea să stați în picioare în fața vrăjmașilor voștri;
38 veți pieri printre neamuri și vă va mistui țara vrăjmașilor voștri.
39 Aceia dintre voi care vor rămâne în viață își vor târî zilele în țările vrăjmașilor lor[[xr:1]] din pricina fărădelegilor lor și din pricina fărădelegilor părinților lor.
40 Dar dacă își[[xr:1]] vor mărturisi fărădelegile lor și fărădelegea părinților lor, necredincioșia pe care au arătat-o față de Mine și faptul că s-au arătat împotrivitori față de Mine –

Dacă îşi vor mărturisi. Iudeii au suferit mult în secolele care au trecut, şi generaţia de astăzi nu face excepţie. Dar Dumnezeu nu a lepădat nici un evreu care îşi va mărturisi păcatele. Naţiunea poate fi lepădată, dar oricine se întoarce la Dumnezeu poate fi încă mântuit.

Pentru ca nici un creştin dintre Neamuri să nu se mândrească cu aceasta şi să se creadă într-o poziţie mai favorizată decât a iudeilor, trebuie să-şi aducă aminte că Dumnezeu nu se uită la faţa omului (Fapte 10,34; Romani 11,20.21).

Condiţiile mântuirii sunt aceleaşi pentru toţi. Dumnezeu este sever şi îndurător pentru toţi, deopotrivă.

Comentariile lui Ellen G. White

3-6 ED 140

4-17 PP 535

5,6,19,21 2T 661

21 PK 429

23,24 1T 589; 5T 365

24 2T 154, 661

28,33 PK 429


41 așa încât și Eu M-am arătat împotrivitor față de ei și i-am dus în țara vrăjmașilor lor –, deci dacă inima lor necircumcisă[[xr:1]] se va smeri[[xr:2]] și își vor recunoaște fărădelegile,
42 atunci Îmi voi[[xr:1]] aminti de legământul Meu cu Iacov, de legământul Meu cu Isaac și de legământul Meu cu Avraam și Îmi voi aminti de[[xr:2]] țară.
43 Țara însă va[[xr:1]] fi părăsită de ei și se va bucura de sabatele ei cât timp va rămâne pustiită de ei; și ei vor plăti pentru fărădelegile lor, pentru că au nesocotit[[xr:2]] hotărârile Mele și pentru că sufletul lor a urât rânduielile Mele.
44 Dar chiar și așa, când vor fi în țara vrăjmașilor lor, nu-i voi lepăda[[xr:1]] și nu-i voi urî până acolo încât să-i nimicesc de tot și să rup legământul Meu cu ei, căci Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul lor.
45 Îmi voi aminti[[xr:1]], spre binele lor, de legământul dintâi, prin[[xr:2]] care i-am scos din țara Egiptului sub[[xr:3]] privirile neamurilor, ca să le fiu Dumnezeu. Eu sunt DOMNUL.»”
46 Acestea[[xr:1]] sunt rânduielile, hotărârile și legile pe care le-a statornicit DOMNUL între El și fiii lui Israel pe muntele Sinai[[xr:2]] prin Moise.