1 Și Samuel a murit; și toți israeliții s-au adunat și l-au plâns și l-au înmormântat în casa lui, la Rama. Și David s-a ridicat și a coborât în pustiul Paran.

Samuel a murit. Despre legătura dintre vârstele lui Samuel, Saul şi David, vezi pag. 132. Samuel a adus o contribuţie însemnată când a organizat şcoli pentru tineri, astfel încât Israel a putut fi instruit în marile principii ale mântuirii. Planul de la început al lui Dumnezeu a fost ca leviţii să fie răspândiţi pe cuprinsul întregii ţări, învăţând pe oameni cele cu privire la lucrurile lui Dumnezeu. Dar fiind în mare măsură nefolosiţi, membrii acestei seminţii fuseseră obligaţi să-şi găsească mijloacele de trai în alte feluri de lucrare, astfel poporul devenise cu puţin mai bun decât păgânii din jur. De aceea au fost înfiinţate şcolile profeţilor.

În locuinţa lui. Cuvântul locuinţă nu este obligatoriu să fie înţeles ca referindu-se la domiciliul lui Samuel, ci este folosit probabil aici pentru o cameră mortuară. Dacă Samuel ar fi fost înmormântat în mod literal în locuinţa lui, acolo ar fi fost necurăţie continuă (Numeri 19,11-22). Locul de înmormântare tradiţional al lui Samuel este o peşteră peste care a fost clădită o moschee musulmană în Nebî Samwîl, un oraş cam la 5 mile nord-vest de Ierusalim, dar identificarea este nesigură.

Pustia Paran. Un deşert care se întinde de la sud de Iuda înspre sud, către Sinai (vezi Numeri 10,12). Paran este identificat într-un loc cu Seir (Deuteronom 33,2), iar Seir a fost locul de domiciliu al lui Esau în Negheb, mai jos de Hebron (vezi Geneza 32,3 etc.). Se crede că pustia Paran include pustia Sin, care se află între Cadeş-Barnea şi Arba cea mare sau câmpia dintre Marea Moartă şi golful Acaba. Deoarece triburile care locuiau în această regiune erau din fire agresive, când a fugit în Paran, David a fost întâmpinat cu ostilitate şi fără îndoială că şi-a recunoscut greşeala. Primirea aceasta şi gândul că acum, când Samuel era mort, Saul avea să-l urască şi mai mult, l-au făcut să simtă nevoia unui hotărât ajutor de sus. Cuprins de o mare îngrijorare, el a compus psalmii 120 şi 121 (vezi PP 664).


2 Și era în Maon un bărbat, a cărui averi erau în Carmel; și acest bărbat era foarte bogat și avea trei mii de oi și o mie de capre; și își tundea oile în Carmel.

Carmel. O cetate la mai mult o milă nord Maon, pe creasta munţilor. Toată apa de la răsărit de acest loc curge în Marea Moartă; toată apa de la apus curge în Marea Mediterană. Pustia Maon,

o zonă răzleaţă plină de văi seci, se află la răsărit şi sud de Carmel. În timpul rămânerii lor în pustia Zif şi Maon (cap. 23,24-26), înainte de a se muta la En-Ghedi (cap. 23,29), David şi oamenii lui se cunoscuseră cu păstorii lui Nabal şi lăsaseră o impresie foarte favorabilă. Locuind aproape de deşert, Nabal era continuu expus bandelor de prădători. Acum oraşul este cunoscut sub numele de Chermel.


3 Și numele bărbatului era Nabal; și numele soției sale, Abigail; și ea era o femeie cu o bună înțelegere și cu o înfățișare frumoasă; dar bărbatul era arogant și rău în lucrurile sale; și el era din casa lui Caleb.

Nabal. În mod literal, nebunesc, smintit. Înţelesul probabil al numelui soţiei lui, Abigail, este tatăl meu este bucurie sau tatăl bucuriei.


4 Și David a auzit când era în pustiu că Nabal își tundea oile.
5 Și David a trimis zece tineri și David a spus tinerilor: Urcați-vă la Carmel și mergeți la Nabal și salutați-l în numele meu;
6 Și astfel să spuneți celui ce trăiește în prosperitate: Pace deopotrivă ție și pace casei tale și pace la tot ceea ce ai.
7 Și acum, am auzit că ai tunzători; acum, pe păstorii tăi, care au fost cu noi, nu i-am vătămat, nici nu le-a lipsit nimic, tot timpul cât au fost în Carmel.
8 Întreabă pe tinerii tăi și ei îți vor arăta. De aceea, să găsească tinerii favoare în ochii tăi, pentru că venim într-o zi bună; dă, te rog, orice îți este la îndemână servitorilor tăi și fiului tău David.

Fiului tău David. David îşi dă acest titlu din respect pentru cineva mai în vârstă. Călătorii moderni prin acest district notează că manierele şi obiceiurile de astăzi sunt aproape identice cu acelea de pe vremea lui David.

Deşi el însuşi un exilat, în măsura în care ţinem seamă de Saul, David fusese ocrotitorul celor din poporul său faţă de atacurile prădătorilor din deşert. El păzise turmele lui Nabal fără nici o cheltuială din partea proprietarilor lor. Proprietarii de turme, în mod normal, ar fi fost fericiţi să răsplătească pe cei care i-au ajutat să nu aibă pierderi. Cererea lui David pentru alimente era legitimă şi în armonie cu obiceiurile vremii sale.


9 Și când tinerii lui David au ajuns, i-au vorbit lui Nabal conform cu toate aceste cuvinte în numele lui David și apoi au încetat.
10 Și Nabal a răspuns servitorilor lui David și a zis: Cine este David? Și cine este fiul lui Isai? Sunt mulți servitori în aceste zile care fug fiecare de la stăpânul său.

Cine este David? Observaţii atât de jignitoare cu greu ar fi fost făcute dacă David ar mai fi rămas la Maon. Referirea la slujitorii care fug poate fi fie la ruperea legământului de prietenie al lui David cu Saul, fie la aceşti tineri pe care Nabal îi îndepărtează tăios cu insinuarea că el nu poate să spună dacă au fost sau nu oamenii lui David.


11 Să iau atunci eu pâinea mea și apa mea și carnea mea pe care am înjunghiat-o pentru tunzătorii mei și să le dau unor oameni, pe care nu îi cunosc de unde sunt?
12 Astfel tinerii lui David s-au întors pe calea lor și au mers înapoi și au venit și i-au istorisit toate aceste spuse.
13 Și David a spus oamenilor săi: Încingeți-vă fiecare sabia. Și și-au încins fiecare sabia; și David de asemenea și-a încins sabia; și s-au urcat după David cam patru sute de bărbați; iar două sute au rămas lângă lucruri.

David... şi el. David a făcut o greşeală serioasă când s-a hotărât în mod necugetat să caute răzbunare personală. El mai trebuia să înveţe lecţia răbdării. Această trăsătură de caracter a fost dobândită mai târziu. Observaţi contrastul dintre această atitudine a lui şi cea de mai târziu, când Absalom a încercat să uzurpeze împărăţia. Când David a fugit din Ierusalim, Şimei, din casa lui Saul, a aruncat cu pietre în el şi l-a blestemat. Când unul dintre oamenii lui a vrut să-l omoare pe cel care-l insultase, David a spus: Lăsaţi-l să blesteme... Poate că... Domnul îmi va face bine în locul blestemelor de azi (2 Samuel 16,11.12).


14 Dar unul dintre tineri i-a spus lui Abigail, soția lui Nabal, spunând: Iată, David a trimis mesageri din pustiu ca să salute pe stăpânul nostru; și el i-a batjocorit.

A zis către Abigail. Prin ce concurs de împrejurări s-a ataşat o femeie cu un astfel de temperament de un bărbat nesăbuit şi impetuos ca Nabal nu se ştie, dar adesea doi oameni cu firi diametral opuse sunt aduşi laolaltă în cele mai intime legături de soţ şi soţie. Probabil că aceasta n-a fost prima dată când Abigail a fost chemată să acţioneze ca făcător de pace între soţul ei şi asociaţii lui. Abigail nici n-a ştiut că în ceea ce făcea zilnic pentru Nabal dezvolta o adâncire a înţelegerii ei spirituale şi o întărire a intuiţiei ei feminine care într-o zi aveau s-o facă în stare să-l oprească pe David de la o greşeală serioasă (v. 18-28).


15 Dar oamenii au fost foarte buni cu noi și nu am fost vătămați, nici nu ne-a lipsit vreun lucru, cât timp am umblat cu ei, când eram în câmpii;
16 Ei ne-au fost un zid deopotrivă noaptea și ziua, tot timpul cât am fost cu ei păzind oile.
17 De aceea acum, să știi și să iei aminte la ce dorești să faci, pentru că răul este hotărât împotriva stăpânului nostru și împotriva întregii lui case, pentru că el este într-atât un fiu al lui Belial, încât nimeni nu poate vorbi cu el.

Aşa de rău (engl. son of Belial). În mod literal, fiu al nevredniciei sau fiu al răutăţii. De data aceasta Belial nu apare ca nume propriu, cu toate că mai târziu el ajunge să fie privit ca atare (vezi 2 Corinteni 6,15).


18 Atunci Abigail s-a grăbit și a luat două sute de pâini și două burdufuri cu vin și cinci oi gata pregătite și cinci măsuri de grâne prăjite și o sută de ciorchini de stafide și două sute de turte de smochine și le-a pus pe măgari.

Cinci măsuri. Ceea ce ar fi egal cu aproximativ un buşel (36,3 litri).

Turte. Probabil grămezi. În vechime era obiceiul de a presa stafidele în turte.


19 Și a spus servitorilor ei: Mergeți înaintea mea; iată, eu vin după voi. Dar nu i-a spus soțului ei, Nabal.
20 Și a fost astfel, pe când călărea pe măgar, a coborât pe partea ascunsă a dealului și, iată, David și oamenii săi coborau spre ea; și ea i-a întâlnit.
21 Și David spusese: Într-adevăr în zadar am păzit tot ce avea acesta în pustiu, astfel încât nimic nu s-a pierdut din tot ce îi aparținea; și el mi-a răsplătit rău pentru bine.
22 Astfel și chiar mai mult să facă Dumnezeu dușmanilor lui David, dacă voi lăsa din tot ce îi aparține până la lumina dimineții pe vreunul care urinează la perete.
23 Și când Abigail l-a văzut pe David, s-a grăbit și a sărit jos de pe măgar și a căzut cu fața la pământ înaintea lui David și s-a plecat până la pământ.
24 Și a căzut la picioarele lui și a spus: Asupra mea, domnul meu, asupra mea să fie această nelegiuire; și să vorbească, te rog, roaba ta în auzul tău și ascultă cuvintele roabei tale.

Eu sunt de vină, domnul meu. Un gest condescendent şi unul care probabil că devenise obişnuit la ea. Fără îndoială că, adesea, fără ca Nabal să ştie, ea întorcea nebunia lui într-o nouă viziune despre viaţă, în speranţa că el va putea să vadă frumuseţea unei concepţii de viaţă cu totul diferită. Această femeie nobilă s-a prezentat pe sine ca singura asupra căreia cădea vina şi de aceea, singura care să primească pedeapsa.


25 Să nu iei aminte domnul meu, te rog, la acest om al lui Belial, adică la Nabal, pentru că precum îi este numele, tot astfel este și el; Nabal este numele lui și prostie este în el; dar eu, roaba ta, nu am văzut pe tinerii domnului meu, pe care i-ai trimis.

Cum îi este numele? vezi cele despre v. 3.

N-am văzut pe oameni. Nabal, ca stăpân al casei şi reprezentant al întregii familii în toate situaţiile, nu s-a gândit şi la soţia Samuel. Dacă ar fi cerut şi părerea ei , ar fi putut să evite necazuri fără sfârşit, dar acum ea era cea care trebuia să îndrepte greşelile lui şi să primească mustrarea pentru incidentele neplăcute.


26 De aceea acum, domnul meu, precum DOMNUL trăiește și precum sufletul tău trăiește, văzând că DOMNUL te-a oprit să ajungi să verși sânge și să te răzbuni cu propria ta mână, acum, să fie dușmanii tăi și cei care caută să facă rău domnului meu, ca Nabal.

Te-a oprit. Abigail nu s-a bazat pe ingeniozitatea ei, ci a crezut că Iehova îi va schimba hotărârea pripită a lui David. Astfel de cuvinte ca cele pronunţate de ea puteau să vină numai de la cineva care avea o profundă preocupare religioasă.


27 Și acum, această binecuvântare pe care a adus-o roaba ta domnului meu, să fie dată tinerilor care urmează pe domnul meu.

Darul (engl. blessing). Abigail a dat numele acesta darului ei, lăsând să se înţeleagă faptul că ea a îndreptat atenţia de la ea, ca datatoare, către Dumnezeu care S-a îngrijit de acestea, ca răspuns la cererile lui David.


28 Te rog, iartă fărădelegea roabei tale, pentru că DOMNUL va face într-adevăr domnului meu o casă sigură, deoarece domnul meu luptă bătăliile DOMNULUI și rău nu s-a găsit în tine în toate zilele tale.

Iartă, te rog, vina. Vezi v. 24. Abigail îşi întemeia cererea pe două considerente importante:

e care plănuise s-o reducă la tăcere. În prezenţa puterii satanice supranaturale, bravada împăratului, îndreptăţirea de sine şi scuza de orice fel s-au spulberat ca pleava în vânt.


29 Totuși un om se ridică să te urmărească și să caute sufletul tău; dar sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul vieții cu DOMNUL Dumnezeul tău; și el va arunca sufletele dușmanilor tăi, ca din mijlocul unei praștii.
30 Și se va întâmpla, când DOMNUL va fi făcut domnului meu conform cu tot binele pe care l-a vorbit referitor la tine și te va fi rânduit conducător peste Israel,
31 Că aceasta nu va fi o mâhnire pentru tine, nici poticnire a inimii pentru domnul meu, fie că ai vărsat sânge fără motiv sau că domnul meu s-a răzbunat el însuși, dar când DOMNUL se va purta bine cu domnul meu, atunci să îți amintești de roaba ta.
32 Și David i-a spus lui Abigail: Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis în această zi să mă întâlnești;
33 Și binecuvântat fie sfatul tău și binecuvântată fii tu, care m-ai oprit în această zi de a ajunge la vărsare de sânge și de la a mă răzbuna cu propria mea mână.
34 Căci, într-adevăr, precum DOMNUL Dumnezeul lui Israel trăiește, care m-a oprit de la a te vătăma, dacă nu te-ai fi grăbit și nu ai fi venit să mă întâlnești, cu siguranță nu i-ar fi rămas lui Nabal până la lumina dimineții vreunul care urinează la perete.
35 Astfel David a primit din mâna ei ceea ce îi adusese și i-a spus: Urcă-te în pace la casa ta; vezi, am dat ascultare vocii tale și te-am primit.
36 Și Abigail a venit la Nabal; și, iată, el ținea un ospăț în casa lui, ca ospățul unui împărat; și inima lui Nabal era veselă, pentru că era foarte beat; de aceea ea nu i-a spus nimic, mic sau mare, până la lumina dimineții.
37 Dar s-a întâmplat dimineața, când vinul ieșise din Nabal și soția sa i-a spus toate aceste lucruri, că inima lui a murit în el și el a devenit ca o piatră.

Inima lui... a primit o lovitură de moarte. Adică a căzut, şi-a pierdut cunoştinţa.

S-a făcut. A paralizat.


38 Și s-a întâmplat cam după zece zile, că DOMNUL l-a lovit pe Nabal încât el a murit.

Domnul a lovit pe Nabal. Scripturile prezintă adesea pe Dumnezeu ca făcând ceea ce El nu împiedică să se întâmple. Nabal avusese ocaziile lui. Prezenţa unei soţii evlavioase nu a avut nici o înrâurire asupra lui. El şi-a pierdut dreptul de a mai avea parte de ocrotirea lui Dumnezeu.


39 Și când David a auzit că Nabal a murit, a spus: Binecuvântat fie DOMNUL, care a pledat în cauza ocării mele din mâna lui Nabal și care a oprit pe servitorul său de la rău; fiindcă DOMNUL a întors stricăciunea lui Nabal asupra capului său. Și David a trimis și a vorbit îndeaproape cu Abigail, pentru a o lua de soție.
40 Și când servitorii lui David au venit la Abigail, în Carmel, i-au vorbit, spunând: David ne-a trimis la tine, ca să te ia de soție.
41 Și ea s-a ridicat și s-a plecat cu fața la pământ și a spus: Iată, lasă roaba ta să fie o servitoare pentru a spăla picioarele servitorilor domnului meu.
42 Și Abigail s-a grăbit și s-a ridicat și a călărit pe un măgar, cu cinci fete ale ei care mergeau după ea; și a mers după mesagerii lui David și a devenit soția lui.

I-a fost nevastă. David era deja căsătorit (cap. 18,27). Poligamia era obiceiul vremii, şi fapta lui David nu avea să fie privită ca faptă condamnabilă de către oamenii de atunci. Dumnezeu a îngăduit obiceiul în acea epocă aşa cum făcuse şi anterior (vezi despre Deuteronom 14,26), trecând cu vederea vremurile de neştiinţă (vezi Fapte 17,30). Totuşi, poligamia a adus cu ea mult necaz şi suferinţă, de care oamenii ar fi fost cruţaţi dacă ar fi fost gata să accepte modelul dat de Dumnezeu în grădina Eden (Geneza 2,24; compară cu Matei 19,5).


43 David de asemenea a luat pe Ahinoam din Izreel; și amândouă au fost soțiile sale.
44 Dar Saul o dăduse pe Mical, fiica sa, soția lui David, lui Palti, fiul lui Laiș, care era din Galim.