Isus ca tânăr

Biblia recunoaște deschis faptul că uneori păcatul îi aduce păcătosului o anumită măsură de plăcere temporară și că ascultarea aduce câteodată celui neprihănit probleme de moment. „Necazurile datoriei și plăcerile păcatului sunt corzile cu care Satana îi ține pe oameni prinși în mrejele lui.” – Solii către tineret, p. 74 Ca tânăr, Isus a avut de înfruntat ispite puternice, care Îl îndemnau să obțină plăcerea și să evite durerea prin întovărășirea cu alții în păcat. Atât tinerii, cât și adulții au încercat să-L convingă pe Isus că păcatul acceptabil din punct de vedere social era plăcut, pe lângă faptul că era „nevinovat și chiar important pentru sănătate” (Solii către tineret, p. 367).

„El Își cultivase puterea de pătrundere, astfel încât să poată discerne vocea ispititorului. Nu avea să Se dea în lături de la datoria Sa pentru a obține favoarea cuiva. Nu avea să Își trădeze principiile pentru a primi laude sau pentru a evita reproșul, invidia și ura celor care erau dușmanii neprihănirii și ai adevăratei bunătăți.” – The Youth’s Instructor, 1 aprilie 1872

Așadar, în timp ce tinerii din jurul Său erau satisfăcuți temporar de plăcerile trecătoare pe care le găseau în distracția tineretului din Nazaret, Isus nu dorea să participe la activitățile lor rele și era dispus să îndure durerea temporară provocată de reproșul și ura care sunt partea tuturor celor care ascultă de învățăturile Bibliei. Unele teorii psihologice populare ar putea prezice faptul că Isus avea să fie afectat de abuzul și respingerea pe care le-a îndurat pentru că făcea ceea ce era corect, dar, de fapt, ...

„El dădea dovadă de o răbdare pe care nimic nu o putea zdruncina și de o onestitate care nu putea fi trecută cu vederea... Avea o blândețe și o frumusețe aparte.” – The Youth’s Instructor, 1 aprilie 1872

Deși Isus era tânăr, avea multă înțelepciune, dar o înțelepciune potrivită vârstei. Ca și în cazul nostru, capacitățile Sale mintale au sporit odată cu vârsta, și El a devenit mai înțelept pe măsură ce a crescut. Dumnezeu a făcut ca dificultățile cu care avea să Se confrunte Isus să-L învețe să fie înțelept. Iar ele L-au învățat ce e înțelepciunea. Luca 2:40: „Iar Pruncul creștea și Se întărea; era plin de înțelepciune.” Evrei 5:8: „... a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.” Isus a crescut cu frați și surori vitrege. A lucrat din greu alături de tatăl Său pământesc în orașul Nazaret. Vărul Său, Ioan Botezătorul, a crescut într-un mediu cu totul diferit. Era singur la părinți și a fost crescut într-o oarecare izolare. Iată ce zice Biblia despre Ioan Botezătorul ca tânăr:

Luca 1:80: „Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.”

La fel cum planurile lui Dumnezeu pentru Isus erau diferite de planurile Lui pentru Ioan Botezătorul, tot așa și planul lui Dumnezeu pentru tine este diferit de planul Lui pentru oricine altcineva. Iar El are cu siguranță un plan pentru viața ta. Indiferent de mediul sau împrejurările în care ai trăit, poți deveni puternic în spirit și plin de înțelepciune, asemenea lui Isus și lui Ioan Botezătorul. Deși Isus și Ioan Botezătorul proveneau din medii diferite, ei au avut și lucruri în comun. Amândoi au crescut în sărăcie și au muncit din greu pentru a-și câștiga pâinea. Amândoi au apreciat aerul curat al naturii și darul cerului – razele soarelui. Iar acesta este unul dintre motivele pentru care amândoi au crescut având minți puternice și o legătură apropiată cu Dumnezeu.

„Exemplul lui Hristos ne arată că un fizic sănătos este necesar pentru puterea intelectuală și pentru realizări morale înalte, care să fie susceptibile la influențele divine ale Duhului lui Dumnezeu.” – The Youth’s Instructor, 1 aprilie 1872 Exemplul lui Isus ne arată că tinerii de astăzi pot să-și cultive puterile fizice prin muncă, puterile mintale prin studiu și puterile spirituale prin rugăciune și slujirea celorlalți. Dezvoltându-ne într-un astfel de mod echilibrat, creștem mai rapid. Aceasta este dorința lui Dumnezeu pentru fiecare tânăr. Și, după cum vom vedea în secțiunea următoare, acest lucru aduce fericirea.

1. Citește Evrei 11:24,25. Gândește-te la cel puțin două exemple biblice de oameni care au ales să păcătuiască și au experimentat plăcerea temporară.

2. Citește 2 Corinteni 4:8-10,17 și 2 Timotei 3:12. Gândește-te la cel puțin două exemple biblice de oameni care au ales să facă ce este corect și au suferit pentru o perioadă.

Deși păcatul aduce plăceri trecătoare, el aduce și durere profundă și de durată. A face ceea ce este corect poate însemna uneori durere temporară, dar, în final, aduce întotdeauna plăceri extraordinare și veșnice. După ce regina din Seba l-a vizitat pe Solomon, a comentat cu privire la bucuria pe care a văzut-o în slujitorii lui Solomon, care puteau să-i asculte înțelepciunea (vezi 1 Împărați 10:8).

Putem avea aceeași bucurie dacă auzim și ascultăm și noi de înțelepciunea lui Solomon. Deși Solomon este mort, noi putem citi ce a scris el. Iar când citim din Biblie, putem auzi înțelepciunea Cuiva mai mare decât Solomon. Și vom fi cu adevărat bucuroși! Învățăturile din Biblie ne spun cum să fim cu adevărat fericiți. Fericirea trebuie căutată în mod corect și din sursa potrivită. Unii cred că vor găsi cu siguranță fericirea dacă își vor îngădui plăceri păcătoase sau dacă vor ceda unor atracții lumești înșelătoare. Unii își sacrifică obligațiile fizice și morale, crezând că vor găsi fericirea, când, de fapt, își pierd atât sufletul, cât și trupul. Alții își vor căuta fericirea în îngăduirea unui apetit nenatural, considerând îngăduirea poftelor gustului mai de dorit decât sănătatea și viața.

„Viața lui Hristos arată care este sursa adevăratei fericiri și cum poate fi obținută fericirea. Viața Lui arată calea dreaptă și unică spre Cer. Lăsați să se audă vocea înțelepciunii. Lăsați-o să vă arate calea. «Căile ei sunt niște căi plăcute și toate cărările ei sunt niște cărări pașnice.»” – The Youth’s Instructor, 1 aprilie 1872

Da, viața lui Isus a arătat acest fel plăcut și pașnic de a fi. În cele din urmă, viața plină de înțelepciune este cea mai plăcută. Și, de la început la final, este o cale care aduce pacea interioară. Pacea interioară îți permite chiar să te bucuri de activități de care dependenții de diferite forme de stimulare cu greu se pot bucura. De exemplu, te poți bucura făcând-ți partea ta din treburile casnice. „În ciuda misiunii sacre a lui Hristos, a relației Lui extraordinare cu Dumnezeu, de care era pe deplin conștient, El nu era deasupra îndeplinirii îndatoririlor practice ale vieții. El era Creatorul lumii, însă era conștient de obligația pe care o avea față de părinții Săi de pe pământ, iar când datoria o impunea, ascultând de dorințele părinților Săi, S-a întors cu ei din Ierusalim după Paște și le-a fost supus.” – The Youth’s Instructor, 1 februarie 1873

Așa poate fi recunoscut un tânăr care ascultă de Dumnezeu. Faptul că îndatoririle umile sunt împlinite cu bucurie este un semn clar al maturității. Lamentarea și îmbufnarea față de micile sarcini sunt un semn clar al imaturității. Isus Și-a îndeplinit îndatoririle casnice cu energie, știind că, deși nimeni nu Îl observa, El avea să fie răsplătit. Pavel le-a scris sclavilor explicându-le că și ei vor fi răsplătiți în același mod pentru munca lor conștiincioasă.

Coloseni 3:23,24: „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.”
 

Așadar, haideți să lucrăm, slujindu-L pe Isus așa cum ne-a slujit El! Să fim tineri care trăiesc așa cum a trăit tânărul Isus!

3. Când îți îndeplinești sarcinile prin casă, precum gătitul și curățenia, te poți aștepta la o răsplată pentru aceste servicii? Dacă da, când, din partea cui și de ce? Matei 19:27–20:16; Marcu 9:41; 10:28-31; Luca 17:7-10; Apocalipsa 22:12-14

4. Care sunt câteva dintre modalitățile greșite prin care oamenii își caută fericirea?

Când tânărul Isus privea în sus spre cer, El observa minunile în permanentă schimbare ale cerului: apusul cu caleidoscopul extraordinar de culori, candelabrele de stele care luminează ușor cerul de noapte și cele mai timpurii raze de soare ale dimineții, care acoperă munții cu lumină. În natură, El căuta încontinuu propria lucrare și redescoperea lecțiile pe care El Însuși le-a pus. Pentru El, cerurile chiar spuneau slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestea lucrarea mâinilor Lui (vezi Psalmii 19:1). Dacă ar fi să facem o listă cu hobby-urile lui Isus, aproape cu siguranță am putea menționa drumețiile. Ca tânăr, lui Isus Îi plăceau foarte mult drumețiile. Isus, Creatorul naturii, iubea natura. El Se bucura de priveliștile și de sunetele frumoasei naturi.

„Mântuitorul lumii străbătea în sus și în jos dealurile și munții, mergând din câmpiile minunate până în văile montane. El Se bucura de priveliștile extraordinare oferite de natură. Era încântat să privească câmpurile pe care creșteau flori frumoase și să asculte păsările cerului, unindu-Și vocea cu ele în cântări vesele de laudă. Peșterile și munții erau locurile în care Se retrăgea ca să Se roage și adesea petrecea nopți întregi în comuniune cu Tatăl Său. Din înălțimea munților măreți din Nazaret, El privea înainte spre o lume care așteptase o mie de ani venirea Lui, iar acum nu Îl primea.” – The Youth’s Instructor, 1 februarie 1873

Din nou trebuie să remarcăm mediile foarte diferite în care au trăit Isus și Ioan Botezătorul. În timp ce Isus învăța diferite lecții de la verdeața fertilă din zona rurală din Galileea, bine udată și populată, Ioan învăța de la deșertul uscat și pustiu al Palestinei de Sud-Est. „Aspectul mohorât și teribil al naturii în căminul lui din pustiu întruchipa în mod viu starea lui Israel. Via plină de roade a Domnului devenise un pustiu.” – Viața lui Iisus, p. 102 Din natură, atât Isus, cât și Ioan au deprins lecția speranței și a credinței, pe care au folosit-o în învățăturile lor, făcând mai clare adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Ioan, de exemplu, a folosit vipera veninoasă din deșert pentru a ilustra pericolul învățătorilor religioși care nu vin de la Dumnezeu. 

Ce a învățat Isus din perioada petrecută de El în natură? Aflăm despre câteva dintre lecțiile Sale din natură studiind parabolele Lui. De exemplu, de la crini, Isus a învățat importanța simplității în îmbrăcăminte. Matei 6:28,29: „Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.” Ioan a învățat aceeași lecție din natură și s-a îmbrăcat simplu. Luca 7:24,25: „Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: «Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt? Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi și cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraților.»” Și noi putem învăța lecții din natură, la fel ca Isus și Ioan, dacă dorim să le căutăm, așa cum au făcut ei. Iar acele lecții ne vor ajuta să înțelegem adevărurile spirituale și să le explicăm și altora.

5. Fă o listă cu hobby-urile tale. Ar fi putut toate aceste activități să fi fost hobby-urile lui Isus când era tânăr?

6. Cum te poate ajuta studiul naturii să te supui poruncii din 2 Petru 3:18?

Întâlnire în pădure

Acest raport palpitant a fost scris de un student al Mountain View College din Filipine. În timp ce lucra în cadrul proiectului Gospel Outreach, el a slujit ca profesor la o școală a misiunii dintr-o zonă foarte izolată. Îmi era sete și eram obosit. Colegul meu, care probabil era mai epuizat decât mine, era mult în urma mea. Și mai aveam încă 32 de kilometri de parcurs până la școala misiunii. În fața mea era un râu pe care trebuia să-l traversăm, așa că mi-am dat jos bagajul din spate și l-am pus pe un buștean, apoi m-am așezat ca să-l aștept pe colegul meu. Mă gândeam la soldații comuniști rebeli care străbăteau pădurile din zona unde ne aflam. Eram doar noi doi în mijlocul acestei păduri dense și speram să nu ne întâlnim cu niciun rebel.
– Bună, amice! Vocea colegului meu a întrerupt tăcerea și gândurile mele. Și-a dat și el bagajul din spate și a stat cu mine pe buștean. Mai târziu, în timp ce ne pregăteam să traversăm râul, am văzut un străin. Părea obosit, dar ne urmărea fiecare mișcare, precum un tigru.
– Bună ziua, fratele meu! l-am salutat eu.
– Militari? ne-a întrebat el.
– Nu, suntem misionari.
– Aha, înțeleg, profesori, a spus el.
– Mergem acasă la școala misiunii, am răspuns noi. El a zâmbit.
– Aveți puțin timp pentru mine? Am câteva întrebări. Ne-am întors la buștean și ne-am așezat. Străinul s-a prezentat și ne-a spus că este un lider al rebelilor. Ne-a spus câți oameni ucisese.
– Dar cine sunteți voi? a întrebat el. Știu că sunteți profesori care slujiți poporul nostru, oferindu-i educație pe gratis și vă apreciem și vă respectăm pentru acest lucru. Dar cine sunteți cu adevărat? De ce sunteți aici, în acești munți? Sunteți atât de diferiți. Ne educați poporul, riscându- vă viețile. „Doamne”, am șoptit eu, „Te rog, pune cuvinte în gura mea și vorbește Tu în locul meu cu acest lider al rebelilor și fă-mă un martor al dragostei Tale.”
– Noi credem că lumea aceasta se va sfârși curând, am început eu. Mai credem și că acest război pe care îl duceți nu se va termina până nu va veni Isus. Lucrurile se înrăutățesc. Dar se vor petrece lucruri chiar și mai rele. Acestea nu sunt decât semne ale faptului că această lume se va sfârși curând. Liderul rebelilor a dat din cap.
– Motivul pentru care suntem aici, în acești munți, este pentru a le spune fraților noștri despre apropiata revenire a lui Isus – și despre o viață de apoi în care toate aceste conflicte de pe pământ vor lua sfârșit. Predarea este doar o parte din misiunea noastră de aici. Oamenii trebuie să știe să citească pentru a putea studia adevărul despre evenimentele viitoare. Bărbatul a pus mai multe întrebări, dar părea că se grăbește – probabil avea o misiune importantă.
– Dar tu, fratele meu? l-am întrebat eu înainte să plece. Înțelegi tu ceea ce tocmai ți-am împărtășit?
– Vreau să vă rugați pentru mine, a spus el. Trebuie să caut mai multă lumină. Înainte să ne despărțim, a spus: – Luați-o pe drumul ăsta spre școala misiunii. Poteca spre care vă îndreptați voi este o zonă periculoasă acum. A doua zi, am auzit că a avut loc o luptă între soldații rebeli și armată chiar în zona prin care aveam să călătorim noi. Dacă nu ar fi fost sfatul străinului, am fi fost prinși în schimbul de focuri dintre cele două tabere. O lună mai târziu, am avut o întâlnire de părtășie între cinci biserici din zona în care era biserica noastră. A sosit un pastor pentru a-i boteza pe cei abia convertiți. Spre surprinderea noastră, ne-am întâlnit din nou cu liderul rebelilor pe care îl cunoscuserăm în ziua aceea în pădure.
– Prieteni, a spus el cu o strălucire în ochi, acum sunt adventist de ziua a șaptea.
– Cum s-a întâmplat? am întrebat eu.
– Motivul a fost întâlnirea noastră de pe cărarea din junglă, a spus el. Tânjeam după mai multe despre adevărul pe care mi l-ați împărtășit. Acum sunt mântuit. Vă mulțumesc din nou.
– Lăudat fie Dumnezeu! am spus.
Am fi putut fi uciși în schimbul de focuri în acea zi în pădure dacă nu ne-ai fi spus să o luăm pe altă parte. Am fost amândoi salvați prin harul lui Dumnezeu.

Exemplul perfect al tinerilor

Hristos a avut un caracter perfect, deși a fost înconjurat de influențe nefavorabile și plasat într-o varietate de circumstanțe. Nimic supranatural nu s-a întâmplat în primii treizeci de ani din viața Sa, petrecuți la Nazaret, nimic care să atragă atenția lumii asupra Sa... Viața lui Hristos se distingea de cea a majorității copiilor. Tăria de caracter și fermitatea Sa L-au făcut să fie credincios datoriei pe care o avea și să adere la principiile corecte, de la care nimic, oricât de puternic, nu Îl putea distrage. Banii sau plăcerea, laudele sau criticile nu puteau să-L câștige sau să-L determine să fie de acord cu o faptă rea. Era puternic în fața ispitei, înțelept în descoperirea răului și ferm în a-Și urma cu credincioșie convingerile.

Cei răi și fără principii prezentau laudativ plăcerile păcătoase, dar tăria cu care El ținea la principii rezista ispitelor lui Satana. Își cultivase puterea de pătrundere a lucrurilor, astfel încât să poată recunoaște vocea ispititorului. Nu Se dezicea de datorie pentru a obține favoarea nimănui. Nu Își trăda principiile pentru a primi laude de la oameni sau pentru a evita reproșul, invidia și ura celor care erau dușmanii neprihănirii și ai adevăratei bunătăți. Viața lui Hristos se petrecea în simplitate și puritate. El avea o răbdare pe care nimic nu o putea zdruncina și o credincioșie care nu putea fi dată la o parte. Mâinile și picioarele Sale pline de bunăvoință erau gata să-i slujească pe ceilalți și să le ușureze poverile părinților Săi. Înțelepciunea Lui era mare, dar era o înțelepciune de copil și a crescut cu trecerea anilor. Copilăria Sa a fost caracterizată de o blândețe și de o drăgălășenie aparte. Caracterul Lui era plin de frumusețe și de o perfecțiune nepătată.

Despre El se spunea: „Iar Pruncul creștea și Se întărea; era plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.” Lecții importate și utile pot fi extrase din viața lui Hristos! Ce exemple pentru părinți în sprijinul educării copiilor lor! Și ce tipar putem găsi aici pentru toți copiii și tinerii! Dacă vrem să avem copii cu o constituție fizică puternică, ei ar trebui să trăiască natural. Calea ascultării este înălțată de Majestatea cerului venind pe pământ și acceptând să Se coboare la nivelul de prunc și să trăiască simplu și natural, așa cum ar trebui să trăiască orice copil, supus restricțiilor și privării, pentru a da tinerilor un exemplu de credincioșie, arătându- le prin propria viață faptul că trupul și sufletul sunt în armonie cu legile naturale.

Exemplul lui Hristos arată că o constituție puternică este necesară pentru a avea tărie intelectuală și realizări morale înalte, care să fie susceptibile spre influențele divine ale Duhului lui Dumnezeu. Deși copiii trăiesc într-o lume căzută, ei nu trebuie să fie corupți de vicii. Ei pot fi fericiți și, prin meritele lui Hristos, să ajungă în cele din urmă în Cer. Dar fericirea trebuie căutată în mod corect și din surse corecte. Unii cred că vor găsi cu siguranță fericirea în dedarea la plăceri păcătoase sau în atracții lumești înșelătoare. Iar unii sacrifică obligațiile fizice și morale, gândind că vor găsi fericirea, dar își pierd atât sufletul, cât și trupul. Alții își vor căuta fericirea în îngăduirea unui apetit nenatural și consideră că plăcerea gustului este mai de dorit decât sănătatea și viața. Mulți suferă de pe urma faptului că sunt prinși în capcana pasiunilor senzuale și își vor sacrifica puterea fizică, intelectuală și morală pentru a-și satisface poftele trupești. Se vor aduce pe ei înșiși mai devreme la mormânt, iar în ziua judecății vor fi acuzați de crimă împotriva propriei persoane.

Aceasta este fericirea de dorit, cea care se găsește pe calea neascultării și a încălcării legilor fizice și morale? Viața lui Hristos arată spre adevărata sursă a fericirii și spre modul în care poate fi obținută. Viața Lui arată calea directă și unică spre Cer. Ascultați vocea înțelepciunii! Lăsați-o să vă arate calea! „Căile ei sunt niște căi plăcute și toate cărările ei sunt niște cărări pașnice.” Ispitele sunt de toate părțile pentru a atrage pașii tinerilor spre ruina lor. Tristele deficiențe din educația copiilor îi lasă pe aceștia slabi și nepăziți, oscilând în ceea ce privește caracterul, fragili în intelect și deficitari în putere morală, așa încât, fiind atât de departe de a imita viața lui Hristos, tinerii sunt asemenea unei trestii care tremură în vânt. Ei nu au o constituție fizică puternică și nici o tărie morală, pentru că cedează în fața ispitelor. Prin dedarea la plăceri păcătoase, ei își pătează puritatea, iar purtarea le este coruptă. Nu suportă restricțiile și cred că, dacă ar putea face numai cum doresc ei, atunci ar fi foarte fericiți.

Restricțiile din partea părinților sunt enervante pentru ei. În general, copiii nu sunt educați să aibă control de sine și să deprindă hărnicia și ascultarea. Au caractere superficiale. Au ascultat mai degrabă de diferite înclinații decât de datorie. Sunt degrevați de responsabilitate și grijă și cresc fără a avea vreo utilitate. Dacă tinerii și copiii ar dori să găsească cel mai mare bine aici pe pământ, atunci ar trebui să îl caute pe calea ascultării pline de credincioșie. O constituție puternică, care este cel mai mare premiu ce poate fi obținut pe pământ, poate fi dobândită doar prin negarea unui apetit nenatural. Dacă vor să fie fericiți cu adevărat, ar trebui să caute cu bucurie să fie găsiți la datorie, făcând lucrarea care îi face fideli și le aseamănă inimile și viețile cu tiparul perfect. Atunci, în efortul de a-și păstra integritatea sufletului, ei vor avea puterea lui Dumnezeu și Duhul și harul Său le vor întări intelectul. În efortul lor de a-și antrena mințile pentru a fi utili, ei vor fi o binecuvântare pentru alții, în loc să caute să-și placă lor înșiși. Și vor fi apărați de scutul puternic al obligației morale, nefiind înclinați să dea curs pornirilor rele ale inimii. Atunci vor fi fericiți cu adevărat. Atunci vor simți că au un loc în Cer și se pot bucura de viața de acum, pregustând viața care va să vină. – The Youth’s Instructor, 1 aprilie 1872

1. Fă o listă cu frazele și cuvintele din acest articol care descriu caracterul lui Isus ca tânăr.

2. Ce făcea Isus când cei răi Îl lăudau și Îl ispiteau să păcătuiască?

3. De ce este important să ai o constituție puternică (un corp sănătos)?

4. Copiilor le place în mod natural să asculte de părinții lor? Dar care este singura cale de a fi fericit? Care sunt rezultatele faptului că ne facem datoria cu bucurie?

Nu din întâmplare: Caprele

Caprele-de-munte, atât de des întâlnite, se simt cel mai bine pe înălțimile prea reci pentru a crește copacii acolo. Au fost create de Dumnezeu, deloc întâmplător, având copite despicate pentru un echilibru bun, pernuțe flexibile în interiorul copitelor pentru a se prinde mai bine de stânci, precum și un corp solid și blană groasă care să le apere de frig. Cu puterea și agilitatea ei remarcabile, capra-de-munte are o combinație perfectă de caracteristici fizice care o ajută să alerge în sus pe un versant de munte abrupt și chiar să facă salturi de trei metri lungime pe deasupra unor prăpăstii. Capra-de-munte este sigură pe picioarele ei și trăiește fără frică în locuri periculoase, în care niciunul dintre prădătorii naturali ai caprei-de-munte nu poate supraviețui.

Caprele domestice de peste tot din lume asigură hrana oamenilor care depind de ele pentru a-și câștiga existența. Cirezile de vite nu pot trăi fără multă iarbă, dar caprele nu sunt atât de dependente de pășuni. Pare că nu este un dar întâmplător din partea Creatorului pentru oameni faptul că aceste animale, caprele, se descurcă bine aproape oriunde, trăind cu orice fel de iarbă ori buruiană pot găsi. Caprele sunt animale încântătoare și adesea pot fi foarte afectuoase ca animale de companie de exterior dacă o persoană le poate stăpâni și domoli tendința de a consuma fără discriminare o mare varietate de lucruri. Caprele vor gusta aproape orice. Dar ele sunt foarte inteligente și învață rapid. Îngrijitorii de capre spun despre aceste animale că au „declanșatori de memorie”, de vreme ce s-a observat cum caprele mature pot determina prin gust sau miros dacă ceva este comestibil sau nu. Dacă nu este, caprele mature, înțelepte, nu vor mai face aceeași greșeală a doua oară. Este un mod deloc întâmplător în care au fost programate de Creator. Unei capre mai tinere îi ia mai mult timp să învețe – la fel ca membrilor mai tineri din familia de oameni.

În Matei 25, Isus a ilustrat o lecție despre judecată. La vremea aceea, oamenii vor fi despărțiți în două grupuri, la fel cum caprele sunt separate de oi. Oamenii egoiști vor fi dați la stânga Lui, iar oamenii neegoiști, care îi slujesc pe ceilalți, vor fi trimiși la dreapta Sa, cu binecuvântări și o primire minunată în Cer. Este ceva în natura caprelor care le deosebește de celelalte animale? Iată un indiciu: cercetările arată că, atunci când sunt lăsate de capul lor, caprele revin la starea de sălbăticie mai repede decât orice alt animal domesticit (cu excepția pisicilor).

Analogia este o atenționare plină de iubire pentru toți cei care L-au ales pe Hristos. Trebuie de asemenea să alegem să stăm aproape de El. Natura nouă și neegoistă pe care ne-o dă prin Duhul Sfânt îi va proteja pe cei care Îl aleg pe El în ciuda înclinațiilor lor naturale spre egoism, care l-ar trimite pe creștin repede înapoi într-o lume întunecată de păcat și de separare de Dumnezeu. Capra, nefiind conștientă de toate aceste lucruri, nu are libertatea de a alege. Dar noi da!