Recreere, nu distrugere

Una dintre multele idei false despre Dumnezeu este aceea că El vrea să ne distrugă fericirea. Dar Biblia ne învață că Dumnezeu dorește ca viețile noastre să fie pline de bucurie și plăcere. De aceea El ne arată calea care duce la fericire.

Psalmii 16:11: „Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice, în dreapta Ta.”

Bucuria este atât de importantă, este una dintre dovezile existenței Duhului Sfânt în inimile noastre. Galateni 5:22: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea.” Bucuria care vine de la Dumnezeu ne inundă și se răspândește și la cei din jurul nostru. Bucuria lui Dumnezeu este profundă, satisfăcătoare și de durată. Dumnezeu nu este un stăpân aspru. El dorește ca noi să ne recreăm. După perioade scurte de activitate intensă, trebuie să avem o schimbare. Când Isus i-a văzut pe ucenicii Săi că sunt epuizați de muncă, le-a spus:

Marcu 6:31: „«Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.» Căci erau mulți care veneau și se duceau și ei n-aveau vreme nici să mănânce.”

Sfatul lui Isus pentru ucenicii Săi este important de înțeles pentru noi astăzi. Ca grup, pionierii adventiști de ziua a șaptea au lucrat în exces. „Mi-a fost arătat că păzitorii Sabatului sunt un popor care muncește prea greu, fără să-și îngăduie o schimbare în activitate sau perioade de odihnă. Recreerea este necesară pentru aceia care sunt angajați într-o muncă fizică, însă și mai esențială pentru aceia care lucrează în principal cu mintea.” – Căminul adventist, p. 494 În timp ce Dumnezeu vrea ca noi să avem perioade de revigorare și recreere, Satana ne oferă o recreere contrafăcută, care să ne distrugă. Și deși sunt pericole care vin odată cu munca în exces, sunt pericole și din prea multă distracție. Satana caută să ne dea o odihnă falsă prin plăcerea găsită în nelegiuire și prin plăcerile păcatului. El ne oferă o „bucurie” falsă, bazată pe sentimente. Această bucurie este temporară și, asemenea unei dependențe, necesită o stimulare tot mai mare pentru a fi menținută. Dar plăcerea momentană pe care o dă el alungă gândurile cu privire la veșnicie și pofta după Cuvântul lui Dumnezeu.

Pavel spune despre căutarea plăcerii că este una dintre caracteristicile falșilor creștini de dinaintea revenirii lui Isus. În loc să-L iubească pe Dumnezeu cu toată inima lor, cu toată mintea, cu tot sufletul și cu toată puterea lor, acești credincioși sunt:

2 Timotei 3:4,5: „Iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia.”

Deși dragostea pentru distracția lumească ne seacă tăria spirituală, „creștinii” iubitori de plăceri își justifică activitățile prin trei argumente periculoase, pe care trebuie să le recunoaștem pe loc și să le respingem. „Satana face eforturi speciale pentru a conduce pe astfel de tineri să găsească fericirea în distracții lumești și să se justifice, străduindu-se să demonstreze că aceste distracții sunt [1] sigure, [2] nevinovate și [3] chiar importante pentru sănătate.” – Solii către tineret, p. 367

Aceste trei argumente sunt rostite în multe feluri și mulți încearcă să-i facă pe toți cei care pun la îndoială aceste activități dăunătoare să pară rigizi, de modă veche, plini de prejudecăți și extremiști.

În primul rând, distracțiile periculoase sunt adesea numite amuzament „sigur”. Activitățile păcătoase ale unei generații anterioare par o nimica toată pe lângă cele ale următoarei generații și sunt adesea numite sănătoase. Dar otrava lumii nu-și pierde tăria odată cu trecerea vremii. Ce a fost condamnat de Dumnezeu în trecut nu va fi aprobat de El astăzi.

În al doilea rând, distracțiile lumești sunt adesea recomandate ca plăceri nevinovate, deoarece mulți oameni „buni” se angajează în ele și nu văd nimic greșit la ele.

În al treilea rând, activitățile nepotrivite sunt promovate pentru beneficiile lor fizice, emoționale și mintale. În secțiunea următoare vom vedea câteva exemple de astfel de argumente.

1. Citește Ioan 15:9-11; 2 Tesaloniceni 2:9-12 și Evrei 11:25,26. Pune în contrast bucuria durabilă pe care Isus o oferă cu plăcerile trecătoare ale păcatului.

Mintea unui bărbat sau a unei femei nu coboară într-o clipă de la curăție și sfințenie la depravare, întinare și nelegiuire. Se cere timp pentru ca omul să ajungă asemenea Divinității, și tot în timp se petrece degradarea celor creați după chipul lui Dumnezeu într-o stare brută sau satanică.” – Căminul adventist, p. 330

„Prin privire, noi suntem schimbați. Deși întocmit după chipul Făcătorului Său, omul își poate educa astfel mintea încât păcatul, pe care odinioară îl detesta, va deveni o plăcere pentru el.” – Căminul adventist, p. 330

Învățarea virtuală este un instrument puternic. Simulatoarele profesioniste de zbor sunt la fel de bune în a antrena piloții ca un avion adevărat și sunt chiar mai bune în antrenarea lor pentru situații de urgență. Simulatoarele computerizate îi învață pe profesioniștii din sănătate la fel de eficient. Dar învățarea virtuală poate fi folosită și pentru a-i antrena pe infractori. Jocurile video au devenit școli virtuale ale violenței, ale brutalității și ale imoralității.

Ani la rând, Societatea Americană de Pediatrie, Academia Americană de Psihiatrie pentru Copil și Adolescent și U.S. Surgeon General au avertizat cu privire la faptul că jocurile video violente cresc comportamentul agresiv în tineri și sunt un pericol pentru societate. Expunerea la astfel de jocuri produce coșmaruri și probleme de somn, afectează performanța școlară și conduce la comportamente agresive și la fenomenul de bullying. Unii cercetători merg chiar mai departe și fac legătura dintre împușcăturile din școli și jocurile video violente.

Ca la un semn, în ciuda acestor precauții exprimate cu grijă (unii ar putea spune chiar timid) de aceste organizații, vin cele trei argumente: jocurile video nu sunt deloc dăunătoare, sunt nevinovate, ba chiar sunt foarte importante pentru sănătate. Într-un număr special al jurnalului Review of General Psychology, editorul a rezumat cercetarea.
• Nu sunt dăunătoare. „Jocurile video sunt ca untul de arahide... lipsite de riscuri pentru majoritatea copiilor.”
• Sunt nevinovate. „Pe măsură ce jocurile video devin mai populare, copiii din Statele Unite și Europa au mai puține probleme de comportament, sunt mai puțin violenți și au rezultate mai bune la testele standard.”
• Sunt importante pentru sănătate. Unele jocuri par să prevină atacurile de astm, să ajute la managementul durerii și în tratarea diabetului și sunt un instrument complementar în psihoterapie. Sunt de așteptat astfel de argumente. Aceleași argumente au fost folosite de Satana în Grădina Edenului, iar el și-a îmbunătățit abilitățile timp de mii de ani.

Și despre fructul oprit s-a spus că nu este dăunător. Geneza 3:4: „Atunci, șarpele a zis femeii: «Hotărât că nu veți muri».”

S-a spus despre fructul oprit că este nevinovat. Geneza 3:5: „În ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu.” S-a spus despre fructul interzis și că este important pentru sănătatea mintală.
Geneza 3:6: „Femeia a văzut că pomul era... de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat.”

Cât de recunoscători trebuie să fim pentru Cuvântul lui Dumnezeu!

2 Corinteni 2:11: „Să nu lăsăm pe Satana să aibă un câștig de la noi, căci nu suntem în neștiință despre planurile lui.”

2. De ce ar vrea Satana ca oamenii să creadă că păcatul nu este dăunător, că este nevinovat și chiar important pentru sănătate?

Când sunt atâția care susțin că distracțiile lumești sunt lipsite de riscuri, nevinovate și importante pentru sănătate, este ușor să devii confuz cu privire la ce activități ar trebui să lăsăm deoparte. Cum putem ști ce activități moderne de petrecere a timpului sunt interzise – activități care nici nu existau când a fost scrisă Biblia?

Biblia conține principii general valabile prin care putem hotărî dacă o anumită activitate Îi este pe plac lui Dumnezeu sau nu. Așadar, deși jocurile video nu sunt amintite explicit în Biblie, putem aplica acele principii la această activitate și la altele. În primul rând, Biblia ne învață că timpul este un dar prețios și că ar trebui să-l folosim pe tot cu înțelepciune.

Psalmii 90:12: „Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!”

A învăța să pui întrebările corecte este o abilitate importantă a vieții. Sunt întrebări care ar trebui puse frecvent: Este acesta cel mai bun mod în care îmi pot folosi timpul? Mă ajută această activitate să mă pregătesc pentru a-L sluji mai bine pe Dumnezeu și pe oameni atunci când o voi termina? În al doilea rând, Biblia ne învață că nu ar trebui să facem nimic care ne conduce să nesocotim poruncile lui Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu va analiza tot ce facem și de vreme ce baza pentru această judecată sunt Cele Zece Porunci, ar fi bine să ne comparăm viețile cu acel standard sfânt (vezi Eclesiastul 12:14).

Iacov 2:12: „Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care au să fie judecați de o Lege a slobozeniei.”

Este un exercițiu valoros și clarificator acela de a ne examina activitățile în lumina Legii lui Dumnezeu. Haideți să luăm jocurile video ca exemplu. Porunca a cincea: Oare prin faptul că joc jocuri video îmi cinstesc părinții? M-au rugat ei să nu joc? Mă ajută ele să-mi îndeplinesc îndatoririle zilnice? Mă fac ele mai responsabil și mai util în treburile gospodărești? Porunca a șasea: Sunt implicat în acte de omoruri virtuale? Îmi răpesc aceste jocuri timpul pentru exercițiul fizic, astfel încât sănătatea mea să aibă de suferit? Mă determină să îl urăsc pe adversarul meu virtual? Sunt mânios pe autoritatea din viața mea atunci când mi se spune să nu mai joc? (Vezi 1 Ioan 3:15.)

Porunca a șaptea: Vine acest joc video cu gânduri sau fapte impure, prin cuvinte, vulgaritate sau ilustrații? Porunca a opta: Presupune acest joc video să furi? Îmi răpește el timpul pe care ar fi trebuit să-l dedic fa miliei? Îmi răpește timpul pe care să-l dedic lui Dumnezeu, Căruia oricum Îi aparține tot timpul meu? Porunca a noua: Implică acest joc video vreo urmă de neadevăr sau necinste? Încerc să ascund de părinții mei sau de altă autoritate jocul pe care îl joc? Mă încurajează el la minciună și înșelăciune? În al treilea rând, un alt principiu biblic pe care trebuie să-l avem în minte este dorința de a fi primul, de a domina.

Luca 22:24,26: „Între apostoli s-a iscat și o ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare. Isus le-a zis: ...«Voi să nu fiți așa. Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic și cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește.»”

Întrebați-vă: „Acest joc video mă învață să fiu umil, un servitor binevoitor al tuturor? Sau încurajează competiția, dominarea și dorința egoistă de a fi primul, conducându-mă să încalc Cele Zece Porunci?” Deși lucrurile bune pot fi și ele duse la extrem, plăcerile interzise provoacă în general dependență, și ce provoacă dependență unora este periculos pentru toți. De vreme ce jocurile video provoacă dependență, această activitate recent inventată ar trebui evitată și numai din acest motiv.

Așadar, ce ar trebui să faci dacă îți dai seama că ești dependent de jocurile video sau de o altă activitate dăunătoare? Unica soluție sigură este să te oprești imediat și complet. Dacă Îl rogi pe Dumnezeu să te ajute să faci acest lucru și dacă îți dorești cu adevărat ajutorul Său, El te va ajuta cu bucurie. Psalmii 50:15: „Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”

3. Citește Deuteronomul 18:10-12. Ce ne spun aceste versete despre orice joc video, film sau orice altceva ce conține elemente despre ocult, comunicarea cu morții, vrăji magice sau puteri malefice?

4. Citește Filipeni 2:3 și Iacov 3:14-16. Ce principii poți descoperi în aceste versete după care să ne ghidăm în modul în care ne alegem recreerea?  Aplică aceste principii la jocurile video și la alte activități.

Să umblăm în lumină!

Această istorie este povestită de Willie Ortaleza, secretarul Misiunii Mountain Provinces din Filipine. El vorbește despre modul în care un lucrător din cadrul programului Gospel Outreach își face prieteni și pune bazele unei noi biserici. În 1994, pastorul adventist Roger Biscaro a condus o serie de întâlniri în Kibolongan, în provincia Ilocos Sur. În timpul acestor întâlniri, a avut și sesiuni de întrebări și răspunsuri. Silvestre Liwes, un pastor penticostal, l-a provocat pe pastorul Biscaro la o dezbatere. Înțelegerea a fost ca pastorul care pierdea să se convertească la religia celuilalt pastor. Pastorul Liwes era pastor penticostal de cinci ani și nu era de acord cu unele dintre lucrurile pe care le spunea pastorul Biscaro.

Pastorul Biscaro a acceptat dezbaterea, s-a întocmit un contract, semnat apoi de ambele tabere și de martori oficiali, pentru a putea începe dezbaterea. Dezbaterea a durat șapte seri. Pastorul Liwes și-a prezentat convingerile și motivul pentru care credea în ele. Pastorul Biscaro și-a prezentat și el convingerile și le-a susținut cu texte biblice. Pe măsură ce pastorul Liwes a auzit aceste convingeri „ciudate”, Duhul Sfânt lucra la inima lui. La finalul celor șapte seri, pastorul Liwes a fost convins că pastorul Biscaro își baza convingerile pe Biblie și nu le-a putut nega. Așadar, a devenit adventist de ziua a șaptea.

Silvestre Liwes a lucrat ca laic în biserica lui locală ceva vreme. Mai târziu, când pastorul Angel Biton a devenit președinte, Silvestre a fost încurajat să studieze teologia la Northern Luzon Adventist College (NLAC). Lăsând deoparte munca sa de lucrător laic, Silvestre s-a reîntors la școală și a obținut o diplomă în teologie la NLAC. După absolvire, Silvestre a devenit lucrător în cadrul programului Gospel Outreach și a fost trimis în satul Alilem, din Ilocos Sur, un loc fără prezență adventistă. Principala religie a oamenilor din acest sat este Biserica Unită a lui Hristos din Filipine (UCCP). Silvestre s-a interesat de nevoile satului și s-a împrietenit cu mulți săteni. A ținut studii biblice cu câteva familii și câteva luni mai târziu, 13 suflete au fost botezate.

Acești noi membri ai bisericii se întâlnesc în casa unuia dintre ei. Deoarece camera în care se adună este prea mică, știu că în curând nu vor mai avea loc cu toții acolo. Silvestre muncește din greu pentru a pregăti calea pentru niște întâlniri evanghelistice în Alilem. Unul dintre obstacolele de la momentul actual este primarul. El este și prezbiterul Bisericii Unite a lui Hristos din Filipine. Deoarece unul dintre cei de curând botezați în biserica adventistă a fost printre prezbiterii bisericii lui, primarul este foarte îngrijorat. Silvestre lucrează împreună cu primarul în soluționarea unor probleme ale satului și speră ca astfel să poată dărâma unele prejudecăți și să deschidă calea pentru ca Evanghelia să intre în multe case. Silvestre și-a pus ca obiectiv acela de a avea o biserică cu 500 de membri în Alilem – un sat de 3.000 de persoane.

Rugați-vă pentru localitatea Alilem, ca ea să fie umplută cu Duhul Sfânt și ca Dumnezeu să-Și revendice acest sat ca fiind al Lui.A

Sursa adevăratei plăceri

V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteți tari și Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi și ați biruit pe cel rău. Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume. Și lumea și pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” Aceste cuvinte sunt adresate în mod special tinerilor. Tinerețea nu-i scutește de responsabilități. Sunt puternici și nu sunt istoviți de grijile și poverile anilor; sentimentele lor sunt puternice și, dacă se retrag din lume și își predau pasiunile în mâna lui Hristos, făcând voia lui Dumnezeu, vor avea speranța unei vieți mai bune, veșnice, și vor fi încununați în final cu glorie, cinste și nemurire.

Este alarmant faptul că dragostea pentru lume predomină în mințile tinerilor. Mulți dintre ei se comportă de parcă orele prețioase din perioada de probă, cât încă există har, ar fi o mare vacanță și ca și cum ei au venit în lume doar pentru a se distra, pentru a se răsplăti cu o serie nesfârșită de distracții. Ei își găsesc plăcerea în lume și în lucrurile din lume și sunt străini de Tatăl și de minunile Duhului Sfânt. Mulți sunt nesăbuiți în conversație. Aleg să uite că din cuvintele lor vor fi îndreptățiți sau condamnați. Dumnezeu este dezonorat prin frivolitatea, vorbăria deșartă și râsul gol ce caracterizează viețile multora dintre tinerii noștri.

Am văzut că Satana este un dușman abil și vigilent, care și-a propus să-i conducă pe tineri pe o cale total opusă celei cu care Dumnezeu ar fi de acord. Inamicul știe că nu există o altă categorie care să poată face atât de mult bine cum este aceea a tinerilor consacrați în slujba lui Dumnezeu. El face eforturi speciale pentru ca ei să găsească fericire în distracțiile lumești și să se justifice pe ei înșiși spunând că aceste distracții sunt nevinovate, ba chiar importante pentru sănătate. El prezintă calea sfințeniei ca fiind grea, în timp ce căile plăcerii lumești le întruchipează ca presărate cu flori. În culori false și grandioase, el pune înaintea tinerilor lumea cu plăcerile ei. Dar plăcerile de pe pământ se vor sfârși curând și se va secera ce a fost semănat. Sunt pasiunile, abilitățile și talentele prea valoroase pentru a fi dedicate lui Dumnezeu, Creatorul nostru, Cel care veghează asupra noastră în fiecare moment? Este pregătirea noastră profesională prea prețioasă pentru a o pune în slujba lui Dumnezeu?

Tinerii susțin adesea că au nevoie de ceva care să-i destindă și care să le distragă mintea. Speranța creștinului este exact lucrul de care au nevoie. Religia se va dovedi pentru credincios o alinare, un ghid sigur către Sursa adevăratei fericiri. Tinerii ar trebui să studieze Cuvântul lui Dumnezeu, să mediteze și să se roage. Vor descoperi că timpul lor liber nu putea fi folosit mai bine de atât. Căile înțelepciunii sunt „niște căi plăcute și toate cărările ei sunt niște cărări pașnice”. Tit îi îndeamnă pe tineri la cumpătare: „Sfătuiește, de asemenea, pe tineri să fie cumpătați și dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune în toate privințele. Iar în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur, ca potrivnicul să rămână de rușine. Și să nu poată să spună nimic rău de noi.”

Îi implor pe tineri, pentru binele sufletelor lor, să dea ascultare îndemnului apostolului. Toate aceste sfaturi, avertizări și îndrumări vor fi ori o mireasmă de viață către viață, ori o mireasmă de moarte către moarte. Tinerii sunt înclinați prin natura lor să creadă că nu se așteaptă de la ei prea multă responsabilitate, grijă sau purtare de poveri. Dar tuturor le revine obligația de a atinge standardul biblic. Lumina care vine sub forma ocaziilor și a privilegiilor, în slujirea lumii, în sfaturi și avertizări va perfecționa caracterul sau îi va condamna pe cei nepăsători. Această lumină trebuie prețuită atât de cei tineri, cât și de cei mai în vârstă decât ei. Cine vor fi cei care vor sta de partea lui Dumnezeu, hotărâți să pună slujirea Lui pe primul loc în viețile lor? Cine vor fi purtătorii de poveri?

„Adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale.” Isus dorește slujirea celor care au roua tinereții pe ei. El vrea ca ei să fie moștenitori ai nemuririi. Ei pot ajunge femei și bărbați nobili, în ciuda poluării morale care abundă și corupe atâția tineri, atât de devreme. Pot fi liberi în Hristos, copii ai luminii, nu ai întunericului. Dumnezeu cheamă pe fiecare tânăr și tânără să renunțe la orice obicei rău, să fie conștiincioși în îndatoririle lor, plini de pasiune și să-L slujească pe Domnul. Nu trebuie să rămână nepăsători, ci trebuie să facă eforturi pentru a birui obiceiurile greșite sau pentru a-și îmbunătăți comportamentul. Sinceritatea rugăciunilor lor va fi dovedită de vigoarea efortului pe care îl fac în a se supune poruncilor lui Dumnezeu. La fiecare pas, ei pot renunța la obiceiuri și prietenii rele, crezând că Domnul, prin puterea Duhului Sfânt, le va da putere pentru aceasta.

Eforturile individuale constante și unite vor fi răsplătite prin victorie. Cei care doresc să facă mult bine în lumea noastră trebuie să fie dispuși să facă aceasta după metoda lui Dumnezeu, fiind credincioși în lucrurile mici. Cel care dorește să atingă cele mai mărețe înălțimi ale realizărilor făcând ceva minunat și extraordinar va eșua în a face ceva.

Progresul constant într-o lucrare bună, repetarea cu credincioșie a unui tip de slujire sunt mai de valoare în ochii lui Dumnezeu decât înfăptuirea unei singure lucrări extraordinare și îi aduc tânărului un nume bun, dând caracter eforturilor lui. Cei care sunt credincioși îndatoririlor date de sus nu sunt ezitanți, ci stabili în ținta urmărită, croindu-și drum printre circumstanțele rele, dar și în împrejurări bune. Sunt pregătiți să lucreze la timp și ne la timp. – The Youth’s Instructor, 1 ianuarie 1907

1. Cum putem avea speranța unei vieți mai bune în ceruri?

2. Cum arată mulți tineri faptul că iubesc lumea?

3. Ce categorie de persoane poate face cel mai mult bine în slujba lui Dumnezeu? Ce face Satana pentru a preveni acest lucru?

4. Explică în ce fel speranța creștinului este cel mai bun lucru pentru a însufleți și distra mintea.

5. Dacă vrem să facem mult bine în lumea noastră, ce trebuie să facem?

Nu din întâmplare: Ciocănitorile

Ciocănitorilor pare să le placă foarte mult să lovească cu ciocurile în copaci sau să bată în metal doar din pură plăcere pentru sunetul pe care îl scot atunci când își stabilesc teritoriul sau când își atrag partenerii. Multe ciocănitori își scobesc cu ciocurile găuri noi pentru a-și face cuiburi în fiecare an. Nu din întâmplare fac acest lucru, ci datorită faptului că bunul lor Creator știe că vechile și nefolositele cuiburi de ciocănitori vor fi exact lucrul de care vor avea nevoie bufnițele mici, rândunelele, pitulicile, păsările cântătoare și mierlele pentru a-și crește puii. El a programat-o pe ciocănitoare să fie pasărea constructor, astfel încât alte păsări, care au nevoie de scorburi pe care nu le pot face singure, să le poată găsi pe ale ei atunci când au nevoie. Nu există o altă pasăre care să aibă slujba asta.

Cum reușește ciocănitoarea să bată cu ciocul de mii de ori pe zi – fiecare ciocănitură având o viteză de până la 25 de kilometri pe oră – fără să aibă dureri groaznice de cap, să-și afecteze creierul sau să-și piardă vederea? Secretul este că au fost proiectate special de Creator cu mușchi ai gâtului puternici și cu un cioc unic, care permite amortizarea loviturilor. El a mai înconjurat creierul ciocănitorii cu un os spongios asemenea unei perne. Îl putem asemăna cu o căptușeală pe care o punem în jurul unei obiect electronic atunci când îl transportăm. Dumnezeu a plănuit cu grijă cum să protejeze și ochii ciocănitorii. Pasărea este proiectată să-și închidă ochii cu o fracțiune de secundă înainte de fiecare lovitură de cioc, ferindu-i astfel de praf sau așchii de lemn. Apoi ochii i se deschid pentru o fracțiune de secundă înainte de următoarea lovitură cu ciocul. Totul se petrece foarte repede, iar asta nu este din întâmplare.

Modul special în care este proiectată talpa ciocănitorii îi permite acesteia să se echilibreze vertical pe un trunchi de copac și să poată sta așa perioade lungi de timp. Două dintre degetele de la picioare sunt orientate înainte și două sunt orientate spre spate, iar al patrulea deget este unit de un „deget” suplimentar, care îl ține ridicat. Ciocănitoarea are de asemenea pene foarte rigide în coadă, pe care se poate sprijini de un copac pentru a avea echilibru. Planul deloc întâmplător al Creatorului a fost perfect și potrivit pentru ca ciocănitoarea să poată bate cu ciocul în poziție verticală. Ciocul ciocănitorii în sine este o unealtă perfectă pentru a da găuri. Dar înainte de a ciocăni, ciocănitoarea ascultă cu atenție în timp ce bate în scoarța copacilor. Sunetul îi spune dacă copacul este potrivit sau nu pentru a-și face acolo cuib. Sau, dacă îi este foame, poate auzi dacă sunt insecte care se mișcă sub scoarța copacilor.

Limba este o altă unealtă unică din dotarea ciocănitorii. Odată făcută o gaură în lemn, ciocănitoarea își folosește limba foarte lungă pentru a lua bucăți gustoase de hrană. Dar, pe lângă lungimea ei, limba ciocănitorii nu este una tipică pentru o pasăre. Această unealtă deloc întâmplătoare are țepi la capăt pentru a putea lua hrana și e acoperită de o salivă lipicioasă pentru a prinde insectele și a le aduce în gura ciocănitorii. Totul lucrează împreună în același timp pentru ciocănitoare, proiectată într-o clipă de un Creator care nu o iubește doar pe ea, ci și pe păsările pe care El le-a făcut dependente de abilitatea ei de a ciocăni.