Viaţa de familie şi sfinţenia

Să zicem că ai avea un prieten pe nume Ron. În anumite privințe, tu și Ron sunteți foarte diferiți unul de altul pentru că aveți un background diferit. Tu locuiești cu ambii părinți, dar mama lui Ron este a doua soție a tatălui său, și Ron are frați vitregi.

Biserica îl consideră pe tatăl lui un membru fidel, dar Ron știe un secret bine păstrat: tatăl său este dependent de țigări. În fiecare săptămână la biserică Ron asistă dezgustat la sfințenia prefăcută a tatălui. Dar foarte probabil, tu nu ești atât de diferit de Ron pe cât pare. Niciunul dintre noi nu are o familie perfectă sau o educație ideală. Părinții noștri au făcut greșeli, la fel ca părinții lor. Ca aproape toți părinții, probabil și ai tăi ar dori să se întoarcă în timp și să facă unele lucruri diferit, dacă ar putea. Mulți se gândesc că un copil perfect ca Isus trebuie să fi avut avantajul unei educații model. Dar nu este adevărat. Reflectați la unele dificultăți care erau în familia lui Isus:

Iosif, tatăl vitreg al lui Isus, avusese o soție înainte de a o întâlni pe Maria. Nu știm ce s-a întâmplat cu ea. Poate a murit când a născut ultimul copil; aceasta era o situație des întâlnită în acele vremuri. Dar, oricare ar fi fost motivul, când Isus S-a născut, El avea frați vitregi mai mari. Nu este înregistrat dacă frații vitregi ai lui Isus au fost cu Maria și Iosif la Betleem. Nu este consemnat nici dacă ei au călătorit în Egipt cu Isus și părinții Lui atunci când îngerul l-a avertizat pe Iosif să fugă de regele Irod. Dar frații vitregi ai lui Isus au crescut împreună cu El în Nazaret (vezi Marcu 6:3). Și, în timp ce Isus era fratele perfect, ei nu erau frații vitregi perfecți. Atunci când Isus a crescut mai mare, frații Lui vitregi s-au simțit mustrați de El deoarece caracterul Său perfect făcea imperfecțiunile lor mai vizibile. De asemenea, poate că li se părea că mama lor vitregă Îl favoriza pe Isus mai mult decât pe ei; și chiar tatăl lor, Iosif, parcă le dădea prea multă atenție Mariei și lui Isus, iar pe ei îi ignora.

Și-au descărcat simțămintele de gelozie pe Isus. Știm că frații mai mari ai lui Isus au încercat mai târziu să-L domine – practică începută încă din copilărie (vezi Marcu 3:21,31,32). Probabil ei au fost stânjeniți de falsa acuzație că fratele lor vitreg ar fi un fiu ilegitim. Într-un anumit sens, Isus a fost tratat ca Iefta, care a fost un copil ilegitim cu mulți frați legitimi. Isus ar fi trebuit să fie familiarizat cu istoria din Judecătorii 11. Mama lui Iefta era prostituată și Iefta era tratat ca și cum nu avea familie. A fost, în cele din urmă, dat afară din casă de frații săi. Astfel ne putem face o idee cam ce fel de tratament primea Isus de la frații Lui. Este frumos că Iefta, când a crescut, i-a iertat pe frații săi și chiar și-a riscat viața să-i ajute. Iefta se află pe lista oamenilor credinței (vezi Evrei 11:32). La fel era și Isus, amabil cu frații Lui vitregi, în ciuda tratamentului lor. Iar după crucificare, unii dintre ei au înțeles că El a fost Mesia și au devenit ucenicii Lui!

Isus și Iefta au fost victorioși într-o bătălie grea. Ei au fost capabili să învingă resentimente profunde pe care frații le nutreau. O astfel de luptă este grea. Solomon a spus: Proverbele 18:19 Frații nedreptățiți sunt mai greu de câștigat decât o cetate întărită și certurile lor sunt tot așa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărătești. Dar luptele grele aduc și victorii importante. Studiază viața lui Isus și vei găsi secretul biruinței împotriva înverșunării purtate împotriva ta – o înverșunare ca „o cetate întărită”.

1. În afară de credință, ce altceva au în comun Iefta și Isus?

2. După spusele lui Solomon, ce bătălie dificilă trebuie să câștigăm în familie? Proverbele 18:19

3. Citește Geneza 45:3-15; Geneza 50:15-21. Cum i-a învins Iosif pe frații săi?

Isus a cunoscut cum este să-ți pierzi un părinte. Iosif, tatăl pământesc, a dispărut din istoria biblică după aniversarea de doisprezece ani a lui Isus. Biblia nu ne spune ce s-a întâmplat cu el sau când a murit.

În acele zile, oamenii își pierdeau rudele din cauza bolilor infecțioase sau a accidentelor. Este greu de imaginat cât de diferită era lumea înainte de descoperirea antibioticelor. Mulți bărbați și femei, aparent sănătoși, mureau între douăzeci și patruzeci de ani, adesea după o boală scurtă. În zilele noastre, familiile își pierd tații în alte moduri. Sau poate, pentru unii copii, tatăl nu a făcut parte din viața lor și au crescut fără prezența figurii paterne. Isus știa din experiență cum este să nu ai tată în timpul când tinerii bărbați au nevoie de un tată evlavios, care să le arate cum să se comporte ca bărbați. Avem în Biblie făgăduințe pentru cei care nu au un tată prezent în viața lor.

Psalmii 68:5 El este tatăl orfanilor, apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuiește în Locașul Lui cel Sfânt. Psalmii 27:10 Căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește.

Isus avea asigurarea că Dumnezeu era Tatăl Său, chiar dacă tatăl pământesc nu era prezent. Isus nu S-a considerat singur, chiar și atunci când S-a simțit foarte singur. Ioan 8 ne spune că Isus a fost abandonat de mulți oameni care fuseseră prietenoși cu El cu puțin timp înainte. Iar în Ioan 16 ni se spune că Isus era pe punctul de a fi părăsit de cei mai buni prieteni. Observați ce spune El în ambele situații:

Ioan 8:29 Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut. Ioan 16:32 Iată că vine ceasul, și a și venit, când veți fi risipiți fiecare la ale lui; și pe Mine Mă veți lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.

Nu numai că Isus știa ce înseamnă să fii singur și să-ți pierzi tatăl, dar a experimentat și ce înseamnă să ai vecini răi. Hristos Și-a petrecut primii treizeci de ani din viață într-un orășel obscur numit Nazaret. Locuitorii acestui oraș erau proverbiali pentru păcătoșenia lor, de unde și întrebarea lui Natanael: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” – The Youth’s Instructor, 1 martie 1872 Adesea, tinerii trăiesc într-un ambient dificil pentru a duce o viață de creștin. Și ei cedează ușor ispitei; apoi, pentru a se scuza, spun că au trăit într-un loc neprielnic. Cum a putut Hristos să nu Se lase influențat de ce era în jurul Său? A ales să petreacă mult timp singur, departe de influențele rele. Și El S-a menținut ocupat cu înfăptuirea binelui. Dar nu S-a asociat cu cei care L-ar fi corupt. Cum a ajuns Isus într-un mediu atât de periculos din punct de vedere spiritual? Dumnezeu a ales acest loc.

În providența Sa, Dumnezeu a decis ca [Isus] să-Și petreacă primii ani din viață în Nazaret, unde era în permanență expus ispitelor din cauza caracterului oamenilor din jur, fiind necesar să vegheze, pentru a rămâne curat în mijlocul atâtor păcate și fărădelegi. Nu Hristos a ales acest loc, ci Tatăl Său. – The Youth’s Instructor, 1 martie 1872

Isus a fost pus în detestabilul Nazaret. A crescut într-un mediu dificil pentru a ne arăta că oricare ar fi locația sau dificultățile cu care ne-am confrunta, cu puterea lui Dumnezeu, noi ne putem ridica deasupra circumstanțelor și putem învinge orice ispită. Deci, oricare ar fi situația noastră familială, oricât de singuri am fi și oricât de rea conjunctura în care ne aflăm, avem un exemplu în tânărul Isus despre cum să ne formăm un caracter ceresc. Mulțumim lui Dumnezeu pentru Isus!

4. Cum a tratat Isus gândurile și simțămintele de singurătate?

5. Cum a făcut față Isus la influența rea din jurul Său?

6. De ce Dumnezeu-Tatăl a ales Nazaretul ca loc în care Isus să crească?

Uneori, oamenii Îl criticau și Îl necăjeau pe Isus când a fost copil. Dar El nu a făcut nicio minune pentru a-i determina pe oameni să se poarte frumos cu El. A făcut față la probleme în modul în care și noi am putea să le înfruntăm. Unii povestesc istorii fictive despre lucrarea miraculoasă a copilului Isus, care, spun ei, ar fi făcut spectacol cu puterile Sale. Dar nu acesta era modul de viață al lui Isus. Totuși, viața pură și neprihănită a tânărului Hristos era foarte diferită de cea a tinerilor din jurul Său.

Viața lui Hristos s-a deosebit de viața celorlalți copii. Tăria caracterului Său și fermitatea Sa L-au determinat întotdeauna să fie loial simțământului datoriei și aderării la principiile drepte de la care nu putea fi abătut pentru niciun motiv, oricât de puternic ar fi fost. Bani sau plăceri, aplauze sau critici nu-L puteau cumpăra sau măguli ca să încuviințeze vreo faptă rea. El era puternic în fața ispitelor, abil în distingerea răului și hotărât în credincioasa păstrare a convingerilor Sale. – The Youth’s Instructor, 1 aprilie 1872

Unii oameni nu sunt batjocoriți de alții deoarece sunt frumoși sau atrăgători. Dar mai târziu în viață, aceste persoane magnifice au uneori dificultăți mai mari decât semenii lor obișnuiți, pentru că ei nu au învățat să fie umili și să muncească din greu. Isus nu era unul dintre acei tineri înalți, arătoși și cu trăsături perfecte. Isaia a comparat copilăria lui Isus cu o plantă care creștea dintr-un pământ uscat. El spune:

Isaia 53:2 El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.

Isus știa ce înseamnă să fii o persoană obișnuită și normală. Și după ce a postit în pustiu, după experiența din grădina Ghetsimani și a crucii, Isus are o înțelegere și o simpatie și mai mari pentru cei neatrăgători (vezi Isaia 52:14). Când Isus a luat poziție pentru adevăr, de asemenea, acest lucru I-a provocat probleme. Cunoștințele Lui din Biblie L-au ajutat să vadă că ritualurile religioase ale multor evrei erau nebiblice.

Isus nu a păstrat mereu tăcerea cu privire la acele ritualuri nefolositoare și uneori le atrăgea atenția celor care în mod greșit le practicau. Deoarece era sensibil cu privire la ce era fals și ce era adevărat, frații Lui erau foarte deranjați de El; pentru că ei considerau că orice ar învăța preotul este sfânt, ca și cum ar fi fost o poruncă de la Dumnezeu... Frații lui Isus erau marginalizați în societate pentru că El nu făcea ce comandau preoții, ci urma Cuvântul lui Dumnezeu mai degrabă decât tradiția omenească. Preoții și fariseii erau tulburați pentru că acest Copil nu accepta invențiile lor omenești... și tradițiile. Ei gândeau că El arăta o mare lipsă de respect religiei lor... El le spunea că va da atenție oricărui cuvânt care vine din gura lui Dumnezeu și că ei trebuie să-I arate cu Biblia unde greșea. – The Youth’s Instructor, 5 decembrie 1895

Acesta este un exemplu pentru noi. Noi trebuie să fim amabili și modești și să acceptăm ceea ce ni se cere. Dar când suntem disprețuiți pentru că acționăm în conformitate cu Biblia, ar trebui să fim hotărați și să ne amintim de exemplul lui Isus. Și chiar dacă statornicia Sa la principii îi irita pe oameni uneori, pe oamenii de valoare îi impresiona.

Luca 2:52 Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Fie ca această experiență să fie și a noastră!

7. Ia-ți câteva minute să scrii lucrurile pe care le admiri la caracterul lui Isus în copilăria Sa.

8. Ia-ți câteva minute să te gândești cum ai putea urma exemplul tânărului Isus în contextul actual în care te afli.

Comoara comorilor

Ce ai face dacă în țara ta ar fi ilegală posesia unei Biblii? Ai prețui cartea aceasta care în situația ta actuală este ceva normal și ușor de procurat? Chiar acum, milioane de oameni trăiesc în locuri unde a avea o Biblie este o crimă. Povestirea care urmează este dintr-o țară unde Gospel Outreach ajută în secret oamenii să obțină Biblii. În primii ani ai secolului 20, Salwa*, o femeie care aparținea unei familii musulmane influente, a avut un vis ieșit din comun. În vis, ea a fost dusă afară din sat într-un loc dedicat de sute de ani rugăciunii și închinării. Dar acolo nu era nicio clădire sau sanctuar, ci zona era îngrijită, curățată de ierburi și gunoaie. Acolo era locul unde părintele fondator a învățat poporul să se roage.

Atunci când Salwa a fost dusă la acel loc sacru, ea a văzut o clădire cu o singură cameră. Curioasă, a pășit înăuntru. Acolo a văzut un Om impunător care purta haine albe strălucitoare, care era cu spatele la ea. Fără să se întoarcă, El a spus: „Salutări, Salwa!” Apoi i-a întins o carte. Acea persoană glorioasă i-a spus: „Ia această carte; este comoara comorilor!” Așa s-a terminat visul. Salwa a relatat visul familiei și prietenilor. Toți au înțeles că acea carte era Biblia. După ani, când familia ei s-a mutat într-unul dintre cele mai importante orașe ale țării, li s-a dat o Biblie. Fiul ei, care era șeic prin moștenire, sau lider al poporului său, i-a arătat mamei Biblia. Atunci mama, cu emoție, a spus că era aceeași carte care i-a fost dată de Omul din vis.

Astăzi, unul dintre cei mai în vârstă oameni ai familiei își mai amintește de bunica lor care le-a povestit despre istoria acelui vis neobișnuit. Recent, un domn în vârstă de vreo 80 de ani le-a spus unor credincioși adventiști povestea visului bunicii lui și și-a exprimat dorința de a avea o Biblie. „Omul în alb a zis: «Ia această carte. Este comoara comorilor.» Cred că această carte pe care Salwa a văzut-o cu mulți ani în urmă a fost Biblia și este cartea lui Dumnezeu! Vreau cu adevărat să am una dintre aceste prețioase cărți”, a continuat el. „Nu este doar pentru mine, ci este și pentru fiii mei, care o vor înțelege mai bine decât un biet bătrân. Mă puteți ajuta să am și eu una?”

Adventiștii și-au dat seama că omul nu putea citi, dar era doritor ca familia sa să aibă această prețioasă carte. În această țară, unde Biblia este considerată o carte coruptă, unde multe Biblii au fost arse și unde era interzisă de lege, se dădea doar celor care cu adevărat urmau să o păstreze ca pe o comoară și să o folosească cu înțelepciune. Bătrânul a insistat foarte mult, așa că a primit o Biblie. Cu mare entuziasm, el a împărtășit noua sa comoară familiei. Acum, liderul spiritual al tribului și fratele nostru în credință studiază cu șapte bărbați și cinci femei din familie, plus copiii lor.

Familia acestui domn în vârstă face parte dintre cele 23.000 de familii care au primit o Biblie în ultimii doi ani. Fiecare familie este formată din aproximativ șapte persoane. Aceasta înseamnă că acum, într-o țară musulmană închisă, în jur de 160.000 de persoane au acces la Cuvântul lui Dumnezeu. Roagă-te pentru familia acestui domn în vârstă și ca influența visului de demult să continue să alimenteze secerișul de suflete pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Copilăria lui Isus

Hristos Și-a petrecut primii treizeci de ani din viață într-un orășel obscur numit Nazaret. Locuitorii acestui oraș erau proverbiali pentru păcătoșenia lor, de aici întrebarea lui Natanael: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” Evanghelia spune foarte puțin despre perioada timpurie a vieții lui Hristos. Cu excepția unei scurte relatări despre momentul în care Hristos îi însoțește pe părinții Săi la Ierusalim, mai avem o singură afirmație scurtă cu privire la acea perioadă: „Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.” Hristos ne este un exemplu în toate lucrurile. În providența Sa, Dumnezeu a decis ca [Isus] să-Și petreacă primii ani din viață în Nazaret, unde era în permanență expus ispitelor din cauza caracterului oamenilor, fiind necesar să vegheze pentru a rămâne curat în mijlocul atâtor păcate și fărădelegi. Nu Hristos a ales acest loc, ci Tatăl Său ceresc a hotărât locul în care caracterul Său putea fi încercat într-o mulțime de moduri. În primii ani ai vieții, Hristos a fost supus unor încercări severe, unor greutăți și conflicte, pentru a putea să-Și dezvolte acel caracter desăvârșit, care-L face un exemplu perfect pentru copii, tineri și adulți.

Copiii și tinerii care merg pe calea păcatului se află adeseori în anturaje care nu sunt favorabile pentru viața unui creștin și ei cedează cu promptitudine ispitelor, invocând ca scuză faptul că anturajele sunt neprielnice, defavorabile. Hristos a ales retragerea și, printr-o viață de muncă, păstrându-Și mâinile ocupate, nu a invitat ispita, ci S-a ținut departe de compania celor a căror influență era corupătoare. Hristos Și-a îndreptat pașii pe cărarea cea mai aspră, plină de obstacole, pe care copiii și tinerii ar putea fi chemați să o străbată la un moment dat. El nu Și-a însușit o viață de belșug și nepăsare. Părinții Săi erau săraci și depindeau de truda lor zilnică pentru a se întreține, de aceea viața lui Hristos a fost plină de lipsuri, negare de sine și privațiuni. El a împărtășit cu părinții Săi viața lor de muncă, plină de zel, de hărnicie.

Nimeni nu va fi chemat să-și perfecționeze caracterul creștin în condiții mai defavorabile ca Mântuitorul nostru. Faptul că Hristos a trăit treizeci de ani în Nazaret, locul din care mulți credeau că este o minune să iasă ceva bun, este o mustrare pentru tinerii care consideră că formarea caracterelor lor trebuie să depindă de împrejurări. Dacă anturajele tinerilor sunt neplăcute și categoric nesănătoase, mulți fac din acest lucru o scuză pentru a nu-și perfecționa un caracter creștin. Exemplul lui Hristos respinge ideea că urmașii Săi sunt dependenți de loc, șansă sau prosperitate pentru a trăi o viață fără prihană. Hristos i-ar putea învăța că o viață de credincioșie, onorabilă și totuși umilă poate exista în orice loc, în orice situație, acolo unde providența i-a chemat.

Viața lui Hristos a fost de natură să arate că siguranța, curățenia și fermitatea principiilor nu depind de o viață lipsită de greutăți, sărăcie și adversitate. Încercările și privațiunile de care se plâng atât de mulți tineri au fost îndurate de Hristos fără murmur. O astfel de disciplină reprezintă chiar experiența de care tinerii au nevoie. Ea va conferi statornicie și fermitate caracterelor lor și-i va face asemeni lui Hristos, puternici în spirit pentru a rezista ispitei. Ei nu vor putea fi biruiți de înșelăciunile lui Satana dacă se rup de influența acelora care i-ar putea conduce pe cărări greșite și care i-ar putea corupe din punct de vedere moral. Prin rugăciuni zilnice către Dumnezeu, ei vor căpăta de la El har și înțelepciune pentru a suporta conflictele și realitățile dure ale vieții și pentru a ieși biruitori din acestea. Seninătatea și loialitatea minții pot fi menținute doar prin atenție și rugăciune. Viața lui Hristos a fost un exemplu de energie perseverentă, nepermițând ca aceasta să fie slăbită de reproșuri, ridiculizări, privațiuni sau greutăți.

În acest mod ar trebui să stea lucrurile și cu tinerii. Dacă încercările ce vin asupra lor cresc, ei trebuie să știe că Dumnezeu testează, probează loialitatea lor. Și prin această poziție în menținerea integrității de caracter, chiar atunci când sunt descurajați, tăria, fermitatea și puterea de a suporta vor crește, și ei se vor întări în duh. – The Youth’s Instructor, 1 martie 1872

1. Cum erau locuitorii Nazaretului? În acest caz, ce era necesar să facă Isus ca să rămână nepătat?

2. Ce experiențe a fost necesar să îndure Isus pentru a dezvolta un caracter neprihănit?

3. Unde se află tinerii adeseori?

4. Care sunt câteva lucruri pe care le poți face, ca Isus, pentru a face față circumstanțelor nefavorabile?

5. Va fi cineva chemat să-și perfecționeze caracterul creștin în condiții mai defavorabile ca Mântuitorul nostru?
Ce mesaj le aduce exemplul lui Hristos celor care își găsesc scuze pentru păcat în circumstanțele nefavorabile?

6. Ce trebuie să ne arate viața lui Hristos?

7. Care este experiența de care tineretul are nevoie?

8. Gândește-te la niște circumstanțe nefavorabile din viața ta. Cum poți avea înțelepciune și har ca să fii victorios în conflictele cu alții?

Nu din întâmplare: Albinele

Albinele sunt organizate și specializate de către Creatorul lor, care le-a programat, nu întâmplător, cu echipament potrivit pentru fiecare lucrare pe care o fac. O albină lucrătoare are multe specializări în scurta sa viață.

De exemplu, lucrătoarele care sunt doici pentru creșterea reginei aleg câteva larve cu „potențial regal” și le hrănesc, nu din întâmplare, cu lăptișor de matcă. Această dietă va fi hrana reginei toată viața ei. Dar celelalte albine, fie trântori sau lucrătoare, sunt hrănite cu lăptișor de matcă doar primele două-trei zile. Nu din întâmplare, Designerul le-a dat albinelor- doici glande specializate pentru producerea lăptișorului de matcă, care este plin de proteine și vitamine și care asigură sănătatea tuturor albinelor la începutul vieții lor. Continua hrănire cu lăptișor pregătește larvele selectate special să devină noile regine. Există doar o regină la fiecare stup și slujba sa este să producă ouă. De-a lungul celor doi până la cinci ani de viață, ea poate produce 1.500 de ouă pe zi!

Albinele-mascul sunt numite trântori și sunt în număr de doar câteva sute în fiecare stup. Singurul rol al lor este să se împerecheze o singură dată cu regina. Ei pot fi recunoscuți după mărimea corpului și a ochilor, care sunt ușor mai mari decât ai albinelor lucrătoare. Miilor de albine lucrătoare, care sunt femele infertile, dedicate exclusiv muncii, le sunt date, în mod neîntâmplător, glande abdominale care produc ceara de albine. Ele modelează ceara cu mandibula în celule de formă hexagonală, care sunt o capodoperă de inginerie. Când tinerele lucrătoare au rolul de „casnice”, pe lângă alte sarcini, ele produc aer condiționat pentru răcirea stupului și vânturarea mierii.

După ce această „școală” este absolvită, ele încep să facă exerciții de zbor. Odată ce sunt gata să se alăture culegătoarelor, ele ies la cules și plonjează cu trupul lor galben pufos în florile de primăvară pentru a aduna minunatul nectar, realizând în același timp și polenizarea plantelor. La întoarcere, albinele culegătoare realizează un dans neîntâmplător, prin care ele comunică unde se găsesc florile copacilor sau ale plantelor cu nectarul lor special, bun pentru supraviețuirea lor. Creatorul le-a dat un echipament foarte special culegătoarelor. Nu din întâmplare, pe piciorușele din spate se află o zonă netedă unde Designerul a plasat niște săculețe pentru polen. Atunci când albina pătrunde adânc în floare să bea cadoul florilor, o parte din polenul acelei flori se lipește de corpul pufos al albinei. Când ea zboară la altă floare, o parte din acest polen este preluat de floare. Dar nu tot polenul se prinde de floare. Din când în când, mica albină se oprește și adună polenul de pe puful ei și îl pune în săculețele de polen de pe picioarele din spate. Apoi continuă să viziteze și alte flori. În cele din urmă, coșulețul de polen este atât de plin, că acea culegătoare se întoarce la stup. Acolo casnicele preiau polenul de pe piciorușele culegătoarei și îl îndeasă în celule-debara, unde va fi conservat până ce albinele vor avea nevoie de hrană.

În același timp, nu din întâmplare, Creatorul le-a dat albinelor culegătoare un „stomac” în plus, în care ele transportă nectarul. Când albinele care au adunat nectar se întorc la stup, ele trec nectarul din gura lor în a albinelor casnice, care procesează nectarul și îl depozitează în celulele fagurelui. Albinele responsabile cu „aerul condiționat” termină treaba, ventilând cu aripile până se evaporă apa din nectar. Pentru că acum mierea este maturată, ea nu se va altera și va furniza hrană coloniei pe timpul iernii și în alte perioade când nu pot găsi hrană. Sistemul funcționează. Designul este fără cusur. Designerul și Judecătorul a tot pământul face toate lucrurile perfecte!