Prietenia cu Dumnezeu

Oamenii sunt ființe sociale. Avem nevoie de prietenii, deoarece Dumnezeu ne-a creat cu dorința după relații apropiate cu alte persoane. În cea de-a șasea zi a creației, Dumnezeu a spus:

Geneza 2:18: „Nu este bine ca omul să fie singur.”

Pe lângă faptul de a avea alte persoane drept prieteni, avem nevoie și de o prietenie strânsă cu Dumnezeu. Dar te-ai gândit vreodată că și Dumnezeu are nevoie de prietenia ta? Este greu pentru noi să înțelegem că lui Dumnezeu ar putea să-I fie dor de noi, dar Îi este. Isus a venit pe acest pământ pentru a deveni prieten cu omenirea întreagă, dar cel mai minunat dintre prieteni a avut puțini prieteni. Lazăr a fost unul dintre prietenii lui Isus (vezi Ioan 11:5,11,36). Casa lui era unul dintre locurile pe care Isus prefera să le viziteze.

„Mântuitorul nu avea o casă proprie; El depindea de ospitalitatea prietenilor și a ucenicilor Săi și adesea, când era obosit, însetat după o părtășie omenească sinceră, El găsea adăpost în familia aceasta pașnică, departe de bănuielile și invidia fariseilor mânioși. Aici găsea o primire sinceră și o prietenie curată și sfântă. Aici putea să vorbească simplu și liber, știind că vorbele Lui erau înțelese și păstrate ca o comoară.” – Viața lui Iisus, p. 524

Deși Isus este Dumnezeu pe deplin, El a devenit om; și, pentru eternitate, El va fi și pe deplin om. Deși îi iubește pe îngerii care Îi înconjoară tronul, El tânjește totuși după părtășia cu omul. El Își dorește foarte mult o prietenie mai apropiată cu tine! Apostolul Ioan a fost cunoscut ca ucenicul pe care l-a iubit Isus. Isus dorește să te iubească și pe tine cum l-a iubit pe Ioan. Observăm că ceea ce l-a făcut pe Ioan o persoană asupra căreia Isus să-Și poată revărsa dragostea a fost credința lui.

„Cu multă încredere copilărească, își deschidea inima față de Isus.” – Viața lui Iisus, p. 292

Ioan a avut suficientă încredere în Isus încât să Îi încredințeze Lui toate speranțele și dorințele sale. Ioan I-a căutat sfatul și I-a acceptat criticile. Același tip de încredere în Dumnezeu a fost ceea ce a făcut ca și prietenia lui Avraam cu Dumnezeu să iasă în evidență. Iacov 2:23: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire și el a fost numit «prietenul lui Dumnezeu». Credința nu doar că i-a condus pe Ioan și pe Avraam într-o relație de prietenie profundă cu Dumnezeu, dar este cea care ne va atrage și pe noi într-o astfel de relație apropiată.

Psalmii 73:28: „Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost.”

Prietenii lui Dumnezeu se destăinuie Lui în rugăciune și cred în mod implicit ceea ce spune El în Cuvântul Său. Ascultă îndeaproape de El și caută să facă exact ceea ce spune El.

Ioan 15:14: „Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ce vă poruncesc Eu.”

Chiar la începutul capitolului faimos despre credință, Pavel explică cum credința, adică încrederea, este modalitatea prin care venim la Dumnezeu. Evrei 11:6: „Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” Versetul anterior vorbește despre Enoh, care a umblat cu Dumnezeu ca prieten al său și care a fost mutat în ceruri. Cât de aproape putem ajunge de Dumnezeu? Cât de aproape dorim să ajungem. Nu există o limită. Principiul este simplu: Iacov 4:8: „Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi.” Ne apropiem de Dumnezeu pe măsură ce încrederea noastră în El crește, iar El Se apropie de noi și ni Se destăinuie.

Ioan 15:15: „Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.”

1. În ce fel s-ar schimba rugăciunile tale dacă ți-ai lua timp să te gândești la nevoile și dorințele lui Dumnezeu?

2. Cu cine își dorea apostolul Ioan să aibă părtășie? 1 Ioan 1:3 Care este condiția pentru a fi prieten cu Dumnezeu? Ioan 14:21-23 Cum descrie Ioan același lucru în versetul următor? Apocalipsa 3:20

În timp ce credința ne aduce într-o relație de prietenie apropiată cu Dumnezeu, necredința ne separă de Dumnezeu. Pavel ne-a avertizat cu privire la acest pericol.

Evrei 3:12: „Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.”

Deoarece necredința ne desparte de Dumnezeu, cel mai bun Prieten al nostru, orice sau oricine ne-ar conduce spre necredință devine dușmanul nostru.

Iacov 4:4: „Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu.”

Avraam nu a iubit lumea. Când Dumnezeu l-a chemat să plece din Ur, Avraam a lăsat totul – casa, afacerea înfloritoare și prietenii. A plecat fără să întârzie sau să pună întrebări. Nepotul lui Avraam, Lot, era de asemenea prieten cu Dumnezeu. Din nefericire, el s-a căsătorit cu o femeie egoistă, care era prietenă cu lumea aceasta. Pentru că iubea lumea, se simțea nefericită și singură printre oamenii lui Dumnezeu din tabăra lui Avraam. Influența exercitată de ea a fost cea care l-a îndepărtat pe Lot de Avraam și l-a condus spre Sodoma. În Sodoma, înconjurată de lucruri și oameni pe care îi iubea, soția lui Lot nu s-a mai simțit singură.

Ioan 15:19: „Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei.”

Dar în Sodoma, neprihănitul Lot era cam singurul care era prieten cu Dumnezeu.

2 Petru 2:8: „Căci neprihănitul acesta care locuia în mijlocul lor își chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit din pricina celor ce vedea și auzea din faptele lor nelegiuite.”

Dumnezeu a ținut în mila Sa cetatea Sodoma până nu a mai fost nicio șansă de pocăință. Atunci, El i-a împărtășit prietenului Său Avraam planul de a distruge Sodoma. Psalmii 25:14: „Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El.” Ca răspuns la rugăciunea sinceră a lui Avraam, doi îngeri au fost trimiși în Sodoma cu un ultim mesaj de speranță și nimicire. Sodoma trebuia distrusă, dar oricine avea să iasă din ea avea să fie salvat. Dintre toți locuitorii Sodomei, doar Lot era prietenul lui Dumnezeu și i-a primit pe îngeri și mesajul lor. Întreaga cetate a respins apelul final al lui Dumnezeu pentru ei. Mesajul final al lui Dumnezeu pentru Sodoma a dat pe față dragostea față de lume pe care o simțea soția lui Lot. A scos la iveală faptul că ea iubea casa frumoasă și averile pe care le avea în Sodoma. Dragostea ei pentru lume a orbit-o, nepermițându-i să vadă răul din lume. Asemenea lui Esau, ea a prețuit lucrurile trecătoare și a disprețuit lucrurile veșnice. În loc să-I fie recunoscătoare lui Dumnezeu pentru faptul că îi salva viața, ea era nefericită din cauza a ceea ce El distrugea (posesiunile ei). Prietenia ei cu lumea i-a luat orice dorință de a fi prietenă cu Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu ne cheamă să lăsăm tot ce avem în această lume pentru a ne salva viețile, nu trebuie să zăbovim.

Luca 17:31,32: „În ziua aceea, cine va fi pe acoperișul casei și își va avea vasele în casă să nu se coboare să le ia și cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă. Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot.”
1 Ioan 2:15-17: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume. Și lumea și pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”

3. Citește 1 Ioan 2:15-17. În ce fel ești atașat de lume? Gândește-te la ce mănânci, cu ce te îmbraci, care sunt preocupările tale, ce jocuri joci etc. Ce ai putea face pentru a înlocui lucrurile acestea cu ceva mai bun?

Dumnezeu nu vrea doar să fie prietenul nostru, ci El vrea să ne și prezinte prietenilor Săi. Când Petru a exclamat că el și ceilalți ucenici au lăsat totul pentru a-L urma pe Hristos, Isus a răspuns:

Marcu 10:29,30: „Nu este nimeni care să fi lăsat casă sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine și pentru Evanghelie și să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viața veșnică.”

Un mod prin care Dumnezeu comunică cu prietenii Săi este prin biserică. Dumnezeu are un plan special de a aduce în viața noastră prieteni credincioși prin Școala de Sabat, prin biserică și prin întâlnirile de rugăciune. Așa ne încurajează să fim implicați activ în biserică și în slujire.

Evrei 10:25: „Să nu părăsim adunarea noastră.”

Uneori, credem că prietenii apropiați trebuie să fie de vârsta noastră. Însă Ionatan era probabil cu 25-30 de ani mai mare decât David, iar cei doi adesea au fost considerați a avea o prietenie-model. Tinerii pot fi niște modele foarte influente pentru membrii mai mici ai bisericii. Și tinerii pot fi o mare încurajare dacă devin prieteni cu membrii mai în vârstă. Adesea, cei care caută doar să-și împlinească propriile nevoi sociale prin implicarea în biserică sunt dezamăgiți. Dar cei care doresc să împlinească nevoile celorlalți sunt întotdeauna binecuvântați (vezi Faptele 20:35; Proverbele 11:25). Înțelegem foarte puțin despre cât de mult bine le putem face altora prin micile noastre atenții și cuvinte de încurajare. Chiar și apostolul Pavel a fost ajutat de faptul că i-a întâlnit pe credincioși în timp ce călătorea în lanțuri către Roma, ca prizonier.

Faptele 28:15: „Din Roma ne-au ieșit înainte... frații, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat.”

Deși Isus a mers la cruce singur, El dorește să ne ofere nouă tovărășie și ne-a oferit o sursă minunată de prieteni în Scriptură.

„Având Cuvântul lui Dumnezeu în mâinile sale, fiecare ființă omenească, oricare ar fi starea pe care o are în viață, poate avea parte de tovărășia pe care și-o alege. În paginile lui, el poate conversa cu cei mai buni și mai nobili reprezentanți ai rasei umane și poate asculta glasul Celui Veșnic când Acesta vorbește cu oamenii. În timp ce studiază și meditează la temele asupra cărora «îngerii doresc să privească» (1 Petru 1:12), el se poate bucura de compania lor. El poate călca pe urmele pașilor Învățătorului divin și asculta cuvintele Sale, ca atunci când El propovăduia pe munte, pe câmp și pe mare. Poate trăi în această lume în atmosfera cerului, împărtășind celor întristați și ispitiți ai acestui pământ gânduri de speranță și o dorință fierbinte de a fi sfinți, el însuși venind mai aproape și mai aproape în tovărășia cu Cel Nevăzut; și, asemenea celui din vechime care umbla cu Dumnezeu, apropiindu-se tot mai mult de pragul lumii veșnice, până când porțile se vor deschide și el va intra acolo. Nu se va simți ca un străin. Vocile care îl vor întâmpina sunt glasurile celor sfinți care, nevăzuți, i-au fost tovarăși pe pământ – glasuri pe care a învățat de aici să le deosebească și să le iubească. Cel care a trăit, prin Cuvântul lui Dumnezeu, în tovărășie cu Cerul se va simți ca acasă în compania Cerului.” – Educație, p. 127

4. De ce ar fi mai înțelept ca o persoană tânără să aleagă prieteni din rândul persoanelor în vârstă mai degrabă decât dintre persoanele de aceeași vârstă cu ea?

O fărâmă din India

Această veste misionară a fost scrisă de Dan Preas, președintele asociației Gospel Outreach. El povestește o mulțime de experiențe interesante pe care le-a trăit în timpul recentei sale excursii în India.

Când am ajuns în India, era o zi foarte călduroasă. India este o țară foarte interesantă, cu cei mai umili oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Grupul nostru venise în India pentru a desfășura o serie de întâlniri evanghelistice, fiind cazați într-un oraș anume. Nu am înțeles la acel moment că aveam să conducem timp de aproximativ trei ore spre satele în care se țineau întâlnirile. În aceste sate, am găsit oameni care însetau după un Mântuitor. În fiecare noapte, aveam o prezentare de sănătate, muzică frumoasă cântată de copiii localnicilor, un mesaj special și multe rugăciuni. Stăteam cu orele după fiecare întâlnire vorbind și rugându-ne împreună cu oamenii, deoarece mulți dintre cei care participau la întâlniri cereau să ne rugăm în mod special pentru ei. Era o experiență uimitoare.

Grupul nostru s-a îndrăgostit repede de oamenii din India – în special de copii. Înainte de întâlniri, copiii ne întâmpinau cu cele mai largi zâmbete. Voiau să ne țină de mână și să vorbească cu noi, chiar dacă nu vorbeam aceeași limbă. Copiilor le plăceau foarte mult sticlele noastre de apă din plastic și le foloseau pentru a-și satisface nevoia de apă de băut în acele zile fierbinți. Atunci am înțeles cu adevărat faptul că pentru acești oameni supraviețuirea este un proces zilnic.

Translatorul nostru era Bhupal (numele a fost schimbat), un absolvent al Colegiului Spicer. Îi iubea foarte mult pe acești oameni. Ca lucrător în cadrul programului Gospel Outreach, i se întâmplaseră multe lucruri înspăimântătoare. Tatăl său acceptase Sabatul când un bărbat a venit în satul lor cu vestea bună despre Isus. Bhupal vorbea cu entuziasm despre faptul că familia lui a economisit bani pentru a plăti zecimea reducând cantitatea de mâncare pe care o consumau. Ce sacrificiu! În timp ce conducea întâlniri evanghelistice, a fost bătut; a trecut prin tot felul de evenimente meteorologice; era plecat cu lunile, departe de soția lui și de familie, pentru a conduce întâlniri evanghelistice. Dar avea întruna un zâmbet mare pe față și un cuvânt amabil de spus tuturor celor care veneau la el.

Ravi (numele a fost schimbat) era șoferul nostru musulman. Acest om a fost cu noi aproape în fiecare moment din timpul călătoriei noastre în India și a devenit parte din familia noastră. A participat la toate întâlnirile și a ascultat cu atenție ce se spunea. Vorbea foarte puțin limba engleză, așa că ne era greu să ne dăm seama dacă mesajul îl ajuta. Ne-a invitat la casa familiei sale, o locuință foarte primitivă, pentru a-i cunoaște toate rudele. A fost o experiență încântătoare. Spre surprinderea noastră, am aflat că era logodit și urma să se căsătorească cu o tânără pe care nu o întâlnise niciodată, după cum era obiceiul în India. Am petrecut o zi minunată cunoscându-i numeroșii membri ai familiei și prietenii.

Dar cel mai bun lucru s-a întâmplat când eram pe punctul de a pleca din India. Ravi s-a hotărât să lase religia musulmană a familiei sale și să-L urmeze pe Isus. El fusese martorul tuturor minunilor din săptămânile anterioare și știa că Cineva avea grijă de noi. Într-o noapte, bărbați mascați cu arme ne-au oprit mașina, iar el a intervenit. A fost bucuros când acei bărbați ne-au lăsat să plecăm. În altă ocazie, conducea mașina în care ne aflam noi când am simțit cu toții o lovitură puternică. Intraserăm într-o motocicletă cu doi pasageri, dar, când am privit în urmă, am văzut că Isus intervenise și salvase pasagerii și motocicleta. Sunt atât de mulți oameni care tânjesc să știe despre dragostea lui Isus. Ce vei face pentru a-i ajuta?

Influența anturajului

A căuta companie este ceva normal. Fiecare va găsi prieteni sau și-i va face și, în funcție de cât de puternică este prietenia, tot așa va fi și influența pe care prietenii o vor exercita unul asupra altuia, spre bine sau spre rău. Toți vor avea prieteni pe care îi vor influența și de care vor fi influențați la rândul lor.

Este o legătură tainică cea care apropie inimile oamenilor în așa fel încât sentimentele, gusturile și principiile a două persoane să se întrepătrundă strâns. Una adoptă spiritul și copiază căile și faptele celeilalte. După cum ceara reține imaginea peceții, tot astfel mintea reține impresiile produse de o relație cu o altă ființă omenească. S-ar putea ca omul să nu fie conștient de influența pe care o exercită, dar aceasta nu înseamnă că influența sa este mai puțin puternică.

Dacă tinerii ar putea fi convinși să se asocieze cu cei care au o gândire profundă și care sunt curați la suflet și amabili, efectul ar fi cel mai benefic. Dacă sunt aleși prieteni care se tem de Domnul, influența lor va conduce la adevăr, la împlinirea datoriei și la sfințenie. O viață cu adevărat creștină este o putere spre bine. Dar, pe de altă parte, cei care se asociază cu persoane cu o moralitate îndoielnică și cu principii și obiceiuri rele vor începe să meargă în curând pe aceeași cale. Tendința inimii firești este să meargă în jos. Cel care se asociază cu un sceptic va deveni în curând sceptic, cel care alege compania celor vulgari și josnici va deveni, cu siguranță, la fel. A te duce la sfatul celor răi este primul pas către a te opri pe calea celor păcătoși și a te așeza pe scaunul celor batjocoritori.

Toți aceia care vor să își formeze un caracter bun trebuie să se asocieze cu oameni serioși, care au o gândire profundă și înclinații religioase. Cei care au calculat prețul și vor să clădească pentru veșnicie trebuie să folosească material bun în construcția lor. Dacă acceptă grinzi putrede, dacă sunt mulțumiți cu un caracter cu defecte, clădirea este sortită ruinei. Toți trebuie să aibă grijă cum construiesc. Furtuna ispitei va lovi clădirea și, dacă nu este construită ferm și cu credincioșie, nu va rezista testului.

Un nume bun este mai de preț decât aurul. Există la cei tineri tendința de a se asocia cu cei care au o gândire și o moralitate inferioare. La ce fericire reală se poate aștepta o persoană tânără de la o relație cu cineva care are un standard inferior în ceea ce privește gândurile, sentimentele și comportamentul? Trăim timpuri primejdioase, care ar trebui să-i facă pe toți să se teamă. Vedem cum mintea multora rătăcește prin labirintul scepticismului. Cauzele sunt ignoranța, mândria și defectele de caracter. Smerenia este o lecție greu de învățat pentru omul căzut. Există ceva în inima omului care se ridică împotriva adevărului descoperit despre Dumnezeu și păcătoși, despre călcarea Legii divine și iertarea prin Hristos.

Frați și surori, bătrâni și tineri, când aveți o oră liberă, deschideți Biblia și îmbogățiți-vă mintea cu adevărurile ei prețioase! Când munciți, păziți-vă mintea, păstrați-o concentrată asupra lui Dumnezeu, vorbiți mai puțin și meditați mai mult. Nu uitați: „În ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.” Alegeți-vă cu grijă cuvintele, căci în felul acesta veți închide o ușă în fața adversarului sufletelor. Începeți-vă ziua cu rugăciune, lucrați ca înaintea lui Dumnezeu. Îngerii Lui vor fi întotdeauna lângă voi, notând atent cuvintele voastre, purtarea și felul în care lucrați. Dacă vă abateți de la sfatul cel bun și alegeți să vă asociați cu cei pe care aveți motive să îi suspectați că nu sunt înclinați spre religie, deși declară că sunt creștini, în curând veți deveni la fel ca ei. Vă așezați singuri în calea ispitei, pe terenul lui Satana, și, dacă nu vegheați continuu, veți fi învinși de stratagemele lui. Sunt unii care, o vreme, au susținut că sunt oameni religioși și care, de fapt, sunt din toate punctele de vedere fără Dumnezeu și fără o conștiință sensibilă. Acești oameni sunt îngâmfați și ușuratici, iar vorbirea lor este de un nivel scăzut. Mintea le este ocupată doar de curtenie și de căsătorie, excluzând orice gând mai înalt și mai nobil.

Prieteniile pe care le aleg lucrătorii le determină destinul pentru lumea aceasta și pentru cea viitoare. Unii care erau cândva conștiincioși și credincioși s-au schimbat într-un mod nefericit, s-au îndepărtat de Dumnezeu, iar Satana i-a ademenit de partea lui. Acum sunt nereligioși și nerespectuoși și au influență asupra altora care sunt ușor de modelat. Asocierile rele degradează caracterul și slăbesc principiile. „Cine umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cui îi place să se însoțească cu nebunii o duce rău.”

Tinerii sunt în pericol, dar sunt orbi și nu discern tendințele căii pe care o urmează și consecințele. Mulți dintre ei sunt angajați în cochetărie. Par îndrăgostiți nebunește. Nu este nimic nobil, demn sau sfânt în aceste sentimente și, întrucât sunt inspirate de Satana, influența sub care se află este de așa natură încât să-i placă lui. Avertizările care le-au fost date acestor persoane au rămas neluate în seamă. Sunt încăpățânate, îndărătnice și sfidătoare. Cred că avertizarea, sfatul sau mustrarea nu li se aplică lor. Modul în care se comportă nu le îngrijorează deloc. Se îndepărtează continuu de lumina și de dragostea lui Dumnezeu. Își pierd orice discernământ în ce privește lucrurile sfinte și veșnice și, în timp ce respectă o formă seacă a îndatoririlor creștine, nu simt nicio atracție sinceră pentru aceste practici religioase. Prea târziu vor învăța aceste suflete că „strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află”. – Mărturii, vol. 4, pp. 587-589

1. Ce vor găsi sau face cu toții? Câte persoane vor fi influențate de tovarășii lor?

2. Ce tip de prieteni ar trebui să alegem dacă dorim să ne formăm un caracter frumos?

3. Cu cine sunt înclinați tinerii să se asocieze?

4. Ce ar trebui să faci când ai o oră liberă?

5. Ce îi va închide ușa lui Satana?

6. Ce se va întâmpla dacă te vei asocia cu persoane care par religioase, dar care nu sunt creștini adevărați?

7. În ce fel îți afectează prietenia cu Dumnezeu modul în care îți alegi prietenii?

Nu din întâmplare: Țestoasele-de-mare Loggerhead

Cercetările arată că plajele din Florida adăpostesc o treime din populația totală de țestoase-de-mare din specia Loggerhead. Unul dintre cele mai interesante lucruri referitoare la aceste țestoase este acela că, atunci când femelele sunt gata să depună ouă, ele se reîntorc chiar în zona în care au eclozat ele însele cu aproximativ 30 de ani în urmă.

Motivul pentru care acest lucru este atât de intrigant îl reprezintă faptul că aceste țestoase au călătorit distanțe enorme – multe dintre ele au traversat Oceanul Atlantic –, dar tot reușesc să găsească drumul înapoi spre prima lor casă de pe plajă. Mama-țestoasă sapă o gaură în nisip de aproximativ 60 de centimetri adâncime și 30 de centimetri lărgime cât mai aproape de mare, dar dincolo de linia apei de pe plajă. Această așezare a cuibului nu este întâmplătoare, ci asigură supraviețuirea puilor, care trebuie să intre în apă repede din motive de siguranță. După ce depune ouăle, mama aruncă nisip peste ele și îl presează într-un efort de a acoperi gaura în care are cuibul. Apoi se întoarce în mare.

După aproximativ două luni, puii proaspăt eclozați de doar cinci centimetri se târăsc din gaura în nisip care le-a fost cuib și în care au stat la incubat împreună cu cei 50 până la 150 de frați. Creatorul a aranjat lucrurile astfel încât aceștia să aibă atașat de corpul lor, atunci când ies din ou, un „pachet de prânz” plin de nutrienți. Puii își mănâncă acea primă masă, dobândind energie pentru cursa pe care trebuie să o facă din cuib până la mare. Sunt în pericol, deoarece sunt prada preferată a păsărilor marine flămânde, a ratonilor, a crabilor și a altor prădători.

Părinții nu sunt prin preajmă pentru a proteja puii de țestoasă sau pentru a le spune ce să facă. Dar Creatorul, nu din întâmplare, a pus în creierele lor un sistem de navigație sofisticat și nevoia de a se grăbi. Așadar, ei țâșnesc din cuib direct spre apă. Se vor întoarce în același loc trei decenii mai târziu, pentru a-și întemeia propria familie. Dar programarea incredibilă a acestor micuți nu se oprește aici. Puii nu trebuie doar să ajungă în apă, ci să ajungă în și mai adâncul golf, care poate fi la o distanță de 32 până la 112 kilometri de la mal. Ei nu au busolă, dar au un Creator care a plănuit lucrurile de dinainte pentru ei. Micuțele animale plutitoare sunt luate de valurile care vin la țărm, dar nu din întâmplare încearcă să stea drept în direcția valurilor pentru a ieși în larg. Doar Creatorul lor știe cum a pus în ele acest simț de a ști cum să se folosească de valuri pentru a înainta, astfel încât să nu fie aduse la țărm de valuri. Puii care supraviețuiesc acestei călătorii tumultuoase în adâncul oceanului au șansa de a crește într-un loc mai sigur și să se dezvolte, transformându-se în niște creaturi frumoase și blânde de 90 până la 150 de kilograme. Sistemul lor intern de direcție îi va duce într-o zi înapoi acasă, pe plaja în care Dumnezeu i-a programat să aducă pe lume vieți noi, asemenea lor.

Creatorul nostru a implantat ceva și în interiorul fiecăruia dintre noi: dorința după El. Dar ne lasă liberi pentru a decide dacă vom răspunde acelei dorințe interioare, dacă Îi vom accepta sistemul de ghidare și dacă vom fi conduși spre un loc mult mai îndepărtat decât plajele Floridei – un loc dincolo de posibilitatea noastră de a cere sau a ne imagina!