Sabatul, o zi sfântă(II)

Fără să se gândească prea mult, majoritatea oamenilor cred că duminica este Sabatul creștin. Cei mai mulți urmează credința părinților sau a societății.

Totuși, unii cred că au motive biblice să nu onoreze Sabatul zilei a șaptea.
Motivul nr. 1: Unii creștini folosesc Romani 14 spunând că păzirea Sabatului este opțională pentru creștini. Iată versetul pe care ei îl folosesc:

Romani 14:5 Unul socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui.

Observați că acest verset nu folosește cuvântul „Sabat” și acest cuvânt nu este folosit în tot capitolul. De ce nu? Pentru că Pavel nu vorbește despre Sabat. În zilele lui Hristos erau trei grupuri de oameni care aveau influență între evrei: saducheii, fariseii și esenienii. Deși fiecare grup pretindea că are Legea lui Dumnezeu, ei subminau de fapt principiile ei prin rigiditate și tradiții omenești, pe care le situau practic deasupra Celor Zece Porunci. Punctele lor de vedere diferite creau discuții interminabile, spre exemplu, despre zilele de sărbătoare. În acest text, Pavel îi cheamă pe proaspeții creștini să evite astfel de dispute în ce privește sărbătorile.

Motivul nr. 2. Alți creștini, citând Coloseni 2, spun că Sabatul a fost abolit la cruce.

Coloseni 2:14,16 A șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră și ne era potrivnic, și l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat.

Aceste versete ne spun că Isus a abolit legea ceremonială, care includea festivitățile menționate în Romani 14. Aceste sărbători erau numite „sabate” (vezi Leviticul 23). Dar chiar în următorul verset, Coloseni 2:17, Pavel spune că „sabatele” desființate sunt cele care erau „o umbră a lucrurilor viitoare”. Cum ele arătau spre Hristos, nu mai erau necesare după ce El a venit. El era „substanța”, ele erau doar o „umbră”.

Motivul nr. 3. Unii au stabilit că Sabatul a fost făcut doar pentru iudei. Interesant este că Sabatul a fost făcut cu mult înaintea apariției evreilor, adică la Creație!

Sistemul ceremonial a fost pentru evrei. Biblia spune „Paștele, praznicul evreilor” (Ioan 6:4) și „praznicul iudeilor, praznicul zis al Corturilor” (Ioan 7:2); dar niciodată nu spune „Sabatul evreilor”. Din contră, Isus spune că „Sabatul a fost făcut pentru om” (Marcu 2:27). Iar în Noul Testament, Sabatul a fost ziua de închinare chiar și pentru neamuri (Faptele 13:42,44).

Motivul nr. 4. Unii cred că Sabatul a fost schimbat în duminică. Unii spun chiar că sfințesc duminica. Dar nu poți sfinți ceva care nu a fost sfânt niciodată. Din moment ce doar Dumnezeu poate declara ceva sfânt, unde scrie în Biblie că Dumnezeu a sfințit duminica? Nicăieri. Dar în încercarea de a aduce argumente pentru această idee, de obicei se folosesc trei texte:

În 1 Corinteni 16:2, Pavel dă instrucțiuni credincioșilor să înceapă să pună deoparte donații pentru creștinii săraci din Ierusalim. El plănuia să adune colecta la următoarea sa vizită. Pentru a nu călca Sabatul, prin manevrarea banilor în Sabat, Pavel îi învață să facă acest lucru după terminarea Sabatului, adică în prima zi a săptămânii, fiecare acasă la el. În Faptele, Luca redă predica de bun-rămas a lui Pavel. Acest verset nu conține nicio poruncă cu privire la sfințirea duminicii. De fapt, mulți cercetători cred că acest verset face referire la sâmbătă noaptea, pentru că prima zi a săptămânii, conform Bibliei, începe la apusul soarelui de sâmbătă seara. Să citim versetul:

Faptele 20:7 În ziua dintâi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor și și-a lungit vorbirea până la miezul nopții.

Ioan 20:19 ne spune că Isus S-a întâlnit cu ucenicii Săi în duminica de după înviere. Acești ucenici nu erau adunați pentru serviciul de închinare, ci „de frica evreilor”. Nu există nicio bază scripturistică pentru sfințirea duminicii.

1. Citește Tragedia veacurilor, capitolul 3, paginile 52-54 (original). Cine a schimbat Sabatul în duminică și cum s-a făcut acest lucru?
De ce Satana și-a concentrat atacurile asupra poruncii a patra?

Una este să știi care este ziua sfântă, și altceva este să o sfințești. În timpul sclaviei în Egipt, israeliții uitaseră cum să țină sfințenia Sabatului. Una dintre primele lecții date lor în pustie de către Dumnezeu – chiar mai înainte de a rosti Decalogul pe Sinai – a fost lecția despre sfințirea Sabatului.

În fiecare zi cădea mana, care le reamintea israeliților despre Sabat. De duminică până joi, mana cădea în mod normal; dar vineri, cantitatea ei se dubla. În Sabat nu era mană.

Exodul 16:23-25 Și Moise le-a zis: „Domnul a poruncit așa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și păstrați până a doua zi dimineața tot ce va rămâne!” Au lăsat-o până a doua zi dimineața, cum poruncise Moise; și nu s-a împuțit și n-a făcut viermi. Moise a zis: „Mâncați-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veți găsi mană pe câmp.”

Cei care au gândit că vor prepara hrana în Sabat ca în orice altă zi au rămas flămânzi. Curând, toți au învățat că vineri era necesar să culeagă mană în plus și s-o gătească, astfel ca în Sabat să aibă hrană gata preparată. În orice altă zi, mana în plus se altera, dar vineri noapte nu se întâmpla acest lucru (vezi Exodul 16:20,24).

Sabatul este ziua sfântă și noi o sfințim pregătindu-ne pentru ea. Plănuind de-a lungul săptămânii și în mod special vinerea, noi vom avea toate lucrurile pregătite la începutul Sabatului – curățenia și hrana – vineri, înainte de apusul soarelui. Pregătirea anterioară face posibilă păstrarea Sabatului pentru scopurile lui deosebite: închinare și slujire.

Cei mai mulți evrei nu au înțeles niciodată Sabatul. Mândri și cu mintea îngustă, inventau tot felul de reguli pentru ținerea Sabatului. Isus a ignorat sau a desființat unele reguli inutile:

Ioan 5:16,17 Din pricina aceasta, iudeii au început să-L urmărească pe Isus și căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului. Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum; și Eu, de asemenea, lucrez.” Ioan 7:23 Dacă un om primește tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbați de mânie împotriva Mea pentru că am însănătoșit un om întreg în ziua Sabatului?

Deși liderii evrei gândeau că ei știu cum să sfințească Sabatul mai bine decât oricine, Isus le-a arătat că ei de fapt nu știu cum să-l sfințească. Odată, El i-a întrebat ceva care dădea de gol viciul sistemului lor de valori:

Matei 12:11,12 El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie și-i cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce și s-o scoată afară? Cu cât mai de preț este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.”

Isus le-a arătat că este potrivit ca întotdeauna să fie ușurată suferința în Sabat. Aceasta face din ziua sfântă o zi binecuvântată pentru toți!

2. Citește Mărturii pentru comunitate, vol. 6, capitolul „Pregătirea pentru Sabat”, paginile 353-354 (original) și răspunde la următoarele întrebări:
- De ce a început Dumnezeu porunca a patra cu „adu-ți aminte”?
- Ce înseamnă „să înțelegem influența lui spirituală asupra tuturor problemelor vieții”?
- Când trebuie începută pregătirea pentru Sabat?
- Care trebuie să fie atitudinea noastră întreaga săptămână pentru a ne pregăti pentru închinarea înaintea lui Dumnezeu în Sabat?
- Când ne amintim de Sabat în acest fel, care va fi rezultatul?

Chiar dacă încălcarea Sabatului a fost cauza majoră a robiei babilonene, după ce Dumnezeu i-a readus pe evrei în țara lor, ei au căzut din nou, repede, în același păcat, prin munca și comerțul făcute în ziua cea sfântă.

Neemia 13:15-18 Pe vremea aceasta am văzut în Iuda niște oameni călcând la teasc în ziua Sabatului, aducând snopi, încărcând măgarii cu vin, struguri și smochine și cu tot felul de lucruri și aducându-le la Ierusalim în ziua Sabatului. Și i-am mustrat chiar în ziua când își vindeau mărfurile. Mai erau și niște tirieni așezați în Ierusalim, care aduceau pește și tot felul de mărfuri și le vindeau fiilor lui Iuda în ziua Sabatului și în Ierusalim. Am mustrat pe mai-marii lui Iuda și le-am zis: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceți, pângărind ziua Sabatului? Oare n-au lucrat așa părinții voștri, și nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi și peste cetatea aceasta? Și voi aduceți din nou mânia Lui împotriva lui Israel, pângărind Sabatul!”

Când Neemia a închis porțile Ierusalimului în Sabat, negustorii campau afară din cetate până la apus. Dar acest lucru ținea mintea cumpărătorilor ocupată în ziua Sabatului, în timp ce așteptau cu nerăbdare ca Sabatul să ia sfârșit. Atunci Neemia a luat măsuri spunându-le negustorilor să nu mai aștepte în Sabat în afara cetății, altfel fiind pedepsiți (vezi versetele 19-21).

Învățăm de la Neemia că shoppingul, ieșitul la cină în oraș, pregătirea pentru afacerile de după Sabat sunt căi de a călca Sabatul – tratându-l în acest mod ca pe oricare altă zi.

Sabatul nu este o zi obișnuită, în care să studiem pentru școală sau să muncim. Sabatul nu este pentru vândut sau cumpărat, gătit sau curățenie, jocuri și hobbyuri sau pentru trândăvit. Mai degrabă, Sabatul este o zi minunată, pusă deoparte pentru scopuri sfinte. Este pentru a ne bucura de natură în timp ce intrăm în comuniune cu Dumnezeul naturii. Este pentru a ușura suferințele cuiva în numele Dumnezeului oricărei mângâieri. Este pentru închinare, cântec, studiu al Scripturii și rugăciune.

Dumnezeu dorește ca Sabatul să fie cea mai așteptată zi a săptămânii. Dar ce înseamnă Sabatul pentru tine? Este el punctul de atracție al săptămânii? Sau este ziua plictiselii? Dumnezeu a spus că modul prin care Sabatul devine o „plăcere” pe tot parcursul său este acela de a renunța la activitățile și gândurile pe care le avem în timpul săptămânii.

Isaia 58:13,14 Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.

4. Dacă Îl iubim pe Dumnezeu cu adevărat, va fi o încântare să sfințim ziua Sa specială, și astfel Sabatul va deveni punctul de atracție al fiecărei săptămâni. Acum gândește-te la modul în care serbezi tu Sabatul. Este el cea mai bună zi a săptămânii pentru tine?
Dacă nu este așa, ce ai putea face ca să schimbi acest lucru? Ieremia 13:23; Ezechiel 36:25-27

O fereastră de oportunitate

În 1992, Frank Stanyer a vizitat Filipine. Călătorind în sate îndepărtate, a întâlnit oamenii în colibele lor, a văzut condițiile lor mizere de viață și a aflat că ei nu auziseră niciodată despre Isus.

Frank era decis să-L facă cunoscut pe Isus oamenilor din Filipine care nu auziseră de El. Frank s-a întors acasă și a fondat Gospel Outreach, o organizație dedicată strângerii de fonduri pentru susținerea misionarilor laici locali în țările mai sărace de pe glob. Conceptul care stă la bază este că oamenii pot împărtăși cel mai bine Evanghelia în limba, cadrul și modul lor de viață.

Gospel Outreach a fost fondat în 1993 și are sediul în College Place, Washington. Lucrarea a început cu o mână de voluntari. Astăzi, în sediul Gospel Outreach, care ocupă o clădire întreagă, lucrează peste 50 de persoane. Toți aceștia, de la președinte până la cel care se ocupă de corespondență, sunt voluntari, deci nu primesc salariu. Gospel Outreach lucrează prin misiunea internațională a adventiștilor de ziua a șaptea. Biserica Adventistă angajează misionari, iar Gospel Outreach le plătește salariile. În 1993, Gospel Outreach a sponsorizat primii misionari în Filipine. Astăzi, Gospel Outreach sponsorizează peste 2 000 de misionari în peste 100 de organizații misionare adventiste.

Accentul organizației este asupra Ferestrei 10/40. Această arie se întinde de la 10 grade latitudine nordică până la 40 grade latitudine nordică și din vestul coastei Africii până la insulele japoneze. Circa două treimi din populația globului, din care 99% sunt cei mai săraci oameni ai lumii și cel mai puțin evanghelizați, trăiesc în această zonă.

Populația lumii este acum de 8 miliarde. Se estimează că 2,84 miliarde de oameni nu au auzit despre Isus. Dintre aceștia, 97% trăiesc în Fereastra 10/40. Fereastra 10/40 este căminul islamului, al hinduismului, al budismului și al comunismului. Este marcată de un înalt nivel de sărăcie și analfabetism și este o zonă greu de atins de misionarii străini.

În multe dintre aceste țări, creștinismul este interzis. Misionarii își riscă viața ca să vorbească despre Isus. În aceste locuri, lucrătorii Gospel Outreach nu pot avea biserici și trebuie să se întâlnească în case sau în locuri ascunse. Dar ei continuă să predice, să învețe și să boteze. Un lucrător Gospel Outreach localnic poate fi sponsorizat cu aproximativ 150 $/lună. Acești 2 000 de misionari lucrează full-time în sate și orașe și ar fi nevoie de alte sute ca ei.

Gospel Outreach a început în 2012 un program numit „Adoptă un lucrător”. Acest program dă posibilitatea familiilor, școlilor, bisericilor și grupelor de Școala de Sabat să adopte unul sau mai mulți lucrători din Fereastra 10/40. Cei care „adoptă un lucrător” plătesc 150 $ pe lună pentru a-i asigura salariul misionarului „lor”. Periodic, sponsorii vor primi informații despre lucrători, incluzând date biografice, fotografii și rapoarte despre progresul misiunii. Programul este în creștere, dar în creștere este și nevoia de mai mulți lucrători.

În 2013, Gospel Outreach și-a început planul de 3 ani numit „Un milion pentru Isus”. Planul prevede plasarea a mai mult de 1 200 de noi misionari în Fereastra 10/40 și câștigarea unui milion de suflete pentru Isus. Evanghelia lui Isus se răspândește prin prezentarea lui Isus oamenilor. Timpul este scurt și lucrarea noastră este să le spunem istoria lui Isus acelora care nu au auzit-o încă. Te vei uni și tu cu noi în această lucrare? Este de făcut o lucrare nu numai pentru prietenii și vecinii tăi, dar și pentru cei care trăiesc în sărăcie și întuneric în locurile dificile ale planetei.

Chemarea de a fi ca Neemia

Cei care doresc să fie binecuvântați și aprobați de Domnul în această lume și care se așteaptă să fie mântuiți și să aibă acces la pomul vieții trebuie să sfințească Sabatul. Ei ar trebui să se roage zilnic pentru har și înțelepciune ca să nu îl calce în vreun fel.

Isaia spune: „Pe toți cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, și vor stărui în legământul Meu îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt.” Isaia 56:6,7 Dragă tinere, ești tu atent pe cât ar trebui la ținerea Sabatului? Ai ceva mai mult de făcut decât să încetezi munca și distracția în această zi. Dacă îți faci planuri cu privire la ce vei face când Sabatul se va încheia sau vorbești despre munca ta, distracții sau haine, tu calci Sabatul. Profetul ne-a spus în alt capitol cum să nu călcăm Sabatul și ne-a indicat ce să facem pentru a-l sfinți. El spune:

„Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului [care înseamnă să nu îl calci sau să-l nesocotești] ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării....”

Când vorbiți despre speranța voastră în Dumnezeu, în Isus și în revenirea Lui, precum și despre frumusețile Noului Pământ, voi nu vă „dedați la flecării”. Despre aceste lucruri putem vorbi cu toată libertatea în Sabat. Șase zile putem vorbi despre serviciu și să facem planurile necesare; dar Sabatul este un timp sfânt și niciun gând lumesc nu trebuie să ne ocupe mintea în acea zi. Atunci binecuvântarea lui Dumnezeu va fi asupra voastră și veți avea dulcea mângâiere a Spiritului Său. Veți avea de asemenea încredere să vă apropiați de tronul harului. – The Youth’s Instructor, 1 februarie 1853

Este trist că mulți nu reușesc să fie punctuali în Sabat dimineața. Ei sunt foarte stricți cu timpul lor și nu își permit să piardă nicio oră din el; dar o bună parte din timpul Domnului, singura zi din cele șapte care este doar a Lui și pe care ne cere să I-o dedicăm, este irosită prin dormitul până târziu dimineața. Prin aceasta ei Îl jefuiesc pe Dumnezeu. Acest lucru îi face să fie în urmă cu toate. Aceasta aduce confuzie în familie și în cele din urmă produce întârzierea întregii familii la Școala de Sabat și poate chiar la serviciul divin.

De ce nu putem să ne trezim devreme ca păsările și să-I oferim lui Dumnezeu lauda și mulțumirea noastră? Încercați acest lucru, frați și surori. Dacă faceți toate pregătirile în ziua precedentă și dacă veniți la timp la Școala de Sabat sau la serviciul divin, nu vor avea de câștigat doar ceilalți, ci și voi veți fi binecuvântați. – The Youth’s Instructor, 19 martie 1879

Unul dintre motivele principale pentru care evreii s-au depărtat de Domnul a fost desacralizarea Sabatului. Păgânii din jurul lor ignorau ziua sfântă și, prin asocierea cu acei idolatri, mulți au fost determinați să le urmeze exemplul. Unii nu numai că făceau schimb de mărfuri cu negustorii păgâni în ziua Sabatului, dar încercau să-i influențeze negativ și pe conaționalii lor care erau mai scrupuloși, făcându-i și pe ei să calce Sabatul. Astfel, în mare parte, sacralitatea Sabatului era desființată.

În acel timp, Neemia era instrumentul ales de către Dumnezeu pentru a face reforma în poporul său, dar și pentru a-l elibera de vrăjmași. Circumstanțele erau descurajante. El a instruit poporul cu privire la legea pe care ei au încălcat-o. Precept după precept au fost explicate cu grijă, ca ei să înțeleagă complet voia lui Dumnezeu...

Este și acum nevoie de oameni ca Neemia, oameni credincioși, care vor stârni poporul să conștientizeze cât de departe a mers în păcat... Toți cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor face totul pentru ca Sabatul să fie încântător, sfânt și onorat. Ei nu pot face aceasta prin căutarea plăcerilor proprii în distracții păcătoase și interzise. Dar prin înălțarea Sabatului în familie, el poate deveni cea mai interesantă zi din săptămână, astfel că repetarea lui săptămânală va fi salutată cu bucurie de fiecare membru al familiei.

Nu este o cale mai bună de a înălța și onora Sabatul decât aceea de a elabora mijloace pentru educarea copiilor, ca ei să aibă interes față de lucrurile spirituale, formându-li-se vederi corecte despre caracterul lui Dumnezeu și cerințele Lui, pentru a avea viața veșnică. Părinți, faceți din Sabat o plăcere, o zi pe care copiii s-o aștepte cu drag și cu voioșie în inimă. Astfel, Dumnezeu va fi onorat în casa voastră.

Când Neemia a venit ca reformator și eliberator, el era motivat de dragoste pentru Dumnezeu și dorință pentru prosperitatea națiunii sale. El era implicat cu toată inima în această acțiune, iar speranța, energia, entuziasmul și hotărârea sa de caracter erau molipsitoare. Astfel, le inspira și altora același curaj și aceeași hotărâre nobilă care îl însuflețeau pe el. Fiecare dintre ei a devenit un Neemia în sfera lui de acțiune, făcând mai puternică mâna și inima aproapelui său; curând, slăbiciunea a fost depășită de putere și curaj. – The Youth’s Instructor, 20 mai 1886

1. Dacă vrem să fim mântuiți, ce trebuie să facem? Ca să facem acest lucru, pentru ce ar trebui să ne rugăm zilnic?

2. Ce ar mai trebui să facem în afară de a ne abține de la lucru și distracții în Sabat?

3. Despre ce avem libertatea să discutăm în Sabat?

4. Întârzii des în Sabat dimineața? De ce ai această problemă și ce poți face pentru a o evita?

5. Care sunt cele două căi prin care sacralitatea Sabatului a fost alterată?

6. Care este cel mai bun lucru pe care părinții ar putea să-l facă pentru a onora și înălța Sabatul?
Cum pot cei care nu sunt părinți să împlinească același principiu?

7. Care sunt modurile prin care poți fi un reformator ca Neemia?

Nu din întâmplare: bâtlanul verde

Bâtlanul verde poate fi considerat cel mai lipsit de importanță dintre toți bâtlanii, deoarece are o lungime de circa 40 cm. Doar o altă specie de bâtlan este mai mică decât bâtlanul verde. Împreună cu alte tipuri de stârci, bâtlanul verde are o particularitate care îl situează pe un loc special între creaturi.

Nu o să-ți vină să crezi că acest bâtlan este așa de special dacă doar îi privești penele. Ca multe alte animale, pasărea aceasta este bine camuflată. Penele de la cap, de culoare verzuie spre negru, devin treptat griverde sau gri-bleu, în funcție de cum cade lumina pe spate și pe aripi. Gâtul castaniu poate deveni aproape invizibil sau se poate lungi atât de mult încât pare nenatural pentru corpul mic al păsării. Pasărea se poate camufla în aproape oricare ambient mlăștinos, unde, nu din întâmplare, va rămâne nemișcată, cu privirea fixă, pentru perioade lungi, în așteptarea hranei. Totuși, aceasta nu este o particularitate unică. Sigur, picioarele de culoare galben deschis sunt vizibile, iar în perioada de împerechere, picioarele galbene ale masculului devin portocalii. Culoarea deschisă a picioarelor, de asemenea, nu este o caracteristică unică. Bâtlanul verde este o pasăre vocală, care te dojenește dacă o deranjezi, dar și acest lucru este comun mai multor creaturi.

Bâtlanul verde este carnivor. Mănâncă pești mici, broaște și nevertebrate. El folosește ciocul ascuțit, lung și de culoare închisă ca să prindă prada prin mișcări bruște – aruncându-și capul înainte, prinzând și străpungând vânatul. „Stilul suliței” este o metodă pe care o au și alte păsări, deci nici acest lucru nu este specific bâtlanilor verzi.

Prin urmare, ce face ca acest mic bâtlan să fie atât de unic între aproape toate păsările și animalele? Ce abilitate neîntâmplătoare i-a fost dată de Creator? Această abilitate specifică este pescuitul cu momeală. Da, unii indivizi din această specie pleacă la pescuit cu momeală! Pentru a ademeni prada, bâtlanul verde poate folosi mai multe tipuri de momeală: bucăți de pâine, fulgi, frunze sau insecte. El aruncă momeala pe suprafața apei cu care să trezească interesul peștelui, a cărui curiozitate îi va pecetlui în cele din urmă soarta. Când peștele vine la suprafață, nu din întâmplare, răbdătorul bâtlan îl așteaptă pentru a-l înșfăca.

Bâtlanul verde este printre acele creaturi inteligente care folosesc „unelte”. În lumea animalelor sălbatice, oamenii de știință apreciază animalele care au asemenea abilități ca fiind „cele mai inteligente” animale.

Dumnezeu i-a dat bâtlanului verde inteligență și pricepere. Și el folosește bine acest dar. Însă aceste păsări nu au capacitatea de alegere a unui comportament. Este vorba doar de instinctul de a folosi o abilitate.

Și noi suntem născuți cu potențial de la Dumnezeu. Dar noi avem de făcut o alegere, și anume dacă vom dezvolta sau nu anumite abilități. Dacă alegem să ne cultivăm talentul, aceasta este o contribuție unică ce va aduce laudă Creatorului. În loc de o viață banală, vom avea o viață care Îl va reflecta pe El.