O zi foarte tristă

Să ne gândim la cât de minunat este Dumnezeu! Doar prin cuvânt, El a făcut o lume frumoasă și perfectă, plină de multe lucruri minunate. Și tot ce a creat Dumnezeu a fost pentru oamenii pe care i-a făcut. Care era numele lor? Adam și Eva. Ei erau foarte fericiți în căminul lor din grădină. Tot ce vedeau în jurul lor le amintea de dragostea lui Dumnezeu. De asemenea, așteptau cu nerăbdare timpul special din fiecare seară, când Dumnezeu venea la ei. Când aveau vreo întrebare, Îl întrebau, iar El le dădea răspunsurile.

Adam și Eva știau despre Lucifer, care devenise Satana, și mai ştiau că exista un singur loc în lume unde acesta putea să intre în vorbă cu ei. Îți amintești unde era acel loc? La pomul cunoștinței binelui și răului. Îngerii i-au avertizat de multe ori pe Adam și pe Eva să nu meargă în apropierea pomului. Ei mai știau că, dacă rămâneau aproape unul de celălalt, s-ar fi putut ajuta unul pe altul să asculte. Ce avertizare importantă le-a dat Dumnezeu? Geneza 2:17

Adam și Eva erau fericiți în căminul lor din grădină și nu voiau să se întâmple așa ceva. Doreau să rămână împreună, aproape unul de celălalt, și să nu se apropie de acel pom. Însă puteau să mănânce din pomul vieții, căci delicioasele lui fructe i-ar fi ajutat să trăiască veșnic. Acesta era planul lui Dumnezeu pentru Adam și Eva. Ei nu ar fi murit niciodată dacă… Dacă ce? Dacă ar fi ascultat ce le-a spus Dumnezeu.

Adam și Eva nu oboseau niciodată când munceau în căminul lor din grădină sau când se jucau cu multele animale pe care le făcuse Dumnezeu. Dar ce zi iubeau ei cel mai mult? Sabatul, bineînțeles! Era o zi specială, deoarece o petreceau în întregime cu Dumnezeu. Vineri seara, când începea Sabatul, îngerii li se alăturau pentru închinare. Nici nu ne putem imagina cât de minunat trebuie să fi fost!

Nu știm cât timp a trecut până când s-a întâmplat ceva îngrozitor. Într-o zi, pe când Adam și Eva se bucurau de munca lor în grădină, Eva a observat că nu mai era lângă Adam. Rămăsese singură. Ce le spusese Dumnezeu despre faptul de a fi împreună? Ce ar fi trebuit să facă ea? Să fugă imediat înapoi, la Adam.

Dar Eva nu a făcut așa, ci s-a uitat împrejur și, acolo, chiar în fața ei, se afla pomul cunoștinței binelui și răului. Acum, cu siguranță că se va grăbi să plece de acolo. Dar a fugit ea din acel loc? Nu, nu a fugit. Eva s-a oprit și s-a uitat la pom. Nu arăta rău, era chiar frumos, iar fructele arătau atât de bine! Se întreba de ce oare Dumnezeu le spusese să nu mănânce din acele fructe.

Apoi, dintr-odată, Eva a auzit o voce frumoasă dinspre pom. Nu era vocea lui Adam. „Oare cine este în pom?”, s-a întrebat ea. În următoarea parte a studiului vom descoperi de unde venea acea voce frumoasă și suavă.

Eva se îndepărtase de Adam. Lângă ce pom se afla ea acum? Ce ar fi trebuit să facă imediat? Ce a făcut, în loc să se grăbească să-l caute pe Adam? În timp ce se uita mai cu atenție, ea a văzut cel mai frumos dintre toate animalele. Dumnezeu îl făcuse. Biblia îl numește șarpe, însă el nu arăta ca șerpii de astăzi. Avea aripi scânteietoare și putea să zboare. Și strălucea ca aurul în lumina soarelui.

Șarpele se afla în pom și îi vorbea Evei. „Ce se întâmplă?”, se întreba ea. Știa că niciun animal dintre cele create de Dumnezeu nu era în stare să vorbească. Biblia ne relatează ce i-a spus șarpele Evei. Geneza 3:1-5

Ei i s-a părut că era adevărat ce spunea șarpele și că, mâncând din fructul pomului, acesta a devenit capabil să vorbească. Eva ar fi trebuit să știe că era chiar Satana cel care se ascunsese în pom și vorbea cu ea prin intermediul șarpelui. El încerca să o amăgească şi să o facă să-i creadă minciunile despre Dumnezeu. Eva ar fi trebuit să fugă de acolo. Însă a continuat să-l asculte pe șarpe și să se uite la frumoasele fructe din pom.

Satana i-a spus Evei o mare minciună, și anume că, dacă ar fi mâncat din fruct, nu ar fi murit. Apoi i-a mai zis că fructele acelea erau cu adevărat bune și că, dacă ar fi mâncat din ele, ar fi devenit foarte înțeleaptă. Satana i-a spus chiar și că, mâncând din fructul oprit, ar fi devenit ca Dumnezeu.

Pe cine ar fi trebuit să creadă Eva? Ar fi trebuit să Îl creadă pe Dumnezeu, care o iubea și făcuse totul pentru ea? Sau pe șarpe și ce spunea el? Ea nu știa că Satana se folosea de șarpe, așa că a ales să creadă ce îi spunea acesta prin intermediul șarpelui.

Când șarpele i-a oferit Evei câteva fructe, ce a făcut ea? Biblia ne dă răspunsul în Geneza 3:6 u.p. Ce a făcut Eva după ce a mâncat din fruct? Geneza 3:6 u.p.

Când a văzut ce făcuse Eva, Adam a știut că Satana o amăgise. Oh, cum a putut ea să creadă minciunile lui Satana și, astfel, să nu asculte de Dumnezeu? De acum, Adam știa că Eva nu avea să mai trăiască veșnic și că urma să moară. Adam ar fi trebuit să se încreadă în Dumnezeu și să nu-I calce cuvântul mâncând din fructul acelui pom. Dar s-a hotărât să mănânce şi el şi să moară împreună cu Eva. El s-a gândit că poate Dumnezeu Își va schimba regulile și îi va lăsa să trăiască în cele din urmă. Dar poate oare Dumnezeu să schimbe legile Sale? Nu, niciodată! Însă neascultarea i-a schimbat pe Adam și pe Eva.

Doar pentru puțin timp Adam și Eva au fost cu adevărat fericiți. Dar, apoi, s-a întâmplat ceva. Deodată, veșmântul de lumină frumos și strălucitor pe care îl purtaseră mereu a dispărut și nu aveau nimic cu care să se acopere. Pentru prima dată s-au simțit rușinați și nefericiți. Știau că se apropia timpul ca Dumnezeu să vină la ei în ziua aceea. Ce au făcut? Biblia ne relatează în Geneza 3:7.

În seara aceea, când Dumnezeu a venit să se plimbe prin grădină cu ei, lui Adam și Evei le-a fost frică de El. Îți vine să crezi așa ceva? Le era frică de Dumnezeu, Cel care îi iubea și care făcuse totul pentru ei! Păcatul îi schimbase deja atât de mult…Geneza 3:8-10

Dumnezeu i-a întrebat dacă mâncaseră din fructul despre care îi avertizase. Imediat, Adam a învinovățit-o pe Eva pentru neascultarea lui, iar apoi Eva a dat vina pe șarpe pentru că o amăgise.

Cât de repede neascultarea lor a schimbat totul! Fericirea dispăruse și apăruseră, în schimb, certurile și învinuirile. Asta produce păcatul întotdeauna. Când faci ce nu este bine, nu-i așa că Satana te ispitește să dai vina pe altcineva în loc să spui: „Îmi pare rău!” sau: „Te rog, iartă-mă!”? Este mai ușor să faci așa, nu?

Întreaga lume a început să se schimbe. Nicio fiinţă nu experimentase vreodată moartea de când Dumnezeu crease totul. Dar, acum, frunzele copacilor se veștejeau și cădeau, florile se ofileau și mureau și, într-o zi, și Adam și Eva ar fi murit. Cât de mult au plâns! Știau că, deoarece au ales să nu asculte de Dumnezeu, lumea cea frumoasă începea să se strice.

Cât de trist a fost Dumnezeu când a trebuit să le spună lui Adam și Evei că vor fi nevoiți să părăsească grădina, căminul lor! Nu aveau să se mai plimbe pe acolo împreună cu Dumnezeu în fiecare seară. Păcatul îi separă întotdeauna pe oameni de Dumnezeu. Isaia 59:2

Dumnezeu a trimis îngeri puternici să păzească pomul vieții și să-i oprească pe Adam și Eva să mai mănânce din fructele lui. Știa că Satana ar fi dorit ca ei să mănânce din ele după ce au păcătuit şi astfel să trăiască veșnic, ca păcătoși. Satana era convins că de-acum lumea și tot ce este în ea aveau să-i aparțină. Dar se înșela. Nu este el stăpânul lumii. Dumnezeu a făcut-o și lumea este a Lui. Psalmii 24:1 Chiar dacă Adam și Eva nu au mai putut vorbi cu Dumnezeu față în față, a încetat El oare să-i mai iubească? O, nu! Dumnezeu le-a făcut o făgăduință minunată. Citește-o în Geneza 3:15.

Cât de fericiți au fost Adam și Eva pentru această făgăduință! Le-a dat speranța că Dumnezeu avea o cale prin care să-i ajute. Vom învăța mai mult despre făgăduință săptămâna următoare.

Spune Dumnezeu mereu adevărul? Neascultarea te face vreodată fericit? Poate Satana să te oblige să nu asculți sau tu poți alege întotdeauna să asculți?
Se mai folosește și azi Satana de lucruri care arată bine sau par distractive pentru a ne amăgi să nu ascultăm de Dumnezeu?
Dacă faci ceva rău, te mai iubește Dumnezeu?
Ar trebui să ai grijă să asculți de părinții tăi, chiar dacă prietenii tăi vor să faci altceva?

Călătoria secretă a lui Boodle - Partea a VI-a. De Amy Sherrard

Boodle a locuit cu familia Sherrard, ai cărei membri au fost misionari în Singapore și Filipine.

Tata a spus că unii dintre elevii mai mari vor să meargă astăzi la un picnic pe plajă și putem merge și noi”, a anunțat mama într-o dimineață, după micul dejun. „V-ar plăcea?” Tata era directorul unei mari școli misionare, ce avea sute de elevi din mai multe locuri.

Lui Dena și Sherry le plăcea să meargă pe plajele frumoase și nisipoase din jurul insulei Singapore, așa că, bineînțeles, își doreau să meargă. Acolo, palmieri mari își fluturau ramurile și pescăruși zburau pe cer, iar mâncarea avea întotdeauna un gust extraordinar, chiar și cu puțin nisip în ea.
– Putem să o luăm și pe Boodle? au întrebat fetele.
– Nu, Boodle nu poate veni de data asta, le-a spus mama. Mașina va fi plină cu elevi și nu va fi niciun pic de spațiu pentru ea. Va trebui să rămână acasă cu îngrijitoarea noastră.
– Hai, mami, au implorat fetele, lui Boodle îi place la plajă așa cum ne place și nouă. Nu putem să o înghesuim și pe ea cumva?
Dar mama a rămas fermă pe poziția ei.
– De data aceasta, nu! le-a spus ea, și fetele au știut că nu le era de niciun folos să se mai roage de mama. Insistențele nu erau permise în casa lor.

Când a sosit timpul de plecare, totul era gata. Prânzul era în portbagaj, împreună cu costumele de baie, loțiunea de plajă și toate celelalte lucruri care ar fi putut fi necesare. Boodle era bucuroasă, dar fetele au fost nevoite să îi spună:
– Nu, Boodle, de data asta nu poți veni. Boodle părea tristă în timp ce urmărea încet mașina care urma să ia de la școală fetele ce ar fi călătorit pe bancheta din spate. Dena și Sherry stăteau în față cu mama lor. Pe atunci, în Singapore, nu erau reguli în legătură cu centura de siguranță, iar fetele oricum nu erau mari. Mama s-a dat jos din mașină pentru câteva minute.
– Boodle nu vine cu noi? au vrut să știe celelalte fete. Și elevii o iubeau pe Boodle.
– Mama a spus că nu poate să vină, pentru că nu este loc, le-a spus Dena.
Dintr-odată, ușa din spate s-a deschis și s-a închis la loc, după care s-a auzit un fâșâit pe bancheta din spate. Dena și Sherry s-au uitat în jur. Fetele de pe banchetă au pus degetul la gură, spunând: „Ssst!”, așa că Dena s-a aplecat în genunchi și a aruncat o privire să vadă ce se întâmplase.
Era convinsă că văzuse ceva sub picioarele lor, dar era prea întuneric să poată spune cu certitudine despre ce era vorba. Curând, mama s-a întors în mașină și au pornit.
– Vai, dar ce liniște este pe bancheta din spate! Fetelor, aveţi suficient loc? a întrebat ea.
– O, da!, au răspuns ele în cor. Avem loc foarte mult.

Și au vorbit continuu tot restul drumului. Odată ajunși la plajă, ușile mașinii s-au deschis dintr-odată și... ghiciți cine a sărit afară împreună cu fetele care râdeau! Chiar și mama a râs de Boodle,neavând încotro.