1 Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Aceasta să fie legea leprosului în ziua curățirii lui, să fie adus la preot;

Legea cu privire la cel lepros. Curăţirea unui lepros este arătată mai amănunţit decât curăţirea oricărei alte întinări. Deoarece leprosul era exclus nu numai de la sanctuar, ci şi din tabără, existau două ceremonii cuprinse în reintegrare. Prima îl îndreptăţea să intre din nou în tabără şi să se alăture fraţilor lui. A doua, după o săptămână, era îndeplinită în curtea Cortului Întâlnirii şi îl integra pe deplin în toate privilegiile legământului.


3 Și preotul să iasă afară din tabără; și preotul să se uite la rană și, iată, dacă rana de lepră este vindecată pe lepros;

Afară din tabără. Prima ceremonie, care îi acorda leprosului dreptul să intre în tabără, avea loc afară din tabără.


4 Atunci preotul va porunci să se ia, pentru cel pregătit pentru a fi curățit, două păsări vii și curate și lemn de cedru și stacojiu și isop;

Două păsări. Probabil că acestea erau vrăbii. Ele trebuiau să fie păsări nedomestice, pentru că o pasăre domestică nu avea să zboare aşa cum cerea simbolismul (v.7). Unii comentatori compară pe cele două păsări cu cei doi ţapi folosiţi la serviciul Zilei de Ispăşire, un ţap pentru Domnul, şi celălalt ţap pentru Azazel. La această opinie se fac obiecţiuni întemeiate. Nu se spune nimic despre ispăşire în legătură cu păsările. Curăţirea este amintită, dar trebuie să ne amintim că păsările nu erau folosite pentru curăţire. Omul fusese deja declarat ca curat. În cazul păsărilor nu exista o stropire de sânge pe altar pentru ispăşire. De fapt, ceremonia nu avea loc la sanctuar, ci afară în câmp. Păsările nu erau dintre folosite pentru jertfe, ci erau păsări sălbatice. Sângele folosit era sânge amestecat cu apă, un strop sau doi într-un vas destul de mare pentru a cuprinde lemnul de cedru care, după Talmud, era lung de un cot. Era deci o soluţie foarte slabă, o soluţie semnificativă şi, după cât se pare, care nu avea proprietăţi simbolice de ispăşire. Nu se spune că păsările sunt o jertfă pentru păcat, sau pentru vină, sau ardere de tot, de mulţumire, sau jertfă de mâncare. De fapt, ele nu erau jertfe. Când ceremonia era terminată, omului nu-i era îngăduit să meargă la sanctuar. El nu putea merge nici până la cortul lui. Numai după şapte zile îi era îngăduit să aducă jertfa de mâncare, pentru vină şi arderea de tot. În acel timp era făcută ispăşirea ( v.18-21, 29, 31).


5 Și preotul să poruncească să fie înjunghiată, una dintre păsări într-un vas de lut peste apa curgătoare;
6 Cât despre pasărea vie, să o ia împreună cu lemnul de cedru și stacojiul și isopul și să le înmoaie împreună cu pasărea vie în sângele păsării ucise peste apa curgătoare;

Lemn de cedru. Nu suntem informaţi cu privire la însemnătatea lemnului de cedru, isop şi cârmâz. Poate că aroma lemnului de cedru sugerează aroma tămâii care era folosită numai la sanctuar. Isopul era simbolul curăţeniei (Psalmi 51,7). Cârmâzul, o banderolă de lână împletită în două, folosită la legarea isopului cu cedrul, deoarece amândouă erau muiate în sânge.


7 Și să stropească, pe cel ce este pregătit pentru a fi curățit de lepră, de șapte ori și să îl declare curat și să lase pasărea vie liberă în câmp deschis.

Să dea drumul păsării celei vii. Totuşi, înainte de a da drumul păsării, preotul stropea persoana de şapte ori ca să fie curăţit, şi-l declara curat. Apoi, îi poruncea omului să-şi spele hainele, să se radă şi să se spele. După aceasta putea să intre în tabără. Probabil că era însoţit în tabără de un grup de oameni plini de bucurie. Dar încă nu era reintegrat pe deplin. El nu adusese jertfă. Nu fusese încă la sanctuar. Nu putea să intre nici măcar în cortul său. Doar că fusese găsit curat şi era fericit.

Ceremonia alcătuia un frumos tablou despre ce Dumnezeu făcuse şi va mai face pentru lepros. Este junghiată o pasăre sălbatică şi o alta este muiată în sângele ei şi lăsată liberă. Aceasta este tabloul leprosului vrednic de moarte şi al eliberării lui. Într-adevăr, el fusese gata să moară. Dar a fost vindecat şi minunea vindecării înfăptuită pentru el este simbolic înrudită cu sângele şi apa. Era doar o urmă de sânge, o picătură sau două, dar sângele este stropit asupra lui şi leprosul este declarat curat. Adevărata jertfă încă nu a fost adusă. Omul nu a fost încă la altar. Sângele păsării sălbatice nu avea nici o însuşire de curăţire. În curând, preotul va lua un miel şi ispăşirea va fi făcută (vezi notele suplimentare).


8 Și cel ce este pregătit pentru a fi curățit să își spele hainele și să își radă tot părul și să se spele în apă, ca să fie curat; și după aceea să intre în tabără și să rămână afară din cortul lui șapte zile.
9 Dar așa să fie în ziua a șaptea, el să își radă tot părul de pe cap și barba și sprâncenele, chiar tot părul să și-l radă; și să își spele hainele, de asemenea să își spele carnea în apă și va fi curat.
10 Și în ziua a opta să ia doi miei fără cusur și o mioară de un an, fără cusur, și trei zecimi dintr-o măsură de floarea făinii pentru un dar de mâncare, amestecată cu untdelemn și un log de untdelemn.

A opta zi. La o săptămână după prima ceremonie din afara taberei (vers 3-8), leprosul

apărea la uşa sanctuarului pentru ritualurile finale.

Trei zecimi dintr-o efă. Trei omeri, sau aproximativ 5,5 litri.

Un log de untdelemn. Aceasta ar fi aproximativ 1/3 litru.


11 Și preotul care îl curăță să prezinte bărbatul ce este pentru curățire și acele lucruri, înaintea DOMNULUI, la ușa tabernacolului întâlnirii;
12 Și preotul să ia un miel și să îl ofere ca ofrandă pentru fărădelege și logul de untdelemn și să le legene ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI;

Jertfă pentru vină. Este de observat că în cazul curăţirii unui lepros se cerea o jertfă pentru vină şi că nu se aminteşte jertfa de mulţumire care însoţea de obicei jertfa pentru vină. Motivul pentru care se cerea o jertfă pentru vină este departe de a fi clar. O astfel de jertfă trebuia să fie adusă în toate cazurile în care era necesară o restituire, altfel, se cerea o jertfă pentru păcat. Se poate pune întrebarea: Ce făcuse leprosul ca să restituie? Se pare că acolo unde era adusă o jertfă pentru vină în locul unei jertfe pentru păcat, cel care trebuia să fie curăţat îşi punea mâinile asupra animalului şi îşi mărturisea păcatele. Deşi acest lucru nu este amintit aici, fără îndoială că se făcea (vezi Levitic 5,5; Numeri 5,7).

La jertfa pentru vină pentru curăţirea unui lepros erau 5 puncte caracteristice:

(1) Animalul prezentat nu trebuia să fie de o valoare indicată, ca la jertfa pentru vină obişnuită (Levitic 5,16; 6,6). (2) Aceasta era legănată, în timp ce jertfa pentru vină obişnuită nu era legănată. (3) Aceasta era legănată de preot, în timp ce jertfa de legănat obişnuită era legănată de aducător ale cărui mâini erau conduse de preot (cap. 7,30). (4) Era legănat animalul întreg (cap. 14,12), fapt valabil doar într-un alt caz (cap. 23,20). (5) Aducerea jertfei era însoţită de untdelemn.

Motivul propus de cele mai multe ori pentru a explica jertfa pentru vină în locul unei jertfe pentru păcat este acela că Domnul a fost deposedat de serviciile leprosului pe tot parcursul anilor bolii lui. Dar acesta fapt putea fi adevărat numai dacă persoana a făcut înadins ceva care l-a făcut incapabil pentru slujire. Dacă cineva trăieşte în aşa fel încât îşi deteriorează sănătatea, Îl lipseşte pe Dumnezeu de slujba pe care I-o datorează. După natura cazului, un astfel de om trebuie să aducă o jertfă pentru vină şi să facă o restituire în măsura posibilului. Prea mulţi dau cei mai buni ani ai lor lumii, iar când sunt bătrâni şi bolnavi se întorc la Dumnezeu. Dumnezeu va primi şi pe unul ca acesta, dar ei L-au lipsit pe Dumnezeu şi omenirea de serviciul pe care ar fi putut şi ar fi trebuit să-l dea, dacă I-ar fi consacrat viaţa mai devreme.


13 Și să înjunghie mielul în locul în care va înjunghia ofranda pentru păcat și ofranda arsă, în locul sfânt, căci precum ofranda pentru păcat este a preotului, astfel este și ofranda pentru fărădelege, aceasta este preasfântă;
14 Și preotul să ia câtva sânge din ofranda pentru fărădelege și preotul să îl pună pe vârful urechii drepte a celui pregătit pentru a fi curățit și pe degetul mare de la mâna lui dreaptă și pe degetul mare de la piciorul lui drept;

Marginea urechii drepte. Partea aceasta a ritualului era asemănătoare cu aceea a consacrării preotului şi poate că avea aceeaşi însemnătate (cap. 8,23).


15 Și preotul să ia câtva din logul de untdelemn și să îl toarne în palma mâinii sale stângi;
16 Și preotul să își înmoaie degetul drept în untdelemnul care este în palma mâinii stângi și să stropească din untdelemn cu degetul său de șapte ori înaintea DOMNULUI;

Untdelemnul. Această parte a ceremoniei este specifică ritualului de curăţire pentru lepră. Sângele şi untdelemnul sunt folosite împreună (cap. 8,30), dar nu untdelemnul singur.


17 Și din restul untdelemnului care este în mâna sa, preotul să pună pe vârful urechii drepte a celui pregătit pentru a fi curățit și pe degetul mare de la mâna lui dreaptă și peste degetul mare de la piciorul lui drept, peste sângele ofrandei pentru fărădelege;
18 Și rămășița din untdelemnul care este în mâna preotului să o toarne pe capul celui pregătit pentru a fi curățit, și preotul să facă ispășire pentru el înaintea DOMNULUI.
19 Și preotul să aducă ofranda pentru păcat și să facă ispășire pentru cel pregătit pentru a fi curățit de necurăția sa; și după aceea să înjunghie ofranda arsă;

Jertfa pentru păcat. După jertfa pentru vină, urma jertfa pentru păcat şi arderea de tot. Jertfa pentru vină a afectat ispăşirea (v.18). Tot trecutul neglijat fusese iertat. În cele din urmă, preotul aducea jertfa pentru păcat şi arderea de tot care o însoţea.


20 Și preotul să aducă ofranda arsă și darul de mâncare pe altar, și preotul să facă ispășire pentru el și el să fie curat.
21 Iar dacă este sărac și nu poate aduce atât de mult, atunci să ia un miel ca ofrandă pentru fărădelege ca să fie legănată, pentru a se face ispășire pentru el, și o zecime dintr-o măsură de floarea făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare, și un log de untdelemn;

Dacă este sărac. Un om sărac putea să înlocuiască cei doi miei ceruţi pentru jertfa pentru păcat şi pentru arderea de tot cu două turturele sau doi pui de porumbel. Totuşi mielul pentru jertfa pentru vină nu putea fi înlocuit. Acesta trebuia să fie oferit indiferent dacă era bogat sau sărac. De asemenea, era şi o reducere a cantităţii de făină cerute, pentru că era primită o zecime din făină în loc de trei zecimi, ca în cazul din versetul 10. Logul de untdelemn rămânea acelaşi. Cu aceste excepţii, ritualul continua aşa cum este descris în versetele 10-20. Omul primea iertare pentru toate delictele trecute şi ispăşirea era extinsă. El era reintegrat în adunare cu depline drepturi de membru şi putea să participe la diferitele servicii religioase.


22 Și două turturele sau doi pui de porumbel, precum este în stare să aducă; și una să fie ofrandă pentru păcat iar cealaltă ofrandă arsă.
23 Și să le aducă în ziua a opta pentru curățirea sa, la preot, la ușa tabernacolului întâlnirii, înaintea DOMNULUI.
24 Și preotul să ia mielul ofrandei pentru fărădelege și logul de untdelemn și preotul să le legene ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI;
25 Și să înjunghie mielul ofrandei pentru fărădelege, și preotul să ia câtva din sângele ofrandei pentru fărădelege și să îl pună pe vârful urechii drepte a celui pregătit pentru a fi curățit, și pe degetul mare de la mâna lui dreaptă și pe degetul mare de la piciorul lui drept;
26 Și preotul să toarne din untdelemn în palma mâinii sale stângi;
27 Și preotul să stropească cu degetul său drept câtva din untdelemnul care este în mâna lui stângă, de șapte ori înaintea DOMNULUI;
28 Și preotul să pună din untdelemnul care este în mâna sa pe vârful urechii drepte a celui pregătit pentru a fi curățit și pe degetul mare de la mâna sa dreaptă și pe degetul mare de la piciorul lui drept, peste locul sângelui ofrandei pentru fărădelege;
29 Și restul untdelemnului care este în mâna preotului să îl pună peste capul celui pregătit pentru a fi curățit, pentru a se face ispășire pentru el înaintea DOMNULUI.
30 Și să aducă pe una dintre turturele, sau unul dintre porumbeii tineri, precum este în stare să aducă;
31 Precum este el în stare să le aducă, pe una ca ofrandă pentru păcat și pe cealaltă ca ofrandă arsă, cu darul de mâncare, și preotul să facă ispășire pentru cel pregătit, pentru a fi curățit înaintea DOMNULUI.
32 Aceasta este legea celui în care este rana de lepră, a cărui mână nu este în stare să aducă cele ținând de curățirea lui.
33 Și DOMNUL le-a vorbit lui Moise și lui Aaron, spunând:
34 După ce veți fi intrat în țara Canaanului, pe care eu v-o dau ca stăpânire, și pun rana de lepră într-o casă din țara stăpânirii voastre;

Voi trimite. Aceasta poate sau nu poate să însemne un act direct de la Dumnezeu. În Biblie se găsesc multe astfel de expresii în care este clar că nu se referă la un act al lui Dumnezeu. De exemplu, Dumnezeu hrăneşte păsările (Luca 12,24). Când trimite o plagă într-o casă, poate fi un act direct al lui Dumnezeu, sau poate fi rezultatul greşelii omului de a clădi cu înţelepciune.


35 Și proprietarul casei să vină și să spună preotului, spunând: Mi se pare că este ceva ca o rană în casă,
36 Atunci preotul să poruncească să fie golită casa înainte ca preotul să meargă să se uite la rană, ca să nu se facă necurate toate câte sunt în casă, și după aceea preotul să intre să se uite la casă;
37 Și să se uite la rană și, iată, dacă rana este în pereții casei, cu adâncituri mici, verzui sau roșiatice, care la vedere sunt mai adânci decât peretele,
38 Atunci preotul să iasă din casă la ușa casei și să închidă casa șapte zile;
39 Și preotul să vină din nou în ziua a șaptea și să se uite; și, iată, dacă rana se întinde în pereții casei,
40 Atunci să poruncească preotul ca ei să scoată pietrele în care este rana și să le arunce într-un loc necurat în afara orașului;
41 Și să facă să fie răzuită casa pe dinăuntru de jur împrejur, iar ei să toarne țărâna pe care au răzuit-o în afara orașului, într-un loc necurat;
42 Și să ia alte pietre și să le pună în locul acelor pietre; iar el să ia alt mortar și să tencuiască astfel casa.
43 Și dacă rana se întoarce înapoi și izbucnește în casă, după ce a scos pietrele și după ce a răzuit casa și după ce aceasta este tencuită,
44 Atunci preotul să vină și să se uite și iată, dacă rana s-a întins în casă, este lepră care roade în casă, aceasta este necurată.
45 Și el să dărâme casa, pietrele ei și lemnăria acesteia și tot mortarul casei; și să le care afară din oraș, într-un loc necurat.
46 Mai mult, cel ce intră în casă în timpul cât aceasta este închisă, să fie necurat până seara.
47 Și cel ce se culcă în casă să își spele hainele; și cel ce mănâncă în casă să își spele hainele.
48 Și dacă preotul intră și se uită și, iată, rana nu s-a întins în casă, după ce casa a fost tencuită, atunci preotul să declare casa curată, deoarece rana este vindecată.
49 Și să ia, pentru a curăța casa, două păsări împreună cu lemn de cedru și stacojiu și isop;

Pentru curăţirea casei. Casa nu numai că trebuia să fie curăţită cu sângele păsării şi cu apă curgătoare, ci şi cu lemn de cedru şi cu isop şi cârmâz (v.52).

Note suplimentare pentru capitolul 14

Poziţia faţă de lepră, ducând la excluderea din tabără, fără îndoială că îşi are originea ei în caracterul specific al bolii. Lepra adevărată era asociată mai ales cu moartea, cu care de obicei se termina, şi în stadiile de mai târziu era un fel de moarte vie, în care diferitele membre ale corpului mureau sau cădeau. Spre sfârşit, leprosul era un spectacol al morţii şi ilustra plata păcatului. Din cauza aceasta, lepra a fost considerată în decursul vremii atât de către iudei, cât şi de către creştini, ca fiind un simbol al păcatului şi a rezultatelor lui.

Cineva care era trimis afară din tabără ca suspect de lepră putea să cheme un preot, dacă avea cea mai slabă indicaţie că s-a refăcut. Dacă era chemat, preotul era dator să meargă, dar putem presupune că în acest caz o făcea aceasta cu scârbă. Având simţământul că nu avusese loc nici o îmbunătăţire, el era ispitit să devină neliniştit şi să răspundă în silă. El avea nevoie de răbdare, în aşa fel ca să nu piardă niciodată simţământul de compătimire de care avea atâta nevoie leprosul. El trebuia să înveţe a nu se feri de lepros, ci să-i fie milă de el şi să-l ajute. Aceasta este o învăţătură pentru slujitorii lui Dumnezeu de astăzi. Ca şi preotul din vechime, slujitorul lui Dumnezeu de astăzi trebuie să aibă milă (Evrei 5,2).

Lepra nu era deosebit de dureroasă, ci spaima şi oroarea ei trebuie să fi afectat întreaga viaţă a suferindului. Tot aşa şi păcatul poate să nu fie simţit atât de amar şi omul cu greu îşi poate da seama de natura lui vătămătoare. Lepra era corozivă şi pătrundea aproape pe nesimţite şi pe nevăzute, până ce ducea la ulcere şi carne crudă şi îndepărta părţi ale corpului. Tot aşa mănâncă şi păcatul viaţa şi frumuseţea spirituală, chiar dacă pe dinafară nu există o dovadă evidentă a stării lăuntrice. În cele din urmă, boala erupea în afară, iar omul ajungea un schelet viu, o masă de putreziciune teribilă. Tot aşa face şi păcatul până când, în cele din urmă, chipul lui Dumnezeu în om este practic şters. După cum lepra se termina cu moartea, tot cu moartea termină şi păcatul. S-ar părea deci că lepra este o boala special menită să simbolizeze păcatul în diferitele lui aspecte, aşa cum nici o altă boală n-ar putea să o facă.

Comentariile lui Ellen G. White

4-7 PP 275

45-47 MH 278


50 Și să ucidă pe una dintre păsări într-un vas de lut peste apa curgătoare;
51 Și să ia lemnul de cedru și isopul și stacojiul și pasărea vie și să le înmoaie în sângele păsării ucise și în apa curgătoare și să stropească de șapte ori casa;
52 Și casa să o curețe cu sângele păsării și cu apa curgătoare și cu pasărea vie și cu lemnul de cedru și cu isopul și cu stacojiul;
53 Dar să lase pasărea să plece în afara cetății, în câmp deschis și să facă ispășire pentru casă, și aceasta să fie curată.
54 Aceasta este legea pentru toate felurile de rană de lepră și a eczemei,
55 Și pentru lepra hainei și a casei,
56 Și pentru o umflătură și pentru o crustă și pentru o pată strălucitoare,
57 Pentru a învăța pe alții când este necurat și când este curat, aceasta este legea leprei.