Predica de pe Munte

Lui Satana nu îi plac Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu. El știe că noi suntem fericiți când ascultăm de aceste porunci, așa că încearcă să îi facă pe oameni să creadă că ele nu sunt importante sau că sunt prea greu de păzit. Dar Isus ne-a arătat că, atunci când Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne ajute, le putem păzi.

Într-o dimineață devreme, Isus S-a întâlnit cu cei doisprezece ucenici ai Lui lângă Marea Galileei. El dorea să le explice mai multe despre cum să fii în împărăția Lui. Ucenicii aveau nevoie să știe că fericirea nu venea din eliberarea de sub puterea romanilor și nu însemna să ai mulți bani și multe lucruri. Fericirea vine doar când Îl iubim pe Dumnezeu din toată inima și când ascultăm de regula de aur: să îi iubim pe ceilalți așa cum ne iubim pe noi.

Nu a trecut mult timp și au început să se strângă mulți oameni care doreau să Îl asculte pe Isus. Curând nu mai era spațiu pe țărm pentru toți. Ce a făcut Isus atunci? Matei 5:1.

Isus S-a așezat pe iarbă, avându-i pe ucenici în preajma Lui și toți ascultau. Când citim cuvintele pe care le-a rostit Isus, să ne imaginăm că suntem și noi acolo și că ascultăm. Am fi auzit de nouă ori „Binecuvântat.” „Binecuvântat” înseamnă „ferice”, deci poate de fiecare dată când vezi acolo cuvântul „binecuvântat” ai vrea să spui „ferice”. Citește prima fericire. Matei 5:3. Cum am putea fi fericiți dacă suntem „săraci în duh”? Ce înseamnă acest lucru?

Într-o ocazie, Isus a spus o poveste care ne va ajuta să înțelegem. Doi bărbați, un fariseu și un vameș, au mers la templu pentru a se ruga. Să citim chiar acum despre ei în Luca 18:9-13. 

Gândeşte-te:

Care din cei doi știa că este păcătos și că are nevoie de ajutor? Care bărbat credea că era deja desăvârșit? Deoarece Isus îi iubește pe toți, El i-a iubit pe amândoi. Dar pe care dintre ei i-a putut ajuta? Ar trebui să ne amintim întotdeauna că avem nevoie de Isus în fiecare minut? Asta înseamnă să fii „sărac în duh”.

Îți amintești ce înseamnă să fii sărac în duh? Înseamnă să ne amintim că toți avem nevoie să depindem în fiecare clipă și total de Isus. Cu toții suntem păcătoși și doar datorită lui Isus păcatele noastre pot fi iertate. Doar dacă Isus trăiește în noi putem fi asemenea Lui. Cu cât Îl cunoaștem mai mult pe Isus, cu atât mai mult vom vedea câtă nevoie avem de El. Singuri, noi niciodată nu putem fi în siguranță față de atacurile lui Satana. Și niciodată nu putem face ceva ca să fim suficienți de buni pentru cer, indiferent cât de mult am încerca.

Ne pare rău și suntem triști când gândim și facem lucruri pe care Isus nu le-ar gândi și nu le-ar face? Da, ne pare rău, și așa ar trebui să fie. Lucrurile rele pe care le facem în cele din urmă ajung să ne rănească și Îl rănesc și pe Isus. Dar nu trebuie să rămânem triști. Isus este întotdeauna gata să ne ierte (1 Ioan 1:9), să ne mângâie și să ne ajute să încercăm din nou. Matei 5:4.

Dacă noi credem că suntem desăvârșiți, nu Îl cunoaștem cu adevărat pe Isus și cât de desăvârșit este El. Suntem la fel ca fariseul mândru despre care am citit ieri. Toți oamenii care vor ajunge în cer vor fi acolo pentru că au ales viața cu adevărat desăvârșită a lui Isus în locul vieții lor. Niciunul dintre noi nu va fi acolo datorită vreunui lucru minunat pe care l-a făcut. Doar cei care sunt smeriți, la fel ca vameșul din povestea lui Isus, vor fi în Împărăția lui Isus. Matei 5:5.

După aceea, Isus a vorbit despre cei flămânzi și însetați. Matei 5:6. Foamea și setea după neprihănire înseamnă să îți dorești din toată inima să fii asemenea lui Isus. Mai înseamnă să înveți ce ne spune El în Biblie. Noi suntem „umpluți” atunci când Îi cerem să ne ajute și când continuăm să descoperim mai mult despre El. Asta facem chiar acum. 

Gândeşte-te:

Citește Matei 5:3-6 din nou. Acum spune-le celorlalți ce înțelegi tu.

Sus pe un munte aproape de Marea Galileei, Isus vorbea despre câteva căi de a fi fericit (binecuvântat). Următoarea modalitate era să fii milostiv. Matei 5:7.

A fi milostiv înseamnă să fii bun, iertător și să îi ajuți pe ceilalți, la fel ca Isus. Mulți farisei nu erau milostivi. Lor nu le părea rău de oamenii care erau bolnavi sau săraci, deoarece credeau că Dumnezeu îi pedepsea pentru că păcătuiseră. A fi milostiv mai înseamnă să ierți oamenii, chiar dacă ei nu spun că le pare rău pentru lucrurile pe care ni le-au făcut. Fariseii credeau că trebuiau să ierte doar de câteva ori; apoi se puteau opri. Ce crezi că s-ar întâmpla dacă Isus ne-ar ierta și pe noi așa?

Continuându-Și discursul în acea zi, Isus le-a spus: „Ferice de [binecuvântați sunt] cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” Matei 5:8. Apa curată și limpede are bacterii și mizerii în ea? Nu. Cum sunt mințile (inimile) curate? Cum a rămas mintea lui Isus curată și pură când a fost copil?

Isus Și-a păstrat mintea curată tot așa cum putem și noi. El L-a rugat pe Dumnezeu în fiecare zi să Îl ajute să aleagă să nu aibă gânduri rele sau egoiste. El a ales să nu asculte niciodată glume sau povestiri care nu erau curate și pure. Crezi că El a rostit vreodată cuvinte urâte, S-a plâns sau a spus cuvinte supărătoare ori porcoase? Dacă în casa Lui ar fi fost un radio sau televizor, El ar fi ascultat sau S-ar fi uitat la aceleași lucruri pe care le asculți și vizionezi tu? Gândește-te la acest lucru. 

Gândeşte-te:

Povestește-le celorlalți cum înveți să fii milos și să ai o minte curată.

Ne plac oamenii împăciuitori. Poate și tu înveți să fii la fel. Ce a spus Isus despre acești oameni? Matei 5:9. Încă de când Adam și Eva au păcătuit, în mod natural noi îl urmăm pe Satana. În lumea noastră vedem lupte, mânie, gelozie și ură și le putem vedea chiar în multe din casele noastre. Oamenii nu sunt fericiți din cauză că Satana face tot posibilul să ne împiedice să știm și să ne amintim că Isus este Singurul care ne poate umple inima cu pace și iubire.

După ce Adam și Eva au ascultat pentru prima dată de Satana, ei au început să dea vina unul pe celălalt, nu-i așa? Chiar unul din copiii lor și-a ucis fratele. Dar dacă noi alegem să stăm aproape de Isus, El ne ajută să ne comportăm cu oamenii la fel ca El. Atunci devenim împăciuitori. Nimic nu ne mai poate supăra sau face nefericiți. Inimile noastre sunt pline de pace și nu se poate să nu le spunem acest lucru și altora. Ce ne spune Romani 12:18 să facem?

Acum să citim Matei 5:10,11. Mai putem fi fericiți chiar dacă oamenii râd de noi, ne mint sau cei din jur ne rănesc? Dar dacă oamenii ne fac rău pentru că noi alegem să facem binele și suntem credincioși și loiali lui Isus? Putem fi totuși fericiți indiferent ce ne-ar spune sau face cineva? Da, putem. Asta a făcut Isus și El ne poate da putere să facem la fel. Ioan 16:33.

Da, în această lume vom avea probleme și necazuri. Dar Isus este cu noi în fiecare clipă. Și lucrul cel mai bun, noi știm că toate problemele se vor sfârși când Isus va veni să ne ia la cer, să fim cu El. Matei 5:12.

Gândeşte-te:

Acum să ne întoarcem la Matei 5:3-12. Ce ne spune fiecare din ele despre cum să fim fericiți?

Ai mâncat vreodată o mâncare în care mama a uitat să pună sare? De îndată ce ai gustat-o, probabil că ai spus: „Mama, ai uitat de sare!” Și probabil că mama ta a luat solnița și ți-a presărat puțină sare pe mâncarea din farfurie.

După ce a vorbit despre oameni fericiți, Isus a spus că cei care aleg să Îl iubească vor fi ca sarea pe care noi o punem în mâncarea noastră pentru a-i da gust. Sarea este ca dragostea; și la fel ca sarea în mâncare, dragostea trebuie să fie văzută în tot ce spunem și facem. Versurile unui cântec spun: „Ne ajută să fim atenți, ne ajută să fim buni cu ceilalți în fiecare zi.”

Dragostea vine de la Isus și oricine își poate da seama dacă o avem în inima noastră. Te supui vreodată pentru că așa trebuie, și nu pentru că așa vrei? Isus a spus că asta este ca și cum sarea nu ar mai avea gust. Matei 5:13. Isus a mai vorbit despre viața noastră, spunând că este ca o lumină într-un loc întunecos. Matei 5:14–16.

Chiar și copilașii pot fi luminițe strălucitoare pentru Isus. Noi luminăm pentru El când alegem să fim asemenea Lui. A fi voios, a avea o față veselă, a fi bun și de ajutor și a asculta de îndată de părinți sunt doar câteva modalități prin care putem lăsa lumina noastră să lumineze pentru Isus. Noi îi facem fericiți pe alții, și astfel, suntem fericiți. Mai presus de orice, Îl facem fericit pe Isus. 

Gândeşte-te:

Cunoști vreun cântec despre dragoste și un cântec despre a-ți lăsa lumina să lumineze? De ce nu îl cânți pentru a-ți aminti despre sare și lumină?

Când S-a uitat la oamenii care stăteau la poalele muntelui și Îl ascultau, Isus a știut că mulți dintre ei aveau să fie dezamăgiți. Ei așteptau o împărăție diferită decât cea pe care le-o prezenta Isus. El îi iubea. El știa cât de îngrozitoare era împărăția lui Satana și dorea ca ei să fie în siguranță și fericiți, să fie în Împărăția lui Dumnezeu. Cât de mult Își dorea El ca ei să aleagă lucrurile importante despre care le vorbea! Dar El știa că avea să fie greu pentru ei să își schimbe modul greșit de gândire.

Când a privit în sus spre munte, Isus a văzut case construite pe stânci puternice. Oamenii știau că unele din acele case au fost acolo de sute de ani. Vântul, ploaia și inundațiile nu le-au slăbit niciodată. Oamenii care au construit acele case au trebuit să trudească din greu. Ei au trebuit să urce prin locuri prăpăstioase, ducând materialele de construcție. Dar a meritat din plin tot acest efort asiduu. Casele lor încă erau în siguranță și puternice.

Apoi Isus S-a gândit la oamenii care și-au construit casele pe un pământ aproape de apă. Ei nu au avut nevoie de mult timp pentru a construi acolo. Deși temelia caselor lor nu era pe o stâncă solidă, la fel ca a celor de mai sus, acești oameni credeau că aveau să fie în siguranță. Dar, când a venit ploaia, râurile de apă au venit cu viteză de pe munte și uneori au inundat locurile în care și-au construit ei casele. După aceea, nu a durat mult până când casele lor s-au prăbușit și au fost duse de apă. Acum, înainte ca oamenii să plece, Isus le-a spus povestea despre un înțelept care și-a construit casa pe stâncă; El le-a mai vorbit despre oamenii neînțelepți care și-au construit casa pe nisip. Matei 7:24-27.

Când s-au întors la casele lor, oamenii aveau multe lucruri la care să se gândească. Aveau ei să fie asemenea omului înțelept, deși nu le era ușor să își schimbe obiceiurile greșite? Aceasta era singura cale ca ei să fie cu adevărat fericiți. Versetele 28,29. 

Gândeşte-te:

Dar tu? Îți este întotdeauna ușor să alegi să fii ca Isus? Nu. Dar suntem cu adevărat mai fericiți când luăm această decizie? Da. Cine altcineva mai este fericit? Te poți gândi la un lucru pe care vrei să te ajute Isus să îl schimbi?

O vacanță și un lup mort – partea a 2-a - de Amy Sherrard

James și Ellen White, împreună cu fiul lor, Willie, erau campați lângă un lac din Colorado. Mâncarea era pe terminate și aproape că folosiseră toate lumânările. De asemenea, James nu putea să își țină promisiunea că va trimite un material important prin poștă, material care trebuia tipărit.

În după-amiaza zilei în care James și Willie au mers în drumeție, ei au aflat că bărbatul care venea după pește urma să sosească în acea seară și avea să plece dimineața devreme. El putea duce materialul pe care James promisese să îl trimită la timp pentru a fi tipărit.

De îndată, James s-a așezat la masă pentru a termina de scris. În timp ce scria, mai privea din când în când la soare. Își folosiseră toate lumânările și curând se lăsa întunericul. Trebuia să termine de scris, dar cum putea continua pe întuneric?

Apoi lui James i-a venit o idee. „Willie! Willie! Vino aici! Trebuie să am lumină pentru a termina acest material. Îți amintești de trupul acelui lup pe care l-am văzut în drumeție?” Willie și-a amintit. „Crezi că l-ai putea găsi?” a întrebat James. Willie i-a spus că da. „Vreau să iei un cuțit și o tigaie, să mergi la trupul acelui lup, să iei toată grăsimea de pe el și să o aduci!” Chiar când pleca Willie, James i-a mai spus: „Ai grijă să iei și arma! Sunt urși acolo în întuneric.”

Cu arma pe umăr și cuțitul și tigaia la el, Willie a pornit înspre lupul mort. „Sper doar că nu mi-a luat-o înainte un coiot”, și-a spus el în sinea lui. Dar când a ajuns la locul exact, lupul era încă acolo. Willie a îngenuncheat lângă trupul mort și cu grijă a îndepărtat cât de multă grăsime a putut. La final, avea cam o cană și jumătate.

După ce s-a întors, James a topit grăsimea la foc și a turnat-o într-un vas. A răsucit niște fâșii subțiri de cârpă și le-a pus în grăsimea topită, apoi le-a atârnat de marginea vasului. Când a aprins una, lumânarea s-a aprins. Acum avea lumină! James s-a întors grăbit la lucru. Ora zece. Ora unsprezece. Încă mai era niște grăsime topită în vas. Ora douăsprezece. Într-un final, a terminat și încă îi mai rămăsese niște grăsime topită. A stins lumina și s-a dus la somn. Dimineața, bărbatul cu caii a plecat, ducând cu el o scrisoare importantă; James știa că avea să ajungă la tipografie la timp.

Cam după o săptămână, a venit și dl Walling. Cât de bucuroși au fost să îl vadă și să primească proviziile aduse de el! Le-a explicat că a avut niște probleme la fabrica de cherestea. De asemenea, dl Walling nu și-a dat seama că familia White mai avea atât de puțină hrană. Dar acum totul era bine. Toți au fost bucuroși că au mers în excursie la lac și niciodată nu au uitat de lupul care l-a ajutat pe James să își țină promisiunea de a trimite scrisoarea la timp. (Sfârșit)