Povestiri despre semințe

Text de memorat

„Ce seamănă omul, aceea va și secera.” Galateni 6:7

Ai plantat vreodată semințe într-un ghiveci de flori sau într-o grădină? Când Isus a fost pe pământ, fermierii semănau câmpuri mari cu semințe. Așa își cultivau ei hrana și așa se cultivă și mare parte din hrana noastră. În această săptămână vom vorbi despre diverse feluri de sol, diverse soiuri de semințe și ce se întâmplă la momentul secerișului.

Într-o zi, Isus îi învăța pe oameni lângă frumoasa Marea Galileei și, ca de obicei, mulți au venit să fie vindecați și să Îl audă predicând. Curând au fost atât de mulți oameni îngrămădiți în jurul lui Isus încât mulți dintre ei nu puteau să Îl vadă sau să Îl audă. Așa că El S-a urcat într-o barcă de pescuit care era aproape de mal și S-a așezat în ea. Acum mulțimea care era în fața Lui Îl putea auzi cu ușurință și Îl putea vedea când le vorbea. Marcu 4:1.

Pe câmpiile și pe dealurile din spatele mulțimii erau fermieri ocupați cu munca lor. Unii secerau și alții plantau semințe pentru următoarea recoltă. Privindu-i, Isus a hotărât să vorbească despre semințe și despre cum cresc ele. El a vrut ca oamenii să știe că era foarte important ce făceau ei cu semințele de înțelepciune pe care li le dădea El. Astfel, ei hotărau dacă urmau să fie sau nu în Împărăția Lui. Fiecare inimă se asemăna cu una din cele patru tipuri de sol. Citește povestea pe care le-a spus-o Isus în Marcu 4:3–8.

Oamenilor le făcea plăcere să asculte povestea lui Isus, dar au fost mulți care nu au înțeles lecția importantă pe care Isus voia să le-o dea. După ce mulțimea a plecat, ucenicii lui Isus și alții care au fost interesați I-au cerut să le explice pilda. Chiar asta voia Isus să facă. Marcu 4:10,11.

Gândeşte-te:

Crezi că este foarte important să înțelegem și noi ceea ce le-a spus Isus acestor oameni? Mâine vom începe să vorbim despre cele patru tipuri de sol pe care au căzut semințele.

În pilda pe care a spus-o Isus despre semințe, ce reprezenta sămânța bună? Luca 8:11. Ce este „Cuvântul lui Dumnezeu”? Noi știm că este Biblia. În Biblie sunt exprimate gândurile lui Dumnezeu în cuvinte pe care să le putem înțelege și noi. Când citim și învățăm despre cuvintele Lui, gândurile Lui intră în mintea noastră la fel cum semințele intră în pământ. Cuvintele lui Dumnezeu ne schimbă dacă alegem să ascultăm de ele și Îi cerem lui Isus să ne ajute. Ioan 17:17.

Cuvintele lui Isus sunt mai puternice decât orice ne-am putea imagina. Când El a creat lumea noastră, tot ce a făcut a fost să vorbească. Când i-a spus lui Satana să plece, tot ce a făcut a fost să vorbească. Când a înviat un om din morți, tot ce a făcut a fost să vorbească. Acum iată o lecție foarte importantă de care să ne amintim: noi alegem dacă vom permite cuvintelor lui Dumnezeu să ne schimbe. Noi hotărâm ce fel de „sol” vor găsi semințele în mintea noastră.

Dacă pui semințe bune undeva pe alee sau pe pavajul din fața casei, vor crește? De ce nu? Pentru că nu este pământ pentru ca ele să crească. Curând păsările le vor găsi și le vor mânca. În povestea pe care a spus-o Isus, unele semințe (cuvinte) au căzut pe cărări bătătorite, ca trotuarul. Luca 8:12.

Părinții sau profesorii tăi ți-au cerut vreodată să „fii atent” atunci când îți spun ceva ce ai nevoie să auzi? Ei știu că, dacă nu asculți, nu îți vei aminti. Când nu suntem atenți la altar, la Școala de Sabat sau la biserică, nu cumva lăsăm mintea noastră să fie ca trotuarul? Ba da. Și dacă îi împiedicăm și pe alții să fie atenți, nu facem ca și mintea lor să fie asemenea unui pământ tare?

Gândeşte-te:

De ce crezi că părinții și profesorii tăi vor ca tu să înveți să fii liniștit și atent atunci când se rostesc cuvinte importante? Te iubesc și vor ca mintea ta să fie ca pământul bun, în care sămânța bună a Cuvântului lui Dumnezeu să poată crește.

Învățăm despre semințe și despre diversele tipuri de sol în care pot cădea. Dacă ai aruncat semințe bune într-un pă- mânt plin de pietre și stâncos, crezi că ele vor crește bine? De ce nu? Ce a spus Isus despre oamenii a căror minte se aseamănă cu pământul stâncos? Marcu 4:16,17.

Uneori, când oamenii află pentru prima dată despre Isus, sunt fericiți. Ei știu că Biblia este adevărată și hotărăsc să asculte de Isus. Dar când Sa- tana îi ispitește, este ușor să îl asculte. Poate că ei uită să vorbească cu Isus în fiecare zi și să Îi ceară ajutorul. Ei încearcă să fie buni, dar este greu să își schimbe obiceiurile rele, deoarece nu se bizuie pe Isus. Satana minte și spune: „Fă ce vrei tu, te va face fericit.” Dar la final, oamenii care fac ce vor ajung să piardă cerul.

Semințele dintr-o inimă egoistă, ca pământul stâncos, nu se pot dezvolta niciodată în plante bune, cu rădăcini puternice. Așa că avem nevoie să alegem să Îl lăsăm pe Isus să ia „pietrele”, astfel încât gândurile bune din Biblie să ne poată ajuta să creștem asemenea Lui. Ce a spus Isus despre semințele care cad printre spini? Marcu 4:18,19.

Copiii au aceleași probleme pe care le au adulții? Nu. Mintea adulților este adesea prea obosită, ocupată sau îngrijorată. Copiii pot avea probleme cu alți copii, pot vrea să se facă cum vor ei și pot repeta din nou și din nou obiceiurile rele. O problemă destul de serioasă pe care o au mulți copii este să se plictisească dacă nu se pot „distra” tot timpul. Crezi că jocurile video, televizorul și filmele ajută în cazul acestei probleme? Nu, nicidecum. Satana știe că, cu cât te „distrezi” mai mult în acest fel, cu atât mai puțin îți dorești să citești Biblia și să fii ca Isus. 

Gândeşte-te:

Citește din nou felul de „pietre”, „spini” și „buruieni” pe care copiii le au, lucruri care pot împiedica sămânța să crească. Tu ai vreuna din ele? Cum poți scăpa de ele?

În ce fel de sol se transformă mintea ta? Când auzi cuvintele lui Isus, încerci să le asculți, să te gândești la ele și să îți amintești să le aplici? Dacă da, tu alegi să ai o minte cu „pământ bun.” Ți s-a întâmplat vreodată să te uiți direct la mama ta în timp ce îți spunea ceva, dar, pentru că tu te gândeai la altceva, de fapt, nu o auzeai? Ți-a spus vreodată: „Știu că nu ești atent la ce îți spun”?

La altar sau când ești la biserică, chiar când citești Biblia, este ușor să nu te gândești la ce auzi sau ce citești. Te-ai uitat vreodată direct la pastor în timp ce vorbea și nu l-ai ascultat deloc? Sau poate chiar ai făcut altceva? Acest lucru îți ajută mintea să fie ca un pământ bun? Este trist când noi facem lucruri care ne împiedică să avem o minte asemenea unui pământ bun, dar este chiar mai trist când îi facem și pe alții să nu fie atenți, vorbind cu ei sau distrăgându-le atenția de la ceea ce amândoi ar trebui să auziți. Ce a spus Isus despre mintea noastră, care este ca un pământ bun? Marcu 4:20.

Isus a venit în lumea noastră ca un prunc și a crescut la fel ca ceilalți copii. Mama Lui L-a învățat cu atenție, dar El a trebuit să aleagă dacă să asculte de Dumnezeu sau de Satana. Ce a ales El de fiecare dată? Da, El întotdeauna a ales să asculte de Dumnezeu. Și Isus dorește să ne ajute să facem la fel.

„Rodul” pe care îl aducem este să învățăm să fim ca Isus. El ne ajută să vorbim, să acționăm și să gândim ca El când a fost copil. Chiar și copiii se pot întreba: „Ce ar face Isus?” și pot exersa să fie ca Isus în fiecare zi. Alți copii și adulți vor vedea cât de fericit ești când Îl imiți pe Isus și ei, la rândul lor, vor vrea să fie ca El. 
 

Gândeşte-te:

Vrei să ai o minte ca un „pământ bun” și să îi ajuți și pe alții să fie la fel? Dacă da, te va ajuta Isus să ai o astfel de minte?

Hrana, florile, plantele și copacii, toate cresc din semințe. Cum se poate ca niște semințe mici să facă lucruri atât de minunate? Nu putem înțelege cum micuțele semințe se pot dezvolta în plante și copaci, dar este ușor să vedem că Dumnezeu a pus o licărire puternică de viață în ele. Marcu 4:26,27.

Noi am învățat despre semințele bune și despre diferitele tipuri de sol. Dacă într-o zi plantăm o sămânță, va crește ea în ziua următoare? Nu. Creșterea cere timp. Marcu 4:28. Isus este exemplul perfect de cum dorește El ca toți oamenii să crească. Mai întâi, El a fost un prunc micuț, neajutorat, la fel ca noi toți. Apoi a fost copil, tânăr și, în cele din urmă, bărbat. Și tot timpul, El a continuat să aleagă să facă pe placul Tatălui Său din cer. Luca 2:40,52.

Acum citește Marcu 4:29. Care este timpul secerișului? Momentul în care Isus Se întoarce pentru a-i lua la cer pe toți cei care au ales, cu ajutorul Lui, să lase sămânța bună a adevărului să crească în mintea lor – fie că sunt tineri sau în vârstă. Isus a mai spus o pildă despre ce poate deveni chiar și o sămânță mică. Să o citim. Marcu 4:30–32.

Imaginează-ți că din niște semințe atât de mici crește ceva atât de mare! Ramurile copacului de muștar au oferit micilor păsări un loc în care să își facă un cămin sigur, fericit, în care să își crească puișorii și să cânte cântări de laudă. Cine le-a dat semințelor putere? Dumnezeu. Dacă Îi cerem lui Isus să ne ajute să fim ca El când a fost copil, noi vom fi ajutoare pentru El când vom crește. Când învățăm să ascultăm de părinții noștri repede și cu voioșie, îi facem fericiți pe ei și pe Isus.

Știai că a zâmbi și a face lucruri bune pentru alții se aseamănă cu a planta semințe în mintea oamenilor? Te poți gândi și la alte modalități prin care putem ajuta semințele să crească în noi și în ceilalți?

Gândeşte-te:

Ce lucruri faci acasă, la joacă, la biserică sau la școală care se aseamănă cu semințele bune?

Un lucru pe care Isus a vrut să ni-l amintim întotdeauna este că fiecare dintre noi alege felul de pământ pe care cad semințele Lui și că, într-o zi, când Isus va veni, fiecare om care a trăit pe pământ fie va merge cu El, va fi fericit și va continua să crească pentru totdeauna, fie va fi pierdut și va dispărea pentru totdeauna. Totul va depinde de alegerile fiecărei persoane. Pentru a ne ajuta să ne amintim acest lucru, Isus a spus o altă pildă. Matei 13:24-30.

Ascultând povestea, ucenicii au știut că sigur avea o semnificație importantă pentru toți. Ei au știut că, atunci când buruienile încep să crească, este greu să le diferențiezi de plantele bune. Dar, într-un final, plantele sunt foarte diferite. Ucenicii lui Isus au vrut să se asigure că au înțeles semnificația acelei povești; și desigur, asta a dorit Isus pentru ei și pentru noi. Pentru că este foarte important pentru fiecare dintre noi, să citim ce le-a spus El! Matei 13:37–43.

Indiferent cât de bun este comportamentul oamenilor, știe Isus cu siguranță cine alege cu adevărat să Îi aparțină Lui și cine nu? Desigur că știe. Cu toții cunoaștem foarte mulți oameni, dar putem ști cu siguranță câți dintre ei Îl aleg pe Isus și câți îl aleg pe Satana? Nu. Noi putem ști ce lucruri sunt corecte și ce lucruri sunt greșite, dar Isus este singurul care știe cu adevărat ce se întâmplă în mintea cuiva.

Uneori, oameni care au fost lucrători puternici pentru Isus se întorc împotriva Lui. Alteori, oameni care au luptat împotriva lui Isus devin lucrători puternici pentru El. Matei 7:1,2. Așa că nu ar trebui să încercăm să ghicim cum sunt de fapt oamenii în interior. Datoria noastră este să continuăm să-I aparținem lui Isus și să facem tot ce putem pentru a-i ajuta pe alții să facă la fel. 

Gândeşte-te:

Vrei să Îl lași pe Isus să îți facă mintea să fie ca un pământ bun și să planteze semințele bune ale Cuvântului Său acolo?

John și Andre se întâlnesc cu Ellen White – partea a 2-a - De Amy Sherrard

Ellen White, John și Andre, împreună cu alte câteva persoane, erau în trăsura tatălui Roth, care se grăbea spre o fermă pentru a se adăposti de furtuna cu gheață care îi amenința. Când proprietarul fermei l-a văzut pe tata Roth venind, a deschis larg porțile, astfel încât trăsura să intre direct înăuntru.

John și Andre s-au uitat la Ellen White. În loc să îi fie frică, ochii ei străluceau și ea zâmbea. Furtuna zgomotoasă, cu gheața lovind cu putere acoperișul hambarului și iarba din curte, nu o speria deloc. Cei care locuiau la fermă au ieșit afară. „Poftiți în casă”, i-au invitat ei, „și haideți să servim o băutură caldă și ceva de mâncare!”

Ellen și-a întors fața zâmbitoare spre ei. „Ah, nu, vă mulțumim”, a spus ea, „nu vreau să ratez această priveliște frumoasă pentru nimic în lume.” Apoi ea, John și Andre au coborât din trăsură. S-au grăbit și au luat în mână gheață proaspăt căzută și au fugit înapoi în hambar. Acolo s-au așezat din nou în trăsură, bucurându-se de darul de gheață pe care furtuna din nori l-a trimis în jos.

Fermierul a deshămat calul, l-a pus într-un grajd, l-a hrănit cu cereale și apoi l-a înhămat din nou. Curând furtuna s-a oprit, ei au pornit înapoi la drum spre mănăstire. Băieții și-au dat seama că sorei White îi plăcea clădirea veche, dar călătoria înapoi prin pădurea de conifere i-a plăcut și mai mult. Din nou și din nou, ea a exclamat văzând verdele strălucitor și frumusețea munților. Dar băieții erau siguri că ea nu avea să uite vreodată furtuna și cât de mult s-au distrat strângând gheață și mâncând-o.

După vizita lui Ellen, tata Roth a hotărât să construiască o biserică frumoasă. După ce au terminat-o, au invitat-o pe sora White să vină la binecuvântarea locașului. Mulți dintre consăteni au fost prezenți și slujbașii bisericii baptiste au fost atât de impresionați, încât au rugat-o pe Ellen să vorbească și la biserica lor duminică după-masă.

Pastorul baptist nu voia ca Ellen să vorbească în biserica lui. „Ea le va spune oamenilor să păzească Sabatul”, a bombănit el. Eu nu voi anunța întâlnirea. Dar au venit 300 de oameni și Ellen nu a predicat despre Sabat. Ea a vorbit despre cât de mult iubește Dumnezeu lumea noastră.

„Doamna White este un bun creștin”, i-au spus membrii baptiști pastorului după ce au auzit-o. Ar fi trebuit să anunți că urma să ne vorbească ea. Ar fi venit mult mai mulți oameni.” Pastorul și-a dat seama că greșise și, cu următoarea ocazie în care Ellen a vizitat Tramelan, el și-a cerut scuze. Apoi i-a cerut să vorbească la o întâlnire mare despre temperanță. Ea a acceptat cu bucurie; pentru că el s-a asigurat că toți au aflat de întâlnire, au fost prezenți mulți oameni.

Ellen a câștigat mulți prieteni pentru noua Biserică Adventistă de Ziua a Șaptea din Tramelan. Doi dintre ei au fost John și Andre. Acum ei știau că a fi un mesager special, important pentru Isus nu o făcea să aibă o față lungă și solemnă. Ea iubea copiii și știa cum să petreacă un timp frumos împreună cu ei. (Sfârșit)