Un orb vede

Crezi că regulile sunt importante? Știm că Cele Zece Porunci date nouă de Dumnezeu sunt desăvârșite. Acestea sunt complete și minunate. Dar în vremea în care Isus a venit în lumea noastră, conducătorii religioși deja făcuseră multe reguli în plus pentru ca oamenii să le respecte. Dumnezeu nu le dăduse niciuna din acele reguli. De fapt, multele lor reguli în plus Îl făceau pe Dumnezeu să pară rău și fără inimă.

Vom prezenta câteva din multele lor reguli cu privire la păzirea Sabatului. Nu aveai voie să aprinzi focul și nici măcar o lumânare în Sabat. Nu puteai duce nimic cu tine – nici măcar o batistă. Dacă erai răcit, trebuia să îți prinzi batista de haine cu un ac. Nu puteai lega sau dezlega un nod. Nu puteai scrie nimic și nu puteai merge mai mult decât o parte dintr-o milă. Dacă o găină făcea un ou în Sabat, nu îl puteai folosi; trebuia să îl vinzi unuia dintre neamuri sau să îl arunci. Și nu te puteai privi în oglindă în Sabat.

Isus a refuzat să Se supună regulilor despre care știa că sunt greșite. De fapt, de multe ori El a ales să ajute și să vindece oameni în Sabat, deoarece El le arăta lor și altora cum este în realitate Dumnezeu. Și atunci nu este deloc surprinzător că preoților și conducătorilor nu le plăcea de Isus. El încălca regulile lor. 

Gândeşte-te:

Toate regulile pe care le fac oamenii sunt reguli bune? Ce ar trebui să facem dacă trebuie să încălcăm regulile lui Dumnezeu pentru a asculta de regulile făcute de oameni? Citește Faptele apostolilor 5:29.

Ucenicii credeau că atunci când cineva era bolnav sau avea o problemă, aceasta era o pedeapsă de la Dumnezeu. Dar într-un Sabat, când L-au întrebat pe Isus despre un bărbat care se născuse orb, ce a spus Isus? Ioan 9:1-3.

Lui Isus I-a părut rău pentru sărmanul orb. Ce lucru ciudat a făcut El? Ioan 9:6,7. Isus nu a fost acolo când bărbatul s-a întors de la scăldătoare. Dar vecinii lui și alți oameni care îl cunoșteau au fost acolo. Fața bărbatului era atât de diferită, acum putea vedea. Ochii lui erau limpezi și strălucitori. În loc să pară neliniștit și temător, el zâmbea și râdea de bucurie. Oamenii chiar s-au întrebat dacă era aceeași persoană. Ioan 9:8,9.

Bărbatul nu a putut vedea până nu și-a spălat praful de pe ochi; astfel că, normal, el nu Îl văzuse încă pe Isus. Îi știa doar numele. Ioan 9:10–12. Isus făcuse această minune în ziua Sabatului și oamenii au vrut ca fariseii să afle acest lucru. Asta a dus la o ceartă mare. Unii au spus că Isus era un păcătos deoarece El vindecase pe cineva în Sabat. Alții spuneau că nu era posibil ca El să fie păcătos deoarece Dumnezeu făcuse o minune atât de uimitoare prin El. Ioan 9:13–16.

În cele din urmă, l-au întrebat pe bărbat ce credea despre Isus. Ioan 9:17. Oamenii care credeau că Isus păcătuise totuși nu voiau să creadă ce le spunea acest bărbat, așa că ce au hotărât ei să facă în continuare? Ioan 9:18–21.

De ce au răspuns părinții bărbatului în modul în care au răspuns? Ioan 9:22. A fi scos afară din sinagogă era ceva grav. În primul rând, nu li se mai permitea să se închine acolo timp de treizeci de zile. Ce au spus părinții bărbatului? Ioan 9:23. 

Gândeşte-te:

Dacă tu ai fi fost acel orb, cum crezi că te-ai fi simțit văzând tot ce se întâmplă?

Văzând că părinților bărbatului care s-a născut orb le-a fost teamă să spună că Isus făcuse o minune pentru fiul lor, fariseii au vorbit din nou cu bărbatul. Ioan 9:24,25. Fariseii încercau să producă confuzie în mintea bărbatului încât acesta să nu mai creadă în Isus. Dar Dumnezeu l-a ajutat, și el i-a întrebat dacă doreau să afle mai multe despre Isus ca să poată fi și ei ucenicii Lui. Ioan 9:26,27.

Dar acei farisei nu doreau să devină ucenicii lui Isus. Ioan 9:28,29. Când bărbatul a spus că Isus trebuia să fie de la Dumnezeu, fariseii s-au înfuriat. Ei și-au înfășurat hainele în jurul lor și au plecat mai departe, de parcă nici măcar nu ar fi vrut să îl atingă. Și-au scuturat praful de pe încălțăminte pentru a arăta că terminaseră cu el. Apoi l-au scos din sinagogă. Părinților lui le era teamă că lor avea să li se întâmple asta. Dar acum, acest lucru i se întâmplase fiului lor. Ioan 9:30–34.

Oamenii care priviseră și ascultaseră totul și-au putut da seama cu ușurință cam cum erau fariseii. Cum puteau să îi respecte când știau că aceștia nu au avut niciun motiv să spună lucrurile pe care le-au spus despre bărbat sau despre Isus? Isus cunoștea tot ce se întâmplase între timp. El știa că Satana încerca să îi facă pe farisei să fie tot mai încăpățânați. Dar acolo erau și îngeri buni și puternici, care îl ajutau pe bărbat să fie curajos. Ce a făcut Isus după ce bărbatul a fost scos afară din sinagogă? Ioan 9:35.

Pentru prima dată, bărbatul a văzut cu ochii lui fața blândă a lui Isus. El a răspuns întrebării lui Isus cu nerăbdare. Ioan 9:36–38. 

Gândeşte-te:

Ce zi fericită trebuie să fi fost aceea pentru orbul care acum vedea! Ce crezi că I-ai fi spus lui Isus dacă tu ai fi fost acel bărbat?

Câțiva farisei erau prin preajmă când Isus a vorbit cu bărbatul orb din naștere și ei au auzit ce i-a spus Isus. La ce crezi că S-a referit Isus? Ioan 9:39-41.

Ai auzit vreodată pe cineva spunând: „Vezi ce vreau să spun?” sau „Văd ce vrei să spui”? Chiar văd ei ceva cu ochii lor? Nu. De fapt, vor să spună: „Înțelegi ce vreau să spun?” sau „Înțeleg ce vrei să spui.” Oamenii care aleg să nu creadă în Isus aleg să nu vadă ce ar trebui să facă. Cât de trist!

Ai vrut vreodată să mergi undeva sau să faci ceva despre care părinții tăi știau că nu era tocmai bine? Ai spus vreodată: „Nu văd ce ar fi greșit”?

Isus spunea că venise să-i ajute pe oamenii care chiar nu înțelegeau prea mult despre Dumnezeu și Legea Sa. El reușea să îi ajute pe acești oameni să vadă. Dar El nu îi putea ajuta pe oamenii, asemenea fariseilor, care erau mândri și credeau că deja erau perfecți și știau totul. Ei credeau că pot vedea, dar, de fapt, erau orbi. Când au ales să nu creadă în El, ei au devenit și mai orbi. 

Gândeşte-te:

Acum citește din nou Ioan 9:39-41. Le înțelegi mai bine? Ne va obliga vreodată Dumnezeu să alegem să vedem? Ce simțăminte crezi că avea Isus față de fariseii mândri? Îi iubea?

Încă de pe vremea lui Adam și Eva, Dumnezeu a folosit multe metode pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă planul minunat pe care El îl făcuse pentru a ne salva de nemilosul Satana. De exemplu, totul în frumosul sanctuar le reamintea oamenilor de Isus.

Mieii pe care copiii lui Dumnezeu îi jertfeau le reaminteau că Isus urma să vină și să moară pentru noi într-o zi. Perdeaua prin care intrau preoții le reamintea că noi putem merge la Dumnezeu-Tatăl doar prin Isus. Lumânările care ardeau le reaminteau că Isus este singura lumină în lumea noastră întunecată. Doar El ne poate arăta cât de mult ne iubește Dumnezeu și doar El ne poate arăta calea spre cer. Pâinea specială le reamintea cât de important este să mâncăm Cuvântul Său în fiecare zi. Totodată, El este și apa vieții de care avem nevoie în fiecare zi. Tu mănânci și bei cuvintele Sale chiar acum, când învățăm din Biblie.

Când Isus a trăit pe pământ, toți știau de oi și păstori. Într-o zi, pe când le vorbea despre ele, El le-a spus că este ca un păstor bun și că oamenii sunt ca niște oi neajutorate, care se pierd și se rănesc cu ușurință. Fiecare oaie are numele ei și fiecare oaie fie Îl urmează pe Păstorul cel bun și este în siguranță, fie îl urmează pe păstorul cel rău și se rătăcește.

Oile se odihnesc în siguranță în staul. Există o singură ușă spre staul și Isus a spus că El este Ușa. În același timp, El este și Păstorul cel bun. La fel ca în sanctuar, Isus este tot ce avem nevoie. Doar alegând să ne încredem și să ascultăm de El putem fi în siguranță.

Când a vorbit despre hoți care încearcă să Îi fure oile și să le rănească, Isus vorbea despre farisei. Lor nu le plăcea de Isus și încercaseră să îl determine pe bărbatul orb să spună că el nu credea că Isus era Fiul lui Dumnezeu. Dar bărbatul auzise glasul adevăratului Păstor, Isus, și el a ales să Îl urmeze, deși a fost alungat din sinagogă. Citește ce a spus Isus în acea zi. Ioan 10:9-11,14,15. 

Gândeşte-te:

Îți amintești câtă grijă avea David de oile lui? Și cât de curajos a fost când un urs și un leu au încercat să i le fure? El ar fi putut fi ucis. Isus a fost omorât, dar a făcut posibil ca noi să fim în siguranță de atacurile lui Satana, dacă alegem acest lucru.

Isus este Păstorul nostru cel bun, iubitor și curajos. Toți oamenii care aleg să îl creadă pe Satana și care încearcă să îi convingă și pe alții să îl creadă sunt ca hoții și ca slujitorii plătiți (ticăloși), cărora nu prea le pasă de oi. Ioan 10:1,12,13.

Putem fi în siguranță dacă ascultăm de oameni care nu aleg să se încreadă în Isus și să asculte de Cele Zece Porunci? Cunoaște Păstorul numele fiecăruia dintre noi? El ne mână din spate sau merge înaintea noastră, pentru ca noi să Îl putem urma în siguranță? Ioan 10:3,4.

Isus știe totul despre ispitele și despre momentele grele prin care trecem. El știe absolut totul despre noi și niciodată nu ne părăsește. Ne putem încrede în El orice s-ar întâmpla.

Un păstor bun este foarte atent să se asigure că iarba cu care se hrănesc oile lui nu are buruieni otrăvitoare și că apa pe care o beau este liniștită și curată. Când ne „hrănim” cu Biblia, așa cum faci și tu chiar acum, putem fi siguri că aceasta este o „hrană” cu totul sigură. Ne putem încrede pe deplin în Biblie, deoarece este chiar mesajul lui Dumnezeu pentru noi și este cu totul adevărat.

În lumea noastră sunt mulți oameni care încă nu au auzit despre Isus. Lui îi pasă și de ei? Ioan 10:16. Noi spunem lumii despre Isus și despre Cele Zece Porunci ale Sale în multe feluri. Ce se va întâmpla când toți vor fi avut ocazia să aleagă de cine să asculte? Matei 24:14,31. 

Gândeşte-te:

Ai vrea să citești Ioan 10:1-18,25-30 la altarul familial din această seară? Apoi mulțumește-I lui Isus că este un Păstor atât de minunat.

O vacanță și un lup mort – partea 1 - De Amy Sherrard

Să mergem! La drum!” James și Ellen White au fost de acord. „Willie poate veni cu noi și ne va face la toți bine traiul într-o căsuță în munții frumoși din Colorado.” După ani în care au călătorit, le-au vorbit oamenilor, au scris scrisori și articole și au ajutat oamenii, James și Ellen știau că aveau nevoie de o vacanță.

Așa că, atunci când nepoata lui Ellen din Colorado i-a invitat să stea în cabana lor de la munte pe perioada verii, ei au hotărât să meargă. Acolo puteau să citească, să scrie și să facă excursii și, desigur, se puteau bucura de aerul proaspăt și de lumina soarelui, de animale și de peisajul frumos.

Și-au făcut bagajele și au luat toate lucrurile de care aveau nevoie; când au ajuns în Colorado, domnul Walling, soțul nepoatei lui Ellen, i-a ajutat să se instaleze în cabana confortabilă. Ei au făcut excursii pe munte, au cules fructe de pădure, au ascultat pârâiașul care curgea și au urmărit frumoasele răsărituri și apusuri.

Într-o zi, dl Walling i-a întrebat dacă le-ar plăcea să meargă până la un lac frumos și să campeze acolo cu cortul timp de două săptămâni. Desigur că au vrut! Așa că și-au luat câteva haine, hrană care să țină două săptămâni și, desigur, lumânări, ca să aibă lumină. Duminică dimineața au pus lucrurile în două trăsuri și curând au pornit la drum. Drumul dura două zile, așa că o noapte au campat undeva pe drum. Dimineața următoare, James, Ellen și Willie au mers călare pe cai puțin mai în fața trăsurilor.

Când l-au auzit pe dl Walling strigând, s-au întors numaidecât. „Osia de la una din trăsuri s-a rupt”, le-a spus el. „Va trebui să campați aici câteva zile cât mă întorc eu acasă pentru a repara osia.” Cele câteva zile s-au transformat într-o săptămână până când a venit un bărbat cu o osie și apoi au putut continua drumul spre lac. După ce au instalat cortul și au strâns suficiente lemne, bărbatul angajat s-a întors la lucru la fabrica de cherestea pe care o deținea dl Walling.

Cât de mult i-a plăcut familiei White șederea liniștită și frumoasă! Au mers cu barca și în excursii pe munte și au reușit să scrie destul de mult. La baza lacului erau doi pescari într-o căbănuță. Ei țineau peștii vii în apă până venea un bărbat cu cai și cu desagi și îi lua pentru a-i vinde.

Pe la sfârșitul primei săptămâni, James și Ellen au început să se îngrijoreze puțin. Ei își aduseseră hrană doar pentru două săptămâni, dar, cum au trebuit să aștepte o osie nouă, rezerva lor de hrană era pe terminate. Dl Walling le promisese că urma să le mai trimită, dar încă nu sosise nimic. James mai era îngrijorat din cauză că promisese să trimită prin poștă niște materiale la timp pentru a fi tipărite și acum nu aveau cum să facă acest lucru.

Într-o zi, pe când James și Willie erau într-o excursie, au trecut pe lângă un lup mort. „Probabil că un animal mai mare l-a omorât”, au spus ei, continuându- și drumeția. Ei nu știau că lupul mort avea să îl ajute pe James să își țină promisiunea. (Va urma)