Lumina lumii

Unii ghizi ai peșterilor, odată ce grupul de turiști este condus adânc în peșteră, îi invită pe toți să-și stingă lanternele. Întunericul este atât de dens, încât îți poți flutura mâna în fața ochilor fără să vezi vreo mișcare.

Locul sfânt din sanctuar putea fi la fel de întunecos. Nu existau ferestre, iar lumina soarelui nu putea penetra perdeaua groasă, nici cele câteva straturi textile sau confecționate din piei de animale. Dar sanctuarul nu avea nevoie de o sursă exterioară de lumină, după cum ne arată descrierea următoare, făcută de cineva care a văzut „splendoarea fără egal” a Locului sfânt.

„Pereții aveau aspectul aurului masiv, reflectând în toate părțile lumina celor șapte candele ale candelabrului de aur. Masa cu pâinile pentru punerea înainte și altarul tămâierii străluceau ca aurul aprins. Covoarele mari, care formau tavanul, brodate cu figuri de îngeri în albastru, purpuriu și cărămiziu, se adăugau la frumusețea scenei.” – Tragedia veacurilor, p. 414

Care era sursa acestei frumoase și glorioase lumini? Era o piesă splendidă de mobilier – un candelabru cu șapte brațe, care avea șapte lămpi de aur. Fiecare braț era decorat cu flori de aur frumoase. Sfeșnicul era bătut cu grijă dintr-o bucată unică de aur (vedeți Exodul 25:31-40; 37:24). Dumnezeu a dat instrucțiuni detaliate despre serviciul sfeșnicului din sanctuar.

Leviticul 24:2,4 – „Poruncește copiilor lui Israel să-ți aducă pentru sfeșnic untdelemn curat de măsline tescuite, ca să țină candelele aprinse neîncetat. (...) [Aaron] să așeze candelele în sfeșnicul de aur curat, ca să ardă neîncetat înaintea Domnului.”

Ca în cazul oricărei părți a serviciului sanctuarului, Dumnezeu a fost foarte specific cu privire la sfeșnic. Focul trebuia să ardă neîncetat. Trebuia să se folosească ulei de măsline, iar marele-preot trebuia să se îngrijească de foc în fiecare dimineață și în fiecare seară (vedeți Exodul 30:7,8).

Dumnezeu ceruse ca sfeșnicul să fie la fel ca originalul din sanctuarul ceresc. După ce i-a arătat lui Moise modelul pentru construirea sfeșnicului, a candelelor și a ustensilelor, Dumnezeu a spus:

Exodul 25:40 – „Vezi să faci după chipul care ți s-a arătat pe munte.”
Numeri 8:4 – „Moise făcuse sfeșnicul după chipul pe care i-l arătase Domnul.”

Locul sfânt din templul lui Solomon avea nevoie de mai multă lumină, deci a fost prevăzut cu zece sfeșnice, fiecare făcut după designul original.

2 Cronici 4:7 – „A mai făcut zece sfeșnice de aur, după porunca privitoare la ele, și le-a așezat în Templu, cinci la dreapta și cinci la stânga.”

Profetul Ieremia înregistrează tragica soartă a acestor sfeșnice frumoase. Câteva secole mai târziu, după epoca lui Solomon, împăratul Nebucadnețar a cucerit Ierusalimul și a ars templul. El a luat toate comorile, inclusiv sfeșnicele, și le-a dus în Babilon (vedeți Ieremia 52:19). Putem învăța multe lecții spirituale importante de la sfeșnicul din sanctuar. Vom începe să explorăm lecțiile acestea în secțiunea următoare. (Vedeți „Întrebări pentru reflecție”, Secțiunea I.)

1. Care sunt lecțiile practice pe care le putem învăța de la sfeșnic?  Sfeșnicul a fost făcut exact după modelul dat de Dumnezeu. După ce model ar trebui să fie construită biserica? 1 Ioan 2:6; 1 Corinteni 11:1; Ioan 13:15; 1 Petru 2:21

2. Candelele trebuia să ardă continuu. Se cuvine să „luăm o pauză” de la trăirea unei vieți sfinte? 1 Corinteni 15:58; Galateni 4:18; 1 Tesaloniceni 5:15

Una dintre regulile importante ale interpretării Bibliei este aceasta: întotdeauna să lăsăm Scriptura să se explice pe ea însăși. Dacă ne bazăm interpretarea pe opinia cuiva sau dacă ne bazăm pe presupuneri, vom face greșeli periculoase.

Principiul acesta a fost una dintre regulile lui William Miller pentru interpretarea Bibliei. Uitați o altă regulă a sa... Pentru a afla înțelesul unui cuvânt, căutați cuvântul respectiv în toată Biblia; când găsiți explicația lui, înlocuiți cuvântul din text cu această explicație; dacă are un înțeles, atunci nu trebuie să cercetați mai departe, dar, dacă nu are sens, continuați cercetarea.

Să aplicăm aceste două reguli atunci când încercăm să înțelegem însemnătatea sfeșnicului, a candelelor, a uleiului și a luminii.

Când studiem cuvântul „sfeșnic” în Biblie, găsim viziunea lui Ioan despre Isus, care mergea printre cele șapte sfeșnice de aur. El ne spune:

Apocalipsa 1:12,13 – „... am văzut șapte sfeșnice de aur. Și, în mijlocul celor șapte sfeșnice, pe cineva care semăna cu Fiul omului.”

Isus Însuși spune ce reprezintă sfeșnicele de aur.

Apocalipsa 1:20 – „Taina celor șapte stele, pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea, și a celor șapte sfeșnice de aur: cele șapte stele sunt îngerii celor șapte Biserici și cele șapte sfeșnice sunt șapte Biserici.”

Isus era în „mijlocul celor șapte sfeșnice de aur” (Apocalipsa 2:1). Nu este încurajator să știm că Isus, Marele-Preot al nostru, Se îngrijește personal de biserica Sa?

Un sfeșnic are un singur scop: să susțină o candelă care să furnizeze lumină într-un loc întunecat. Ce țin sfeșnicele ca toți să poată vedea? Candele. Și ce reprezintă candelele? Din nou, Biblia ne dă răspunsul.

Psalmii 119:105 – „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.”

Cuvântul lui Dumnezeu este o lampă, iar scopul bisericii este de a ține sus Biblia, ca să fie vizibilă tuturor. Însă lămpile stinse nu atrag prea mult atenția, și candelele nu pot străluci decât dacă există un anumit combustibil care să ardă. Biblia explică și simbolul acesta. În viziune, profetul Zaharia a văzut un sfeșnic de aur, care ținea șapte candele. Prin intermediul a șapte canale, doi măslini le furnizau candelelor uleiul necesar. Îngerul a explicat:

Zaharia 4:6 – „«Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu» – zice Domnul oștirilor!”

Indiferent de ce înseamnă „lumina” și „strălucirea”, acestea nu pot fi realizate decât prin Duhul Sfânt. Acum, să luăm în considerare ce spune Biblia despre lumină:

Matei 5:14 – „Voi sunteți lumina lumii.”

Dar cum pot fi oamenii lumina lumii? În noi nu există nimic bun sau atrăgător. Am aflat răspunsul dintr-un verset despre cetatea strălucitoare.

Apocalipsa 21:23 – „Cetatea n-are trebuință nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu și făclia ei este Mielul.”

Isus, Mielul, este lumina Cetății Sfinte unde El locuiește. El este și Lumina lumii. Isus a spus:

Ioan 8:12 – „Eu sunt Lumina lumii.”

Isus este sursa luminii. El poate crea lumina doar prin cuvânt. El este și sursa luminii spirituale. Numai atunci când El locuiește în inima noastră și când ne-am predat complet Lui, se poate spune despre noi: „Voi sunteți lumina lumii.” (Vedeți „Întrebări pentru reflecție”, Secțiunea II.)

3. În propriile cuvinte, explicați legătura dintre Matei 5:14 și Ioan 8:12. Se poate citi și paragraful din Educație, p. 73 („Prin Hristos...”)

4. Alegeți două nume din lista care urmează: Daniel, Mardoheu, Pavel, Elisei, Moise, Iosif, Ilie. Găsiți istoriile lor în Biblie și spuneți cum au fost oamenii aceștia o lumină pentru lume.

Un adevăr important pe care îl învățăm de la sfeșnic este ilustrat de Parabola celor zece fecioare, parabolă spusă de Isus. (Vedeți Matei 25:1-13.) Fiecare fecioară avea o candelă. Dar nu toate au fost primite la masa de nuntă. Cele care nu au avut ulei nu au fost admise.

Când Isus va reveni, mulți oameni se vor trezi la trista realitate că, deși au lămpi – deși Biblia le este familiară – ei nu au lumină. Nu ne putem permite să comitem o greșeală atât de costisitoare. Trebuie să fim gata când va veni timpul să mergem la sărbătoarea pe care Isus a pregătit-o. Să vedem ce nu a mers bine în cazul fecioarelor neînțelepte și cum putem evita situația în care s-au aflat ele.

„Cei reprezentați prin fecioarele nechibzuite nu sunt ipocriți. Ei au considerație față de adevăr, l-au apărat și l-au susținut. Unii ca aceștia se simt atrași către cei care cred adevărul, dar nu s-au supus cu totul lucrării Duhului Sfânt. Ei n-au căzut pe Stâncă, pe Isus Hristos, și n-au lăsat ca firea lor cea veche să fie sfărâmată” – Parabolele Domnului Hristos, p. 411

Care este problema? În timp ce par să-L urmeze pe Hristos, ei nu au permis ca El să îi schimbe. Ei încă au natura veche, păcătoasă și egoistă. Dar numai cei care vor fi ca Isus vor avea bucuria de a fi în cer și numai lor li se va permite să intre acolo. Celor care sunt reprezentați de fecioarele neînțelepte nu li se va permite să intre la nuntă, chiar dacă vor implora.

Matei 25:11,12 – „Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare și au zis: «Doamne, Doamne, deschide-ne!» Dar el, drept răspuns, le-a zis: «Adevărat vă spun că nu vă cunosc!»”

Observați care este cheia pentru a străluci? Pe măsură ce Îl cunoaștem pe Isus, primim mai mult Duh Sfânt. De fapt, dorim mai mult Duh Sfânt. Cerem mai mult din Duhul Său cel Sfânt. Și ne predăm deplin lucrării Lui curățitoare. Astfel vom deveni lumina lumii.

„Prin Duhul Sfânt, Cuvântul lui Dumnezeu este o lumină de îndată ce devine o putere transformatoare în viața aceluia ce l-a primit. Sădind în inima lor principiile Cuvântului Său, Duhul Sfânt dezvoltă în oameni atributele lui Dumnezeu. Lumina slavei Sale — caracterul Său — trebuie să strălucească în urmașii Săi. În felul acesta, ei trebuie să-L slăvească pe Dumnezeu, să lumineze calea spre casa Mirelui, spre cetatea lui Dumnezeu, la ospățul nunții Mielului.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 414

Dumnezeu vrea ca noi să luminăm lumea noastră întunecată cu fapte bune, care să arate cât de bun, amabil, iubitor și neegoist este Dumnezeu.

Matei 5:14,16 – „Voi sunteți lumina lumii. (...) Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”

Când suntem călăuziți de Duhul Sfânt, nu putem da pe față decât roadele Duhului. Simțiți că vă aflați în întuneric și că nu aveți lumină? Observați că lumina voastră se stinge? Iată o promisiune pentru voi:

Psalmii 18:28 – „Da, Tu aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.”

Aveți nevoie de Duhul Sfânt? Atunci, cereți împlinirea făgăduinței:

Luca 11:13 – „Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”

Aceia care caută vor găsi. Cei care cer vor primi. Cei care flămânzesc și însetează sunt săturați. Vreți să luminați? Înseamnă că sunteți flămânzi. Ați cerut Duhul Sfânt? Îl veți primi. Vreți ca lumina voastră să strălucească? Cereți împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu și veți primi și veți oferi lumină.

5. Psalmii 119:105 afirmă despre Cuvântul lui Dumnezeu că este o candelă și o lumină. Ce clarificare importantă găsim în Psalmii 119:130? Vedeți și Proverbele 6:23 și 2 Petru 1:19.

6. Ce încurajare găsiți în Mica 7:8,9 și Luca 1:79?

Distrași

Trăim într-o societate saturată de media. Uneltele tehnologice pot fi o mare binecuvântare când sunt folosite pentru glorificarea lui Dumnezeu și pentru câștigarea sufletelor. Dar oare rețeaua Facebook, dispozitivele iPhone, trimiterea de mesaje și vizionarea unor activități sportive ne atrag mai aproape de Hristos și ne ajută să le dăm mărturie altora? Sau ne distrag atenția de la vocea lui Dumnezeu și de la misiunea noastră în viață?

Am fost un mare fan al sporturilor. Niciodată nu am ratat un meci de baschet al echipei Michigan State. Dar o convingere a pus stăpânire pe mine: oare Isus sau apostolii, reformatorii sau pionierii ar fi petrecut patru ore pe săptămână vizionând meciuri de baschet? Nu ar trebui noi să fim în misiune pentru Dumnezeu? Biblia spune: „... sporiți totdeauna în lucrul Domnului” (1 Corinteni 15:58).

Ca să fiu cinstit, rareori mă gândeam la Dumnezeu sau la misiune. Mai degrabă, eram prins în fiorul jocului, absorbit de plăcerea totală de a privi. Apoi am găsit o cercetare interesantă, care arăta că există o creștere cu 25% a atacurilor de cord în zilele în care sunt meciuri importante. În emoția acțiunii, corpul intră în modul „luptă sau fugi”, revărsând în organism o cascadă de hormoni ai stresului (la fel ca în cazul jocurilor video sau al vizionării unui film), pregătind organismul pentru o stare de încordare, similară cu aceea necesară în lupta cu un leu. Statul pe canapea este ultimul lucru de făcut într-o astfel de situație.

Privind înapoi în timp, am realizat că lumea sporturilor nu exercitase asupra mea o influență sfântă. Era o lume competitivă, de tipul: „Sunt mai bun decât tine!” Publicitatea și majoretele promovează orice în afară de gânduri curate, iar atitudinea insuflată de antrenori, de fani și de jucători este oricum, dar numai asemănătoare cu Hristos nu. Iar când m-am pomenit dorind ca echipa adversă să joace jalnic, am știut sigur că mă aflu pe terenul vrăjmașului.

Pentru alții, nu sportul, ci rețeaua Facebook este ceea ce îi consumă. În loc să o folosiți pentru a-i încuraja pe alții și a le da mărturie, aveți cumva un spirit de bârfă, de senzualitate sau de poftă când sunteți pe Facebook? Studiile au arătat o creștere a geloziei în relații, narcisism și alte dinamici emoționale distructive în relație cu rețeaua aceasta.

Sau poate că este vorba despre dispozitivul iPhone. Cercetările asupra creierului au arătat că oamenii sunt literalmente îndrăgostiți de dispozitivele lor iPhone. Zona creierului asociată cu atașamentul relațional este activată când se gândesc la el și, în același timp, amigdala (circuitele fricii, care sunt opuse circuitelor altruismului) este activată.

Adolescentul obișnuit trimite între 3000 și 4000 de mesaje pe lună. Ar putea dispozitivul acesta folositor să favorizeze distragerea atenției de la dezvoltarea capacităților necesare în comunicarea umană reală și de la construirea unor relații personale? Și, chiar mai serios de-atât: trimiterea de mesaje întrerupe timpul devoțiunii cu Domnul tău? Folosește-te tu de telefon, nu el de tine!

Ne este greu să stabilim limite. Un studiu a descoperit că a răspunde la e-mail-uri și la telefon în mod obsesiv oglindește comportamentul unui dependent. Li s-a făcut un test IQ unor angajați la birouri și li s-a cerut să nu răspundă la telefon sau la e-mail în timpul desfășurării testului. Angajații însă nu au putut să se abțină de la a răspunde, chiar dacă era în dezavantajul lor în ce privește rezultatul testului. Fiind distrași, scorul IQ a scăzut cu 10 puncte – o scădere similară cu aceea produsă în cazul celor care au rezolvat testul sub influența marijuanei, sau după o noapte complet nedormită.

Cercetările arată că aceia care cred că pot face mai multe lucruri deodată cu dispozitivele electronice se descurcă mai greu la: 1) schimbarea unui job cu altul; 2) memorarea de informații și 3) concentrarea atenției. Desigur, putem să ne deplasăm și, în același timp, să mestecăm gumă, din moment ce acțiunile acestea nu cer o anumită concentrare, dar creierul nu poate fi concentrat 100% asupra a mai mult de o activitate care cere gândire.

Majoritatea soldaților lui Ghedeon au fost respinși pentru că au îngenuncheat și au băut apă. Erau atât de preocupați de propria satisfacție, că s-au lăsat distrași de la misiunea mai importantă și de la bătălie. Dacă facem ceva care ne determină să-L neglijăm pe Dumnezeu, avem nevoie să regândim activitatea aceea. Iar dacă petrecem ore întregi cu lucruri care nu sunt legate de slujirea lui Dumnezeu, ar trebui să ținem cont de sfatul apostolului Pavel: „Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele.” (Efeseni 5:15,16) 

Reprezentanți ai lui Isus

Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari.” Dumnezeu ne cere să fim credincioși în lucrurile cele mai mici ale vieții – să veghem asupra cuvintelor noastre, a spiritului și a acțiunilor noastre. Pentru a face aceasta, avem nevoie de autocontrol, iar aceasta va însemna o veghere constantă și necurmată.

Atunci când ne străduim să ne punem întreaga încredere în Dumnezeu, noi nu vom căuta justificări pentru ieșirile noastre violente și nici pentru rostirea cuvintelor care ne-ar aduce rușine la judecată. Dar când voia lui Dumnezeu va deveni voința noastră, vom afla că totul se mișcă într-un mod armonios. Dacă suntem sârguincioși în lucrurile mici, vom fi tot așa și în cele mari.

Dacă sinele ar fi ținut sub control, greșeli serioase făcute acasă și la locul de muncă ar fi evitate. În mijlocul membrilor multor familii există practica cuvintelor superficiale, neglijente și a obiceiului de a jigni și de a spune cuvinte aspre, care cresc în timp și, astfel, sunt rostite multe cuvinte inacceptabile, care sunt pe placul lui Satana, și nu al lui Dumnezeu. Dacă cei care se complac în vorbirea pătimașă ar studia Ghidul, ca printr-o căutare și un efort serios să-i cunoască cerințele și să le împlinească – pentru a traduce în practică acele porunci – ce transformare ar fi în comportament și în conversație! Cuvintele arzătoare ale patimii nu ar trebui să fie rostite niciodată pentru că, în fața lui Dumnezeu și a sfinților îngeri, ele sunt echivalentul unor blesteme.

Directivele Cuvântului lui Dumnezeu trebuie ascultate implicit. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” Fiecare relație din viață, fiecare poziție de responsabilitate, fiecare afecțiune și obicei, fiecare emoție a minții trebuie aduse la nivelul marelui standard al neprihănirii – poruncile lui Dumnezeu, care sunt atotcuprinzătoare. Trebuie să avem o simplitate a inimii pentru a putea înțelege și o dispoziție a minții pentru a practica toate învățăturile din Cuvântul lui Dumnezeu.

Pentru ca sufletul să devină un vas de onoare pentru gloria lui Dumnezeu este necesar să fie sfințit și pregătit pentru orice faptă bună, și întreaga minte să fie modelată de Duhul Sfânt. Puterea divină va fi combinată cu efortul uman atunci când vom căuta cu ardoare deplinătatea în Hristos Isus. Domnul va ajuta pe oricine Îl caută cu toată inima. Omul acela va avea lumina vieții și lumina aceea va străluci prin intermediul canalului uman. Așa cum lumina soarelui își revarsă căldura în lume, tot așa Soarele Neprihănirii va revărsa raze dătătoare de viață în inimă. Dar cel care nu umblă în lumină va fi lăsat în cele din urmă în întuneric.

Fie ca orice tânăr să ia seama la Parabola celor zece fecioare. Toate au candele, ceea ce inspiră religiozitate; dar numai cinci dintre ele au devoțiunea interioară. Cinci dintre ele nu posedă uleiul harului. Spiritul vieții în Hristos Isus, Duhul Sfânt, nu locuiește în inima lor. Fără uleiul harului, ce folos este în mărturia purtării cu sine a unei candele? Oricât de măreață ar fi mărturia, oricât de înaltă poziția deținută de un profesor de religie, dacă uleiul harului lipsește, el nu are nimic cu care să alimenteze candela și nu pot fi trimise raze de lumină clare și strălucitoare.

Este posibil să deții destulă religie pentru a reduce la tăcere conștiința, pentru a înșela simțurile și pentru a ruina sufletul; destulă aparență de evlavie și renume în timp ce suntem morți. Nu putem face binele decât în cooperare cu agenții divini. „... duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur... Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea.” Domnul va veni curând și este posibil ca cei care ar putea fi lucrători împreună cu Hristos să nu poarte jugul lui Hristos.

Motivul pentru care Mirele întârzie este că ne arată o îndelungă răbdare pentru că dorește ca nimeni să nu piară, ci toți să vină la pocăință. O, prețioasă, îndelungă răbdare a milosului Salvator! O, dacă fiecare dintre dragii noștri tineri ar aprecia valoarea sufletului cumpărat cu un preț infinit la Calvar! O, dacă fiecare ar prețui capacitățile date lui de Dumnezeu! Prin Hristos puteți să urcați pe scara progresului și să aduceți orice tărie umană sub controlul lui Isus. În spirit, în gând, în cuvânt și în acțiune, ați putea arăta că sunteți mânați de Spiritul lui Hristos și că viața voastră exercită o putere de influență asupra altora. – The Youth’s Instructor, 20 septembrie 1894

1. Ce ne cere Dumnezeu să fim și să facem? De ce avem nevoie pentru a obține lucrul acesta? Ce va însemna aceasta?

2. Ce vom evita dacă vom avea autocontrol?

3. Cum s-a manifestat adeseori lipsa autocontrolului în familii?

4. Ce se va întâmpla dacă vom studia cu seriozitate Biblia, cu intenția de a cunoaște și de a face ceea ce scrie în ea?

5. Ce este totuna cu a înjura?

6. Care cinci lucruri trebuie să fie aduse în conformitate cu poruncile?

7. Ce este necesar pentru ca sufletul să devină un vas de onoare pentru gloria lui Dumnezeu?

8. La ce parabolă ar trebui tinerii să ia seama? Ce lecție puteți învăța din reflectarea asupra acestei parabole?

Marea bătălie – partea 2 - de John Holbrook, misionar AFM în Filipine

Când am terminat de explicat de ce am venit în Tamisan, liderii bisericii au spus că ei deja sunt creștini și că nu au nevoie de prezența mea. Ei ar fi preferat ca eu să stau în afara satului lor și să mă limitez la a merge la populația Tawbuid de pe munte.

Apoi a vorbit Fausto: — Populația Tawbuid de pe munte nu dorește să fie evanghelizată. Ei m-au însărcinat pe mine să țin persoanele ca tine în afară. Îmi pare foarte rău că vorbesc atât de direct, însă trebuie să o fac. Dacă trebuie să lucrezi printre Tawbuid, îi ai pe cei din Bangalabong. Du-te acolo. Du-le medicamente, învață limba lor și, dacă cineva din interior este interesat de religie, să vină el la tine. În orice caz, dacă un Tawbuid de pe munte devine creștin, este expulzat din trib, așa că, oricum, trebuie să se mute la șes.

Hm! am gândit. Și-a pregătit bine discursul. Ce să mai adaug? Știam că nu puteam pleca de la întâlnire înainte de a-mi spune punctul de vedere, altfel, orice aș fi făcut în mijlocul acestei populații, ar fi fost considerat în opoziție cu conducerea tribului. Pe când Fausto vorbea m-am rugat și mi-am stors creierii. Fausto părea să fi clasat cazul destul de bine, dar mai exista o posibilitate:
— Domnule, am înțeles bine că, dacă va fi cazul ca vreun Tawbuid de pe munte să mă invite la el, atunci nu vă veți opune ca eu să accept invitația?

Fausto a chicotit.
— Păi, e treaba lor, nu-i așa? Și, zicând acestea, Jose a închis întrunirea. Dar seara era departe de a se fi terminat. Jose a sugerat ca, pentru a degaja atmosfera, să se facă meciuri de skanderbeg. După câteva runde, m-au întrebat, din politețe probabil, dacă aș vrea să particip și eu. Au pregătit un meci în stil western și, desigur, am fost doborât imediat.

— Ok, am spus eu. Acum vreau să mă lupt cu Jose în stilul Tawbuid. S-a iscat zarvă în mulțime. Mă îndoiesc că mai văzuseră așa ceva înainte. Nu știam cum o să se termine, dar un braț sau o încheietură ruptă părea un deznodământ foarte posibil. Eu și Jose ne-am așezat pe poziție. Unul dintre oameni a făcut numărătoarea inversă și am început meciul. Jose a început cam timid, nefiind sigur dacă eu glumisem sau nu. Dar eu eram foarte serios și îmi puneam toată energia în luptă. El a răspuns cu aceeași monedă și ne-am târât prin praf preț de zece minute, apucându-ne de pietre și de orice puteam apuca cu brațele. Am avut câteva zgârieturi și vânătăi, dar, în rest, am scăpat nevătămat.

Pe când stăteam jos să ne odihnim, Jose, care fusese atât de rece cu mine în seara aceea și atât de suspicios în timpul primelor mele două călătorii, m-a tratat ca pe cel mai bun prieten al lui. El mi-a spus că, dacă bătrânii nu mă vor lăsa să vin și să învăț limba acolo, el mă va învăța atât cât voi fi eu în stare să scriu până la răsăritul soarelui, în dimineața următoare. I-am mulțumit în gând Domnului pentru revărsarea binecuvântării Sale. Lucrurile păruseră destul de lipsite de speranță la întrunirea aceea, dar purtarea mea în timpul întrunirii și lupta de după fuseseră conduse de Dumnezeu pentru a câștiga respectul multora din sat.

M-am rugat ca să putem intra curând în tribul Tawbuid. M-am rugat ca Dumnezeu să-i aducă la noi pe oamenii necesari ca să putem folosi ușița pe care Fausto o lăsase deschisă. Aceasta este lucrarea Domnului, iar noi vom lucra conform planificării Sale. Nu m-a adus El aici fără rost. Mulți misionari au lucrat aproape toată viața lor pentru a deschide teritorii și nu au mai apucat să vadă rezultatul muncii lor. Eu doar am început. Mergând pe urma pașilor lor și în puterea lui Dumnezeu, voi fi răbdător și voi continua lupta. (Sfârșit)