Greu de mântuit

Odată, un creștin și soția lui au călătorit într-un oraș frumos al unei țări sărace. Într-o dimineață, când au urcat în autobuz, au observat că șoferul s-a rugat înainte de a începe călătoria. A făcut același lucru și după ce a terminat călătoria cu bine. În timpul cursei, ecranul televizorului a prezentat emisiuni creștine.

Când cei doi soți au trecut granița țării, au observat că unul dintre grăniceri citea o versiune de buzunar a Noului Testament. Apoi au văzut și un tânăr rugându- se lângă drum. Ei s-au întrebat: „Sunt oamenii acestei țări sărace mai bogați spiritual decât cetățenii înstăriți ai națiunilor prospere?” Poate că la lucrul acesta S-a referit Isus când le-a spus ucenicilor Săi:

Luca 6:20 – „Ferice de voi, care sunteți săraci, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a voastră!”

Când vorbim despre Evanghelie și despre modul în care ea acționează, să ne amintim că este greu pentru bogați să intre în cer. Posesiunile materiale conțin ceva înșelător.

Marcu 4:19 – „... dar năvălesc în ei grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul și-l fac astfel neroditor.”

Luca 18:25 – „Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.”

De ce am dori să petrecem o parte din viața noastră încercând să obținem lucruri care îngreunează pregătirea noastră?

Stați puțin! Este mai dificil pentru toți oamenii bogați să ajungă în cer? De fapt, lucrul acesta se întâmplă atunci când o persoană caută bogăția și bunăstarea, sperând să aibă o viață ușoară și luxoasă. Pentru cei care trăiesc așa este dificil să intre în cer.

1 Timotei 6:9 – „Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare.”

Dar cel care se luptă să-L slujească pe Dumnezeu, făcându-și munca cu sârguință, acționând zelos și cu voioșie în lucrul lui zilnic, plătind zecimea și evitând datoriile, fiind temperat și atent la trupul lui (care este un templu), studiind Biblia cu rugăciune și ascultând de poruncile cuprinse în ea, va fi binecuvântat din abundență, indiferent de venitul său.

O astfel de persoană știe să mânuiască banul. Omul acesta nu consumă tot ce primește. El este prevăzător, plănuindu-și cheltuielile și punând bani deoparte pentru situații neprevăzute. El trăiește o viață simplă, într-o casă simplă, și conduce o mașină simplă. El investește tot ce poate în lucrarea lui Dumnezeu. Comoara lui este în ceruri și, de aceea, inima lui este tot acolo. Cât timp inima îi este acolo, bogățiile pământești își pierd puterea de înșelăciune.

Luca 12:34 – „Căci unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră.”

Cu excepția bolii și a nenorocirilor, cineva care duce un mod de viață cumpătat și care lucrează sârguincios evită pericolele bogăției, dar și sărăcia lucie. (Vedeți Proverbele 30:8.)

În lecțiile următoare vom studia despre mântuire. Între timp, amintiți-vă că, dacă trăiți într-o țară prosperă, mediul în care locuiți poate fi foarte periculos pentru viața voastră spirituală. Dorința după confort, faimă și distracție tinde să reducă dragostea pentru cer. Nu lăsați păcatul să vă coste mântuirea! (Vedeți „Întrebări pentru reflecție”, Secțiunea I.)

1. Ce pericole sunt asociate, conform Bibliei, cu dorința de îmbogățire? 1 Timotei 6:9,10; 1 Ioan 2:15-17; Marcu 4:18,19

2. Biblia vorbește despre mulți oameni care au dorit să fie bogați. Gândiți-vă, de exemplu, la istoriile lui Lot, Ghehazi, Acan, Solomon, Anania și Safira, Iuda Iscarioteanul, Balaam și a tânărului bogat. Citiți două sau trei dintre aceste istorii din Biblie. Apoi spuneți cum ilustrează personajele acestea ceea ce ați scris ca răspuns la prima întrebare. 

3. Citiți 2 Cronici 1:7-12. Conform Bibliei, care ar trebui să fie scopul nostru în viață? Nu suntem regi, ca Solomon. Dar ce am putea cere de la Dumnezeu, astfel încât El să fie mulțumit de cerința noastră? Filipeni 2:3,4

În studiile anterioare ne-am apropiat de subiectul credinței și de rolul important pe care aceasta îl joacă în mântuirea noastră. Înainte de a dezvolta mai mult subiectul acesta, să revedem câteva idei-cheie care pot produce o diferență mare în viața noastră.

1. Cuvântul lui Dumnezeu are putere creatoare. Dumnezeu poate vorbi despre lucruri din viitor ca și cum ar fi prezente. De ce? Deoarece Cuvântul Său este destul de puternic, încât să împlinească orice este trimis să facă.

Isaia 55:11 – „... tot așa și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele.”

2. Credința face viu Cuvântul lui Dumnezeu în tine. Aceasta se produce prin vorbirea și acționarea în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Isus a spus că omul trăiește cu vorbele care ies din gura lui Dumnezeu.

Matei 4:4 – „Drept răspuns, Isus i-a zis: «Este scris: ʽOmul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.ʼ»”

3. Atunci când ne mărturisim păcatele și credem în făgăduința lui Dumnezeu de a ne ierta, Dumnezeu declară că suntem iertați. Viața noastră este considerată curată, ca și cum am fi trăit mereu în neprihănire. Păcatele ne sunt iertate, iar viața perfectă a lui Isus ia locul trecutului nostru trist și plin de păcat.

2 Corinteni 5:21 – „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.”

4. Același Cuvânt creativ al lui Dumnezeu, care a declarat iertat trecutul nostru păcătos, ne va schimba și inima. Cuvintele lui Dumnezeu nu se întorc înapoi fără să împlinească scopul pentru care au fost rostite, și anume să ne facă neprihăniți. De aceea, Biblia spune că Dumnezeu este Autorul, dar și Desăvârșitorul credinței noastre.

Evrei 12:2 – „Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”

5. Noi datorăm întreaga noastră viață lui Dumnezeu. Noi nu suntem ai noștri. Când facem ce este bine, noi ne facem doar datoria. Dumnezeu nu ne datorează nimic, niciodată. Nici chiar îngerii, care nu au păcătuit niciodată, nu sunt demni de vreun dar din partea lui Dumnezeu. Numai Isus merită binecuvântările, onoarea, puterea și înțelepciunea.

Luca 17:10 – „Tot așa și voi, după ce veți face tot ce vi s-a poruncit, să ziceți: «Suntem niște robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.»”

Apocalipsa 4:11 – „Vrednic ești Doamne și Dumnezeul nostru să primești slava, cinstea și puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile și prin voia Ta stau în ființă și au fost făcute!”

Aceste cinci idei descriu un adevăr simplu și frumos, anume că omul păcătos poate fi acceptat de Dumnezeu. (Vedeți „Întrebări pentru reflecție”, Secțiunea II.)

4. Ce este credința?

5. Cum vă încurajează expresia: „Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre” din Evrei 12:2?

Aproape oricine ar dori să fie mântuit, chiar dacă unii nu știu cu exactitate ce înseamnă lucrul acesta. Iar cei mai mulți cred că sunt mântuiți, chiar dacă unii nu știu ce implică exact mântuirea. De fapt, mulți creștini sunt înșelați să creadă că Evanghelia este vestea „bună” că pot fi salvați în păcatele lor.

Dar păcatul este opusul mântuirii. Mântuirea desface ceea ce păcatul face. De aceea îngerul i-a spus lui Iosif că Isus îi va salva pe oameni „din păcatele” lor.

Matei 1:21 – „Ea va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

Isus și păcatul sunt două puteri distincte care lucrează în viața noastră. Ele sunt total opuse. Atunci când rezistăm ispitelor Diavolului, noi ne apropiem de Dumnezeu. Ce păcat că, uneori, Îi întoarcem spatele lui Dumnezeu și ne predăm ispitei!

Iacov 4:7,8 – „Supuneți-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă Diavolului, și el va fugi de la voi. Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi. Curățați-vă mâinile, păcătoșilor; curățați-vă inima, oameni cu inima împărțită!”

Darul mântuirii vine prin Isus. Cum ne salvează El „din păcatele” noastre? Nu este o problemă simplu de rezolvat. Chiar și îngerii se minunează că Dumnezeu a găsit o cale de rezolvare! V-ați putea întreba: „Ce este atât de complicat la salvarea noastră?” Motivul pentru care salvarea voastră este atât de grea este că păcatul cauzează daune mari.

În primul rând, voi sunteți vinovați. Cum poate o persoană vinovată să fie tratată de parcă ar fi inocentă, fără ca Dumnezeu să devină un judecător rău și nedrept? Aceasta este o problemă mare, pentru care Satana credea că nu poate exista nicio rezolvare. Dar Dumnezeu a găsit o soluție, iar aceasta este minunată. Mai târziu vom încerca să înțelegem de ce niciun înger, sau om, nu putea muri pentru păcatele noastre.

O altă problemă ține de faptul că noi suntem complet decăzuți. În mod natural, noi facem lucruri rele. Sunt păcate în care ne complăcem, iar altele pe care le iubim. Cum poate Dumnezeu să ne ajute să dorim o schimbare, astfel încât să urâm lucrurile pe care altădată le-am îndrăgit atât de mult și să iubim lucrurile pe care le uram înainte? Cum poate Dumnezeu să ne conducă așa cum suntem, adică afectați de păcat, la dispoziția de a mărturisi și a ne pocăi? Satana nu credea că Dumnezeu va putea găsi o cale prin care să facă o persoană decăzută să devină sfântă. Însă Dumnezeu este incredibil de înțelept. El a găsit o cale.

O problemă în plus constă în faptul că noi detestăm să fim corectați. În mod firesc, ne simțim certați. Totuși avem mare nevoie de corecție. Cum poate Dumnezeu să ne instruiască cu succes, din moment ce suntem atât de îndărătnici?

În ultimul rând, noi suntem foarte slabi. Dacă încercăm prin propria putere să trăim o viață sfântă, descoperim repede că nu suntem în stare. Iar atunci când încercăm prin puterea Spiritului Sfânt al lui Dumnezeu, care este singura cale spre succes, obosim repede să luptăm împotriva propriei naturi. Poate că știm cum să obținem victoria, dar avem tendința de a abandona lupta. Nu ne place ideea de a lupta, a lupta și a tot lupta. Cum poate Dumnezeu să salveze niște oameni care nu simt dorința de a rezista până la sfârșit? Dumnezeu a găsit o cale de a o ajuta chiar și pe cea mai slabă persoană să reziste, iar lucrul acesta dovedește marea Sa înțelepciune. Îngerii se minunează.

În lecția care urmează vom privi spre înțelepciunea uluitoare a lui Dumnezeu, arătată prin faptul că Dumnezeu L-a trimis pe Isus spre a „mântui pe poporul Lui de păcatele sale”. (Vedeți „Întrebări pentru reflecție”, Secțiunea III.)

6. Să presupunem că noi am putea fi mântuiți în propriile păcate. De ce nu ar fi aceasta o veste bună?

7. Explicați, în cuvintele voastre, de ce este atât de dificil pentru Dumnezeu să vă salveze.

Nu vă lăsați posedați!

Prin intermediul... mesmerismului, el ajunge mai ușor la oamenii din generația aceasta și lucrează cu acea putere care va caracteriza eforturile lui pe măsură ce se apropie încheierea timpului de probă.” (Solii alese, vol. 2, p. 203)

Când eram la școală, eu și prietenii mei cunoșteam foarte bine mentalitatea de turmă a majorității americanilor. De ce, ne întrebam noi, toți acționează, vorbesc și se îmbracă după tiparul societății? Cum rămâne cu individualitatea și cu gândirea independentă? Ca profesor de liceu, am fost din ce în ce mai pasionat să văd mintea umană autonomă, gândind liber și urmărind relația personală cu Dumnezeu. „Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul” (Isaia 1:18). „Căci... unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia” (2 Corinteni 3:17). Adversarul însă nu respectă libertatea minții noastre. În timp ce roada Duhului Sfânt este autocontrolul, vrăjmașul caută să preia controlul, să captiveze mințile. Și a avut un succes teribil, din moment ce populația pare să fi căzut pradă unei iluzii de masă – adică oameni „potriviți chipului veacului acestuia” (Romani 12:2).

Edward Bernays, fondatorul publicității moderne, cugeta la puterea enormă pe care o posedau deținătorii mijloacelor media cu aproape o sută de ani în urmă. „Dacă noi înțelegem mai întâi mecanismul care motivează gândirea de grup, nu este posibil ca apoi să controlăm și să conducem masele în acord cu voința noastră, fără ca ele să știe măcar lucrul acesta?” (Propaganda, p. 71). Să ne controleze fără să știm? Interesant. Tot Bernays mai spune ceva de-a dreptul înfiorător:
„Manipularea conștientă și inteligentă a obiceiurilor și a opiniilor ghidate ale maselor este un element important în societatea democratică. Aceia care manipulează aceste mecanisme ascunse ale societății constituie un guvern invizibil, care deține puterea reală în țara noastră. Noi suntem guvernați, mințile noastre sunt modelate, gusturile noastre sunt formate, ideile noastre sunt sugerate, de cele mai multe ori, de către oameni de care nici nu am auzit” (Propaganda, p. 37).

Dacă acest tip de control era posedat de guvern și de media la începuturile industriei publicității, cu aproape un secol în urmă, cu cât mai mult control asupra minților noastre poate fi exercitat folosind tehnologia secolului al XXIlea, având la dispoziție sistemele de propagandă de astăzi, care costă miliarde de dolari – unelte pe care Bernays doar visa că le-ar putea folosi? Să luăm doar un exemplu despre cum uriașul și modernul sistem media programează masele. Hipnotismul, cunoscut și ca mesmerism, era foarte popular în zilele lui Ellen White. Ulterior, popularitatea lui a scăzut. Dar Ellen White a prezis cu claritate că aproape de încheierea perioadei de probă (adică acum), Satana va folosi mesmerismul ca pe unul dintre mijloacele lui de contrafacere.


Cum se împlinește astăzi această profeție inspirată? Stați jos și vizionați show-ul sau filmul favorit, la TV. Fără să fiți conștienți, după câteva minute de urmărire a divertismentului televizat, creierul vostru nu mai emite unde critice de frecvență înaltă (numite unde beta) și alunecă într-un tipar de unde mai încete, mai relaxate și mai receptive (numite unde alfa). Vorbim despre aceeași stare alterată a conștienței, pe care hipnotizatorii le-o induc pacienților. Da, ați citit corect. Televiziunea este, de fapt, un dispozitiv hipnotic.

Specialistul în hipnoză Mark J. Ryan spune chiar mai mult de atât și ne explică: „Toate studiourile de la Hollywood” folosesc metode hipnotice sofisticate pentru a ajunge la subconștient, ca să planteze idei în mintea noastră. Convingeți- vă singuri! În cel de-al doilea DVD al seriei Media on the Brain, îl puteți asculta pe Ryan explicând cum meseria lui este folosită la conceperea filmelor. Fondatorul unui important canal de divertisment a declarat odată: „La MTV, nu facem filmări pentru tinerii de 14 ani, ci îi deținem în proprietate.”

Cu cât consumăm mai multe programe media, cu atât suntem mai manipulați. De ce am alege să ne deschidem mintea în fața transelor hipnotice conduse de persoane complet necunoscute, care nu urmăresc altceva decât banii și supunerea noastră față de viziunea lor asupra vieții?

Prin vizionarea materialelor lor, devenim sclavii lor. Dumnezeu ne avertizează să nu ne lăsăm modelați după șablonul lor. El vrea ca noi să nu ne supunem acestor condiționări, să ne eliberăm mintea și să ne îndreptăm privirea către Isus. Căci, prin contemplarea Lui, noi suntem schimbați. „Unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.”

Două puteri opuse

În această viață, noi suntem ispitiți și testați. Prietenii se pot dovedi trădători, iar dușmanii pot fi determinați de Satana să ne cauzeze tristețe. În toate încercările acestea, trebuie să ne întoarcem către Cel Puternic pentru a primi putere. La El vom găsi mângâiere, consolare și empatie.

Hristos Se interpune între noi și dificultățile care par atât de înfricoșătoare. Flacăra și apele cele mari sunt înapoia noastră. Atunci, și în toată viața voastră de slujire, înălțați-L, cu voce tare și cu cântec, și lăsați ca melodia mulțumirii și a laudei să se ridice la cer. Păstrați-vă bucuria, plinătatea credinței, curajului și speranței. Ilie a fost supus acelorași slăbiciuni ca și noi, totuși Domnul a fost tăria Lui. El s-a rugat cu ardoare și Domnul a auzit rugăciunea sa. Și noi, în orice circumstanță, să ne păstrăm încrederea în Hristos. El trebuie să fie totul pentru noi: primul, ultimul și cel mai bun în toate. Să ne educăm deci limbile să rostească laude, nu numai când ne simțim bucuroși și fericiți, ci tot timpul.

Să ne umplem inima de prețioasele făgăduințe ale lui Dumnezeu ca să putem da pe față cuvinte pline de mângâiere și de încurajare pentru alții. Astfel putem învăța limba îngerilor cerești, care vor fi, dacă suntem credincioși, tovarășii noștri pentru eternitate. În fiecare zi ar trebui să facem progrese în perfecționarea caracterului și aceasta se va întâmpla cu adevărat dacă vom înainta spre ținta înaltă, în Hristos Isus. Să nu vorbim despre mărimea puterii lui Satana, ci despre puterea măreață a lui Dumnezeu. Trebuie să vorbim așa cum a vorbit Hristos, nepermițând cuvintelor aspre și nerăbdătoare să iasă de pe buzele noastre. Astfel devenim o aromă de viață pentru cei cu care intrăm în contact.

Două puteri se luptă cu îndârjire pentru victorie în fiecare suflet. Necredința, condusă de Satana, își adună forțele ca să ne despartă de sursa puterii noastre. Iar credința își adună forțele, condusă de Hristos, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. Oră după oră, în văzul universului ceresc, conflictul continuă. Aceasta este o luptă corp la corp, iar marea întrebare este: Cine va obține stăpânirea? Aceasta trebuie să decidă fiecare pentru el. La războiul acesta iau parte toți, luptând fie de o parte, fie de cealaltă. Nu putem evita conflictul acesta.

Pavel le spune celor ce se luptă de partea adevărului: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești”. Suntem chemați să ne pregătim pentru lupta aceasta. „Îmbrăcați-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului.” Apoi, avertismentul este repetat: „Încolo, fraților, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui. (...) De aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul.”

Cel care este puternic la sfat, Cel căruia I-a fost dată toată puterea în cer și pe pământ, va veni în ajutorul acelora care cred în El. În Scripturi citim că, în multe locuri, Hristos nu putea face lucrări extraordinare din cauza necredinței care era acolo. Este de o mare importanță să avem o credință care nu va depinde de dovezi vizibile ca să poată înainta. „Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.

Prin credință a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Și prin ea vorbește el încă, măcar că este mort. Prin credință a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Și n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. Și, fără credință, este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută”. – The Youth’s Instructor, 10 ianuarie 1901

1. Care sunt căile prin care am putea fi ispitiți și încercați? Care sunt căile prin care prietenii și dușmanii v-au întristat?

2. Ce vom primi de la Hristos dacă ne vom întoarce spre El în momentele de încercare?

3. Unde Se află Hristos atunci când apar dificultățile? Cum ne ajută Isaia 43:1,2, Daniel 3 și Daniel 6 să înțelegem conceptul acesta?

4. Ce ar trebui să facem în orice circumstanță? De ce?

5. Când ar trebui să ne educăm limba să-L laude pe Dumnezeu?

6. Ce trebuie să facem dacă dorim să fim gata să le spunem altora cuvinte de mângâiere și de încurajare?

7. Când facem lucrul acesta, care este limba pe care o învățăm?

8. Cum putem progresa zilnic în câștigarea perfecțiunii caracterului?

9. Ce fel de cuvinte a folosit Isus?

10. Care sunt cele două puteri care luptă cu îndârjire pentru victorie în fiecare suflet? Care este marea întrebare pentru fiecare om în această luptă corp la corp?

Citiți Efeseni 6:10-18! În ce fel diferitele componente ale armăturii lui Dumnezeu ne ajută să câștigăm victoria asupra lui Satana?

Foame după adevăr - de Fred Coker, misionar AFM în Guineea

Oriunde mergem, vedem durerea provocată de păcat – victimele marii lupte. Și nu numai că vedem nenorocirile acestea, dar avem parte de ele în viața noastră zilnică.

În comunitatea noastră, formată din etnici susu, Diavolul a folosit sărăcia, islamul și poligamia ca să-și înrobească prada. Oamenii care mor de foame ar face orice ca să supraviețuiască. Cea mai rapidă soluție este furtul sau jaful. De asemenea, învățătura islamică radicală încurajează lipsa de onestitate și hoția. În societatea susu, semințele crimei sunt lăsate adeseori să germineze în cei tineri. „Sunt doar copii”, îi scuză părinții. „Ei nu știu ce fac.” Uneori, copiii trebuie să se descurce singuri și așa ajung să încalce legea. Închisorile sunt pline tot timpul.

Ca parte a misiunii noastre pentru comunitatea susu, am început să lucrăm în penitenciar. Avem chiar și un acord încheiat cu autoritatea închisorilor, care ne permite să vizităm pe oricine este închis și să îl ajutăm. Vizităm închisoarea locală în Sabat, o dată la două săptămâni. Tot așa, la două săptămâni, duminica, le ducem hrană. Pe parcursul uneia dintre vizite, un întemnițat a spus: „Noi am fost învățați că, de fel, creștinii sunt oameni răi, dar am observat contrariul. Suntem confuzi și nu mai știm ce să credem. Niciunul dintre liderii noștri musulmani nu a venit să ne viziteze în închisoare, dar creștinii își fac timp să vină și să ne vorbească, să ne dea speranță. Ceva este în neregulă.”

Într-o zi, fratele George și fratele Maurice au vizitat închisoarea și le-au vorbit deținuților despre Hristos și despre planul de mântuire. Condamnații au fost interesați. Au cerut Biblii, iar George și Maurice au promis că le vor aduce.

După trei săptămâni, George și cu mine am trecut pe lângă închisoare. Un grup de deținuți și doi gardieni erau afară ca să curețe curtea din față a închisorii. Când ne-am apropiat, unul dintre ei a strigat:
— Domnule pastor! Vă mulțumesc foarte mult pentru hrana bună pe care ne-ați adus-o și pentru încurajările pe care le primim prin vizitele și rugăciunile voastre. Dar ați uitat un lucru...
— Ce am uitat? a întrebat fratele George, făcându-se că a uitat de cerința lor.

— Bibliile! a exclamat omul. Bibliile noastre, vă amintiți? Mâncarea este bună, dar Biblia este mai bună. Înăuntru avem timp să citim și vrem să citim dinainte, ca apoi să punem întrebări când veniți în vizită. Unii dintre noi am fost învățați că Biblia a fost schimbată și alterată. Personal, nu am atins una niciodată, fiindcă mi s-a spus că este blestemată. Acum vreau să văd ce învățături doreau ei să ne ascundă.
— Am întârziat cu Bibliile pentru că am vrut să văd cât de serios doriți să studiați Biblia, a spus fratele George. Aveam chiar atunci, la noi, un pachet cu Biblii și am fost fericiți să le dăruim deținuților nerăbdători.

Sunt încrezător că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt implicați în lucrarea de salvare de vieți. În închisoarea cea mai întunecată, Dumnezeu îi caută pe cei iubiți de El; în situațiile cele mai lipsite de speranță, El revarsă speranță.

„Lumea noastră este o imensă leprozerie, scena unei mizerii asupra căreia nu îndrăznim să zăbovim nici măcar cu gândul. Dacă am vedea-o așa cum este, povara ne-ar fi îngrozitoare. Cu toate acestea, Dumnezeu simte totul. Pentru a distruge păcatul și rezultatele lui, El L-a dat pe Preaiubitul Său și a făcut cu putință să stea în puterea noastră, prin cooperarea cu El, să punem capăt acestei scene a nenorocirii. «Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul» Matei 24:14.” (Educație, p. 263)