Duhul Sfânt şi mântuirea - Partea 1

Text de memorat

„Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata.” Ioan 16:8

V-ați rugat vreodată ca Duhul Sfânt să preia controlul vieții voastre? Sau ați auzit vorbindu-se la biserică despre ploaia târzie a Duhului Sfânt, care va veni curând peste biserică?

Am studiat subiectul mântuirii, iar în următoarele trei lecții vom studia rolul Duhului Sfânt în mântuirea noastră. Pe măsură ce vom aprofunda subiectul, probabil că îl veți considera unul dintre preferatele voastre.

Ce face Duhul Sfânt ca să ne ajute să ne pregătim pentru cer? Sunt mai multe aspecte de luat în considerare.

În primul rând, Duhul Sfânt este membru al Trinității, iar El ne schimbă inima și face posibilă ascultarea noastră de legea lui Dumnezeu. Isus i-a spus lui Nicodim că, pentru a fi mântuită, o persoană trebuie să „se nască din nou”, sau „să se nască din Duhul”.

Ioan 3:3,8 – „Drept răspuns, Isus i-a zis: «Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu. (...) Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.»”

Duhul Sfânt este și învățătorul nostru (vedeți 1 Corinteni 2:12-14). El ne ajută să înțelegem Scripturile. De fapt, nu putem înțelege Biblia fără ajutorul Său.

„Biblia n-ar trebui să fie niciodată studiată fără rugăciune. Numai Duhul Sfânt poate să ne facă în stare să simțim importanța acelor lucruri ușor de înțeles sau să ne ferească de interpretarea tendențioasă a adevărurilor greu de înțeles.” – Tragedia veacurilor, pp. 599, 600

Atunci când Ellen White a scris despre lucrarea de învățare a Duhului, ea a pus întrebarea următoare: „Cum vom putea sta în picioare în ziua testului, dacă nu înțelegem cuvintele lui Hristos?” – The Review and Herald, 15 noiembrie 1892 Aceasta este o chestiune importantă. Nu numai că avem nevoie de Duhul Sfânt pentru a ne ajuta să înțelegem cuvintele lui Isus, dar avem nevoie de El pentru a ne reaminti, în mintea noastră slabă, ceea ce Isus ne-a învățat. Ce ajutor minunat în vremea ispitei!

Ioan 14:26 – „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

În ultima discuție cu ucenicii Săi, înainte de răstignire, Isus le-a vorbit despre Duhul Sfânt. Curând, El avea să Se întoarcă în ceruri și să nu mai fie cu ei. Dar El le-a promis că Îl va trimite pe Duhul Sfânt ca să îi ajute.

Ioan 16:7 – „Totuși vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.”

„Este în avantajul vostru!” Nu mult după aceea, ucenicii s-au împrăștiat care încotro, ducând lumii Evanghelia. Dacă Isus ar fi rămas pe pământ, nu ar fi putut fi cu fiecare din ei în mod personal, deoarece are natură umană. Deci era mai bine ca El să Se întoarcă la ceruri pentru a-L trimite pe Duhul Sfânt ca reprezentant al Său, ca să-i ajute oriunde s-ar fi aflat. Făgăduința Duhului Sfânt nu le-a fost făcută doar ucenicilor. Este și pentru noi. Isus spune:

Luca 11:13 – „Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”

Isus ne îndeamnă să cerem darul acesta minunat.

Ioan 14:14 – „Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.”

Ioan 15:7 – „Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea, și vi se va da.”


Ce promisiuni incredibile! Îngerii sfinți se întreabă cu siguranță de ce nu părem interesați să avem o binecuvântare atât de minunată, care ne este la îndemână. Să cerem deci Duhul Sfânt, astfel încât să primim darul de care avem cea mai mare nevoie. (Vedeți „Întrebări pentru reflecție”, Secțiunea I.)

5. În ce moduri Duhul Sfânt crește înțelegerea noastră despre lucrurile spirituale? (p. 670)

1. Ce legătură credeți că este între Duhul Sfânt și har? (pp. 668, 669)

2. De ce a fost în avantajul nostru ca Isus să Se întoarcă în ceruri? (p. 669)

3. Cum îi ajută Duhul Sfânt pe credincioșii persecutați? (p. 669)

4. Când va fi trimis Mângâietorul (Duhul Sfânt) ca răspuns la rugăciunea credinței? (p. 670)

Înainte de moartea Sa, Isus i-a mângâiat pe ucenici prin promisiunea darului Duhului Sfânt. Duhul Sfânt va ajuta biserica până la sfârșitul timpului. Dar multe dintre biserici par să aprecieze destul de puțin această putere disponibilă.

„Această promisiune nu este acceptată și crezută de oamenii de astăzi și, astfel, ea nu este nutrită de ei, nici împlinirea ei nu poate fi văzută în experiența bisericii. Promisiunea darului Duhului Sfânt al lui Dumnezeu este lăsată la o parte, ca o chestiune de mică importanță în biserică. Oamenii nu sunt impresionați de lucrul acesta, și rezultatul este cel așteptat: secetă spirituală, întuneric spiritual, declin și moarte spirituală.” – The Review and Herald, 15 noiembrie 1892

După ce Ellen White a scris despre moartea spirituală care apare când biserica nu se gândește prea mult la Duhul Sfânt, ea a continuat să descrie lucrurile care se întâmplă într-o biserică moartă.

„Probleme minore ocupă mintea și sufletul, iar puterea divină care este necesară creșterii și prosperității bisericii și care ar aduce toate celelalte binecuvântări împreună cu ea lipsește, deși ne este oferită din belșug. Dar atâta timp cât biserica este mulțumită cu lucruri mici, este descalificată să primească lucruri mari de la Dumnezeu.” – The Review and Herald, 15 noiembrie 1892

În vechime, când un rege călătorea, un mare număr de slujitori mergeau cu el. Grupul acesta se numea „alai”. Atunci când autoarea spune că Duhul Sfânt aduce toate celelalte binecuvântări împreună cu El, înseamnă că, atunci când Duhul Sfânt vine, aduce cu Sine tot ceea ce avem nevoie, adică un „alai” format din puritate, dragoste, pace, altruism, bucurie, pocăință și putere de a asculta. Pentru a fi salvați, noi trebuie să avem virtuțile acestea. De aceea avem nevoie de darul Duhului Sfânt. Și-atunci, de ce vorbim atât de puțin despre El?

„De ce nu flămânzim și nu însetăm după darul Duhului Sfânt, din moment ce acesta este mijlocul prin care inima poate fi păstrată curată? Domnul plănuiește ca puterea divină să lucreze împreună cu efortul uman. Pentru creștin este esențial să înțeleagă semnificația făgăduinței Duhului Sfânt chiar înainte de venirea pentru a doua oară a Domnului nostru Isus. Vorbiți, rugați-vă și predicați despre aceasta; pentru că Domnul este mai dornic să vă dea Duhul Său Sfânt decât sunt părinții dornici să le dea daruri bune copiilor lor. «Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.»” – The Review and Herald, 15 noiembrie 1892

Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, încât a lăsat ca Isus să moară pentru ca noi să fim mântuiți, atunci este sigur că, dacă Îi cerem, Dumnezeu ne va trimite Duhul Sfânt, a cărui lucrare este esențială pentru mântuirea noastră. Ce gând încurajator! Atunci când copiilor mici le este foame, ei le cer mâncare părinților lor. Iar părinții răspund dându-le hrană bună.

Luca 11:11 – „Cine este tatăl acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un pește, să-i dea un șarpe în loc de pește?”

Desigur că nimeni. Iar dacă noi ne dorim cu ardoare darul bun al Duhului Sfânt, Tatăl nostru ceresc nu ne va refuza cererea. (Vedeți Luca 11:5-13.) Sunteți flămânzi după Duhul lui Dumnezeu, care să lucreze în viața voastră? Atunci, cereți-L și așteptați să-L primiți. (Vedeți „Întrebări pentru reflecție”, Secțiunea II.)

6. Cum ar putea o biserică să fie descalificată să primească lucruri mai mari de la Dumnezeu?

7. Luați în considerare istoria lui Simon Magul, din Faptele apostolilor 8:14-24. Cum putem avea darul Duhului Sfânt? Luca 11:13 Care este condiția pentru a primi Duhul Sfânt? Faptele apostolilor 5:32

În secțiunea anterioară am văzut cum unii creștini sunt flămânzi după Duhul Sfânt, în timp ce alții nu sunt. Unii sunt satisfăcuți cu lucruri de mică importanță, iar alții doresc lucrurile mărețe oferite de Dumnezeu. Voi ce alegeți?

Dacă nu simțiți foamea fizică, sunt câteva căi prin care se poate rezolva problema. În primul rând, ați putea prelungi lucrul. Sau ați putea merge în bucătărie, unde este pregătită hrană delicioasă. La fel este și dacă ajutăm pe altcineva să ajungă în cer – ne ajutăm pe noi înșine să ne fie foame după Duhul Sfânt. A ne afla în preajma oamenilor care trăiesc prin Duhul ne va face să simțim nevoia după El. Moartea spirituală este rezultatul lipsei plinătății Duhului.

Moartea spirituală aduce propriile ei roade. Când suntem morți spiritual, noi facem ceea ce impun propriile pofte. Urmăm dorința „cărnii”. Iată cum descrie apostolul Pavel rezultatul lipsei Duhului Sfânt:

Galateni 5:19-21 – „Și faptele firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.”

Satana nu se bucură doar de cei care beau vin și țin ședințe de spiritism. Evident, aceste lucruri sunt grave pentru unii creștini. În schimb, izbucnirile de mânie, gelozia, invidia, mândria și plăcerea de a face glume sau fapte imorale este posibil să fie îngăduite de unii creștini, deoarece lucrurile acestea nu sunt considerate ca fiind prea grave, chiar dacă ele vin pe fondul lipsei Duhului. Vă lipsește și vouă ceva? Să nu vă simțiți ca un copil flămând într-un deșert! Vă este sete și fântâna se află lângă voi. Cereți Duhul Sfânt! Dar cereți-L cu toată inima. Cereți-L adesea. Dumnezeu dorește să ne învețe cum să ne rugăm, astfel că ne dă cele mai bune răspunsuri atunci când ne rugăm adecvat. Solicitați cuiva din biserică să se alăture rugăciunii voastre sincere pentru Duhul Sfânt. Alegeți să credeți că Dumnezeu vă aude rugăciunea. Apoi, încercați să le spuneți și altora. Amintiți-vă că îndrăzneala este unul dintre roadele umplerii cu Duhul Sfânt.

Faptele apostolilor 4:31 – „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.”

Doamne, Te rugăm, umple-ne cu Duhul Tău cel Sfânt! (Vedeți „Întrebări pentru reflecție”, Secțiunea III.)

8. Vedeți vreuna dintre roadele firii pământești în viața voastră? Galateni 5:19-21

9. Se poate sluji firii și Duhului în același timp? Galateni 5:16,17; Romani 8:1-8; Matei 6:24

Marii-preoți ai unei noi religii

Cu peste o jumătate de secol în urmă, filosoful Bertrand Russell i-a numit pe producătorii de la Hollywood „mari-preoți ai unei noi religii”.

V-ați întrebat cine sunt cei care produc divertismentul față de care noi avem mințile deschise? Cine sunt acești mari-preoți ai noii religii? Scenaristul Paul Schrader a spus-o fără menajamente: „Noi ne suflăm nasul pe valorile voastre. Nu ne pasă dacă vă place de noi. Nouă nu ne place de voi. (...) Oamenii cred că Hollywoodul are principii, moralitate și valori. Dar nu are.”

Producătorul de film Kevin Smith a admis și el: „Îmi place să cred că este ca și cum i-aș avea așezați aici și i-aș biciui cu un mic mesaj. Un bici cu ceva morală, îndreptat spre ei. Un crâmpei din viziunea mea despre lume. Pentru că asta face orice bun producător de filme.”

Nu trebuie să ne mire că toți producătorii de film ai Hollywoodului plesnesc biciul moralei lor înspre noi. La urma urmei, dacă ai putea trimite un mesaj către milioane de oameni, de ce să nu incluzi acolo și modul tău de a vedea lumea? Dar se ridică o întrebare. Care este viziunea Hollywoodului cu privire la lume? Un studiu a scos la iveală faptul alarmant că mai puțin de 3% din cei de la Hollywood merg regulat la servicii religioase. Deci, cu siguranță că ei văd lucrurile altfel decât noi.

Nu vă lăsați duși în eroare. Hollywoodul nu este ateist. E departe de a fi astfel. Putem citi descrierea următoare despre scenariile primilor actori americani, Rudolph Valentino și Mae West:

„În fiecare seară [soția lui Valentino] făcea o ședință spiritistă, cerând ajutor de la lumea spiritelor pentru activitățile sale creative. Apoi, cu creion și hârtie la îndemână, intra în transă și începea să scrie. După ce scrierile acestea erau tipărite, ajungeau la regizor, pe platoul de filmare, a doua zi.”

„Mae West își primea inspirația prin intermediul unor fenomene spiritiste. Mediumul ei își amintește că ea pășea în jurul camerei spunând: „Forțe, forțe, veniți la mine să mă ajutați cu scenariul.” Apoi, ea începea să audă voci și să imagineze scenariul care îi era descoperit. (...) Stătea întinsă pe pat într-o stare ca de transă, dictând ceea ce spiritele îi spuneau.” Chiar și actori moderni au recunoscut implicarea lor în spiritism și posedarea demonică:

Oprah Winfrey: „Așa văd eu actoria... Îmi folosesc corpul astfel încât să fie recipientul spiritelor celor care au fost înaintea mea... Încerc să mă golesc de mine însămi, ca să las spiritul... să locuiască în mine.” Peter Sellers: „E mai degrabă ca și cum aș fi un medium și m-aș deschide complet în fața locuirii în corpul meu a unui personaj care să mă posede, astfel încât să producă ceea ce sper să producă.”
Robin Williams: „Mai există și acel lucru..., posedarea. În vremurile străvechi erai ars pentru asta..., dar este ceva care îți dă putere. (...) Poți deveni cu adevărat forța aceasta.”
Denzel Washington: „În principiu, ceea ce am făcut este că m-am așezat în genunchi și am comunicat într-un fel cu spiritele, iar când am terminat, eram eu la conducere.”
Johnny Depp: „Știu că am demoni. Sunt 30 de persoane diferite uneori.”

După parcurgerea acestor citate, creștinul va evita să privească orice material cu acești actori pentru a se asigura că stă departe de implicarea în ocult și de divertismentul demonilor. Totuși, simpla evitare a unor actori nu este suficientă, dată fiind mărturia unui om din interior, Fairuza Balk, starul unui film despre vrăjitorie, care a spus: „Mulți actori, care nu își dau numele, desigur, sunt foarte implicați în aceasta [vrăjitorie].”

Dacă mulți actori sunt implicați pe ascuns în ocultism, putem fi siguri că nici unele filme aparent nevinovate ale Hollywoodului nu sunt sigure, din punct de vedere spiritual, pentru creștini.

Biblia ne învață că putem cere protecție împotriva intruziunii demonice în viața și în casele noastre. „Împotriviți- vă Diavolului, și el va fugi de la voi” (Iacov 4:7). Dar există o condiție atașată acestui verset. Înainte de propoziția anterioară este scris: „Supuneți-vă dar lui Dumnezeu.” Dumnezeu dorește să ne protejeze de intrigile Satanei. Dar numai atunci când ne mărturisim păcatele, ne pocăim și ne supunem Lui, putem cere protecția Sa. 

În felul meu

Uneori, cel ce mărturisește că este un urmaș al lui Hristos este auzit spunând: „Nu trebuie să te miri dacă sunt aspru, dacă vorbesc fără menajamente și dacă am un comportament mânios; este felul meu de-a fi.”

Ne ceri să nu fim surprinși! Dar oare nu se miră cerul de o asemenea manifestare, din moment ce a fost făcut un plan de mântuire, din moment ce un sacrificiu imens a fost făcut pe crucea de pe Calvar, ca tu să poți reflecta chipul lui Isus? Va avea acces în cer „felul tău de-a fi”? Să presupunem că cineva ar veni la porțile de mărgăritar și ar spune: „Știu că am fost necioplit și rău și că dispoziția mea este aceea de a minți și a fura, dar îmi doresc să intru în locașurile cerești.” Va reuși o astfel de atitudine să găsească intrare în orașul ceresc? Nu! Numai cei ce au felul de-a fi al lui Dumnezeu vor intra acolo.

Manifestarea tendințelor naturale și cultivate spre săvârșirea răului nu pot fi scuzate de declarația: „Așa este felul meu de-a fi.” Creștinii înțeleg că, pentru a aduce principiile creștinismului în viața zilnică, ei au nevoie de harul lui Hristos.

Tinerii care cooperează cu Hristos vor descoperi că modul lor de a fi este plin de greșeli și au nevoie să fie corectați. Aduse în construcția caracterului, aceste greșeli sunt ca putregaiul. Să nu fie lăsate acolo! Nimeni să nu persiste în păstrarea imperfecțiunilor, scuzându-se că acesta este modul lui de a fi. Cei care mulțumesc sinele, refuzând să renunțe la calea proprie pentru cea a lui Hristos, vor suferi un rezultat sigur. Se vor afla fără putere și fără Hristos.

Te lupți pentru a păși pe calea adevărului și a neprihănirii? Atunci nu fi descurajat de ispită. Este adevărat, vei fi ispitit; dar amintește-ți că ispita nu este păcat, nu este indiciul neplăcerii Domnului. El îngăduie să fii ispitit, dar limitează ispita în funcție de puterea pe care ți-o dă ca să reziști și să o învingi. În timpul ispitei și încercării vei măsura gradul credinței tale în Dumnezeu și vei vedea cât de stabil este caracterul tău creștin.

Nu spune: „Este imposibil pentru mine să înving.” Nu spune: „Este în natura mea să fac aceasta sau aceea și nu pot face altfel. Am moștenit slăbiciunea care mă face fără putere în fața ispitei.” În propria putere nu poți învinge, dar ajutorul vine de la Cel ce este puternic. Rostește rugăciunea: „Arată-mi calea Ta, Doamne! Învață-mă cărarea Ta!” Apoi, crezi în făgăduința: „El face pe cei smeriți să umble în tot ce este drept. El învață pe cei smeriți calea Sa.” Da, Domnul spune: „Eu – zice Domnul – te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

Pentru a primi virtutea sângelui lui Hristos, chiar și iertarea păcatelor tale, trebuie să consimți condiției cerute de El: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” Pentru a căuta iertarea păcatelor prin puterea crucii, trebuie să mergi pe direcția trasată de la tronul Său. Privind la Hristos și crezând în El ca Mântuitor personal este singura ta speranță de salvare. Primind pe Hristos în toată plinătatea Lui, vei putea într-adevăr cânta:

„Simt un dor nespus Isuse,
Pe-a Ta cale să urmez!
Unde mergi, pe urma-Ți sfântă
Pașii mei să mi-i păstrezi!”

Dumnezeu ți-a dat Duhul Sfânt ca o putere suficientă pentru supunerea tendințelor ereditare și cultivate spre rău. Cedând controlul minții Duhului Sfânt, vei crește în asemănarea cu caracterul perfect al lui Dumnezeu și vei deveni un instrument prin care El să-Și arate mila, bunătatea și dragostea.

Prin meritele sângelui lui Hristos, tu poți fi un învingător; da, mai mult decât învingător. Tu, care citești acum cuvintele acestea, hotărăște să nu mai spui niciodată cuvintele: „voia mea”. Nimeni să nu mai declare: „Nu-mi pot schimba obiceiurile și tendințele mele firești!” Adevărul să fie încuviințat în suflet și el va lucra sfințirea caracterului.

Contemplându-L pe Hristos, suntem schimbați prin puterea Duhului Sfânt. Atunci când această schimbare are loc, mâinile, limba, picioarele vor acționa în acord cu progresul spiritual al inimii. Credința este o lumină strălucitoare, care crește mereu spre miezul zilei. Nu ne vom mai susține împlinirea propriei voințe și nu vom mai pretinde ca vechile cărări și obiceiuri să fie lăsate netulburate. Puterea de convertire a lui Dumnezeu ne va modela după asemănarea divină – după chipul Celui ce este „Calea, Adevărul și Viața”. – The Youth’s Instructor, 2 octombrie 1902

1. Ce ambiție umană este surprinzătoare pentru ființele din ceruri? De ce sunt ele surprinse?

2. Ce nu poate fi scuzat atunci când faci declarația: „Așa este felul meu de-a fi”?

3. Ce este ca putregaiul? Pentru ce nu ar trebui cineva să pledeze?

4. Care e rezultatul sigur al mulțumirii de sine și al refuzului de a renunța la calea noastră în favoarea căii lui Hristos? 

5. Care sunt cele două lucruri pe care le putem măsura și evalua în momentul ispitei și încercării?

6. Care sunt cele două lucruri care nu trebuie spuse? De ce nu? În schimb, ce făgăduințe ar trebui să ne amintim?

7. Cine ne descoperă defectele de caracter și ne dă harul de a le învinge?

8. Ce se întâmplă când suntem schimbați prin puterea Duhului Sfânt?

Valea interzisă – partea 1 - de John Holbrook, misionar AFM în Filipine

Picături uriașe de ploaie îi bombardau pe Ramon și Standing, ca pietrișul care cade dintr-un cer negru ca smoala. Era ora unu noaptea, vineri, iar lor le era frig, erau răniți și gata să leșine de foame. „Încă o trecere peste râu și totul se va sfârși”, a murmurat Ramon ca pentru sine, în timp ce el și tovarășul lui căutau cărarea orbecăind prin întunericul dens.

Câteva minute mai târziu, Ramon a nimerit în sfârșit scara casei lui și s-a prăbușit pe podea. Pe când zăcea acolo, mintea i s-a întors la evenimentele din ultimele două zile. Devreme, în ziua de miercuri, Ramon, însoțit de un alt lider al bisericii vorbitoare a dialectului alangan, pe nume Standing, și ghidul lor, Dong, un indigen Tawbuid din zona de șes, porniseră în încercarea de a pătrunde în interiorul teritoriului muntos locuit de indigenii Tawbuid și, prin harul lui Dumnezeu, de a găsi un sat care să le permită accesul. Satana luptase din greu să împiedice realizarea acestei călătorii, dar Ramon și Standing nu putuseră fi opriți.

Un uriaș șir muntos, aproape impenetrabil, separa șesul de interiorul munților. Primul lor obiectiv era să treacă munții aceștia, așa că porniseră pe cărare. Cuvântul „cărare” este un termen orientativ. Cărările din Mindoro nu sunt ca acelea de prin alte părți, ci seamănă cu urmele de căprioară: slab vizibile, nemarcate, niște labirinturi mereu în schimbare.

Cam după o oră, cărarea a dispărut într-un tufiș des. Ceva îi făcuse pe oameni să ocolească desișul, în loc să insiste să intre în el. Când au ajuns din nou pe cărare, cei trei au avut parte de un șoc: erau acolo două bețe înfipte pe cărare, în formă de cruce, unul dintre ele indicând spre tufișul pe care tocmai îl ocoliseră. Era semnul unei capcane pentru porcii sălbatici. Dacă ar fi intrat în desiș, Dong, călăuza lor, ar fi fost străpuns de o suliță de bambus. Dumnezeu îi păzise.

A venit miezul zilei și ei nu găsiseră încă urme de așezare omenească. Au continuat urcușul tot mai mult spre interior și se așteptau să găsească mai multe sate Tawbuid. Deodată, Dong le-a făcut semn să se oprească și să facă liniște. Un Tawbuid urca pe cărare.

Văzând mișcare, omul s-a oprit, gata să o ia la fugă:
— Prietene, nu te teme, suntem și noi Tawbuid! Bătrânul s-a apropiat cu precauție. Vorbindu-i calm, Dong a aflat că este șeful unui sat Tawbuid din apropiere. Când Dong l-a întrebat dacă ar putea vizita satul, omul a evitat să dea un răspuns clar.
— Dacă vin cu voi, totul va fi bine, a spus șeful. Voi merge însă să pun niște capcane pentru porci. Să nu mergeți în sat fără mine. Stați pe cărare și, pentru niciun motiv, să nu o luați la dreapta sau la stânga, a mai spus el.
Apoi a dispărut în junglă. (Va urma.)