Muntele Carmel

Încă nu plouase! Nu a fost nici măcar rouă! Toți erau siguri că Ilie era de vină. Nelegiuiții Ahab și Izabela au trimis oameni să îl caute peste tot, pentru că voiau să îl omoare. Dar el era în siguranță în casa văduvei.

Apoi, într-o zi, Dumnezeu i-a spus lui Ilie că sosise timpul pentru următoarea parte a planului. Așa că a plecat din casa văduvei și a pornit pe drumul prăfuit care duce la Samaria. Cam în aceeași vreme, Ahab și slujitorul lui, Obadia, plecau de la palat ca să încerce să găsească apă pentru animalele împăratului. 1 Împărați 18:1-5.

Obadia era un urmaș credincios al lui Dumnezeu. El ocrotise 100 din prorocii lui Dumnezeu ca să nu fie omorâți de împărăteasa Izabela. Acum, el și Ahab făcuseră un plan de căutare a apei. Obadia mergea pe același drum ca Ilie, doar că nu știa. 1 Împărați 18:6.

Imaginează-ți cât de șocat a fost Obadia când s-a întâlnit cu Ilie. Cu greu putea crede ce-i vedeau ochii. Ba mai mult, ceea ce i-a spus Ilie să facă l-a speriat și mai mult. 1 Împărați 18:7,8. Cum putea Obadia să îndrăznească să asculte? Dacă Ilie nu mai era acolo până îl găsea el pe Ahab și îl aducea înapoi? Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, Ahab l-ar fi putut omorî. Dar când Ilie i-a promis că nu va pleca, Obadia a pornit în căutarea împăratului. 1 Împărați 18:16.

Când Obadia i-a spus lui Ahab că Ilie voia să îl vadă, a fost rândul lui Ahab să rămână uimit. Numaidecât șocul s-a transformat în teamă. Dacă Ilie voia să îi spună că asupra țării urma să se abată ceva și mai rău? Până când el și garda lui de paznici au ajuns la Ilie, cu greu s-a mai putut gândi la ce să spună.

Gândeşte-te:

De ce a fost Ilie atât de curajos, știind că Ahab a făcut tot posibilul să îl găsească și să îl omoare?

Obadia l-a condus pe împăratul Ahab la Ilie și acum cei doi stăteau față în față, privindu-se în ochi. Ahab era foarte speriat. Soldații lui probabil se întrebau de ce nu le poruncise să îl omoare pe Ilie. Ce a spus împăratul și cum i-a răspuns Ilie? Tu ai fi fost la fel de curajos să spui ce a spus Ilie? 1 Împărați 18:17,18.

Ilie i-a răspuns de îndată de parcă ar fi fost împărat. Când i-a spus lui Ahab ce trebuia să facă, Ahab nu a îndrăznit să nu asculte. 1 Împărați 18:19,20.

Imediat, Ahab a trimis veste peste tot ca oamenii să meargă pe muntele Carmel. Toți știau că urma să se întâmple ceva special dacă Ilie era acolo. Sute de preoți ai lui Baal urmau să fie acolo. Cu toții s-au strâns devreme, pentru că nu voiau să piardă nimic și s-au așezat într-un loc din care puteau urmări cu ușurință tot ce se întâmpla.

Pe munte erau altare pentru închinarea la Baal. Acolo mai era un altar unde obișnuiau să aducă jertfe Dumnezeului cerului. Dar acest altar era dărâmat și nu mai fusese folosit de multă vreme.

Cu toții au păstrat tăcerea în timp ce Ilie a pășit și a început să le vorbească cu glas puternic, clar. Ilie era singurul de acolo de partea lui Dumnezeu. Acum era momentul ca poporul să aleagă de ce parte era. Ce a spus el? 1 Împărați 18:21,22.

Gândeşte-te:

Doar Ilie Îi era credincios lui Dumnezeu acolo, în acea zi. Te-ai simțit vreodată singur când ceilalți copii au făcut un lucru rău și tu ai ales să nu te alături lor? Îți este Dumnezeu alături în astfel de situații?

Toți cei adunați pe muntele Carmel erau entuziasmați. Cum puteau să hotărască ce tabără era mai puternică? Trebuiau să își bazeze hotărârea pe reguli, și acestea trebuiau să fie corecte.

Când Ilie i-a spus poporului care erau regulile, cu toții au fost de acord că erau drepte. 1 Împărați 18:23,24. Ilie le-a spus preoților lui Baal să își aducă ei mai întâi jertfele și așa au și făcut. 1 Împărați 18:25,26. Ilie urmărea cu atenție. De fapt, el nu a îndrăznit să își ia privirea de la ei nici măcar pentru o clipă. El știa că acei preoți nelegiuiți voiau să încerce cumva să aprindă focul sub jertfa lor. De fapt, cu toții priveau atenți.

Competiția a început dimineața devreme. Orele au trecut una după cealaltă și preoții au devenit tot mai neliniștiți, înconjurând altarul și rugându-l pe Baal să răspundă rugăciunii lor. La prânz, Ilie i-a necăjit în timp ce continua să îi urmărească cu atenție. 1 Împărați 18:27,28.

Totul a mers mai departe, situația înrăutățindu-se. Acum, hainele preoților erau pline de sânge și chiar și pe jos era sânge. Dar tot nu reușiseră să facă să coboare foc, nici nu găsiseră o metodă de a aprinde focul neobservați. În cele din urmă, și-au dat seama că era în zadar să mai continue. Erau cu totul epuizați. Dezamăgiți și mânioși, s-au văzut nevoiți să renunțe. 1 Împărați 18:29.

Acum era rândul lui Ilie. Ce urma să se întâmple de această dată?

Gândeşte-te:

Ce fel de îngeri au fost acolo în acea zi? Ce fel de îngeri sunt întotdeauna prezenți atunci când luăm hotărâri? Nu ar trebui să ne amintim acest lucru?

Acum sosise rândul lui Ilie. Ce a făcut imediat după ce i-a chemat pe oameni să se apropie și mai mult? 1 Împărați 18:30,31. Ilie a pregătit totul pentru jertfă. Apoi a făcut un lucru pe care nu l-a cerut preoților lui Baal să îl facă pentru jertfa lor. Ce anume? 1 Împărați 18:33–35. Nu te întrebi de unde au făcut rost de atâta apă? De fapt, în marea din apropierea lor era foarte multă apă sărată.

Acum totul era pregătit. Chiar era timpul pentru aducerea jertfei obișnuite de seară. Cu toții au tăcut când Ilie a îngenuncheat lângă altar și a vorbit smerit cu Dumnezeu. Cât de diferit acționa el față de preoții lui Baal din acea zi! Ce s-a întâmplat după ce Ilie și-a încheiat rugăciunea? 1 Împărați 18:36–38.

Parcă și tu poți vedea și auzi, nu-i așa? Focul a coborât din cer asemenea unui fulger. Jertfa, apa și chiar și pietrele au dispărut. Oamenii erau îngroziți. Căzând la pământ, ei și-au acoperit fața, fiindu-le teamă că focul îi va distruge și pe ei. Ce au recunoscut cu toții? 1 Împărați 18:39.

Ilie nu a zăbovit nicio clipă. Poporul a recunoscut că „Domnul este adevăratul Dumnezeu!” Dar preoții cei răi nu au recunoscut acest lucru. Ei nu erau de partea lui Dumnezeu. Ilie a știut că nu trebuia să li se permită să ispitească poporul să se întoarcă la închinarea la Baal. Ce a poruncit chiar atunci? 1 Împărați 18:40.

Gândeşte-te:

Planul lui Dumnezeu de a-Și trezi poporul a funcționat, nu-i așa? Ești bucuros că Ilie a continuat să se încreadă și să asculte de El? Crezi că Dumnezeu are nevoie de oameni ca Ilie și astăzi, oameni care să ajute poporul Lui să nu mai meargă pe calea lui Satana și să aleagă să se întoarcă pe calea Lui?

Încă nu se vedea niciun nor pe cer. Era la fel de cald, la fel de mult praf și la fel de uscat ca înainte. Dar Ilie își făcuse partea. Acum era timpul ca Dumnezeu să Își facă partea Lui, și Ilie știa că o va face. Ce i-a spus lui Ahab să facă? 1 Împărați 18:41.

Ahab mânca, dar Ilie nici măcar nu se gândea la mâncare. El știa că acum era timpul pentru ploaie. Ce a făcut el? 1 Împărați 18:42. Cu puțin timp înainte, poporul „a căzut cu fața la pământ” când a văzut foc venind din cer ca răspuns la rugăciunea lui Ilie. Acum Ilie era cu fața între genunchi, cerându- I smerit lui Dumnezeu ca de această dată să trimită ploaie. Ce i-a spus slujitorului său după o vreme? 1 Împărați 18:43.

Ilie a continuat să se roage și să își trimită slujitorul să se uite la cer. De fiecare dată, slujitorul se întorcea cu același raport: nu sunt nori. Și de fiecare dată, Ilie continua să se roage. El știa că Dumnezeu îl folosise să facă o lucrare măreață. De asemenea, știa că el însuși nu avea nicio putere. Dar continuând să se roage, el s-a simțit tot mai neimportant. Când l-a trimis pe slujitor a șaptea oară, Ilie a văzut că el nu era nimic și că Dumnezeu era totul. Ce s-a întâmplat de această dată? 1 Împărați 18:44.

Ilie știa că Dumnezeu răspundea rugăciunilor lui. Ce furtună era pe punctul de a lovi! Ploua atât de tare, încât Ahab nu putea vedea în față din cauza întunericului și era cam la treizeci și doi de kilometri de casa lui, în Izreel. Ce a făcut Ilie pentru Ahab? Ce exemplu uimitor a dat Ilie cu privire la respectul față de conducători, chiar dacă aceștia sunt vrăjmașii noștri și ne urăsc! 1 Împărați 18:45,46.

Gândeşte-te:

Norul pe care l-a zărit slujitorul pe cer era mare sau mic? Cum a fost credința lui Ilie, mare sau mică? Pe măsură ce învățăm să ne încredem în Dumnezeu, credința noastră va crește și ea?

Trăsura lui Ahab a trecut în grabă pe porțile Izreelului către palatul său, dar Ilie a hotărât să rămână afară, lângă zidul cetății. El s-a învelit în haina lui, s-a întins jos pe pământ și a adormit.

Ajuns la palat, Ahab i-a povestit Izabelei cele întâmplate în acea zi. Ascultând ce îi spunea, ea s-a înfuriat tot mai mult. În loc să recunoască cât de neajutorat și inutil era Baal, ea acum s-a mâniat și mai tare pe Ilie. Era hotărâtă să se asigure că el era ucis, chiar dacă era ultimul lucru pe care îl făcea. Chiar i-a transmis un mesaj în care i-a spus acest lucru. 1 Împărați 19:1,2.

Probabil că solul a trebuit să îl scuture puțin pe Ilie ca să se trezească. Preț de câteva secunde, el a fost foarte confuz. Unde se afla? Ce se întâmpla? Dintr-odată, mesajul solului l-a alarmat. Urma să fie ucis. A sărit în picioare, și-a trezit slujitorul și a început să fugă pentru a-și scăpa viața. 1 Împărați 19:3,4.

După modul în care Dumnezeu îi demonstrase de atâtea ori că îi poate purta de grijă și după tot ce se întâmplase în acea zi, nu ți se pare ciudat că Ilie a ales să fugă? Nu era Dumnezeu la fel de puternic în acea noapte cum a fost și în acea zi? Ba da.

Nu uita, Satana pierduse o bătălie importantă în acea zi. El îl ura pe Ilie mai mult decât Ahab și Izabela și dorea să îl distrugă la fel de mult ca ei. A profitat de oboseala lui Ilie și de cât de dezamăgit era acum. Era clar faptul că Ahab și Izabela încă nu se schimbaseră. Când Ilie a fugit, Satana probabil că și-a bătut joc de Dumnezeu și a râs. Dar încă îl iubea Dumnezeu pe Ilie? Fără îndoială că îl iubea.

Gândeşte-te:

Citește primele câteva cuvinte din Iacov 5:17 despre Ilie. Cu alte cuvinte, Ilie a fost la fel ca noi. A greșit și el. Dar L-a iubit pe Dumnezeu din toată inima și Dumnezeu l-a iubit pe el. Crezi că Dumnezeu avea să îl părăsească?

Viziune despre cer - Adaptare de Amy Sherrard după Little Ellen

Într-o dimineață după marea dezamăgire, Ellen și câțiva dintre prietenii ei se rugau și aveau părtășie unii cu alții. Dintr-odată, lui Ellen i s-a părut că se ridica tot mai mult în văzduh, cu mult peste lumea aceasta. Ea s-a întors să se uite la lume, sperând să vadă poporul advent. Dar nu l-a putut zări.

„Privește din nou și privește puțin mai sus”, s-a auzit un glas. Când Ellen s-a uitat, a văzut o cale lungă, dreaptă și îngustă deasupra lumii. Poporul advent era pe acea cale și Isus era în fața lor, conducându- i spre frumoasa cetate care era la finalul căii. Ellen a văzut o lumină puternică în spatele poporului. Aceasta le lumina calea, pentru ca poporul care pășea spre cetate să poată vedea drumul și să nu se împiedice și să cadă înapoi în lume. Care era semnificația luminii puternice din spatele lor?

Un înger i-a spus lui Ellen că lumina aceea puternică era predicarea. Aceasta îi ajuta pe oamenii din întreaga lume să se pregătească pentru venirea lui Isus.

Ziua în care poporul advent aștepta întoarcerea lui Isus era de fapt începutul Zilei Ispășirii în Sfânta Sfintelor din sanctuarul ceresc. Începând de la Abel, primul om care a murit, Isus hotărăște, sau judecă, cine va fi gata să meargă cu El când Se va întoarce. Biblia numește acel timp „ceasul judecății Lui.” Poporul advent credea că era ziua în care Isus urma să Se întoarcă pentru a curăți lumea și a o face nouă. Dar s-au înșelat.

Îngerul i-a spus lui Ellen: „Dacă adventiștii care sunt pe cale își vor ține privirea ațintită spre Isus, ei vor ajunge în siguranță în cetate.” Privind spre popor, Ellen i-a văzut pe unii oameni de pe cale că au obosit și au început să se plângă. „Cetatea este prea departe. Am crezut că deja vom fi acolo”, au spus unii. „Am obosit”, s-au plâns alții. Atunci Isus Își întindea brațul pentru a-i încuraja și a-i înveseli și o rază minunată de lumină strălucea asupra lor. Cei care au ales să fie credincioși au fost bucuroși când El a făcut acest gest.

Dar alții au hotărât că, de fapt, în urma lor nu era nicio lumină. Ei au hotărât că erau pe calea greșită și au încetat să mai privească la Isus și la frumoasa cetate. Când au făcut acest lucru, lumina nu a mai strălucit la picioarele lor. Ei au căzut de pe cale în lumea întunecată și rea de sub ei. Cât de trist! Ei nu au putut intra în cetate. În viziune, Ellen a mers alături de poporul credincios în frumoasa cetate. Ah, cât de minunată era!

Acea viziune a ajutat-o pe Ellen să înțeleagă de ce Isus a permis ca așteptătorii credincioși să fie dezamăgiți. Alegerile poporului după acea dezamăgire au arătat cum erau ei de fapt. Alegerile lor au arătat câți dintre ei aveau încredere că studierea Bibliei le va arăta multe lucruri pe care înainte nu le știau. La fel ca ucenicii cu mult timp în urmă, credința acelor adventiști era acum mai puternică decât înainte de teribila dezamăgire.

Când le-a spus și altora despre viziune, Ellen a știut că Isus o folosea să fie un ajutor pentru El. (Va urma)