Un fiu neascultător

În cele din urmă, Absalom a pus la cale un plan de a-l pedepsi pe fratele lui vitreg, Amnon, pentru ce îi făcuse surorii lui. El a dat o petrecere mare, la care au venit toți fiii lui David, inclusiv Amnon. Ce s-a întâmplat? Cum s-a încheiat petrecerea? 2 Samuel 13:28,29.

Dar, înainte ca fiii lui David să se întoarcă acasă, cineva a venit în grabă de i-a adus vestea lui David. 2 Samuel 13:30,31.

Apoi altcineva i-a povestit ce s-a întâmplat, dar era altă variantă. Care relatare era adevărată? 2 Samuel 13:33. David își iubea toți copiii. Dar oare Amnon, întâiul lui născut, chiar fusese omorât? Cum putea să facă Absalom o faptă atât de crudă?

Cineva păzea drumul: „Iată-i că vin!” a strigat el. „Este adevărat. Fiii tăi vin!” 2 Samuel 13:34–36. Era adevărat. Fiii lui David erau în viață – cu excepția lui Amnon, primul născut al lui David. Și mai lipsea încă unul. Care? 2 Samuel 13:37.

Absalom știa că David va fi foarte supărat. El mai știa ce va simți David la auzirea veștii că Amnon fusese omorât chiar de fratele lui vitreg. Așa că a hotărât că era mai bine să stea departe de tatăl lui pentru o vreme.

Absalom înfăptuise o crimă teribilă. David l-a pedepsit prin faptul că nu i-a permis să se întoarcă acasă. Cât a durat exilul lui? 2 Samuel 13:38.

Gândeşte-te:

Lui David i-ar fi fost greu să îl pedepsească pe Amnon la timp din cauză că se simțea vinovat de păcatul îngrozitor pe care îl făcuse. Acum Amnon era mort din cauza faptelor lui. Dar și fapta lui Absalom era foarte greșită. Atât de multe lucruri nefericite s-au întâmplat din cauza păcatului lui David. Consecințele pot fi teribile, nu-i așa? Când alegi să asculți de Satana, rezultatul va fi întotdeauna nefericire.

Pedeapsa lui Absalom pentru că îl omorâse pe Amnon a durat mai mult decât se aștepta. Cât timp a trebuit să stea departe de casă? 2 Samuel 13:38. Dar David nu a încetat niciodată să îl iubească pe Absalom. Ce simțea el? 2 Samuel 13:39.

În cele din urmă, Ioab, comandantul armatei lui David, a hotărât că era timpul ca Absalom să se întoarcă acasă. El i-a cerut unei femei înțelepte din altă cetate să facă ceva asemănător cu ce făcuse prorocul Natan când îi relatase întâmplarea despre bogatul care luase oaia săracului. Chiar i-a inventat o poveste pe care să i-o spună lui David. Era despre doi frați care se certaseră. 2 Samuel 14:2,3.

După ce femeia i-a spus toată povestea lui David, el a întrebat-o dacă Ioab avea ceva de-a face cu vizita ei și cu povestea pe care i-o spunea. Femeia i-a spus că Ioab îi dictase tot ce trebuia să îi transmită. Așa că David a vorbit cu Ioab. Ce i-a spus David să facă? 2 Samuel 14:21.

Probabil că Absalom a fost bucuros că în sfârșit se putea întoarce acasă. Dar totodată probabil că a fost dezamăgit. De ce? 2 Samuel 14:23,24.

Acum, după ce că nu l-a pedepsit pe Amnon așa cum ar fi trebuit, oamenii aveau impresia că David îl pedepsea prea aspru pe Absalom. Oamenii nu puteau înțelege. Ei se întrebau de ce fusese atât de aspru cu Absalom. După puțină vreme, a început să le pară rău pentru el și nu a trecut mult până l-au privit ca pe un erou, în loc să vadă că el greșise.

Gândeşte-te:

Îi mergea bine lui David? Îl mai iubea Dumnezeu? Desigur. Chiar foarte mult. A fost David înțelept pentru că i-a permis lui Absalom să se întoarcă, dar nu să îl poată vedea pe tatăl lui?

Absalom știa că oamenii îl plăceau. De asemenea, știa că le părea rău pentru el din cauză că David nici măcar nu îi vorbea, deși se întorsese acasă și acum locuia chiar în Ierusalim. 2 Samuel 14:28. Absalom a hotărât să apeleze la ajutorul lui Ioab. A acceptat Ioab să coopereze? 2 Samuel 14:29.

Absalom era foarte nefericit. El a hotărât să facă ceva care cu siguranță îi va atrage atenția lui Ioab. A funcționat planul lui? 2 Samuel 14:30–33. În cele din urmă, David și Absalom s-au împrietenit din nou. Oare chiar așa să fi fost? Probabil că David chiar credea acest lucru, pentru că îl iubea pe Absalom. Dar deja lui Absalom începea să îi placă să fie iubit de oameni. De asemenea, el a început să își dea mare importanță. 2 Samuel 15:1-5.

Absalom îi era loial tatălui său David? Nu. Puțin câte puțin, mulți oameni au început să creadă că Absalom ar fi un împărat mai bun decât David. 2 Samuel 15:6. Ei credeau că oricum Absalom avea să fie următorul împărat după David, dar mulți erau pregătiți să îl facă împărat chiar atunci. El le câștiga loialitatea.

În tot acest timp, David credea că felul în care se comporta Absalom era pentru a le arăta tuturor cât de bucuros era că el și David erau din nou prieteni. Nici prin cap nu îi trecea ce se întâmpla cu adevărat.

Gândeşte-te:

Absalom avea două fețe. Când era cu tatăl lui, se comporta într-un fel, și când era cu oamenii, se comporta altfel. Era sincer? Sunt și copiii ispitiți vreodată să se comporte așa? Știu părinții întotdeauna ce fac copiii lor? Dar Dumnezeu știe? Știa El ce făcea Absalom?

Absalom își pusese la punct toate planurile de a deveni împărat în locul tatălui său. David încă nu își dădea seama ce se întâmpla.

Într-o zi, Absalom i-a spus lui David că trebuia să meargă până la Hebron, cam la treizeci de kilometri depărtare, locul unde fusese uns David ca împărat. El i-a spus că, în timp ce era în exil, Îi făgăduise Domnului că, dacă El îl va ajuta să fie din nou împreună cu David, va merge la Hebron și va face ceva special pentru El. David era recunoscător să vadă că Absalom dorea să își exprime mulțumirea la adresa lui Dumnezeu, așa că bucuros i-a dat voie să plece. Dar care era adevăratul motiv al plecării lui Absalom? 2 Samuel 15:9,10.

Într-un final, David și-a dat seama ce se întâmpla și știa că va urma un război. Privind din palatul său peste frumoasa cetate, el nu suporta ideea ca în interiorul Ierusalimului să se dea o luptă și oameni să fie omorâți acolo. Acest lucru nu trebuia să se întâmple. 2 Samuel 15:13,14.

Încă mai erau mulți oameni care îl iubeau pe David, care îi erau loiali și care erau gata să facă orice pentru a-l ajuta. Numaidecât el și soldații lui au ieșit din cetate. Ce îngrozitor să trebuiască să fugă chiar de fiul lui, pe care îl iubise și în care se încrezuse!

Când a văzut că preotul Țadoc adusese chivotul legământului din cetate, David i-a spus să îl ducă înapoi; dar i-a spus lui Țadoc să îi trimită de veste când armata lui Absalom ajungea în Ierusalim. 2 Samuel 15:28,29. Întorcându-se grăbiți în cetate, s-au întâlnit cu Țiba, slujitorul lui Saul, care administra proprietatea fiului lui Ionatan. Probabil că David a fost mulțumit și în același timp trist. 2 Samuel 16:1-3.

Continuându-și drumul, David s-a întâlnit cu Șimei, o rudă de-a lui Saul. El a început să îi spună lucruri urâte lui David și chiar să arunce cu noroi și pietre în el. Unul din soldații lui David a vrut să îl omoare, dar David i-a spus să îl lase în pace. La urma urmei, ce îi făcea Absalom, propriul lui fiu, era mult mai rău decât ce făcea Șimei. 2 Samuel 16:11–13.

Gândeşte-te:

Crezi că David a simțit că el era cu adevărat vinovat pentru lucrurile care se întâmplau? Ne mai iubește Dumnezeu atunci când ceea ce alegem ne duce spre necaz? Da.

Când Absalom a ajuns cu armata lui în Ierusalim, a descoperit că oamenii cu care plănuise să meargă la luptă dispăruseră. Acum se întreba cum să acționeze în continuare. El a ascultat sfatul din partea a două persoane. Ambii păreau că doreau să îl ajute, dar, de fapt, unul dintre ei dorea să îl ajute pe David. Ce sfat să aleagă Absalom? La final, el a dat ascultare sfatului lui Hușai, cel care era de partea lui David.

De îndată Hușai s-a dus și a dat de știre preotului Țadoc de cele întâmplate. Țadoc avea pregătiți în taină doi băieți care așteptau în afara cetății să se ducă cu vești la David. Dar cineva i-a zărit și băieții și-au dat seama. 2 Samuel 17:18,19.

De îndată ce au fost în siguranță, ei au alergat cât de repede au putut pentru a-i spune lui David că el și oamenii lui trebuiau să treacă Iordanul chiar în acea noapte. Deja fusese o zi lungă și grea. David și oamenii lui erau foarte obosiți, dar au continuat drumul. În cele din urmă, au ajuns la o cetate care era puternică și sigură. Oamenii de acolo au fost foarte amabili și i-au făcut să se simtă confortabil.

În Ierusalim, Absalom era foarte nerăbdător. El și armata lui numeroasă îl urmăriseră pe David, dar soldații lui nu erau la fel de bine antrenați și nu știau să lupte la fel de bine ca soldații lui David.

Probabil că toată situația era ca un vis urât pentru David. Propriul lui fiu mergea la luptă împotriva lui și dorea, dacă se putea, chiar să îl omoare, pentru a deveni împărat. Inima lui David era îndurerată.

Gândeşte-te:

Citește Psalmul 3, unul dintre cântecele scrise de David. Când a fost scrisă această cântare? Mai alegea David să se încreadă în Dumnezeu? Dorește Dumnezeu vreodată să încetăm să ne mai încredem, indiferent ce s-ar întâmpla? Dumnezeu nu încetează să ne iubească, chiar și atunci când facem greșeli mari.

Deși nu-i plăcea ce se întâmpla, David știa că trebuie să își organizeze armata cât de repede. 2 Samuel 18:1,2. Ce au spus soldații lui când David le-a zis că va merge cu ei? 2 Samuel 18:3,4. David avea o dorință mare și le-a spus-o conducătorilor armatei când au trecut pe lângă el la poarta cetății. Care era dorința lui? 2 Samuel 18:5.

Curând, soldații lui David au demonstrat că ei erau luptători mult mai buni decât soldații lui Absalom. 2 Samuel 18:7. Ce s-a întâmplat cu măgarul lui Absalom când acesta încerca să fugă pentru a-și scăpa viața? 2 Samuel 18:9,15,16.

Cineva a fugit să îi spună lui David că lupta se încheiase. Dar David a avut o întrebare importantă. În clipa în care a auzit ce a spus solul, el a știut răspunsul. 2 Samuel 18:32,33 și 2 Samuel 19:1-4.

Îl poți auzi și tu pe David? Cu toții erau triști. Toți, în afară de Ioab. El credea că David ar trebui să fie recunoscător, nu trist. La urma urmei, soldații își riscaseră viața pentru el. Acum simțeau că David era trist din vina lor.2 Samuel 19:5–7.

Într-un final, David și-a dat seama că Ioab avea dreptate. El era foarte recunoscător că soldații lui luptaseră cu vitejie și cu credincioșie de partea lui. Ce a făcut el, deși inima lui era împovărată?2 Samuel 19:8.

A trebuit să treacă ceva vreme, dar, în cele din urmă, toți au hotărât că David era adevăratul lor împărat și au ales să îi fie credincioși din nou.

Gândeşte-te:

Ar fi putut Absalom să îi fie de mare ajutor și o mângâiere tatălui său? Dar cine a fost rănit în schimb? Pe care din Cele Zece Porunci le-a încălcat?

Ellen își predă inima lui Isus - Adaptare de Amy Sherrard după Little Ellen

Ellen nu s-a gândit la faptul că fața ei arăta diferit de felul în care arăta înainte de a fi rănită. Dar acum, privindu-și fața în oglindă, era șocată. Era posibil ca fața pe care o vedea în oglindă să fie chiar fața ei? Era slăbită și palidă. Nasul era foarte diferit de cel pe care se obișnuise să îl vadă în oglindă. De fapt, nimic nu mai arăta la fel la fața ei.

Inima lui Ellen a fost cuprinsă de tristețe. Cum ar mai putea oamenii să o privească? Și, mai mult, numai gândul că va trăi cu această față pentru tot restul vieții ei o îngrozea! Totul părea mai mult decât putea suporta. Când tatăl ei s-a întors din lunga călătorie de afaceri și și-a strâns în brațe copiii, a căutat-o cu privirea pe Ellen. „Unde este Ellen?” a întrebat el. Apoi a zărit-o. Oare această fetiță slăbuță, cu fața schimbată, să fie chiar Ellen? Îi părea tare rău pentru ea!

Curând, Ellen a descoperit că înfățișarea fizică contează foarte mult în modul în care te tratează oamenii. Multora dintre prietenii ei le părea rău pentru ea și erau foarte amabili și săreau să o ajute. Dar altora nu le plăcea de ea la fel de mult ca înainte. „Acum nu mai este frumoasă”, spuneau ei. Nu e de mirare că Ellen adesea se simțea singură. Deși încerca să fie veselă, în inima ei simțea o adâncă durere.

Un lucru pe care Ellen îl aștepta cu nerăbdare era întoarcerea la școală. Chiar aștepta cu dor momentul. Dar ce dezamăgire a avut când a venit ziua începerii anului școlar! Cititul o făcea să amețească și să se simtă bolnavă. Mâna ei tremura atât de tare când încerca să scrie, încât nu putea să scrie literele. Profesorii ei erau dezamăgiți și ei, dar trebuiau să îi spună că ea era prea slăbită pentru a se întoarce la școală. Deși Ellen a încercat din nou și din nou, ea niciodată nu a reușit să obțină educația pe care și-o dorea atât de mult.

Într-o zi, pe când Ellen avea cam 12 ani, în Portland, unde ea locuia, a venit un predicator pe nume William Miller. Ellen a mers împreună cu câțiva prieteni să îl audă predicând. El a vorbit despre dragostea lui Isus și a spus că Isus Se întorcea curând. „Sunt bucuroasă că Isus știe totul despre mine”, a spus Ellen. „Sunt bucuroasă că El mă iubește, deși nu sunt frumoasă și în ciuda faptului că nu pot merge la școală.”

Domnul Miller a spus că multe dintre semnele despre care Biblia a profetizat că se vor împlini înainte de venirea lui Isus se împliniseră deja. Tocmai de aceea el credea că Isus avea să se întoarcă foarte repede. După un studiu atent, el a ajuns la concluzia că Isus urma să vină în octombrie 1844. În multe locuri din America, dar și în alte părți ale lumii, predicatorii le spuneau oamenilor să se pregătească. Cât de emoționant și de palpitant!

Ziua în care a primit botezul a fost o zi de bucurie pentru Ellen, care a devenit membră a bisericii lor. Inima ei era plină de fericire, de aceea dorea să le spună și celorlalți despre dragostea Lui. Ea și surorile ei își doreau să poată oferi cărți și reviste, dar acestea costau bani și ele nu aveau bani. Acum se gândeau ce puteau face pentru a ajuta. (Va urma)