De la înțelepciune la prostie

Părea că toți știau de înțelepciunea lui Solomon. 1 Împărați 4:34. Într-o ocazie, când două femei au mers la el cu o problemă mare, el și-a demonstrat înțelepciunea într-un mod ciudat.

Cele două femei trăiau în aceeași casă. Amândouă aveau bebeluși și aceștia dormeau în același pat cu mama lor. Dar, într-o noapte, când una dintre femei s-a întors pe o parte în somn, nu și-a dat seama că se rostogolise peste copil și îl sufocase.

Desigur, probabil că mama copilului s-a simțit îngrozitor. Dar apoi i-a venit un gând teribil de rău. Dacă se trezea pe nesimțite și dacă schimba ușor copilașii, atunci copilul celeilalte femei ar fi fost mort și al ei ar fi fost în viață. Exact așa a și făcut.

Când s-a trezit, cealaltă femeie a fost șocată. La început, probabil că a plâns. Dar, după ce a privit cu atenție, ea a fost sigură că bebelușul mort nu era al ei. Adevărata mamă a copilașului mort se plimba cu copilul rămas în viață, pretinzând că este al ei; poate chiar a spus că îi pare rău pentru cealaltă femeie, al cărei copil murise.

Imediat după aceea au început să se certe și probabil că au țipat una la cealaltă. Nu era nicio modalitate prin care cineva să își dea seama care din ele spunea adevărul. Într-un final, femeile au mers la împăratul Solomon. El a ascultat și le-a urmărit cu atenție pe amândouă femeile în timp ce vorbeau. Fiecare dintre ele susținea că bebelușul este al ei. 1 Împărați 3:17-22.

După ce s-au certat o vreme, ce a spus Solomon? 1 Împărați 3:23–25. Chiar avea de gând să facă asta? Pretinsa mamă a spus: „Desigur, fă ce spui.” Dar ce a spus mama adevărată? 1 Împărați 3:26. Ce a hotărât Solomon și ce părere au avut oamenii? 1 Împărați 3:27,28.

Gândeşte-te:

Știai că atunci când alegi să asculți de Cele Zece Porunci și refuzi să dai ascultare lui Satana, acest lucru te poate ajuta să fii înțelept? Citește Iov 28:28 și Psalmii 119:99,100.

Într-o ocazie, împărăteasa dintr-o țară care se numea Seba a hotărât să îl viziteze pe Solomon. Ea voia să afle dacă toate lucrurile minunate pe care le auzise despre el erau adevărate. Chiar era Solomon un om atât de bogat și înțelept? Oare chiar avea un templu minunat? Era el în stare să îi ofere răspunsuri la toate întrebările pe care dorea să i le adreseze? 2 Cronici 9:1. 

Probabil că toți au fost foarte impresionați când împărăteasa a sosit în vizită. Multe cămile purtau în spate daruri de aur, bijuterii și mirodenii scumpe. 

Solomon și-a luat timp să îi arate tot ce voia ea să vadă și i-a explicat tot ce voia să știe. Când i-a pus întrebări grele, el a răspuns la fiecare din ele, indiferent despre ce erau. 2 Cronici 9:2. 

Dar, mai mult decât orice, i-a vorbit despre Dumnezeu. În loc să se laude, el i-a spus că înțelepciunea și tot ce avea erau de la Dumnezeu. Împărăteasa și-a dat seama că Solomon era un om smerit și că era adevărat ce spunea. 

Când a sosit timpul să plece, Solomon i-a oferit împărătesei tot ce dorea să ducă înapoi în dar în țara ei. Nu știm ce a cerut, dar știm că ea I-a adus laudă lui Dumnezeu pentru tot ce făcuse El pentru poporul Lui.2 Cronici 9:8. 

Poți fi sigur că, după ce s-a întors în țara ei, nu a uitat de prietenul ei Solomon și de Dumnezeul minunat care îi fusese prezentat. Solomon a fost un bun misionar. Vizita ei a fost mult mai frumoasă decât se aștepta ea. 2 Cronici 9:5,6.

Gândeşte-te:

Când oamenii ajung să aibă bogății și să dețină funcții importante, ce este mai ușor, să fie mândri sau să fie smeriți? Cum a fost Solomon în timpul vizitei împărătesei din Seba? Tu cum vrei să fii când vei crește mare?

Crezi că este periculos să fii bogat și important? Dar dacă ai fi și foarte înțelept? Solomon era bogat, important și, de asemenea, înțelept. Iar Satana știa că astfel îi va fi mai ușor să îl ispitească.

Multă vreme, Solomon a fost smerit. El nu a uitat că motivul pentru care era un împărat atât de bun era că Dumnezeu îl binecuvânta și îl ajuta în fiecare zi. Dar, puțin câte puțin, Satana l-a ispitit să depindă mai multe de el însuși decât de Dumnezeu. Și, puțin câte puțin, el a început să nu mai asculte de Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu. Probabil că a uitat faptul că Satana era mai înțelept decât el.

După construirea templului, lucrare care a durat șapte ani, Solomon și-a construit un palat. Lucrările au durat 13 ani, iar palatul era foarte frumos. Acum avea tot ce își dorea. Oare asta îl putea face să devină puțin mândru? 1 Împărați 6:38; 1 Împărați 7:1.

Dumnezeu a spus că poporul Său nu trebuia să aibă mulți cai și multe care. El știa că ei vor fi ispitiți să depindă de puterea lor mai mult decât de Dumnezeu. Dar ce a făcut Solomon? 1 Împărați 10:26,28.

Pentru că toți împărații din celelalte națiuni aveau multe neveste, Solomon a început să copieze acest obicei. Multe din nevestele lui erau fiicele împăraților păgâni și ale altor oameni importanți ai țării. Solomon a crezut că putea să le câștige inima să se închine adevăratului Dumnezeu și, de asemenea, să influențeze națiunile lor să calce pe urmele Israelului și ale adevăratului Dumnezeu. El s-a încrezut în înțelepciunea lui în loc să se încreadă în Dumnezeu.

Nu a trecut mult timp până când, pentru a fi pe placul nevestelor lui, el a început să construiască temple păgâne, unde ele să se poată închina idolilor lor. El chiar a construit temple și statui cu zei păgâni urâți pe un deal visà- vis de frumosul templu al lui Dumnezeu. Erau într-un loc unde uteau fi văzute de toți. Cât de trist!
1 Împărați 11:4-8.

Gândeşte-te:

Dacă nu alegem să ne încredem și să ascultăm de Dumnezeu tot timpul, putem fi în siguranță în fața lui Satana? Nu. Satana este mai deștept și mai puternic decât oricare dintre noi.

Biblia ne spune că există două feluri de înțelepciune: una care vine de la Dumnezeu și una care vine de la Satana. Ce înțelepciune a ales Solomon multă vreme după ce a devenit împărat peste Israel? Dar, puțin câte puțin, el a început să depindă de propria lui înțelepciune. Nu a trecut mult până înțelepciunea lui a început să vină din altă sursă. De unde?

Solomon s-a schimbat, nu mai era o persoană înțeleaptă, amabilă și smerită. Acum nu mai era nici fericit, deși avea tot ce își putea dori. A devenit mândru, egoist și chiar nemilos.

Dumnezeul îl iubea pe Solomon, chiar unul dintre numele lui, Iedidia, înseamnă „iubit de Dumnezeu”. Dumnezeu a încercat de multe ori să îl ajute să vadă că alegerile lui nu erau bune. În cele din urmă, Dumnezeu i-a trimis un proroc cu o avertizare finală. Dintr-odată, Solomon s-a trezit. Privind în urma lui, era îngrozit și își amintea de multele lui alegeri greșite și îi părea cu adevărat rău. La fel ca David, el nu a căutat scuze.

Solomon a scris și o carte de avertizare pentru ceilalți, ca ei să nu facă alegeri greșite la fel ca el. El a vorbit despre căutarea fericirii în tot felul de lucruri. Nicio cale nu a funcționat. Parcă încerca să prindă vântul cu mâna. Eclesiastul 2:11.

Citește ce a spus el la finalul cărții pe care a scris-o. Eclesiastul 12:1,13,14.

Gândeşte-te:

Ai vrea să ai înțelepciunea de la Dumnezeu? Iacov 3:17 ne spune cum este înțelepciunea lui Dumnezeu. Iacov 3:14–16 ne prezintă înțelepciunea lui Satana. Ești bucuros că Solomon s-a trezit din starea lui înainte să moară? Ce lecții putem învăța din istoria lui Solomon?

Solomon a domnit patruzeci de ani. O parte a domniei lui, Dumnezeu i-a dat adevărata înțelepciune și l-a binecuvântat în mod minunat. Dar apoi el a început să asculte de înțelepciunea lui Satana.

Deși Solomon s-a întors la înțelepciunea lui Dumnezeu înainte de a muri, au existat consecințe mai puțin plăcute din cauza anilor de necredincioșie. Poporul era nefericit din cauză că îi pusese să lucreze din greu. Nu le plăceau taxele mari pe care trebuiau să le plătească pentru ca el să își poată întreține multele soții și stilul de viață luxos.

Acum, fiul lui urma să urce pe tron, și oamenii voiau să știe dacă și el era ca tatăl lui, Solomon. Ei doreau ca el să corecteze ceea ce se făcea greșit. Cum îl chema pe fiul lui Solomon care urma la împărăție? 1 Împărați 11:43.

Un bărbat pe nume Ieroboam a venit cu oameni pentru a vorbi cu Roboam. Ieroboam era unul dintre conducătorii importanți ai lui Solomon. Într-o zi, pe când ieșea din Ierusalim, unul din prorocii lui Dumnezeu s-a întâlnit cu el pe drum. Prorocul purta o haină nouă, dar a dezbrăcat-o și a rupt-o în douăsprezece bucăți. Ce i-a spus el lui Ieroboam să facă? 1 Împărați 11:29–32.

Când Solomon a aflat despre această întâmplare, el nu a mai avut încredere în Ieroboam. 1 Împărați 11:40. Dar, după moartea lui Solomon, Ieroboam s-a întors din Egipt și, când poporul s-a adunat pentru a-l numi împărat pe fiul lui Solomon, el era printre ei.

După ce poporul i-a spus schimbările pe care ei le doreau, Roboam le-a cerut timp de gândire și le-a spus că le va vorbi din nou peste trei zile. 1 Împărați 12:5.

Gândeşte-te:

Cine știe mai bine cum să ne ajute să alegem, cineva mai înțelept decât noi sau cineva mai puțin înțelept? Copiii ascultă de obicei de alți copii în loc să asculte de părinții lor? A ales Roboam să asculte de oamenii potriviți, care să îl ajute să hotărască ce răspuns să dea poporului?

Roboam i-a întrebat pe bărbații mai în vârstă și mai înțelepți cum să răspundă poporului care i-a cerut să nu fie la fel de aspru cu ei cum a fost tatăl lui, Solomon. Ei i-au spus că dacă va face ce i-a cerut poporul și va fi bun cu ei, acesta îl va iubi și îi va sluji. Dar prietenii lui tineri aveau o altă idee. Ei credeau că ar trebui să îi arate poporului cine era șeful și că ar trebui să fie mai dur cu ei chiar decât Solomon. Sfatul cui l-a ascultat? 1 Împărați 12:8.

Alegerea lui Roboam a înfuriat poporul. Zece din seminții au spus că nu îl vor accepta ca împărat al lor și că doreau să se întoarcă la casele lor. Doar semințiile lui Iuda și Beniamin i-au rămas credincioase. Celelalte zece seminții l-au numit împărat pe Ieroboam, exact cum spusese prorocul când i-a dat lui Ieroboam zece bucăți din haina lui nouă. 1 Împărați 11:30,31.

Din acel moment, timp de mai bine de 200 de ani, au existat două împărății separate. Uneori erau prieteni unii cu alții, dar alteori luptau unii împotriva altora. Acum, Israelul nu mai putea fi națiunea puternică de care avea nevoie Dumnezeu pentru a le vorbi altor națiuni despre El.

Deși, de-a lungul anilor, au fost împărați buni și răi, întotdeauna au existat oameni credincioși care au ales să Îl iubească, să se încreadă și să se supună lui Dumnezeu, indiferent ce făceau ceilalți. De obicei, cei mai mulți credincioși erau din Iuda, dar mai erau și din celelalte zece seminții. Dumnezeu îi cunoștea pe toți și El nu a renunțat niciodată la ei.

Gândeşte-te:

Știe Dumnezeu și astăzi cine alege să Îi fie credincios și cine nu? Tu cum alegi să fii?

Așteptând venirea lui Isus - Adaptare de Amy Sherrard după Little Ellen

Ellen era atât de entuziasmată și de fericită! În timp ce le predica oamenilor că Isus vine în curând, William Miller le-a arătat o imagine cu chipul pe care Nebucadnețar l-a văzut în visul lui. Biblia ne vorbește despre acest vis și despre semnificația lui în Daniel capitolul 2. Tot chipul, în afară de picioare, făcea referire la împărății care deja veniseră la putere și acum nu mai erau.

„Acum suntem în timpul picioarelor de fier și lut”, explica fratele Miller, „și, la finalul acestui vis, s-a întâmplat ceva special. Acea piatră mare care a lovit picioarele acestui chip ne vorbește despre venirea lui Isus. Cu siguranță că este aproape.” Nu e de mirare că oamenii care Îl iubeau pe Isus cu adevărat erau fericiți.

O altă parte a profețiilor spunea că sanctuarul va fi „curățit”. Sanctuarul pe care l-a construit Moise dispăruse deja de mii de ani și la fel și frumosul templu. Deoarece oamenii credeau că sanctuarul din profeție reprezenta lumea noastră, ei erau siguri că profeția spunea că lumea noastră avea să fie curățită prin foc la venirea lui Isus.

Cei care credeau că Isus venea curând se numeau adventiști. De ce? Pentru că „advent” înseamnă venire. Isus a venit pentru prima dată când S-a născut ca prunc cu mai bine de 2 000 de ani în urmă. Al doilea advent va fi când El vine din nou să îi ia pe urmașii Săi credincioși la cer. Așa că cei care credeau că Isus va veni curând au primit numele de adventiști.

În diferite biserici, mulți predicatori vorbeau despre venirea lui Isus și mii de oameni au ales să creadă. Dar mulți predicatori și mulți membri au ales să nu creadă. Ei, împreună cu oamenii care nu făceau parte din nicio biserică, au râs de cei care Îl așteptau pe Isus să vină curând. Ellen și familia ei au fost triști când pastorul lor le-a spus că nu mai puteau face parte din biserica lor. Au fost dați afară pentru că au ales să fie adventiști. Dar ei știau că nu trebuiau să renunțe la convingerile lor.

Studiind cu atenție ce scria în profeții, predicatorii adventiști au început să creadă că și ziua venirii lui Isus era prezentată foarte clar. Ei au concluzionat că Isus Se va întoarce pe 22 octombrie 1844. Peste 50 000 de oameni din locuri diferite așteptau cu nerăbdare ca El să vină în acea zi. Ellen și familia ei erau printre ei.

Familia Harmon s-a trezit devreme în acea dimineață de marți. Probabil că Ellen s-a uitat în oglindă în timp ce își pieptăna părul și și-a zis în sinea ei: „În curând voi avea o altă înfățișare. Nu voi mai fi bolnavă și obosită. În sfârșit, voi fi cu Isus!” Oamenii priveau spre cer pentru a-L zări pe Isus venind înconjurat de un nor de îngeri. În orice clipă va veni, credeau ei. Orele au trecut. Iată că a venit și amiaza și Isus nu venise. Dar ziua nu se încheiase încă. (Va urma)