”Mici” încercări

Dumnezeu îl chemase pe Ghedeon pentru a elibera poporul din mâna madianiților nelegiuiți și cruzi. Răspunsese cererii lui Ghedeon prin a uda lâna, dar a lăsa pământul din jur uscat. Dar Ghedeon mai ceruse un semn. Dorea ca lâna să fie uscată și pământul din jur să fie ud. Când s-a dus a doua zi să vadă lâna, cum era aceasta? Judecătorii 6:40.

Acum Ghedeon nu mai avea îndoieli. Ce a făcut? Judecătorii 7:1. Israeliții erau pe un deal, și madianiții în vale. În timp ce Ghedeon privea tabăra vrăjmașului, probabil că a fost ispitit să renunțe la luptă. Vrăjmașul avea mult mai mulți soldați decât el. Dar alesese să se încreadă în Dumnezeu, care îi oferise dovezi că avea să fie cu el. Apoi Dumnezeu i-a vorbit. Ce i-a spus lui Ghedeon? Judecătorii 7:2.

Lui Ghedeon nu îi venea să creadă. Prea mulți soldați? El își dorea să mai aibă câteva mii în plus. Cum putea spune Dumnezeu că sunt prea mulți? Apoi Dumnezeu i-a reamintit lui Ghedeon despre una dintre poruncile date lui Moise. Aceasta spunea care dintre soldați să lupte împotriva dușmanului și care să meargă acasă. Această lege trebuia repetată soldaților de câte ori se duceau la o bătălie. Dar Ghedeon nu făcuse acest lucru. Avea atât de puțini soldați în comparație cu dușmanul și nu dorea să piardă pe niciunul dintre ei. Dar acum Dumnezeu vorbise, și Ghedeon trebuia să asculte. Când a îndeplinit porunca, ce s-a întâmplat? Judecătorii 7:3.

Inima lui Ghedeon a tremurat când mai mult de o treime dintre soldați și-au ridicat lucrurile și s-au îndreptat spre casele lor. Cum puteau crede israeliții că vor câștiga această bătălie? Din nou, Ghedeon trebuia să aleagă. Se va încrede în Dumnezeu sau va renunța? Oare ce va alege?

Gândeşte-te:

Au copiii de făcut astfel de alegeri ca Ghedeon? Este dificil să ai curaj să spui adevărul? Sau să faci ceva ce știi că este corect, deși se pare că nimeni nu alege să facă ceea ce este bine?

Zece mii de soldați rămăseseră lângă Ghedeon. Par mulți, dar Ghedeon știa că nu sunt mulți. Dacă Dumnezeu nu făcea o minune, știa că nu au nicio șansă să câștige bătălia. Apoi Dumnezeu a vorbit din nou. Ce a spus de data aceasta? Judecătorii 7:4.

Ghedeon alesese să se încreadă și să asculte de Dumnezeu. Așa că a privit la apă și le-a spus soldaților să se ducă să bea. Dumnezeu îi spusese cum să decidă care soldați să rămână și care să plece acasă. Judecătorii 7:5.

Ghedeon a privit îngrijorat în timp ce soldații lui au băut din apă. Poate se întreba de ce trebuie să îi împartă în două grupe. Ar fi fost mai bine să plece toți acasă, pentru că se părea că aproape toți îngenunchează lângă apă și beau. Doar puțini au luat apă în căușul palmei pentru a bea, deoarece se grăbeau să meargă la luptă. Când ultimii soldați au terminat de băut, Ghedeon i-a numărat pe cei despre care Dumnezeu îi spusese să îi separe de ceilalți. Câți rămăseseră din cei zece mii de soldați? Ce a spus Dumnezeu despre aceștia? Judecătorii 7:6,7.

Acum se părea că întreaga armată își luase lucrurile și se îndrepta spre casă. Rămăseseră doar trei sute. Și când a mers pe vârful dealului și a privit armata vrăjmașului, ce a văzut Ghedeon? Judecătorii 7:12.

Gândeşte-te:

Dacă Ghedeon nu ar fi ales să se încreadă în Dumnezeu, ce crezi că ar fi dorit să facă? Ce dorește Dumnezeu ca noi să învățăm să facem, chiar și atunci când ne este frică?

Lui Ghedeon îi era greu să creadă că Dumnezeu alesese doar 300 de soldați pentru a câștiga bătălia de a doua zi împotriva madianiților. Părea imposibil. Crezi că Dumnezeu știa ce simte Ghedeon? Da, și îi părea rău pentru el. Ce i-a cerut lui Ghedeon să facă? Judecătorii 7:9-11.

Ghedeon și slujitorul lui s-au furișat în vale. Îngerii i-au condus către un cort de la marginea taberei vrăjmașului și au putut auzi discuția din cort. Nu doreau să le scape vreun cuvânt. Judecătorii 7:13,14. O turtă de orz care să distrugă o întreagă armată? Imediat Ghedeon a înțeles că nu trebuie să se teamă deloc. I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru bunătatea, puterea și măreția Lui. Apoi el și slujitorul s-au întors încet în tabără. Judecătorii 7:15.

Dumnezeu i-a spus lui Ghedeon ce are de făcut în continuare. Așa că a dat trezirea celor 300 de soldați curajoși. În timp ce le înmâna obiectele indicate de Dumnezeu, probabil că se întrebau la ce le vor folosi. Ce le dăduse? Judecătorii 7:16. Iată-i pe toți! Fiecare soldat avea o făclie ascunsă într-un urcior și o trâmbiță. Cine auzise vreodată de soldați care să meargă la bătălie înarmați cu aceste lucruri? Cum avea să facă Dumnezeu ceea ce făgăduise?

Gândeşte-te:

Ghedeon și soldații știau că Dumnezeu avea să aibă grijă de ei. Dacă te încrezi în faptul că Dumnezeu va avea grijă de tine, nici nu trebuie să te îngrijorezi, nu-i așa?

La miezul nopții, cei 300 de bărbați curajoși ai lui Ghedeon stăteau pe vârful dealului, pregătiți de bătălie. Soldații vrăjmașului dormeau profund în valea de dedesubt. Fiecare soldat avea într-o mână o făclie într-un urcior și în cealaltă mână, o trâmbiță.

Toți au ascultat cu atenție ceea ce le spunea Ghedeon că au de făcut. Știau că trebuie să facă exact ceea ce le spune. Judecătorii 7:17,18. Apoi soldații au coborât în liniște dealul. Totul era cufundat în liniște atunci când soldații israeliți au înconjurat tabăra vrăjmașului. Erau pregătiți. În clipa în care Ghedeon a sunat din trâmbiță, toți au sunat din trâmbițe. Au spart urcioarele de pământ. Apoi, cu torțele arzând, strigau în timp ce se îndreptau spre inamici: „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!” Judecătorii 7:19,20.

Când soldații adormiți s-au trezit, au intrat în panică. Li se părea că peste tot în jurul lor erau făclii arzând, trâmbițe și soldați ai lui Ghedeon. Soldații vrăjmașului au început să fugă în toate direcțiile. S-au lovit unul de celălalt și au început să se omoare unii pe alții; probabil credeau că cei de care se lovesc sunt israeliți. Cei rămași în viață se grăbeau către locurile de trecere a râului Iordan. Judecătorii 7:21,22.

Gândeşte-te:

A dovedit Dumnezeu încă o dată că nu este nimic imposibil la El? Este Dumnezeu la fel de puternic astăzi ca atunci? Ești bucuros de asta?

Vestea despre victoria armatei israelite a ajuns la soldații care se îndreptau spre casă. Aceștia s-au întors și curând mii de soldați israeliți fugăreau vrăjmașul. Ghedeon știa că madianiții vor încerca să treacă Iordanul. Aceștia fugeau către locurile în care apa era suficient de mică pentru a traversa. Ce a făcut Ghedeon? Judecătorii 7:24.

Bărbații din Efraim au ajuns la Iordan la timp pentru a-i prinde pe restul madianiților, care încercau să traverseze râul. Ce spune Biblia despre madianiți după ce au pierdut bătălia din acea zi? Judecătorii 8:28. Ai fost vreodată obosit și fericit în același timp? Așa se simțeau cei 300 de soldați ai lui Ghedeon. În plus, erau foarte flămânzi. Dar, mai presus de toate, erau mulțumiți.

Ai observat câți ani a avut pace țara lui Israel după anii de chin din partea madianiților? Judecătorii 8:28.

Gândeşte-te:

Dumnezeu făcuse din nou o minune pentru poporul Lui. Crezi că vor uita vreodată acest lucru? Gândește-te la toate binecuvântările pe care ți le oferă Dumnezeu în fiecare zi. Numește câteva. Îți amintești să Îi mulțumești pentru ele?

Ne place tuturor povestea lui Ghedeon și a celor 300 de soldați. Și ne place să auzim modul în care i-a folosit Dumnezeu să-i înfrângă pe madianiți. Acest popor nelegiuit a fost atât de slăbit, încât nu s-a mai ridicat niciodată împotriva lui Israel.

Acum haideți să ne gândim la felul în care Dumnezeu i-a ales pe acești 300 de soldați curajoși după ce primii au plecat acasă. Ți se pare ciudat modul în care i-a ales? Ce spunea despre fiecare soldat modul în care bea apă din râu? Care era diferența dintre cele două grupe de soldați? Lucrurile mici, ca felul în care vorbim și acționăm, spun ceva despre noi?

Un lucru mic a spus multe cu privire la soldații lui Ghedeon, nu-i așa? Lucrurile mici spun multe și despre noi. Luca 16:10. Spun cum vom fi atunci când vom crește. Isus dorește ca noi să fim fericiți și părinții noștri doresc același lucru. În fiecare zi, ei ne învață cum să facem acest lucru.

Gândeşte-te:

Ce lucruri bune învăț atunci când…
- Mă trezesc imediat ce sunt strigat dimineața?
- Nu împing, nu îmbrâncesc și nu încerc să fiu primul?
- Îmi îndeplinesc bucuros îndatoririle – fără plângeri, smiorcăieli sau îmbufnare?
- Aleg să nu spun o „mică” minciună? (Există oare minciuni „mici”?)
- Las cea mai mare bucată de desert pentru altcineva?
- Observ mici lucruri prin care pot fi de ajutor fără să mi se spună?
- Îmi strâng lucrurile și le pun la loc?
- Îmi amintesc să fiu politicos?
- Aleg să spun lucruri plăcute altora?

Te poți gândi la alte lucruri?

Cum a continuat Davy să fluiere – partea 1 - Adaptare de Amy Sherrard

Mama micuțului roșcat și pistruiat Davy Burns murise, și acesta rămăsese în grija bătrânului unchi Toby. Unchiul Toby repara pantofi în magazinul lui mic. Era sărac, dar era bun cu Davy și împărțea ceea ce avea cu el.

Înainte să moară, mama îi spusese de multe ori: „Davy, dacă vrei s-o ajuți pe mama, fluieră, fluieră mult”. Și, cu o zi înainte să moară, i-a spus: „Davy, dacă Îl rogi pe Isus să te ajute să fii bun și vesel și dacă fluieri des, vei avea zile frumoase – mai fericite decât ai visat vreodată”. Așa că Davy fluiera chiar și atunci când suferea.

În Sabat, unchiul Toby îi spunea: „Davy, grăbește- te la Școala de Sabat”. Și, deși hainele lui nu erau foarte frumoase și nici nu avea niciun mărunt de pus la colectă, era fericit că poate merge. Iubea Școala de Sabat. Într-un Sabat, în timp ce se întorcea după biserică spre magazinul bătrânului unchi Toby, Davy era îngândurat. Colegii lui aveau să aducă un dar special pentru cel de-al treisprezecelea Sabat și își dorea să aibă și el bani să ofere în acea zi.
Luni, Davy îi ceru permisiune unchiului Toby să încerce să câștige ceva bani după terminarea orelor. Unchiul Toby i-a spus:
– Poți, dacă vrei, Davy! Așa că, după școală, Davy a întrebat mai multe persoane dacă aveau nevoie de un băiat care să-i ajute; dar toți i-au răspuns că nu au nevoie de ajutor. Davy s-a decis să-i întrebe pe toți cu care se întâlnea dacă au nevoie de cineva să măture sau să spele vase sau să facă ceva ce putea el să facă. Următoarea persoană cu care s-a întâlnit era doamna Darrow, care locuia cu un slujitor într-o casă mare de cărămidă. Davy nu știa că aceasta ura bisericile și pastorii și, în special, băieții. Știa doar că trebuie să câștige bani pentru Sabatul al treisprezecelea.
– Vă rog, doamnă, îmi puteți oferi ceva de lucru? o întrebă Davy politicos când se întâlni cu doamna Darrow. Trebuie să câștig niște bani.
– Bani, bani, bani, răspunse doamna Darrow răspicat. Toți vor mai mulți bani în zilele astea. Presupun că ți-a spus cineva că sunt bogată. Eu nu dau bani, în special băieților care cerșesc.
– Dar eu nu cerșesc, răspunse Davy. Vreau să câștig niște bani.
– Și ce vei face cu banii? întrebă doamna Darrow.
– Vreau să îi dăruiesc, ezită Davy. Era speriat.
– Haide. Vorbește! Să dai bani cui? Ochii doamnei Darrow erau înspăimântători și Davy simți că vrea să fugă.
– Vreau să Îi dau Domnului, îi răspunse. Apoi Davy fugi.
– Cui? Nu am înțeles. Doamna Darrow îl strigă. Dar Davy plecase. (Va urma)