Ani de oscilare

Israeliții câștigau fiecare bătălie. Toată lumea știa lucrul acesta. Și toți știau că totul se datora faptului că Dumnezeul lor puternic îi ajuta. Mulți din vrăjmașii lor foloseau cai și care când mergeau la luptă. Ar fi fost ușor ca israeliții să îi ia ca pradă de război. Dar Dumnezeu le spusese să nu facă acest lucru. Știa că ei vor fi ispitiți să creadă că victoriile lor se datorează cailor și carelor. Dar se datorau ajutorului lui Dumnezeu. Acesta era motivul pentru care armata israelită câștiga bătăliile duse cu orașele păgâne din Canaan.

Deși mai erau dușmani puternici în Canaan despre care Dumnezeu spusese că trebuie nimiciți, toți știau că israeliții stăpâneau țara. Așa că bătăliile au încetat pentru o vreme. Acest timp a fost folosit pentru împărțirea țării între seminții. Și, după împărțirea pământului, Dumnezeu îi va ajuta pe israeliți să alunge vrăjmașii, dacă aveau să se încreadă în puterea Lui și să își facă partea lor.

Înainte ca Dumnezeu să spună fiecărei seminții unde va locui, Iosua și-a amintit de o făgăduință făcută în urmă cu mulți ani. Această făgăduință era pentru Caleb, iscoada credincioasă. Împreună cu Iosua, el adusese un raport bun din Canaan în urmă cu 45 de ani. Acum, el și Iosua erau cei mai în vârstă bărbați din Israel. Moise îi făgăduise lui Caleb că va avea partea lui în Canaan și acum era timpul ca această promisiune să fie împlinită.

Știți ce a cerut Caleb? A cerut unul dintre locurile despre care iscoadele crezuseră că nimeni nu îl va putea cuceri. Acolo locuiau uriașii și cetatea era foarte puternică. Dar, prin cucerirea acestei cetăți, Caleb putea să dovedească tinerilor soldați israeliți cât de ușor vor fi de alungat vrăjmașii rămași în țară. Trebuiau doar să își amintească să se încreadă în Dumnezeul lor puternic. Citește Iosua 14:10-14.

Gândeşte-te:

Este Dumnezeu la fel de puternic și astăzi? Dacă cunoști bătrâni care au fost credincioși lui Dumnezeu, de ce nu îi rogi să îți povestească despre modul în care Dumnezeu i-a ajutat?

Unde a fost cortul întâlnirii în tot acest timp? Unde locuiau leviții? Moise spusese că vor fi cetăți de scăpare. Pentru ce erau acestea? Cortul întâlnirii fusese la Ghilgal, unde israeliții se opriseră după traversarea Iordanului. Dar acum fusese mutat la Silo, în mijlocul Canaanului. Acolo nu erau vrăjmași, deci era un loc sigur pentru ca oamenii să I se închine lui Dumnezeu. Leviții locuiau printre celelalte seminții și slujeau la cort. Câte cetăți aveau ei? Iosua 21:41.

Șase dintre cetățile leviților erau numite cetăți de scăpare. Numeri 35:6. Erau câte trei cetăți de fiecare parte a Iordanului. Cetățile erau așezate astfel încât un om putea ajunge la ele într-o zi din orice parte ar fi locuit. La ce erau folosite? Iosua 20:9.

Poporul știa despre aceste cetăți. Ei știau că exista un loc în care omul nevinovat putea fugi și putea fi în siguranță.

Gândeşte-te:

Cetățile de scăpare trebuiau să le reamintească oamenilor că Dumnezeu este scăparea noastră de vrăjmașul Satana. Ne putem refugia la El oricând și să fim în siguranță de Satana și de a doua moarte, pe care Satana o vrea pentru fiecare dintre noi. Citește Psalmii 9:9 și Psalmii 121:7,8.

Iosua avea mai mult de 100 de ani. Încă era îngrijorat cu privire la copiii lui Israel. Știa că mulți dintre ei nu ascultau de Dumnezeu așa cum ar fi trebuit. Dumnezeu le făgăduise că îi va ajuta să alunge restul de vrăjmași din țară, dar ei inventau tot felul de scuze pentru a nu face lucrul acesta. Mulți israeliți se împrieteneau cu canaaniții. Și unii se închinau pe ascuns idolilor lor. Nu e de mirare că Iosua era îngrijorat! Îi iubea foarte mult pe oameni și știa că Dumnezeu îi iubește și mai mult.

Iosua se gândea la anii trecuți de la ieșirea din Egipt. Se gândea la cât de multe evenimente avuseseră loc de atunci. Știa cât de greu le fusese oamenilor să se încreadă în Dumnezeul lor puternic; știa cât de ușor Îl uitau și cât de multă răbdare avusese Dumnezeu cu ei. Iosua se întreba ce avea să facă poporul după moartea lui. Simțea că trebuie să li se mai adreseze o dată, așa că a adunat conducătorii și poporul la un loc. Iosua 23:2,3.

Iosua a început prin a le vorbi despre vremea în care Dumnezeu l-a chemat pe Avraam. A vorbit despre Isaac și Iacov. Dumnezeu le făgăduise că, într-o zi, țara Canaanului va fi a lor și a urmașilor lor și Iosua le-a reamintit că Dumnezeu Își îndeplinise făgăduința. Iosua le-a reamintit cât de ușor uitau să asculte de Dumnezeu; și le-a reamintit ce avea să se întâmple dacă nu ascultau. Ce a spus poporul? Iosua 24:16,20-24. 

Gândeşte-te:

Ai promis vreodată să fii bun? Este ușor să facem promisiuni, nu-i așa? Dar Cine este Singurul care ne poate ajuta să ne ținem promisiunile? Este nevoie să Îi cerem zilnic să ne ajute?

După întâlnirea cu poporul, toți au mers la casele lor, inclusiv Iosua. Își dusese slujba la bun sfârșit? Iosua 11:15. Iosua avea 110 ani când a murit. Poporul a rămas fără conducătorul lor drag și credincios. Dar ce a făcut poporul atâta timp cât bătrânii au fost în viață? Iosua 24:31. Îți amintești făgăduința făcută la ultima întâlnire cu Iosua? Citește din nou Iosua 24:24.

Și-au ținut promisiunea? Și-a ținut Dumnezeu promisiunea? Citește Judecătorii 1:19. Care este cuvântul din mijlocul versetului 19? L-ai observat? Este cuvântul „dar”. Este adevărat faptul că nu au mai putut face ceea ce Dumnezeu le spusese? Dumnezeu le demonstrase deja că nu trebuie să se teamă de cai și care. El era Ajutorul lor. Dar ei uitaseră deja că nu este nimic imposibil la Dumnezeu. El este atotputernic. Dar ei nu au mai putut continua, deoarece nu se încredeau în El și nu erau ascultători.

Încet, israeliții s-au întors la vechile lor obiceiuri. Dumnezeu le spusese să nu aibă nimic de-a face cu acei canaaniți necredincioși. Dar nu au ascultat. Făgăduiseră să nu se închine la alți dumnezei. Dar s-au închinat. Citește despre unele dintre lucrurile pe care le făceau. Judecătorii 1:32; Judecătorii 2:11-13. Vrăjmașii lui Dumnezeu au devenit tot mai încrezători și nu se mai temeau de israeliți și de Dumnezeul lor. Atunci, în loc să fie în siguranță și fericiți, israeliții au avut din ce în ce mai multe probleme. Dar cine era de învinuit? Ei sau Dumnezeu?

Gândeşte-te:

Poate că deseori părinții te-au avertizat, spunându-ți ceva de felul acesta:„Ai grijă! Dacă nu asculți, vor exista consecințe”. Când nu asculți, există consecințe?

Care este numele următoarei cărți din Biblie, după Iosua? De ce crezi că are acest nume? Cine erau judecătorii?

După moartea lui Iosua și a bătrânilor, poporul a uitat repede făgăduința de a iubi, de a crede și de a asculta de Dumnezeu și de Cele Zece Porunci. Dumnezeu îi avertizase să nu locuiască lângă canaaniții nelegiuiți și să nu devină prieteni cu ei. Au ascultat ei? Judecătorii 3:5-7.

Curând, părea că toți îl urmează pe Satana. Apoi au venit consecințele, așa cum îi avertizase Dumnezeu. Dar Dumnezeu încă avea răbdare. Când poporul s-a pocăit și L-au implorat pe Dumnezeu să îi ierte și să aibă milă de ei, El a avut. Și, pentru că îi iubea, a găsit un lider curajos, care să îi ajute. Numele lui era Otniel. El era numit judecător. Cât de recunoscător a fost poporul pentru că a avut pace? Judecătorii 3:9,11. Dar ce s-a întâmplat după moartea lui Otniel? Și-au amintit israeliții consecințele care aveau să vină ca urmare a neascultării lor? Judecătorii 3:12.

Israeliții au avut nevoie de un judecător de mai multe ori după moartea lui Iosua. De fapt, timp de mai bine de 300 de ani, israeliții au făcut aceleași alegeri greșite iar și iar. După moartea unui judecător, foarte curând deveneau neascultători. Apoi urmau consecințele. Apoi se pocăiau și Îl implorau pe Dumnezeu să îi ajute. Apoi țara avea pace pentru o vreme. Dar, după moartea acelui judecător, începea aceeași poveste.

Gândeşte-te:

Unii copii nu ascultă și se rănesc atât de mult, încât încep să plângă. Apoi le pare rău și fug la mama pentru ajutor. După ce ea i-a vindecat, se simt iar bine. Dar acest lucru se întâmplă doar o dată? Te bucuri că părinții tăi au răbdare? Dumnezeu are răbdare cu noi așa cum a avut cu israeliții.

După moartea lui Iosua, au fost mulți judecători care i-au ajutat pe israeliți. Uneori se părea că nimeni nu se încrede și nu ascultă de Dumnezeu. Dar existau mulți oameni care erau întristați de ceea ce se întâmpla în jurul lor.

La fel este și acum. Sunt mulți oameni care aleg să învețe Cele Zece Porunci și încearcă, cu ajutorul Lui, să le păzească. Acești oameni sunt triști când văd creștini care fac lucruri pe care Dumnezeu ne-a spus să nu le facem. Uneori, oamenii care fac aceste lucruri nu au învățat încă prea mult despre porunci. Și uneori cunosc poruncile, dar nu cred că au importanță.

Poate cineva, în afară de Dumnezeu, să cunoască ceea ce oamenii cred și simt în inima lor? Nu. Și este greșit să credem că știm. Putem fi triști cu privire la lucrurile greșite pe care le fac, dar nu le putem cunoaște inima. Doar Dumnezeu poate. Deci, ce putem face? În primul rând, nu ar trebui să imităm lucrurile greșite pe care alții le fac, indiferent cine sunt ei. Exodul 23:2.

Trebuie să ne reamintim că fiecare dintre noi are lucruri cu privire la care trebuie să-I ceară lui Dumnezeu ajutor pentru a le schimba, pentru a fi mai mult ca Isus. Ar trebui să ne rugăm pentru alții și pentru noi. Și ar trebui să încercăm să fim exemple bune. De multe ori, faptele noastre îi ajută pe alții să facă alegeri bune, mai mult decât orice am putea să le spunem. De obicei, judecătorii erau exemple bune, și Dumnezeu i-a folosit pentru a-i ajuta pe israeliți să vadă că, indiferent cât de nevinovate par păcatele mici, Satana le folosește la distrugerea lor.

Alegerea mătușii Jessica – partea 1 - Adaptare de Amy Sherrard

După o vreme îndelungată, mătușa Jessica venea să își viziteze cele trei nepoate și familiile lor. Câtă bucurie era în inimile tuturor! Nu își văzuseră niciodată mătușa, deși simțeau că o cunoșteau foarte bine.

Știau că este foarte bogată. Le plăceau felicitările și cadourile primite la ziua fiecăreia și la Crăciun. Și acum, în sfârșit, urmau să o cunoască. În scrisoarea ei, mătușa Jessica spusese: „Vă rog, așteptați-mă la casa familiei Summerfield, deoarece este cea mai aproape de gară. Nu pot sta mult timp, așa că toți să fie acolo la 4:30 după-amiază. Vreau să-mi văd cele trei nepoate și vreau să aleg una dintre cele șapte strănepoate să meargă cu mine în California în timpul vacanței de vară”. Nu e de mirare că fetele erau entuziasmate în timp ce se grăbeau să prindă un autobuz spre casa Summerfield după ce au ieșit de la școală. Mamele le amintiseră că mătușii nu îi plăceau oamenii care întârzie, așa că le avertizaseră să nu piardă vremea după terminarea orelor.

În timp ce așteptau autobuzul, fetele vorbeau despre mătușa Jessica și despre care va fi cea pe care o va alege să meargă cu ea în California. – Eu sunt cea mai mare, spuse Sally Bronson bucuroasă. Eu ar trebui să fiu cea care merge cu ea. – Dar eu sunt cea care seamănă cel mai mult cu ea, râse Jessica Summerfield. Nu crezi că mă va alege pe mine?
– Oh, eu cred că mă va alege pe mine, vorbi Loretta, sora lui Sally, deoarece nu sunt cea mai mare și nu semăn cu ea și nu port numele ei. Toate râseră când aceasta le promise că le va trimite felicitări. Toate fetele se gândeau care ar fi motivele pentru care să fie alese pentru această călătorie – toate, mai puțin Bess.
– Ce zici, Bess? întrebă Myra Summerfield. Nu crezi că mătușa Jessica te va alege pe tine? Bess se tot uita în urmă în timp ce încerca să țină pasul cu fetele.
– Îmi cer scuze, spuse ea. Nu eram atentă. Mă uitam la micuța bătrânică îmbrăcată în gri. O vedeți? Are o pană albastră la pălărie și pare îngrijorată și supărată.
– Haide Bess, o grăbi verișoara Ann. Bătrânica va fi bine. Poate așteaptă pe cineva. Mama nu va fi bucuroasă dacă întârziem, așa că vino!
– Nu, spuse Bess. Mă duc să văd dacă o pot ajuta. Mergeți înainte și vă prind din urmă sau iau următorul autobuz.
Ann dădu din cap și se grăbi alături de celelalte verișoare.
– Tipic! Și nu are rost să ne certăm cu ea, le spuse; și toate aprobară. (Va urma)