Îngerii păzesc chivotul legământului

Text de memorat

„Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, și slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea, idolilor.” (Isaia 42:8)

Samuel era un copil atunci când Dumnezeu i-a vorbit pentru prima dată. Și Moise era copil atunci când a fost dus din căsuța lui pentru a locui în palatul faraonului. Moise și Samuel au ales să-L iubească pe Dumnezeu, să se încreadă în El și să asculte de El, indiferent de circumstanțe. Ce alegere înțeleaptă au făcut! Dumnezeu i-a folosit pe amândoi pentru a ajuta poporul Israel.

Dacă Samson și Eli ar fi luat aceeași decizie, i-ar fi ajutat Dumnezeu să-și schimbe obiceiurile greșite? Poate că filistenii ar fi fost deja cuceriți. Dar acum, în timp ce Samuel creștea, filistenii deveneau din nou dușmani puternici. Toți din Israel știau despre fiii nelegiuiți ai lui Eli. Eli îi întrebase de ce erau atât de nelegiuiți, dar nu îi pedepsise așa cum ar fi trebuit.

După ce Dumnezeu i-a vorbit lui Samuel, toți știau despre el. Când cei care mai erau credincioși lui Dumnezeu veneau să se închine la Silo, se întorceau acasă și povesteau altora că Dumnezeu îi vorbise lui Samuel. Curând, toți știau că Samuel devenea conducător. Într-o zi, avea să fie judecător și profet. Dar acum era încă tânăr. 1 Samuel 3:19-21.

Israeliții deciseseră să meargă la luptă împotriva filistenilor. Fără să ceară sfat de la Dumnezeu, aveau să lupte împotriva dușmanului lor. 1 Samuel 4:1. 

Gândeşte-te:

Era planul lui Dumnezeu ca israeliții să câștige împotriva dușmanilor lor? Bineînțeles! Dar va putea să îi ajute? Da? Nu? De ce nu?

Filistenii știau despre Dumnezeu și Legea Lui. Dar văzând că tot mai mulți israeliți se închină la idoli și le imită practicile, credeau că Dumnezeul lui Israel nu este atât de puternic. Curând, au început să-i forțeze pe israeliți să fie slujitorii lor. Acum israeliții deciseseră să lupte împotriva lor. Locul bătăliei nu era departe de Silo. Cine a câștigat bătălia? 1 Samuel 4:2.

Patru mii de soldați israeliți au fost uciși de dușman. Ce trist! Nici bătrânii din Israel nu puteau înțelege. Se întrebau de ce nu îi ajutase Dumnezeu. Uitaseră de marele „dacă” din făgăduințele lui Dumnezeu? Iosua 23:10-13. Apoi au conceput un plan. Și, cu acest plan, erau siguri că nimic nu îi va împiedica să câștige. 1 Samuel 4:3.

Au trimis soli la Silo, care era la depărtare de aproape treizeci de kilometri. Acolo, Hofni și Fineas, fiii lui Eli, au fost de acord cu acest plan. Fără să-I ceară sfat lui Dumnezeu și fără să aibă aprobarea Lui, au luat chivotul sfânt din sanctuar și l-au dus pe câmpul de bătălie. Ce au făcut israeliții când i-au văzut pe Hofni și Fineas intrând în tabără cu chivotul? 1 Samuel 4:5.

Ce au simțit filistenii când au aflat de sosirea chivotului? 1 Samuel 4:6–8.

Gândeşte-te:

Filistenii îi observaseră pe israeliți. Crezi că oamenii care nu-L iubesc pe Dumnezeu și poruncile Lui observă lucrurile pe care le facem și ceea ce spunem? Ne este ușor să facem și să arătăm ca ei? Vizionăm aceleași programe TV, mergem în aceleași locuri, mâncăm aceeași mâncare și ne îmbrăcăm la fel ca cei lumești? Gândește-te la lucrurile acestea!

Filistenii știau că atunci când chivotul fusese purtat în bătălia de la Ierihon, israeliții câștigaseră. Nu e de mirare că erau înspăimântați! Și se întrebau ce avea să se întâmple dacă israeliții câștigau bătălia din acea zi. Ce au decis să facă? 1 Samuel 4:9.

Filistenii au câștigat și această bătălie. Ce s-a întâmplat? 1 Samuel 4:10,11. Pierderea celor 4.000 de soldați în prima bătălie fusese un lucru trist. Dar imaginează-ți 30.000 de soldați morți! Și gândește-te la capturarea chivotului de către dușmani! Hofni și Fineas au murit amândoi în bătălie. Aceasta este ceea ce Dumnezeu prezisese. 1 Samuel 2:34.

Cu mult înainte, Dumnezeu îi spusese poporului Său ce avea să se întâmple dacă alegea să-L iubească, să se încreadă și să asculte de El. Iosua 23:8-11. Când israeliții și-au ținut promisiunea de a fi credincioși, Și-a ținut Dumnezeu promisiunea de a-i ajuta? Iosua 21:45.

Dar îi putea ajuta Dumnezeu dacă ei alegeau să asculte și să i se supună lui Satana? Nu. Și acum li s-a întâmplat cel mai teribil eveniment care avusese loc de când deveniseră o națiune. Dușmanii păgâni luaseră chivotul sfânt. Cel mai important obiect din sanctuar nu mai era. Locul din Sfânta Sfintelor era gol.

Gândeşte-te:

Filistenii credeau că Dumnezeul lui Israel era chivotul. Chiar și israeliții uitaseră că importantă era ascultarea de lucrurile scrise pe pietrele din chivot. Ascultarea făcea diferența dintre pierderea și câștigarea bătăliilor. Dumnezeu dorea să-i binecuvânteze, dar nu putea. Păzirea Celor Zece Porunci face diferența dintre pierdere sau câștig în fața ispitelor lui Satana?

La Silo, Eli, care era foarte bătrân și aproape orb, ședea la poarta cetății, așteptând nerăbdător vești despre bătălie. Mai presus de toate, era îngrijorat cu privire la siguranța chivotului. Ce avea să se întâmple cu el? Și ce avea să se întâmple cu fiii lui? Știa că le permisese să încalce toată viața Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu.

În final, a sosit un mesager de la bătălie. El a trecut pe lângă Eli în timp ce alerga în cetate cu vestea teribilă. 1 Samuel 4:12,13. Eli auzea sunetul de jale și plâns din cetate și se întreba ce se întâmplase. Bărbatul care adusese veștile s-a întors ca să-i spună și lui. 1 Samuel 4:14–17.

Eli ascultă ce spuse mesagerul. Hofni și Fineas fuseseră omorâți. Dar vestea că însuși chivotul fusese luat de filisteni a fost prea mult pentru Eli. 1 Samuel 4:18. În aceeași zi, soția lui Fineas a născut un băiețel. Ea era o femeie care Îl iubea pe Dumnezeu. Când a aflat că fusese luat de filisteni chivotul și că soțul ei și Eli muriseră, a murit și ea. 1 Samuel 4:19–22. 

Gândeşte-te:

Crezi că ar fi fost altfel lucrurile dacă Eli și-ar fi pedepsit băieții când erau mici, în loc doar să le vorbească? Dacă și-ar fi ascultat tatăl, ar fi fost mai ușor pentru ei să asculte de Dumnezeu? Când părinții ne pedepsesc, o fac deoarece știu că a învăța ascultarea este un lucru important.

Sfânta Sfintelor din sanctuar era goală. Unde era chivotul sfânt? 1 Samuel 5:1,2. Filistenii erau încântați. Credeau că zeul puternic la care se închinau israeliții era chivotul. Acum, deoarece aveau chivotul și pe zeul lor Dagon, erau siguri că aveau să câștige fiecare bătălie. A doua zi după așezarea chivotului în templul păgân de la Asdod, oamenii au mers la templu dis-de-dimineață. Dar au fost șocați de ce au văzut. Unde era Dagon? 1 Samuel 5:3.

Partea de sus a lui Dagon era ca un corp de om; partea de jos era ca un corp de pește. Oamenii l-au pus repede pe Dagon la loc. Dar a doua zi, s-a întâmplat același lucru; de data aceasta, era mai rău. 1 Samuel 5:4. Faptul că zeul lor era sfărâmat nu era singurul lucru care se întâmplase. Mulți dintre filisteni se îmbolnăveau de bube la șezut. Ce au decis să facă oamenii din Asdod? 1 Samuel 5:6–8.

Ce s-a întâmplat la Gat și la Ecron? 1 Samuel 5:9,10. În fiecare cetate în care era dus chivotul erau probleme. Și când l-au pus pe câmp, în afara cetății, șoarecii le mâncau roadele de pe câmp. Șoarecii începuseră să le mănânce și hrana păstrată în hambare. După șapte luni, filistenii au decis că nu le este de niciun ajutor chivotul. Cei cinci conducători s-au sfătuit împreună și înțelepții lor le-au amintit despre ceea ce le făcuse Dumnezeu egiptenilor.

Înțelepții au spus să construiască un car nou și să pună chivotul în el. Să pună, de asemenea, un dar de cinci șoareci de aur, ca cei care le mâncaseră hrana, și cinci bucăți de aur sub forma bubelor care îi îmbolnăviseră. Pentru a trage carul, să folosească două vaci care aveau viței, dar să țină vițeii acasă. Dacă vacile aveau să-și lase vițeii și să tragă carul înapoi la israeliți, filistenii ar fi înțeles că lucrurile rele care li se întâmplau erau din cauza faptului că Dumnezeul lui Israel nu dorea ca ei să păstreze chivotul.

Gândeşte-te:

Proteja Dumnezeu Cele Zece Porunci scrise pe tablele din chivot? Da. Mai sunt ele importante?

Venise timpul testului. Chivotul era în carul nou, vacile erau pregătite să îl tragă și vițeii erau legați, ca să nu le urmeze. Își vor lăsa vacile vițeii? Filistenii urmăreau ce se întâmpla. Mugind tare, vacile s-au îndreptat către drumul care ducea la orașul Bet-Șemeș din Israel. Acum filistenii știau că Dumnezeul lui Israel este mai puternic decât zeul lor. 1 Samuel 6:11,12.

La scurt timp, oamenii care munceau pe câmpurile din Bet-Șemeș au auzit vaci mugind. Au privit și au văzut vacile trăgând carul ce avea chivotul în el. Ce au făcut? 1 Samuel 6:13–16. Vestea s-a răspândit repede: „Chivotul s-a întors!” Au venit oamenii din cetate. Curând, o mare mulțime se uita la chivot și vorbea despre cele întâmplate.

Oamenii doreau să privească în chivot, deși cunoșteau legile cu privire la sacralitatea chivotului. Într-un final, cineva a ridicat capacul și mulți au privit înăuntru. Nici măcar filistenii păgâni nu îndrăzniseră să facă acest lucru.

Dumnezeu trebuia să îi învețe pe israeliți lecția respectului. Mulți dintre oameni au murit pe loc și ceilalți au rămas îngroziți. Au cerut oamenilor din altă cetate să ia chivotul. Așa că leviții din acea cetate l-au luat și l-au dus în casa lui Abinadab, unde a stat timp de mulți ani.

Gândeşte-te:

Am putea fi mai respectuoși în biserică? Când avem altarul acasă? Când îngenunchem la rugăciune? Când Îi cerem lui Dumnezeu să binecuvânteze hrana? Ce crezi?

Angajez băiat – partea 2 - Adaptare de Amy Sherrard

Anunțul domnului Peters era iar pe geam: „Angajez băiat”. Johnny și Charlie râdeau despre acest subiect și hotărâră că dl Peters este cu siguranță cel mai ciudat om pe care îl cunoșteau. Fuseseră amândoi în probă; dar, după o zi de lucru, dl Peters nu îl angajase pe niciunul dintre ei.

Când Tom Mills a intrat în magazin pentru a aplica pentru post, nu știa despre Johnny și Charlie. Și, când dl Peters l-a pus la probă, nu știa nimic despre cutia mare din podul întunecat și rece care era plină de cuie, șuruburi și alte lucruri ruginite. Nu știa că Johnny și Charlie fuseseră rugați să sorteze lucrurile din cutie. A doua zi de lucru, când nu a mai avut de făcut comisioane, dl Peters l-a trimis să sorteze cutia din pod. La venirea prânzului, Tom era încă în pod.
– Ai terminat? îl strigă dl Peters.
– Nu, domnule, mai am mult de lucru, răspunse Tom.
– Bine. Dar acum e ora prânzului, poți continua după ce mâncăm, îi spuse dl Peters. Și Tom așa a făcut. Toată după-amiaza, Tom a lucrat în pod. Într-un final, chiar când dl Peters era gata să-l cheme, Tom coborî scările.
– Am făcut cât am putut de bine, domnule, și, pe fundul cutiei, am găsit asta. Tom ținea în mână o monedă de aur de zece dolari.
– Un loc neobișnuit ca să găsești aur, nu-i așa? îi spuse dl Peters în timp ce luă moneda de aur și o puse în buzunar. Te aștept mâine!
După ce Tom plecă acasă, dl Peters urcă în pod. În cutia mare, totul fusese sortat pe categorii. Fiecare secțiune era etichetată. Fața domnului Peters era toată un zâmbet. „Cred că în sfârșit am găsit băiatul de care aveam nevoie. Și cred că băiatul a găsit o avere. Este un muncitor bun și atent; și este cinstit. Ar fi putut să bage moneda de aur în buzunar. Nu știa că eu știam că este acolo.” Când Johnny și Charlie au aflat că Tom primise slujba, nu se așteptau să rămână angajat prea mult timp.
Dar afișul dispăruse, iar Tom mergea la muncă după ore, odată cu începerea școlii. Johnny și Charlie nu au putut înțelege niciodată de ce ei nu fuseseră angajați, și fusese angajat Tom. Dar, mulți ani după, dacă ai fi mers la firma domnului Peters, ai fi văzut un logo care scria: „Peters, Mills and Co”.
Tom nu mai era băiatul care făcea doar comisioane. Era un tânăr bogat. Și pe peretele din biroul lui era un motto pe care dl Peters i-l dăruise la scurt timp după ce a început să lucreze pentru el.
Mottoul era: „Cine este credincios în lucrurile mici este credincios și în lucrurile mari.”