Adu-ți aminte de ziua specială a lui Dumnezeu!

Text de memorat

„Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmașii voștri, un semn.” (Exodul 31:13)

Toate Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu sunt despre dragoste. Primele patru ne spun cum să-L iubim pe Dumnezeu. Ultimele șase ne spun cum să ne iubim unii pe alții. Săptămâna aceasta vom analiza porunca a patra. Ea se află în centrul Celor Zece Porunci. Să o citim și să începem să o memorăm. Exodul 20:8-11

Citește din nou versetul 11. Îți amintesc cuvintele acestea de alte cuvinte pe care Dumnezeu le-a rostit cu mulți, mulți ani înainte, atunci când El a făcut lumea noastră din nimic? Citește Geneza 2:2,3. S-a schimbat Legea lui Dumnezeu de la crearea lumii și până astăzi? Când iubim pe cineva, vrem să fim alături de acea persoană și să petrecem timp împreună cu ea. Adam și Eva și toți cei care L-au iubit pe Creator au iubit și Sabatul, pentru că ziua aceasta a fost creată special pentru a o petrece împreună cu Dumnezeu. Copiii lui Cain și toți cei care l-au urmat pe Satana L-au urât pe Creatorul lor și au refuzat să petreacă timp cu El în Sabat. Respectarea Sabatului a fost un semn special al celor care L-au iubit pe Dumnezeu și au fost fericiți că El a creat lumea. Citește despre acest semn în Ezechiel 20:12,20.

Când copiii lui Israel au plecat în Egipt, la început, nu le-a fost greu să respecte Legea lui Dumnezeu. Iosif era guvernatorul țării, iar faraonul se purta frumos cu familia lui. Dar, după ce Iosif și faraonul ospitalier au murit, totul s-a schimbat. În cele din urmă, egiptenii i-au făcut sclavi pe israeliți și s-au purtat cu răutate față de ei. Israeliții au fost obligați să muncească în fiecare zi, inclusiv în Sabat, căci altfel erau tratați cu mare cruzime. Mulți s-au speriat și au decis să nu țină Sabatul. Dar câțiva I-au rămas credincioși lui Dumnezeu.

Desigur, toți ar fi trebuit să aibă încredere în Dumnezeu și să păstreze Sabatul ca zi special pusă deoparte pentru a petrece timp împreună cu El. Dumnezeu Și-a iubit poporul și a dorit ca ei să fie din nou liberi și fericiți. L-a trimis pe Moise înapoi în Egipt pentru a le spune că, dacă aveau încredere în El, îi va elibera și îi va ajuta să păstreze Legea Sa, inclusiv Sabatul.

Când poporul a început să petreacă din nou timp cu Dumnezeu în Sabat, faraonul s-a supărat. Le-a spus că păstrează Sabatul doar pentru că erau leneși. Apoi i-a obligat să muncească mai din greu ca niciodată. Exodul 5:4-9. Acum, la Sinai, erau liberi. Dumnezeu îi eliberase. Fiecare Sabat urma să le amintească de libertatea pe care Dumnezeu Și-a dorit ca ei să o aibă, în timp ce învățau să Îl iubească, să aibă încredere în El și să Îl asculte. 

Gândeşte-te:

Pentru tine, faptul că păzești Sabatul mai este un semn special că Îl iubești pe Dumnezeu și că ai încredere în El?

Cât din a patra poruncă poți spune din memorie? Care este chiar primul cuvânt al poruncii? „Adu-ți aminte” este același lucru cu „nu uita”? Astăzi ne vom gândi de ce vrea Dumnezeu să ne amintim și de ce vrea Satana să uităm. În primul rând, să numărăm lucrurile pe care vrea Dumnezeu să ni le amintim. Găsește două lucruri în Exodul 20:8. Despre ce zi vorbește Dumnezeu? Cum să o păzim? Citește Exodul 20:9.

Câte zile avem pentru a lucra? Cât de mult din munca noastră facem în acele zile? Citește Exodul 20:10. În ce zi este Sabatul? Uită-te în calendar. Este sâmbăta (Sabatul) a șaptea zi? Ce este special la această zi? În toate celelalte zile poate că trebuie să muncim foarte mult, dar în Sabat ne odihnim. Îi place lui Dumnezeu să ne vadă odihnindu-ne? Este odihna aceasta doar pentru oameni? Ai observat că Dumnezeu vrea ca și animalele de povară să se odihnească?

Citește Exodul 20:11. De câte zile a avut Dumnezeu nevoie ca să creeze lumea? Ce a făcut El în ziua a șaptea? Care sunt cele două lucruri pe care le-a făcut Dumnezeu în ziua aceea și care au făcut-o specială? Vrea Satana ca oamenii să știe că Isus este Cel care a creat lumea? El vrea ca oamenii să afle și să creadă că a fost nevoie de milioane de ani pentru ca lumea noastră să fie făcută și că totul a fost o întâmplare.

Satana vrea ca oamenii să se închine la lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu în loc să se închine la Dumnezeu Însuși. Și nu vrea ca oamenii să aibă timp de petrecut împreună cu Dumnezeu.

Gândeşte-te:

Îți poți da seama de ce dorește Satana ca oamenii să aleagă să nu respecte această poruncă? Cât de trist este că atât de mulți oameni nu știu despre Sabatul special al lui Dumnezeu!

Știai că Isus a ținut Sabatul cu sfințenie? Citește Luca 4:16 și vezi ce a făcut în fiecare Sabat. De-a lungul vieții Sale, El le-a arătat oamenilor că Dumnezeu a făcut Sabatul ca un dar special pentru ei. Citește Marcu 2:27. Lui Isus Îi plăcea ca în Sabat să îi ajute pe oameni și să îi facă fericiți. Și ucenicii Săi au învățat să le placă Sabatul. Citește Luca 23:56.

Lui Satana nu i-a plăcut ce făcea Isus. Ca și faraonul, el a vrut și vrea ca oamenii să fie sclavi. Isus a muncit foarte mult pentru a ne elibera de sclavia plină de cruzime a lui Satana. Satana știa că, dacă ar putea să-L determine pe Isus să nu asculte de una dintre Cele Zece Porunci, o singură dată, toți vom fi pierduți pentru totdeauna. Dar Isus nu i-a cedat lui Satana – nici măcar o singură dată.

Nu vom ști niciodată cât a lucrat și cât a suferit Isus pentru ca noi să putem alege să fim apărați de Satana. Cel rău L-a ispitit atât de tare o dată, încât sângele I-a ieșit prin pori odată cu transpirația. A fost teribil. Isus a murit de bunăvoie pentru noi. El a luat toate păcatele noastre, ca și cum ar fi fost ale Sale, și asta L-a omorât. Dar ce altceva a făcut moartea Lui? Citește Romani 6:23. El a murit pentru ca noi să putem fi înnoiți, să fim ca Adam și ca Eva în acea primă zi de vineri a creației.

Isus a fost răstignit vineri după-amiază înainte de apusul soarelui. Pe când murea, cu ultima suflare, a strigat: „S-a isprăvit!” Își terminase lucrarea. Ioan 17:4. De asemenea, înainte de apusul soarelui, prietenii Lui L-au pus într-un mormânt. Apoi, pentru că Își terminase lucrarea, Isus S-a odihnit întreaga zi de Sabat, așa cum S-a odihnit și în prima zi de Sabat de după lucrarea Lui de creare a lumii. Apoi, duminică, a înviat. A respectat Legea lui Dumnezeu fără abatere, până la capăt. Satana a pierdut bătălia.

Gândeşte-te:

Îl iubești pe Isus și Cele Zece Porunci ale Sale mai mult când te gândești la ce a făcut El? Îi poți mulțumi chiar acum.

De când Adam și Eva au sacrificat primul miel, poporul lui Dumnezeu L-a așteptat pe Isus, Cel despre care Dumnezeu a promis că va veni și va muri pentru a-i salva de Satana. L-au numit Mesia. Isus știa exact ce îi va face fericiți pe băieți și pe fete, pe bărbați și pe femei. Știa că singura cale pentru ei de a fi fericiți era să asculte de Cele Zece Porunci. De cele mai multe ori, pentru că cei din poporul Său nu au ascultat de Legea Sa, au fost nefericiți.

Dumnezeu a vrut să-i binecuvânteze, dar ei nu I-au permis. De atâtea și de atâtea ori au sacrificat miei, dar au uitat că mieii trebuiau să le reamintească de Isus, Mielul lui Dumnezeu, care avea să moară pentru ei, ca să îi elibereze de păcat și de Satana. Tot ce doreau era ca Mesia să vină cu o mare armată și să-i elibereze de dușmani. Au uitat că Satana era dușmanul lor cel mai real și mai puternic.

Pe vremea când S-a născut Isus, copiii lui Israel erau numiți evrei (o altă denumire pentru cei din seminția lui Iuda). Maria, mama lui Isus, a fost evreică, deci Isus a fost, în același timp, și evreu, și Dumnezeu-Fiul. Dar El nu corespundea deloc așteptărilor evreilor. Aproape toată lumea a refuzat să creadă că El era Mesia al lor.

După ce Isus a murit și a înviat, mulți alții au ales să creadă în El. La început, acești oameni erau în mare parte evrei. Dar, în scurt timp, toți cei care au ales să creadă în Hristos, fie că erau sau nu evrei, au fost numiți creștini. Și toți au ținut sfânta zi de Sabat.

Astăzi, țin cei mai mulți creștini Sabatul (sâmbăta) ca zi sfântă? De ce nu? Mulți spun că duminica este ziua lor de închinare, pentru că atunci a înviat Isus. Dar Isus S-a odihnit în mormânt în Sabat și a fost gata să Își reia lucrarea duminică, după ce a înviat. Iar prietenii lui Isus au continuat să țină Sabatul după învierea Sa. Faptele 17:2.

Gândeşte-te:

A schimbat Dumnezeu vreodată Cele Zece Porunci? NICIODATĂ! Atunci de ce mulți creștini păzesc duminica? Mâine vom învăța câte ceva despre acest subiect.

Când a venit Isus în lumea noastră, evreii erau conduși de o națiune străină, numită Imperiul Roman. Evreii îi urau pe romani și le provocau multe probleme. Din această cauză, romanii îi urau pe evrei. Romanii îi priveau pe creștini ca fiind evrei și i-au tratat și pe ei cu multă cruzime. Romanii erau păgâni și se închinau multor zei. Dar, la aproximativ 240 de ani de la învierea lui Isus, soarele a devenit cel mai important zeu al lor. Iar duminica a devenit o zi special dedicată sărbătoririi acestui zeu.

La un moment dat, unul dintre conducătorii romani, Constantin, a decis să își ia numele de creștin. Dar se închina în continuare la soare. Așa că a instituit o regulă conform căreia creștinii să aibă voie să se închine împreună în Sabat, dar Sabatul trebuia să fie o zi de întristare și de post. Iar a doua zi, duminica, trebuia să fie o zi de distracție, în care toată lumea, atât creștinii, cât și păgânii să sărbătorească.

Ce crezi că s-a întâmplat? Încetul cu încetul, mulți creștini au început să uite de Sabatul lui Dumnezeu și au început să țină duminica păgânilor. Mulți creștini au sperat, de asemenea, că nu vor mai fi numiți evrei, nemaiținând Sabatul.

Cât de fericit a fost Dumnezeu pentru puținii creștini care au ales să Îi rămână credincioși Lui, indiferent ce li s-ar fi putut întâmpla! Apocalipsa 2:10.

Gândeşte-te:

Întotdeauna au existat oameni care au ales să Îi fie credincioși lui Dumnezeu și să respecte Sabatul Său cel sfânt. Alegi și tu să fii unul dintre ei?

Este distractiv să aștepți vizita cuiva special, nu-i așa? Ce face familia ta pentru a se pregăti? Vă asigurați că este ordine și curățenie în casă? O ajuți pe mama să pregătească o mâncare specială? Fără îndoială că vă îmbrăcați cu haine frumoase, curate și, probabil, plănuiți activități speciale pentru a petrece timpul împreună cu musafirii.

Cu aceeași nerăbdare așteptăm și Sabatul, o zi întreagă și un timp special pentru a fi împreună cu Isus. Pe măsură ce soarele apune vineri, Isus este dornic să fie alături de noi. Îl putem întâmpina cântând cântece de laudă. Îl putem asculta în timp ce citim din Cuvântul Său și putem vorbi cu El în rugăciune. În dimineața Sabatului, cu mult înainte ca tu să deschizi ochii, îngerii au plănuit cu bucurie ca aceasta să fie cea mai frumoasă zi a săptămânii. Ei sunt dornici să te trezești devreme, astfel încât să poți fi gata la timp pentru a merge cu ei la Școala de Sabat și la biserică.

În timp ce intri în casa lui Dumnezeu, îți aduci aminte să ai aceeași atitudine de închinare pe care o au îngerii? Ai descoperit toate lucrurile frumoase pe care le poți face cu Isus și familia ta în după-amiaza Sabatului? Ai o listă cu lucruri speciale de făcut? Iată câteva sugestii: invită musafirii de la biserică la masa de prânz din Sabat; organizează o plimbare interesantă în natură; vizitează pe cineva care este singur sau bolnav; ajută la organizarea unei ore de povestiri biblice pentru copiii din cartier; realizează o carte poștală cu un verset biblic și decoreaz-o cu desene; trimite un bilet pe care să scrii „Ne-ai lipsit” cuiva care nu a fost la Școala de Sabat.

Gândeşte-te:

Sabatul este în centrul Celor Zece Porunci. Ce se afla în mijlocul Grădinii Edenului? Citește Geneza 2:9. Înainte ca Isus să revină, fiecare persoană va trebui să aleagă dacă ascultă sau nu de Legea lui Dumnezeu, la fel cum Adam și Eva au trebuit să aleagă între cei doi pomi din Grădina Edenului. Păzirea Sabatului ca zi sfântă va fi „semnul” care arată că alegem să ascultăm de Dumnezeu. Ezechiel 20:20.

Canarul lui Pavel - partea I - Adaptare după Scrapbook Stories, de Amy Sherrard

Pavel și mama lui locuiau într-o cameră dintr-o casă veche, în care își aveau adăpostul mulți alți oameni săraci. Tatăl lui Pavel murise, iar mama muncea din greu în fiecare zi pentru a câștiga suficienți bani ca să cumpere mâncare și să poată plăti chiria pentru camera lor. Își dorea atât de mult să facă și el ceva pentru a-și ajuta mama! Dar Pavel era invalid. Așa s-a născut și nu a putut niciodată să meargă sau să facă orice altceva la fel ca ceilalți copii.

Într-o zi rece, ploioasă, Pavel stătea cocoțat într-un scaun și se uita pe singura fereastră a camerei. Tot ce putea să vadă era peretele clădirii înalte de vizavi. Între clădiri nu existau iarbă verde, copaci sau flori. Nu era decât o alee cu mormane de gunoi și cutii vechi. Deodată, s-a stârnit un vânt puternic și ploaia a început să bată atât de tare în fereastră, încât Pavel nu a mai putut vedea afară. Atunci se uită la peretele de jur împrejurul ferestrei. Tencuiala îi căzuse. Se vedeau chiar și scândurile de sub tencuială. Ploaia uda scândurile și apa intra pe lângă fereastra șubredă a camerei lui.

Pavel se simțea foarte singur și nefericit. Lacrimile i-au umplut ochii. „Nu sunt bun de nimic”, și-a spus. „Nu cred că există cineva mai neajutorat decât mine. Uneori îmi doresc să nu mă fi născut niciodată.” Dar s-a răzgândit repede când și-a amintit de mama lui săracă, obosită. Și-a amintit cum zâmbetul îi lumina chipul și cât de bucuroasă era să-l vadă când se întorcea în camera lor, după ce muncise din greu toată ziua.

Fereastra șubredă tremura în bătaia vântului puternic, care mișca și storurile de la camera de alături. Privind furtuna, Pavel s-a tras înapoi de la fereastră. Dar apoi s-a aplecat repede și și-a șters lacrimile. Ce era lucrul acela mic din care picura apa și pe care vântul îl suflase până la marginea pervazului? Părea o pasăre. Era o pasăre! Și se agăța de pervazul ferestrei. „O, biată pasăre mititică, voi încerca să te salvez!”, strigă Pavel; și, deschizând geamul, întinse mâna ușurel. A uitat că fereastra trebuia proptită, iar acum îi sprijinea toată greutatea pe umerii lui plăpânzi. Dar nu-i păsa că-l doare. Uitase de el însuși în timp ce încerca să salveze biata pasăre.

La început, părea că vântul încearcă să smulgă pasărea înspăimântată. Dar apoi vântul s-a schimbat și a împins pasărea micuță chiar în cameră. De îndată ce Pavel a putut ieși de sub fereastra grea pe care o susținea cu umerii lui, a ridicat pasărea rece și udă și i-a șters ușor penele ude și zbârlite. Apoi a ținut-o strâns la piept. O vreme, a zăcut acolo, în mâinile lui, abia respirând.

Pe măsură ce, puțin câte puțin, și-a revenit, Pavel și-a dat seama că și el era ud și că îi era frig. Nu avea alți pantaloni sau o geacă, așa că s-a învelit într-o pătură. A luat și pasărea sub pătură. Stând la căldură și în întuneric, ea a adormit repede. Privind- o, Pavel era fericit și, curând, a adormit și el. ( Va urma)