Răzvrătirea din deșert

Încă o dată, copiii lui Israel nu au avut încredere în puterea lui Dumnezeu. Au ales să îi creadă pe cei zece spioni care îi amenințau că nu vor fi în stare să îi alunge pe dușmanii puternici care trăiau în țara Canaanului.

Dumnezeu le-a spus că, dintre toți soldații în vârstă de peste 20 de ani la recensământul de la Sinai, numai cei doi spioni credincioși, Caleb și Iosua, vor intra în Canaan. Iar asta se va întâmpla după o perioadă de încă 38 de ani. Deuteronomul 2:14.

Poporul nu s-a bucurat auzind astfel de vești și s-a răzgândit repede. Au recunoscut că au păcătuit. I-au spus lui Moise că, până la urmă, vor să plece în Canaan. Dumnezeu și Moise știau că oamenii nu se schimbaseră cu adevărat. Dar, chiar dacă Moise i-a avertizat că Dumnezeu nu va fi cu ei, unii au încercat să meargă înainte cu orice preț. Și pentru că Dumnezeu nu a fost cu ei, amaleciții și canaaniții i-au alungat și mulți dintre israeliți au fost uciși.

Israeliții câștigaseră ultima bătălie cu amaleciții deoarece armata lui Iosua avusese încredere în Dumnezeu. Îți amintești cum au câștigat israeliții în ziua în care Aaron și Hur i-au ținut mâinile lui Moise în timp ce se ruga? Poate că au crezut că vor câștiga din nou; dar, de data aceasta, Dumnezeu nu îi putea binecuvânta. Când îți pare rău cu adevărat, te întorci cu spatele și faci din nou aceeași greșeală? Le părea rău cu adevărat acelor oameni?

Încă o dată, și-au făcut bagajele și au plecat înapoi în pustiu. Fără nicio tragere de inimă. 

Gândeşte-te:

Cum putem ști dacă ne pare rău cu adevărat atunci când am făcut ceva greșit? Ce avem de făcut în afară de a spune că ne pare rău? Putem fi cu adevărat fericiți atunci când nu ne pare cu adevărat rău că am gândit sau am făcut ceva greșit?

Problemele au început din nou în tabără și responsabili erau trei lideri. Core era principalul. Datan și Abiram erau ceilalți doi. Fiecare dintre ei era o persoană influentă și mulți alți lideri li s-au alăturat curând. Core era nemulțumit de multă vreme. Era atât de invidios pe Moise și pe Aaron! Pentru că era levit, ajuta la sanctuar. Dar nu vedea de ce nu ar putea fi și el preot. De fapt, credea că el ar trebui să fie marele-preot.

Datan și Abiram, prietenii lui Core, erau conducători din tribul lui Ruben. Ruben fusese primul născut al lui Iacov; și chiar dacă Dumnezeu îi dăduse unui alt fiu dreptul de întâi născut, Datan și Abiram erau convinși că ei ar trebui să aibă, în locul lui Moise, slujba de a guverna poporul. Core și prietenii săi le-au vorbit foarte frumos oamenilor din popor, învinovățindu-l pe Moise pentru tot ce li se întâmplase. În scurt timp, atât de mulți au fost de partea lor, încât au decis că Moise ar trebui să asculte ce au de zis și să li se supună. Citește Numeri 16:2,3.
 

Imediat, Moise s-a rugat. Apoi le-a spus că Dumnezeu este Cel care trebuie să aleagă cine este sfânt, făcând voia Lui, și pe cine vrea ca mare-preot. Testul? Numeri 16:4-7. A doua zi, Core a venit, dar fără ceilalți doi lideri. Ce răspuns nepoliticos au dat când Moise a trimis după ei?Numeri 16:12. Ce le-a spus Moise că au de făcut? Numeri 16:16-18.

Gândeşte-te:

Miriam a avut de suferit din cauză că s-a plâns de conducătorii aleși de Dumnezeu, dar poporul și liderii au uitat atât de repede! Lecția care a urmat a fost și mai dureroasă. Dar ce lecție au primit?

Dumnezeu îi iubea pe Core, Datan și Abiram. Ei ar fi putut alege până în ultimul moment să le pară rău pentru dușmănia de care dădeau dovadă provocând atâtea probleme.

În dimineața următoare, Core și cei 250 de conducători se aflau la sanctuar pentru a arde tămâie. Poporul urmărea cu interes tot ce se întâmpla. Datan și Abiram erau încă la corturile lor, iar Core li s-a alăturat când Moise s-a dus să îi avertizeze pentru ultima dată. Voia să-i ajute să se răzgândească, dar ei au fost de neclintit. Și Dumnezeu știa că nu se vor răzgândi niciodată.

„Spune poporului să se depărteze de corturile lor”, a fost mesajul lui Dumnezeu pentru Moise. „Nimeni să nu atingă nimic din tot ce le aparține.” Poporul s-a dat repede la o parte. Se temeau că avea să se întâmple ceva groaznic. Citește Numeri 16:28-35 pentru a afla ce a urmat.

Totul s-a terminat în doar câteva minute. Dumnezeu le-a arătat cât este de groaznic să alegi să crezi în Satana și să te revolți împotriva Lui. Citește 1 Samuel 15:23. Atunci când o persoană alege să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, este același lucru cu închinarea la Satana, la fel ca în cazul vrăjitoarelor.

Gândeşte-te:

A fost vreodată nevoie să fii ascultător, indiferent dacă ai vrut sau nu? Ai avut de făcut o alegere chiar și într-o astfel de situație? Sigur că ai de făcut o alegere. Decizia este a ta. Am bunăvoință să ascult, pentru că îmi place să fiu ascultător, sau voi fi încăpățânat și îmbufnat? Tu alegi. Să fii încăpățânat și îmbufnat este un alt mod prin care îți manifești neascultarea. Tu și părinții tăi sunteți fericiți când ai o astfel de atitudine? Cine este cel care se bucură?

Core a copiat modul în care Satana i-a ispitit pe îngeri în ceruri. El și liderii care au ascultat de el au instigat tabăra lui Israel la răzvrătire cu atâta pricepere, încât mare parte din popor încă era sigură de dreptatea lor.

În ziua imediat următoare celor întâmplate lui Core și celorlalți rebeli, poporul a contestat autoritatea lui Moise. Numeri 16:41. Cât de dezamăgiți au fost Moise și Aaron! Cât S-a întristat Dumnezeu! Oamenii văzuseră slava Lui atunci când vorbise cu Moise. Văzuseră că lui Moise îi strălucea chipul când s-a întors de la întâlnirea cu Dumnezeu. Au avut o mulțime de dovezi că el era cel pe care l-a ales conducător. Și Dumnezeu le-a dat un alt semn chiar în timp ce Moise vorbea poporului. Numeri 16:42.

Nu avea să mai existe nicio urmă de îndoială cu privire la cine trebuia să fie mare-preot și de către Cine fusese ales. Cum i-a spus Dumnezeu lui Moise să procedeze? Numeri 17:1-5. Conducătorul fiecărui trib a adus un toiag, pe care și-a scris clar numele. La fel și Aaron. Ce a făcut Moise cu acestea? Numeri 17:7. În dimineața următoare, toți conducătorii s-au întors pentru a vedea ce s-a întâmplat. Moise a intrat în tabernacol și s-a uitat la toiege. Ce a văzut? Numeri 17:8.

Vă puteți imagina cât de uimiți au fost conducătorii semințiilor când au văzut toiagul lui Aaron? Evident că nu mai putea exista nicio urmă de îndoială cu privire la cine fusese ales de Dumnezeu. Și-au dat cu toții seama de greșeala lui Core și a celor care se răzvrătiseră. Se ridicaseră împotriva lui Dumnezeu.

Gândeşte-te:

Ce poruncă a încălcat Core? E important să fim atenți la ce spunem despre ceilalți, în special despre conducătorii lui Dumnezeu?

Toiagul lui Aaron a fost așezat cu grijă în chivot. Mai era ceva acolo, în afară de Cele Zece Porunci. Era bolul de aur în care Aaron adunase mană chiar în prima zi în care căzuse. Evrei 9:3,4. Despre ce le aminteau copiilor lui Israel cele trei lucruri din chivot? În primul rând, Dumnezeu vrea să ne amintim că regulile Lui nu se schimbă niciodată. Respectarea lor este singura cale de a fi fericiți și feriți de Satana. Acesta este unul dintre motivele pentru care le-a scris El Însuși pe piatră.

Toiagul lui Aaron ne amintește că Dumnezeu ne călăuzește prin oamenii pe care i-a ales. Nu trebuie să ne răzvrătim niciodată împotriva mesagerilor Săi, profeții. Mana ne amintește că Dumnezeu poate să aibă grijă de noi. Ne dă certitudinea că putem avea încredere în El. De asemenea, ne reamintește să petrecem timp cu El rugându-ne și citind Biblia în fiecare dimineață, înainte de a deveni prea ocupați cu treburile zilnice. Citește Matei 4:4. Și ne amintește că ziua Sabatului este sfântă. Mana nu a căzut niciodată și nici nu s-a stricat într-o zi de Sabat.

Gândeşte-te:

Mai trebuie să ne amintim toate acestea și astăzi? Satana face tot posibilul să ne determine să le pierdem din vedere. Putem depinde de Dumnezeu așa cum ar fi putut depinde copiii lui Israel în vechime? Satana a vrut să îi distrugă complet, dar Dumnezeu nu a încetat să îi iubească. Ce ne spun Maleahi 3:6 și Proverbele 3:12 despre Dumnezeu-Tatăl și despre Isus, Dumnezeu-Fiul?

Patruzeci de ani ți se par mulți? Câți ani vei avea peste patruzeci de ani? Moise avea patruzeci de ani când a trebuit să fugă de faraon. Apoi, după ce a îngrijit oile timp de patruzeci de ani, a fost conducătorul copiilor lui Israel în pustie timp de patruzeci de ani. După toate acestea, cam ce vârstă avea Moise?

Aaron era mai mare decât Moise, iar Miriam era cea mai mare dintre ei. Probabil că de multe ori în viața ei și-a amintit de ziua în care urmărise cu mare grijă coșul cu bebelușul Moise plutind pe râul din Egipt. Atât de multe se întâmplaseră de atunci. Dar, aproape de finalul celor patruzeci de ani în pustie, Miriam a murit. Numeri 20:1.

Fiind în deșert, poporul se mutase din loc în loc. Și după tot periplul, s-a apropiat și vremea să intre în țara pe care Dumnezeu le-o promisese cu atât de mult timp în urmă. S-au întors la Cades, aproape de Canaan, și din tabăra lor puteau vedea frumoasele dealuri ale țării pe care Dumnezeu le-a promis că le-o va da. Erau diferiți cu ceva oamenii aceștia față de părinții lor răzvrătiți? Moise și Aaron aveau să afle în curând.

Gândeşte-te:

Odată ce a apărut păcatul, cui ne este mai firesc să ne supunem, lui Dumnezeu sau lui Satana? Te bucuri că Îl putem alege pe Dumnezeu și că Isus a promis că ne ajută să ne supunem Lui, în loc să fim sclavii lui Satana? Ce Dumnezeu minunat și iubitor avem!

Petrecerea de ziua lui Florie – II - Adaptare după Scrapbook Stories, de Amy Sherrard

În timp ce se îndreptau către următoarea casă, Florie făcea socoteala. – Am invitat-o pe Mary, care nu vede, și pe Jamie, care nu poate merge, și pe bătrâna mea Nursie. Acum, să mergem acasă la Amy, i-a spus lui Miss Ann. Amy este doar puțin mai mare ca mine.

Casa era chiar mai sărăcăcioasă decât celelalte. Când Amy a venit să le deschidă, ținea în brațe un bebeluș care țipa. Arăta tristă și obosită. Dar cât de bucuroasă a fost să o vadă pe Florie! – Nu am putut să ajung la Școala de Sabat săptămâna trecută și îmi pare atât de rău, i-a spus Amy lui Florie. Știam pe de rost toate versetele, dar bebelușul a fost bolnav și a trebuit să am grijă de el.
– Crezi că mama ta te va lăsa să vii mâine la petrecerea de ziua mea? a întrebat-o Florie. Tocmai atunci a intrat în cameră și mama lui Amy. S-a arătat încântată că fiica ei era invitată la petrecerea de ziua unei fete atât de drăguțe ca Florie. Amy zâmbea fericită în timp ce Florie și Miss Ann plecau.
– Unde mai mergem? a întrebat Miss Ann.
– La doamna White, i-a spus Florie. La Tommy, care este surd și nu poate vorbi. Dar îl voi invita oricum. Știu că ceilalți copii vor fi drăguți cu el, iar el o va îndrăgi pe Nursie. Doamnei White, mama lui Tommy, cu greu i-a venit a crede că fiul ei primește o astfel de invitație. A fost bucuroasă să promită că îl va duce la Florie a doua zi.
– Mai ai de dat încă o invitație, a spus Miss Ann în timp ce plecau de la Tommy.
– Știu, dar hai acasă, a decis Florie. Ultima mea invitație va fi una scrisă. Așa că a notat cu mare grijă pe un bilet: „Dragă doamnă Swift, Flora Swift vă invită la petrecerea de ziua ei, mâine, la ora unu.” Flora chicoti dându-i biletul lui Miss Ann.
– Vă rog să i-l duceți mamei mele, șopti ea, și, bineînțeles, dumneavoastră trebuie să veniți. Dar, vă rog, nu-i spuneți mamei cine va mai veni la petrecere. Mama a pregătit o masă minunată pentru oaspeții lui Florie, deși nu avea idee pe cine invitase.
– Îți vin musafirii, i-a spus Miss Ann lui Florie a doua zi. Până la ora unu sosiseră toți. Florie i-a invitat să se așeze la masă și să se bucure de bucatele gustoase. După ce au mâncat tort la desert, au mers cu toții în sufragerie. Au cântat, iar mama i-a acompaniat la pian. Apoi s-au jucat și s-au uitat la fotografiile și la cărțile lui Florie. Când au plecat, i-au mulțumit mamei și lui Florie pentru că îi invitaseră și se simțiseră atât de bine.
– De ce ai ales oameni atât de deosebiți? a întrebat-o mama pe Florie în seara aceea.
– Mamă, instructoarea ne-a spus Sabatul trecut că Isus este fericit atunci când îi hrănim pe cei flămânzi, îi sprijinim pe cei șchiopi și îi ajutăm pe cei în nevoie. Am vrut ca Isus să fie fericit. Crezi că am reușit? – Sigur, i-a răspuns mama. Isus spune că atunci când ne purtăm cu bunătate, cum te-ai purtat tu, este ca și cum am fi buni cu Isus Însuși. Sunt sigură că este foarte fericit.
– Pentru că ei sunt fericiți, și eu sunt fericită, a spus Florie zâmbind, cuibărindu-se lângă mama. (Sfârșit)