„Acum, dacă veți asculta glasul Meu și dacă veți păzi legământul Meu, veți fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu.” Exodul 19:5
Israeliții urmau norul care îi conducea către țara Canaan. Acum nu mai aveau niciun motiv să-și facă griji pentru mâncare și apă, pentru că Dumnezeu le dădea tot ce aveau nevoie. Când norul s-a oprit deasupra muntelui Sinai, ei și-au montat corturile în deșertul întins, la baza muntelui. Trecuseră câteva săptămâni de când părăsiseră Egiptul.
Muntele Sinai era impresionant. Părea ca un turn ce se ridica spre cer din terenul plat al deșertului. Astfel, privind în sus, oamenii puteau vedea norul așezat pe vârful lui. Când Domnul i-a spus lui Moise să urce pe munte, el a ascultat numaidecât, iar oamenii l-au așteptat în tabără. Dumnezeu i-a vorbit lui Moise din nor și i-a dat o solie pentru oameni. Și ce solie! Trebuie să se fi bucurat tare mult când au auzit-o. Citește Exodul 19:3-7.
Dacă urmau să asculte de Domnul, El avea să se țină de promisiunea pe care le-o făcuse lui Avraam, Isaac și Iacov. Asta însemna că urmau să devină un popor special. Câtă bucurie! Cât de minunat! Ce promisiune solemnă (legământ) au făcut ei, pe care Moise i-a transmis-o Domnului din partea poporului? Exodul 19:8
Israeliții fuseseră robi timp de mulți ani. Nu aveau idee despre ce era de făcut ca să devină poporul minunat pe care Dumnezeu a promis că-l va forma din urmașii lui Avraam, Isaac și Iacov. Nu realizau cât de ignoranți erau și cât de mult aveau nevoie să învețe. Dumnezeu însă a înțeles, iar cât timp au stat la muntele Sinai, El le-a arătat cum să devină poporul promis de El. Au fost ei serioși când au făcut promisiunea? Dumnezeu a spus că-și va împlini promisiunea dacă... Dacă ce? Acest cuvânt mic din versetul 5 era foarte important.
Aplicație: Legământul făcut de Dumnezeu cu Avraam, Isaac și Iacov a depins mereu de acest cuvânt mic, dar foarte important, din patru litere, „dacă”. Dacă aveau credință în puterea Lui de a-i ajuta să devină supuși, El avea să se țină de promisiune mereu, indiferent de cât de greu ar fi părut acest lucru.
Israeliții au promis să facă tot ce a spus Domnul. Dar credința este absolut necesară pentru a ne ține de promisiunile pe care le facem, mai ales de aceea de a asculta de Dumnezeu. Credința înseamnă să încercăm să facem tot ce putem pentru a asculta cu adevărat de El și să credem că El ne va da putere să ascultăm.
Este foarte important să ne amintim că este imposibil să ne încredem cu adevărat sau să ascultăm cu sinceritate, bazându-ne pe puterile proprii. Romani 8:7 Dar când îi cerem lui Isus să trăiască în noi, vom avea credința Lui pentru a crede și puterea Lui pentru a asculta. Romani 8:10
Au demonstrat israeliții că au credință în Domnul? Nu. De fiecare dată când venea un test, ei îl picau. Deși Dumnezeu făcuse multe minuni, cei mai mulți dintre ei încă se îndoiau că Domnul va avea grijă de nevoile lor. Nu aveau absolut niciun motiv să murmure și să se plângă, dar totuși au făcut acest lucru de multe ori și mulți dintre ei chiar își doreau să nu fi părăsit Egiptul. Acum, la Sinai, au făcut o promisiune solemnă de a crede și asculta de Domnul. Oare urmau să se țină de această promisiune?
Poporul pe care Dumnezeu promisese că-l va face din ei urma să fie foarte diferit de orice alt popor din lume. Nu urmau să aibă un rege, președinte sau dictator. Dumnezeu avea să fie Conducătorul lor, iar primul lor lider era Moise. Dumnezeu putea să-și țină promisiunea doar dacă ei își respectau partea, supunându-se prin credință și prin puterea Lui. Altfel, El nu-i putea binecuvânta.
Neascultarea de Domnul este același lucru cu ascultarea de Satana și este imposibil să asculți de doi stăpâni în același timp. Ascultarea de Satana duce la moarte veșnică. Ascultarea de Dumnezeu, prin puterea Lui, duce la viața veșnică. Domnul a spus poporului să se pregătească pentru o întâlnire în cadrul căreia aveau să vorbească direct, de data aceasta fără mijlocirea lui Moise. Ce trebuiau să facă pentru a fi gata de evenimentul solemn? Exodul 19:10-13
Aplicație: Cum arătăm respect față de Dumnezeu când mergem în casa Lui? Este important să fim curați și îngrijiți? Ar trebui ca și inimile noastre să fie curate?
Israeliții s-au pregătit pentru ca Domnul să le transmită legea Lui, în mod direct și nu prin Moise. Dumnezeu nu și-a dorit ca doar hainele și trupurile lor să fie curate, ci El a vrut ca și inimile lor să fie curate. În cea de-a treia zi, s-a auzit un sunet lung de trâmbiță. În timp ce citești ce s-a întâmplat, imaginează-te acolo, printre israeliți, în acea zi. Exodul 19:16-20
Dumnezeu i-a spus lui Moise să coboare ca să se asigure că oamenii au înțeles cât de respectuoși și atenți trebuie să fie. Ce a spus Moise și cum a răspuns Domnul? Exodul 19:21-25
Toate privirile erau îndreptate spre munte. Vârful lui era acoperit de un nor gros, care a devenit foarte negru și dens. Acesta a cuprins versanții până când întregul munte a fost învăluit într-un întuneric misterios. Apoi s-a auzit un sunet puternic de trâmbiță, ceea ce însemna că oamenii trebuiau să se apropie pentru a se întâlni cu Domnul. Pe când Moise îi conducea la baza muntelui, fulgere străbăteau norul, iar zgomotul tunetului răsuna împrejurul muntelui. Din nor se ridica fum, iar trâmbița se auzea din ce în ce mai tare.
Crezi că râdea sau glumea cineva? Nu. Toți tremurau de frică. Nu era ca un film de groază. Totul era real și foarte înspăimântător. Chiar și Moise tremura. Evrei 12:21 Dintr-odată, toate sunetele înspăimântătoare au dispărut și s-a lăsat o liniște mormântală. Nimeni nu știa că în nor, alături de Dumnezeu se aflau și mulți îngeri. Îl ascultau și ei vorbind cu glas de tunet din întunericul dens care acoperea muntele. Deuteronomul 33:2,3
Rar și solemn, cuvintele se auzeau din interiorul norului: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei...” El dorea ca ei să știe că vocea puternică pe care o auzeau era a Dumnezeului iubitor care îi scosese din Egipt și se îngrijise de ei, în deșert. Apoi, vocea a continuat. Dumnezeu a rostit Cele Zece Porunci, care aveau să conducă poporul Israel către El, Cel care putea să facă din acest popor cel mai mare și cel mai bun popor din lume — dacă avea să asculte de El.
Aplicație: Dumnezeu este singurul care ne poate scoate din robia păcatului. Minunata Lui lege ne ajută, de asemenea, să vedem cât de mult avem nevoie să depindem de El în fiecare zi.
Tunetele și fulgerele înspăimântătoare, cutremurul și fumegarea muntelui, precum și sunetul înfricoșător al trâmbiței s-au oprit. Apoi a fost o liniște solemnă, urmată de vocea minunată a lui Dumnezeu spunând Cele Zece Porunci, bazate pe un cuvânt din opt litere: „dragoste”. Citește-le în Exodul 20:3-17
Toți creștinii știu despre Cele Zece Porunci; mulți le pot spune pe de rost. Unii chiar cred că acestea au fost anulate când Isus a murit pentru noi. Dar foarte puțini înțeleg adevărata lor semnificație și faptul că ele se aplică la tot ceea ce gândim și facem. Israeliții trebuiau să învețe acest lucru, iar noi, de asemenea. În timp ce ascultau Cele Zece Porunci, israeliții au realizat cât de oribil este păcatul și că erau niște păcătoși. Vocea lui Dumnezeu și tot ceea ce se întâmpla în jurul lor păreau mai mult decât puteau ei suporta. Tremurau de frică. Ce l-au rugat ei pe Moise să facă? Exodul 20:19-21
Dumnezeu a înțeles sentimentele lor, așa că, după ce a dat Cele Zece Porunci, El a vorbit doar cu Moise și i-a transmis multe alte legi pentru popor, legi bazate pe principiile dragostei, dar separate de Decalog. Apoi, când Moise a spus poporului celelalte legi, ce au spus ei? Exodul 24:3 Apoi, Moise a scris celelalte legi în Cartea Legământului și le-a citit poporului. Ce au spus oamenii când Moise a terminat de citit? Exodul 24:4-8
Dumnezeu le-a dat și legi despre jertfe și sărbători. Aceste legi arătau către Isus și au fost anulate când El a murit pentru noi. Totuși, Cele Zece Porunci nu au fost anulate. Ele au fost instituite de dinainte să existe israeliții și sunt valabile pentru toți oamenii.
Aplicație: Adam și Eva au fost creați cu legile Domnului în minte și le-au transmis descendenților lor. Noe și Avraam știau Cele Zece Porunci și ei le-au transmis urmașilor lor. Dumnezeu Însuși le-a rostit de pe muntele Sinai. La fel ca Adam și Eva și noi le putem avea în mințile noastre. Psalmii 40:8
Israeliții aveau nevoie să știe cum să pună în aplicare principiile din Cele Zece Porunci. Cum aveau să-și arate ei dragostea față de Dumnezeu? Cum aveau ei să-L onoreze, să I se închine și să-L asculte? Deja știau ceva despre păstrarea Sabatului, trebuiau să învețe mai multe. Unde aveau ei să se închine Domnului? Ce fel de jertfe și daruri aveau să-I aducă?
Cum aveau să-și arate dragostea și respectul față de alții, incluzând membrii familiei, văduvele și orfanii, slujitorii, străinii, conducătorii, oamenii săraci, răufăcătorii sau chiar inamicii lor? Israeliții nu aveau experiență în ceea ce privea guvernarea, pentru că fuseseră robi. Dacă nu ascultau de legile egiptenilor pentru robi, erau pedepsiți crunt. Care aveau să fie consecințele sub guvernarea lui Dumnezeu când legile Lui aveau să fie încălcate?
Israeliții aveau multe lucruri de învățat. Pe lângă regulile referitoare la relaționarea dintre oameni, existau reguli privitoare la îngrijirea animalelor și reguli cu privire la speciile de animale care puteau fi consumate. Ei aveau nevoie de reguli pentru sănătate și tratarea bolilor, dar și de legi pentru proprietate și pământ. Dumnezeu i-a chemat pe Aaron și pe cei doi fii ai lui, împreună cu cei 70 de lideri israeliți, pe munte, cu Moise. Dumnezeu le-a permis să vină suficient de aproape să vadă lumina glorioasă care Îl acoperea, dar ei nu-I puteau vedea fața; nici măcar Moise nu era suficient de pur și sfânt să o vadă. Exodul 33:20
Într-o duminică, Dumnezeu i-a spus lui Moise să urce iar pe munte și, de data aceasta, să-l ia doar pe Iosua cu el. Pentru că ei urmau să stea acolo pentru mai mult timp, Aaron și Hur aveau să fie la conducerea taberei cât timp ei erau plecați. Exodul 24:12-15
De duminică până vineri, Moise și Iosua și-au cercetat inimile și s-au rugat, așteptând răbdători pe munte, lângă nor. Beau apă dintr-un pârâiaș Deuteronomul 9:21 și mâncau mana care cădea pe pământ în fiecare noapte pentru ei, la fel cum cădea și pentru tabăra din vale. Apoi, în ziua Sabatului, norul s-a deschis; chiar și oamenii din câmpia de jos au văzut gloria strălucitoare a lui Dumnezeu ca flăcări care ieșeau din nor. În timp ce ei priveau, Dumnezeu l-a chemat pe Moise în nor, unde se afla El Însuși. Deuteronomul 9:16-18
Aplicație: De ce sunt importante regulile? Toate guvernele au nevoie de reguli?
După ce Moise a intrat singur în nor, Iosua încă avea apă și mană, în timp ce aștepta afară. Însă Moise nu a mâncat și nu a băut nimic timp de 40 de zile și 40 de nopți, cât a stat în nor, unde Dumnezeu îi spunea multe lucruri. La sfârșitul celor 40 de zile și 40 de nopți Dumnezeu i-a dat lui Moise ceva foarte special. Ce anume? Deuteronomul 9:9-11
Jos, în tabără, israeliții au așteptat săptămână după săptămână ca Moise să se întoarcă. În cele din urmă s-au hotărât să nu-l mai aștepte și să nu se mai lase conduși de norul de pe munte. În schimb, i-au cerut lui Aaron să le facă un chip pentru a-i conduce. Ce chip a făcut el și cum i s-au închinat oamenii? Exodul 32:1-6 Cum de a făcut Aaron așa ceva? Cum Îl puteau compara pe Dumnezeu cu un vițel? Ce repede au călcat oamenii promisiunea sfântă pe care o făcuseră de trei ori! Ce i-a spus Domnul lui Moise că merita poporul? Exodul 32:7-10
Dumnezeu îl testa pe Moise și dacă el nu ar fi învățat dragostea adevărată și răbdarea, ar fi fost tentat să accepte propunerea lui Dumnezeu. Moise se gândea numai la ce aveau să creadă celelalte popoare despre Domnul, dacă El și-ar fi distrus poporul. L-a rugat pe Dumnezeu să-i ierte și El i-a iertat.
Ținând cele două table de piatră pe care i le dăduse Domnul, Moise a coborât de pe munte împreună cu Iosua. Ei au auzit oamenii strigând înainte ca să-i poată vedea, iar Iosua, fiind soldat, a spus că „în tabără este un strigăt de război!” Moise știa că zgomotul era cauzat de ceva mai grav decât războiul.
Aplicație: Suntem noi mai capabili decât israeliții să ne ținem de promisiuni față de Dumnezeu? Cine este Singurul care ne poate da credință și putere pentru a ține legea lui Dumnezeu?