Luminați de slava lui Dumnezeu

Mai devreme sau mai târziu, evenimentele finale se vor desfășura. Exact când și exact cum, aceasta nu ni s-a spus. Dar ni s-a spus suficient. Va apărea un fel de legislație care va impune păzirea duminicii, în contrast cu păzirea Sabatului. Apocalipsa ne-a descoperit problemele cruciale puse în joc, jucătorii esențiali implicați și, în linii mari, ne-a spus ce se va întâmpla. În contrast cu închinarea la Cel „ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor” (Apocalipsa 14:7), oamenii „al căror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vieții Mie­lului” (Apocalipsa 13:8) se vor închina fiarei și icoanei ei. Cu alte cuvinte, numele tuturor celor care au ales să Îl urmeze pe Domnul Isus Hristos și să asculte de poruncile Lui rămân în cartea vieții. Cu cât este mai bine să fii în cartea lui Dumnezeu decât în registrele oamenilor!
Dumnezeu a ridicat Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea ca să predice lumii acest mesaj. De aceea, noi înșine avem nevoie să fim convertiți la adevăr așa cum este el în Isus și să fim transformați și înnoiți de „Evanghelia veșnică” din Apocalipsa 14:6, care are în centru moartea lui Hristos pentru noi, siguranța mântuirii noastre în El.

24 iunie – Ziua lucrării în penitenciare
 

Comentariu EGW

Căderea omului în păcat a umplut cerul de durere. Lumea pe care Dumnezeu o făcuse a ajuns ruinată de blestemul păcatului și locuită de ființe omenești sortite mizeriei și morții. Se părea că nu există nicio scăpare pentru aceia care au călcat Legea. …

Fiului lui Dumnezeu, Comandantului cel glorios al cerului, I S-a făcut milă de neamul omenesc căzut. Inima Sa a fost mișcată de o nețărmurită milă atunci când vaietele lumii s-au înălțat până la El. Dar iubirea divină concepuse un plan prin care omul să poată fi răscumpărat. … Nimeni altul, ci numai Hristos putea să răscumpere neamul omenesc din bles­temul Legii și să-l aducă iarăși în armonie cu cerul. …
Planul de mântuire fusese alcătuit mai înainte de aducerea la existență a pământului, căci Hristos este „Mielul care a fost junghiat de la întemeierea lumii” (Apocalipsa 13:8); totuși a fost o luptă chiar pentru Împăratul Universului care avea să dea pe Fiul Său să moară pentru neamul omenesc căzut. Dar „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3:16). O, taină a mântuirii! Iubirea lui Dumnezeu pentru o lume care nu L-a iubit! Cine poate pricepe adâncurile acestei iubiri care „întrece orice cunoștință”? De-a lungul veacurilor nesfârșite, minți nemuritoare, căutând să înțeleagă taina acelei iubiri de nepătruns, se vor uimi și-L vor adora. – Patriarhi și profeți, p. 63 
Temelia speranței pe care o avem în Hristos este faptul că recunoaștem că suntem niște păcătoși care au nevoie să fie refăcuți și răscumpărați. Pentru că suntem păcătoși avem curaj să Îi cerem să fie Mântuitorul nostru. Atunci să avem grijă ca, în relațiile cu cei care rătăcesc să nu ne purtăm într-un mod care să le spună altora că noi nu avem nevoie să fim răscumpărați. Să nu acuzăm, condamnăm și rănim ca și cum noi am fi desăvârșiți. Lucrarea lui Hristos este aceea de a repara, de a vindeca, de a reface. Dumnezeu este dragoste. El nu îi dă ocazie lui Satana să triumfe făcând să fie văzută partea cea rea din noi sau expunându-ne slăbiciunile în fața dușmanilor noștri.

Hristos a venit să pună salvarea la îndemâna tuturor. Cel mai greșit și cel mai păcătos nu erau trecuți cu vederea. Lucrarea Lui era mai ales pentru aceia care aveau cel mai mult nevoie de mântuirea pe care El venise să o aducă. Cu cât era mai mare nevoia lor de a fi refăcuți, cu atât era interesul Său mai profund, simpatia Sa era mai mare și lucrarea Sa, mai plină de ardoare. Inima Sa plină de iubire era mișcată până în străfunduri pentru cei a căror situație era cea mai lipsită de speranță și care aveau cel mai mult nevoie de harul Său transformator. – In Heavenly Places, p. 291 
 

1. Citește 1 Tesaloniceni 5:1-6. Ce avertizare ne oferă apostolul Pavel cu privire la ultimele zile ale istoriei omenirii?

Pavel i-a îndemnat pe credincioșii din Tesalonic să vegheze și să fie treji în contextul celei de-a doua veniri a lui Hristos. Și dacă apostolul le zicea lucrul acesta credincioșilor de atunci, ce ne-ar spune nouă astăzi?
El a mai spus și că ei erau „fii ai luminii” (1 Tesaloniceni 5:5) și că nu erau în „întuneric, pentru ca ziua aceea” [revenirea lui Hristos] (1 Tesaloniceni 5:4) să îi prindă „ca un hoț” (1 Tesaloniceni 5:4).
Isus a folosit verbul „a veghea” în legătură cu rugăciunea stăruitoare, din inimă (Matei 24:42; 26:40,41). A veghea înseamnă a fi alert din punct de vedere spiritual. A fi treaz înseamnă a lua în serios vremurile pe care le trăim și a te concentra pe lucrurile care contează cu adevărat. 
Ellen G. White adaugă: „Noi, cei care cunoaștem adevărul, ar trebui să ne pregătim pentru ceea ce urmează să se abată asupra lumii ca o surpriză copleșitoare” (Mărturii pentru biserică, vol. 8, p. 28). 
Iar dacă pentru lume poate fi surprinzător, pe noi nu ar trebui să ne surprindă. Chiar dacă nu știm când se va întâmpla, putem vedea suficiente dovezi ca să știm că vine și că acum, astăzi, este momentul să fim pregătiți.

2. Recapitulează Daniel 2 și notează succesiunea împărățiilor care au venit și au trecut exact așa cum a fost prezis. Cum ne întărește profeția aceasta încrederea că tot ceea ce Dumnezeu a spus se va împlini?

Hristos ne-a dat aceste solii ale ultimelor zile pentru ca, știind ce urmează să se întâmple, să ne pregătim pentru ele. Profețiile din Daniel și din Apocalipsa, combinate cu darul modern al profeției, ne oferă o perspectivă divină asupra a ceea ce urmează să vină peste această lume. Cuvântul profeti,c al lui Dumnezeu schițează în avans istoria mântui­rii, iar Daniel 2 ne oferă dovezi puternice, raționale, că putem avea în­credere în Dumnezeu.

Pavel spune „să nu dormim”, cum fac ceilalți. Ce înseamnă lucrul acesta și cum putem ști dacă dormim într-adevăr? Iar dacă dormim, de ce anume va fi nevoie pentru a ne trezi?

Comentariu EGW

Cei neprihăniți și cei răi vor trăi încă pe pământ în starea lor muritoare – oameni vor sădi și vor construi, vor mânca și vor bea și nimeni nu va ști că hotărârea finală și irevocabilă a fost pronunțată în Sanctuarul de sus. Înainte de potop, după ce Noe a intrat în corabie, Dumnezeu l-a închis pe el înăuntru, iar pe cei nelegiuiți, afară. Dar, timp de șapte zile, oamenii, fără să știe că pierzarea lor era hotărâtă, și-au continuat viața lor nepăsătoare și iubitoare de plăceri, bătându-și joc de avertizările cu privire la judecata iminentă. „Tot așa”, spune Mântuitorul, „va fi și la venirea Fiului omului.” Pe tăcute și neobservat, ca un hoț la miezul nopții, va veni ceasul hotărâtor care marchează deciderea destinului fiecărui om, retragerea finală a ofertei harului pentru omul vinovat. 
Oamenii sunt gata să se lase legănați într-o siguranță fatală, ca să fie treziți numai de revărsarea mâniei lui Dumnezeu. – Maranatha, p. 264 (13 septembrie)
Fiecare adevărat urmaș al Domnului Hristos are de făcut o lucrare. Dumnezeu i-a încredințat fiecăruia lucrarea lui; în prezent sunt puțini cei ce arată spre sulul profeției care se împlinește cu rapiditate, proclamând: Pregătiți-vă, arătați-vă ascultarea de Dumnezeu prin respectarea poruncilor Sale! …

Toți cei care Îl iubesc pe Dumnezeu să se gândească la faptul că acum, cât este zi, este timpul să lucreze, dar nu printre oile aflate deja în staul, ci să meargă în căutarea celor pierdute, care pier. Acestea sunt oile care au nevoie de ajutor pentru a fi readuse în staul. Este timpul ca toți cei nepăsători să se trezească din somnolența lor. Este timpul ca sufletele să fie îndemnate stăruitor nu doar să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, ci să-și asigure fără întârziere untdelemnul de rezervă pentru candelele lor. Undelemnul este neprihănirea lui Hristos. El reprezintă caracterul, iar caracterul nu este transferabil. Niciun om nu poate să-l obțină pentru altul. Fiecare trebuie să-și formeze pentru el însuși un caracter curățat de orice pată a păcatului. – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 233 
„De aceea, şi voi fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi” (Matei 24:44).
Noi nu știm timpul exact când Domnul nostru Se va arăta pe norii cerului, dar El ne-a spus că, pentru siguranța noastră, trebuie să fim gata în orice moment – să veghem și să așteptăm. Fie că mai avem înaintea noastră un an, cinci sau zece, noi trebuie să ne păstrăm credința pe care o avem azi. Trebuie să ne îndeplinim îndatoririle fiecărei zile cu atât de mare conștiinciozitate ca și cum aceea ar fi ultima zi din viața noastră. 

Noi nu facem voia lui Dumnezeu dacă așteptăm lenevind. El i-a încredințat fiecărui om o lucrare de făcut și așteaptă de la fiecare să-și facă partea cu credincioșie. Ca niciodată mai înainte trebuie să ne împotrivim păcatului și puterilor întunericului. Timpul pe care îl trăim cere o activitate energică și hotărâtă din partea acelora care cred adevărul prezent. Ei ar trebui să le prezinte altora adevărul atât prin învățături, cât și prin exemplu. – That I May Know Him, p. 358 
 

3. Citește Ioan 8:32; Ioan 7:17 și Ioan 17:17. Ce promisiuni ne oferă Isus cu privire la cunoașterea adevărului și a locului unde acesta se găsește?

Apelul final al lui Dumnezeu pentru poporul Lui este să fugă de ereziile Babilonului și să umble în lumina adevărului veșnic care se găseș­te în Cuvântul Lui. Cheia tuturor lucrurilor se găsește în Biblie. Atâta vreme cât oamenii se țin de Biblie și urmează învățăturile ei, nu vor fi înșelați în criza finală, în mod special cu privire la Sabat. 
Mesajul celui de-al doilea înger ne cheamă să acceptăm adevărul, și nu minciuna; Scriptura, și nu tradiția; învățăturile lui Dumnezeu, și nu rătăcirile sau doctrinele false. 
Mesajul celui de-al treilea înger, care vine după primele două, prezintă o avertizare cu privire la semnul fiarei. În profețiile din Biblie, fiara reprezintă o putere politică sau religioasă. Fiara care iese din mare, din Apocalipsa 13 și 14, se ridică din Roma ca un sistem mondial de închinare. În cele din urmă, această putere romană își extinde influența în întreaga lume și va duce la o mișcare de unire a bisericii cu statul. Scopul va fi dobândirea unității mondiale într-o perioadă de schimbări economice, catastrofe naturale, tulburări sociale, crize politice internaționale și conflict global.

Statele Unite vor prelua în cele din urmă conducerea în această con­federație globală. „Satana îi va atrage pe oameni sub influența amăgi­rilor lui prin cele două mari erezii: nemurirea sufletului și sfințenia du­minicii. În timp ce prima creează condițiile propice spiritismului, a doua creează o legătură de simpatie cu Roma. Protestanții din Statele Unite vor fi primii care își vor întinde brațele peste prăpastie ca să prindă mâna spiritismului. De asemenea, ei vor trece peste abis pentru a da mâna cu puterea Romei și, sub influența acestei triple alianțe, această țară va merge pe urmele Romei, călcând în picioare libertatea de conștiință” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 588).
Aceste solii se încheie cu un apel urgent adresat credincioșilor lui Hristos de a ține poruncile lui Dumnezeu prin credința vie a lui Isus, care locuiește în inimile lor (Apocalipsa 14:12).

Cum înțelegi afirmația lui Isus că „adevărul vă va face liberi” (NTR)? Ce înseamnă să fii liber în acest context?

Comentariu EGW

Cei care doresc să descopere comorile adevărului trebuie să le caute ca un miner care sapă adânc pentru a găsi comoara ascunsă în pământ. O lucrare superficială și neatentă, făcută cu jumătate de inimă, nu va avea rezultate. Atât pentru tineri, cât și pentru cei în vârstă, este esențial nu doar să lectureze Cuvântul lui Dumnezeu, ci să-l studieze stăruitor, cu o dedicare totală, rugându-se și căutând adevărul ca pe o comoară ascunsă. Cei care vor face așa vor fi răsplătiți, pentru că Domnul Hristos va înviora capacitatea lor de înțelegere. 
Mântuirea noastră depinde de cunoașterea adevărului cuprins în Sfintele Scripturi. Este voința lui Dumnezeu ca noi să avem acest adevăr. Cercetați, oh, cercetați Biblia cea prețioasă, cu inimi flămânde după neprihănire! Explorați Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum explorează minerul pământul ca să descopere filoanele de aur! Nu renunțați niciodată la cercetare până nu sunteți siguri de relația voastră cu Dumnezeu și nu înţelegeţi care este voia Sa pentru voi! Domnul Hristos declară: „Și orice veți cere în Numele Meu voi face pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face” (Ioan 14:13,14). – Parabolele Domnului Hristos, p. 111 

Aceia care strigă la Dumnezeu pentru eliberare din teribila fascinație pe care Satana o va exercita asupra lor vor pune mare preț pe Scriptură. Unica noastră siguranță este să primim întreaga Biblie, nu doar părți detașate din ea, ci să credem tot adevărul. Picioarele voastre sunt așezate pe nisipuri mișcătoare dacă disprețuiți un singur cuvânt din ce stă scris. Biblia este dată de Dumnezeu și este cu adevărat un mesaj pentru suflet, ca și cum am auzi un glas din cer care ne vorbește. Cu cât respect, cu câtă adorare și umilință ar trebui să începem studiul Bibliei, ca să putem învăța despre realitățile eterne! Fiecare să studieze Biblia știind că ea este Cuvântul lui Dumnezeu, care este la fel de solid ca tronul cel veșnic. Dacă veniți la studiul Scripturii cu umilință, cu rugăciune arzătoare de a fi călăuziți, îngerii lui Dumnezeu vor deschide înaintea voastră realitățile ei vii și, dacă țineți la preceptele adevărului, ele vor fi pentru voi ca un zid de foc împotriva ispitelor, amăgirilor și farmecelor lui Satana. – Our High Calling, p. 210 
Toți cei care călătoresc pe calea către cer au nevoie de o călăuză sigură. Noi nu trebuie să mergem bizuindu-ne pe înțelepciunea omenească. Este privilegiul nostru să auzim vocea lui Hristos vorbindu-ne în timp ce mergem înainte în călătoria vieții și cuvintele Lui sunt întotdeauna cuvinte pline de înțelepciune.
Satana lucrează cu mare sârg ca să ducă la ruină sufletele oamenilor. El a coborât cu mare putere, știind că nu are decât puțin timp. Unica noastră siguranță este să Îl urmăm îndeaproape pe Domnul Hristos, pășind conduși de înțelepciunea Lui și trăind adevărul Lui. Noi nu putem să detectăm întotdeauna lucrările lui Satana, nu știm unde își așază el capcanele. Dar Domnul Isus cunoaște șiretlicurile subtile ale vrăjmașului și poate să ne păstreze picioarele pe cărări sigure. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14:6) declară Hristos. – Our High Calling, p. 16 
 

5. Citește Apocalipsa 4:11; Apocalipsa 5:12 și Apocalipsa 19:1. Ce cuvinte sunt asociate cu slava lui Dumnezeu care umple pământul, așa cum descrie Apocalipsa 18:1?

Marea luptă dintre bine și rău în univers este și despre onoarea sau reputația lui Dumnezeu. Satana, un înger răzvrătit, a declarat că Dumnezeu este nedrept, că pretinde închinare, dar oferă puțin în schimb. Cel rău declară că Legea lui Dumnezeu ne restricționează libertatea și ne limitează bucuria. 
Viața, moartea și învierea lui Isus au distrus acel mit. Cel care ne-a creat S-a aruncat în groapa cu șerpi a acestei lumi pentru a ne răscumpăra. Pe cruce, a răspuns acuzațiilor lui Satana și a demonstrat că Dumnezeu este atât iubitor, cât și drept. 
Cucerit de dragostea Sa, preocupat de onoarea Sa, poporul Său din zilele din urmă descoperă slava Sa – caracterul Său iubitor, gata să se sacrifice – unei lumi egocentrice, lipsite de Dumnezeu, iar pământul este luminat de caracterul lui Dumnezeu.

6. Citește Exodul 33:18,19. În ce mod Își descoperă Dumnezeu slava înaintea lui Moise? Ce este slava lui Dumnezeu?

Slava lui Dumnezeu este caracterul Său. Pământul se umple de slava lui Dumnezeu când suntem plini de dragostea lui Dumnezeu și când caracterele noastre sunt schimbate prin dragostea Lui răscumpărătoare.
Manifestarea dragostei Lui în viața noastră descoperă lumii slava Lui, caracterul Lui. Ultima avertizare care va fi proclamată unei lumi acoperite de întunericul spiritual, purtată de către cei trei îngeri în mijlocul cerului, este: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă” (Apocalipsa 14:7).
Faptele noastre bune, neprihănirea și bunătatea noastră nu au nicio slavă. „Solia dreptății lui Hristos trebuie să răsune de la un capăt la celălalt al pământului […]. Aceasta este slava lui Dumnezeu, care încheie lucrarea îngerului al treilea” (Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 6, p. 19). Ellen G. White scrie și: „Ce este îndreptățirea prin credință? Este lucrarea lui Dumnezeu, care coboară în țărână slava omenească și face pentru om lucrarea pe care el nu are puterea să o facă singur” (Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 456).
Nicio slavă pentru noi; în schimb, toată slava pentru Dumnezeu!
 

Comentariu EGW

Noi nu trebuie să ne mulțumim numai să contemplăm slava Domnului Hristos, ci trebuie să și vorbim despre măreția Sa. Isaia nu numai că a privit slava Domnului Hristos, dar a și vorbit despre El. În timp ce David cugeta, focul [din inimă] ardea; apoi, inspirat, el Îl lăuda pe Dumnezeu cu gura. Pe măsură ce cugeta la iubirea cea minunată a lui Dumnezeu, el nu putea să facă altceva decât să vorbească despre ce a văzut și simțit. Cine poate să privească prin credință minunatul plan de mântuire, slava Fiului lui Dumnezeu, singurul născut din Tatăl, și să nu vorbească despre ea? Cine poate contempla iubirea nepătrunsă, care a fost arătată pe crucea de pe Golgota prin moartea Domnului Hristos, pentru ca noi să nu pierim, ci să avem viața veșnică, cine poate să privească aceasta și să nu aibă cuvinte prin care să-I aducă slavă Mântuitorului? – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 43 

Cuvântul lui Dumnezeu descoperă caracterul Său. El Însuși a făcut și face cunoscute iubirea și mila Sa fără margini. Când Moise s-a rugat: „Arată-mi slava Ta”, Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea Mea” (Exodul 33:18,19). Aceasta este slava Sa. Domnul a trecut pe dinaintea lui Moise „și a strigat: «Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își ține dragostea până la mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul»” (Exodul 34:6,7). El este „un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate”, pentru că „Îi place îndurarea” (Iona 4:2; Mica 7:18). 
Dumnezeu a legat inimile noastre de El prin nenumărate dovezi, în ceruri și pe pământ, ale iubirii Sale. El a căutat să ni Se descopere prin lucrurile din natură și prin cele mai profunde și gingașe legături omenești pe care inimile noastre le pot cunoaște. Totuși, toate acestea nu oglindesc decât imperfect iubirea Sa. – Calea către Hristos, p. 10 
Niciun om nu poate să vadă slava neacoperită a lui Dumnezeu şi să trăiască, dar Moise este asigurat că va vedea din slava divină atât de mult cât poate suporta în starea lui prezentă, muritoare. Mâna care a făcut lumea, care ţine munţii în locul lor, îl ia pe acest om de ţărână – pe acest om cu o credinţă puternică – şi îl acoperă cu îndurare în crăpătura unei stânci, în timp ce slava lui Dumnezeu şi toată frumuseţea Sa trec pe dinaintea lui. Să ne mai mirăm că „slava minunată” reflectată de Atotpu­ternicie strălucea pe chipul lui Moise cu o asemenea putere, încât po­porul nu putea să privească? Asupra lui era amprenta lui Dumnezeu, care îl făcea să arate ca unul dintre îngerii strălucitori de la tronul Său.

Această experienţă, mai presus de oricare altă asigurare că Dumnezeu avea să-i asculte rugăciunea şi că prezenţa divină avea să-l însoţească, a fost pentru Moise, ca lider, de o mai mare valoare decât toată învăţătura primită în Egipt şi decât toate cunoştinţele lui în arta militară. Nicio putere, nicio iscusinţă şi nicio învăţătură omenească nu pot să ţină locul prezenţei lui Dumnezeu. În istoria vieţii lui Moise putem să vedem cât de strânsă poate fi comuniunea cu Dumnezeu de care omul are privilegiul să se bucure. Pentru cel păcătos, este un lucru teribil să cadă în mâinile viului Dumnezeu. Dar Moise nu s-a temut să fie singur cu Autorul Legii care fusese rostită cu o asemenea grandoare înfricoşătoare de pe Muntele Sinai, deoarece sufletul lui era în armonie cu voinţa Făcătorului său. – Mărturii, vol. 4, p. 533 
 

Sunt multe simboluri în Apocalipsa, simboluri biblice importante: un balaur în cer (Apocalipsa 12:3,4,7), îngeri care zboară prin mijlocul cerului (Apocalipsa 14:6), o femeie pe o fiară de culoare stacojie (Apoca­lipsa 17:3) și așa mai departe. Apar în Cuvântul lui Dumnezeu; Duhul Sfânt l-a inspirat pe Ioan să le pună acolo și au roluri importante în a le descoperi adevărul celor care citesc cuvintele acestei cărți și le îm­pli­nesc. Fiindcă, așa cum stă scris: „Ferice de cine citește și de cei ce ascul­tă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” (Apocalipsa 1:3).
Mai există însă o imagine care apare în mod repetat în cartea Apo­ca­lipsa. Care este aceasta și ce reprezintă ea?

7. Citește Apocalipsa 5:6,8,12; Apocalipsa 7:17; Apocalipsa 14:1; Apocalipsa 15:3; Apocalipsa 19:7; Apocalipsa 21:22,23; Apocalipsa 22:1,3. Care este semnificația simbolului Mielului și de ce apare de atâtea ori în Apocalipsa?

Desigur, după cum spun cuvintele care deschid Apocalipsa, aceasta este o descoperire a „lui Isus Hristos”. Și nu numai un Miel, ci un Miel „înjunghiat” (Apocalipsa 5:6,12; 13:8). Adică Isus Hristos crucificat. Aici se găsesc inima și sufletul nu numai ale întregii Biblii, ci și ale cărții Apocalipsa și ale celor trei solii îngerești. Nu putem fi credincioși chemării noastre, nu putem face lucrarea pe care Dumnezeu Și-a chemat biserica să o facă, dacă nu avem Mielul, Mielul înjunghiat, pe Isus crucificat, o jertfă pentru păcatele noastre, ca punct central al soliei noastre. 
„Trebuie să Îl punem în mod intenționat pe Mielul care a fost înjunghiat în centrul doctrinelor și al misiunii noastre și în inima fiecărei predici pe care o predicăm, a fiecărui articol pe care îl scriem, a fiecărei rugăciuni pe care o înălțăm, a fiecărui cântec pe care îl cântăm, a fiecărui studiu biblic pe care îl ținem și a oricărui lucru pe care îl facem. Fie ca dragostea descoperită de Miel pe cruce să transforme modul în care ne tratăm unii pe alții și să ne schimbe, pentru a ne păsa de lume” (Ángel Manuel Rodríguez, The Closing of the Cosmic Conflict: Role of the Three Angels’ Messages, p. 70 – manuscris nepublicat). 
Numai Mielul și ceea ce El a făcut, face și va continua să facă pentru noi până la încheierea timpului constituie, în ultimă instanță, esența celor trei mesaje îngerești.

De ce este esențial să Îl avem în centrul proclamației noastre pe Mielul înjunghiat, și aceasta nu numai pentru a-i conduce pe alții la El, ci și pentru viața noastră spirituală?
 

Comentariu EGW

Nu sunt multe căi către cer. Nu se poate ca fiecare să-și aleagă drumul său. Hristos zice: „Eu sunt Calea ... Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Chiar de atunci de când s-a predicat pentru prima dată Evanghelia, când în Eden s-a declarat că sămânța femeii va sfărâma capul șarpelui, Hristos a fost înălțat ca fiind Calea, Adevărul și Viața. El a fost Calea pe când trăia Adam, când Abel I-a înfățișat lui Dumnezeu sângele mielului înjunghiat, care reprezenta sângele Mântuitorului. Hristos a fost Calea prin care au fost mântuiți patriarhii și profeții. El este singura cale pe care putem ajunge la Dumnezeu. – Hristos, Lumina lumii, p. 663 

Când strigătul „S-a sfârșit” a ieșit de pe buzele Domnului Hristos, preoții oficiau în templu. Era ceasul jertfei de seară. Mielul care Îl reprezenta pe Domnul Hristos fusese adus ca să fie înjunghiat. Îmbrăcat în hainele sale frumoase și pline de însemnătate, preotul stătea cu cuțitul ridicat, asemenea lui Avraam când era gata să-l aducă jertfă pe fiul său. Cu un interes deosebit, poporul privea scena. Dar pământul a început să se zguduie și să tremure, căci Domnul Însuși Se apropie. Cu un zgomot puternic, perdeaua dinăuntru a templului este ruptă de sus până jos de o mână nevăzută, permițând mulțimii să privească un loc ce era odată plin de prezența lui Dumnezeu. … Locul cel mai sfânt din sanctuarul pământesc nu mai era deloc sfânt.

Totul este cuprins de groază și confuzie. Preotul e gata să înjunghie victima, dar cuțitul cade din mâna sa fără putere și mielul scapă. Tipul întâlnește antitipul în moartea Fiului lui Dumnezeu. Marele sacrificiu a fost adus. … Era ca și când un glas le-ar fi spus închinătorilor: Acum s-a terminat cu toate jertfele și darurile pentru păcat. Fiul lui Dumnezeu a venit după Cuvântul Său: „Iată-Mă că vin! – în sulul cărții este scris despre Mine – vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!”; „Cu însuși sângele Său”, „El a intrat în Locul Preasfânt ... după ce a căpătat o răscumpărare veșnică” (Evrei 10:7; 9:12). – Hristos, Lumina lumii, p. 757 
Ce temă de meditaţie este sacrificiul lui Isus pentru păcătoşii pierduţi! … Cum vom aprecia binecuvântările care ne-au fost astfel puse la dispoziţie? Ar fi putut Isus să sufere mai mult? Ar fi putut să ne asigure binecuvântări mai bogate? Nu ar trebui să se topească şi cea mai împietrită inimă când ne aducem aminte că, de dragul nostru, El a lăsat fericirea şi slava cerului şi a îndurat sărăcia şi ruşinea, suferinţa cruntă şi o moarte îngrozitoare? Dacă nu ne-ar fi deschis uşa speranţei, prin moartea şi prin învierea Lui, noi nu am fi putut să cunoaştem nimic altceva decât ororile întunericului şi mizeria disperării. În starea noastră actuală, aşa favorizaţi şi binecuvântaţi cum suntem, nu ne putem da seama din ce adâncuri am fost salvaţi. Noi nu putem aprecia cu cât mai adânci ne-ar fi fost rănile şi cu cât mai mari ne-ar fi fost durerea şi suferinţa dacă Isus nu ne-ar fi înconjurat cu braţul Său omenesc de simpatie şi de dragoste şi nu ne-ar fi ridicat. – Mărturii, vol. 5, p. 316 
 

„Trimiși ai lui Dumnezeu cu fețele luminate și strălucind de sfântă consacrare se vor grăbi din loc în loc să transmită mesajul din cer. Avertizarea va fi rostită prin mii de voci pe tot pământul. Se vor face miracole, bolnavi vor fi vindecați și semne și minuni îi vor însoți pe credincioși. Satana, de asemenea, va acționa prin false minuni, făcând să coboare chiar foc din cer înaintea oamenilor (Apocalipsa 13:13). Astfel, locuitorii pământului vor fi determinați să ia o poziție.
Mesajul va fi transmis nu atât de mult prin argumente, cât prin convingerea profundă produsă de Duhul lui Dumnezeu. Argumentele au fost prezentate. Sămânța a fost semănată, iar acum va răsări și va aduce rod. Publicațiile distribuite de misionari și-au exercitat influența, totuși mulți a căror minte a fost impresionată au fost împiedicați să înțelea­gă pe deplin adevărul sau să-i dea ascultare. Acum, razele de lumină pătrund pretutindeni, adevărul este văzut cu claritate, iar copiii sinceri ai lui Dumnezeu rup legăturile care i-au ținut strâns. Relațiile de familie și legătura cu biserica nu-i mai pot trage înapoi acum. Adevărul este mai valoros pentru ei decât orice. În ciuda forțelor unite împotriva adevărului, un mare număr de oameni va lua poziție de partea Domnului” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 612).

Studiu zilnic:

Psalmii 36

Psalmii 37

Psalmii 38

Psalmii 39

Psalmii 40

Psalmii 41

Psalmii 42

Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 23 (în continuare, până la final).

1. Unde duce supărarea? 

2. Ce era cât un lat de mână? 

3. Cine urmau să fie rușinați și înfruntați? 

4. Cu ce se hrănea psalmistul zi și noapte? 

5. Cum vrea Isus să vină la El copiii și tinerii?

Comentariu EGW

Pentru studiu suplimentar: Asemenea lui Hristos, „Adevărul ne face liberi”, p. 114 (10 aprilie).