Sabatul, o zi sfântă (I)

Biblia menționează Sabatul chiar de la început, înainte de a citi despre pomul vieții, înainte de a o întâlni pe Eva, înainte de a afla despre intrarea păcatului în lume și chiar înainte de a întâlni îngerii. Urmează imediat după Creație și este înainte de orice altceva.

Geneza 2:2,3 În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse; și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse.

Te-ai întrebat vreodată de ce pentru noi, adventiștii, este atât de important Sabatul? Iată câteva motive: În primul rând, Sabatul este una dintre Cele Zece Porunci. Primele nouă cuvinte ale poruncii a patra spun:

Exodul 20:8 Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești.

Cei mai mulți creștini știu că nu este bine să minți, să furi sau să comiți adulter. Dar cei mai mulți nu știu că ziua a șaptea este Sabatul, de aceea este important să evidențiem acest lucru (vezi Romani 7:9). În al doilea rând, Sabatul ne amintește că trebuie să fim ca Isus. Trebuie să urmăm exemplul lui Isus, care muncea șase zile și Se odihnea a șaptea zi.

Exodul 20:9-11 Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.

În al treilea rând, învățând adevărul despre Sabat, cei care serbează duminica sunt atenționați că sărbătoarea săptămânală considerată de ei ca fiind după placul Domnului este de fapt o sărbătoare inventată de tradiție. Și este foarte important pentru închinători să înțeleagă pericolul unei închinări născocite de om.

Matei 15:9 Degeaba Mă cinstesc ei, învățând ca învățături niște porunci omenești.

În al patrulea rând este vorba despre relație. Noi trăim într-o lume ocupată. Ne trebuie timp zilnic cu Dumnezeu prin studiu și rugăciune. Dar chiar și acest timp devoțional este insuficient. În fiecare săptămână avem nevoie de o pauză de la stresul școlii și al joburilor. Adevărata păzire a Sabatului ne asigură o binecuvântare pe care nu o putem avea ținând altă zi sau folosind alte metode (vezi Isaia 58:13,14). Deși suntem înconjurați de nelegiuire, Sabatul ne ajută să ne păstrăm dragostea pentru Dumnezeu.

Matei 24:12,13 Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.

În al cincilea rând, Sabatul ne învață cum să trăim o viață de creștin. A trăi o viață de creștin înseamnă să te asemeni din ce în ce mai mult cu Isus. Aceasta se numește sfințire.

Ezechiel 20:12 Le-am dat și Sabatele Mele să fie ca un semn între Mine și ei, pentru ca să știe că Eu sunt Domnul, care-i sfințesc.

Sabatul ne învață că trebuie să credem ceea ce Dumnezeu spune despre modul potrivit de a trăi. Nu suntem destul de înțelepți ca să ne putem construi propriul nostru drum. Dacă Dumnezeu spune „să nu mâncați din acel pom” sau „sfințiți Sabatul”, credința ne face să alegem cărarea sigură a ascultării. Înțelepciunea umană nu este suficientă pentru a înțelege cât de special este Sabatul sau problema pomului oprit. Al șaselea motiv al importanței Sabatului este acela că Dumnezeu a zis că este ziua Sa – ziua Domnului.

Exodul 20:10 Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău.

Isaia 58:13 Ziua Sabatului ... ziua Mea cea sfântă. Marcu 2:28 Așa că Fiul omului este Domn chiar și al Sabatului.

1. De ce Sabatul este un subiect atât de important în Biblie?

2. Unii oameni afirmă că se închină zilnic lui Dumnezeu. Explicați de ce acesta nu este un argument pentru cei care spun că nu mai este nevoie și de închinarea în Sabat.

3. În ce zi a avut Ioan viziunea descrisă în Apocalipsa 1:10? Ce argumente ai?

4. Citiți capitolul „Sabatul” din cartea Educație (paginile 250-252, original) și răspundeți la următoarele întrebări:
- Pentru ce este Sabatul un semn?
- Cum sunt legate Sabatul și familia?
- Care este cea mai potrivită zi pentru studiul creației lui Dumnezeu. De ce?
- Ce binecuvântări decurg din studiul atent al lecției Școlii de Sabat și ascultarea cu interes a predicii?

Te-ai gândit vreodată la următoarele două lucruri? Sabatul este sfânt și ni se spune să-l sfințim. Dacă trebuie să-i păstrăm sfințenia, atunci orele Sabatului nu trebuie să fie privite ca obișnuite.

Chirurgia ilustrează aceste două aspecte. Înainte de o intervenție chirurgicală, blocul operator este cu atenție dezinfectat, iar apoi menținut steril de către echipa chirurgicală. Sala sterilă nu sterilizează pe nimeni din echipă, însă echipa poate contamina sala. Ca să fie menținută igiena perfectă, cei din echipă trebuie să-și spele sârguincios mâinile, să le acopere cu mânuși sterile și să poarte halate. Numai așa pot menține blocul operator steril.

La fel a făcut Dumnezeu Sabatul sfânt. Dar cum putem noi să-l sfințim? Sabatul nu ne poate sfinți și, prin natura noastră, noi nu suntem sfinți (vezi Isaia 64:6). Nu putem sfinți Sabatul dacă Dumnezeu nu ne sfințește mai întâi prin „igienizarea” făcută de Cuvântul Său și prin acoperirea cu haina neprihănirii Sale. Numai așa putem noi sfinți Sabatul.

Efeseni 5:26 Ca s-o sfințească, după ce a curățat-o [Biserica] prin botezul cu apă prin Cuvânt. Isaia 61:10 Mă bucur în Domnul și sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu, căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii.

Dacă ai fost botezat, ești pus deoparte, ca și Sabatul, pentru o lucrare sfântă. Dar chiar și botezat, mai poți trăi dezordonat? Da. Așa că Dumnezeu ne spune:

Leviticul 20:7 Voi să vă sfințiți și să fiți sfinți, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

De exemplu, Dumnezeu ne cere să ne controlăm vorbirea. David a înțeles aceasta și a spus:

Psalmii 39:1 Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea.

Sabatul ne învață cum să ne controlăm vorbirea, lucru care face parte din păzirea Sabatului și din conduita unei vieți de creștin.

Isaia 58:13 Dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării.

Controlarea în Sabat a propriilor cuvinte inutile va forma obiceiul acesta și pentru restul săptămânii. Deci Sabatul ne va ajuta în procesul de sfințire. Mai sunt și alte motive pentru care adevărul despre Sabat este foarte important. Putem să le rezumăm astfel: Dumnezeu va folosi Sabatul ca ultim test pentru deosebirea adevăraților închinători din timpul sfârșitului. Oamenii se vor separa în două grupuri: cei care onorează o religie umană și cei ce-L onorează pe Dumnezeu printr-o încredere deplină și care au scrisă în inimă Legea Lui.

Mai serbăm Sabatul pentru că noi dorim să plăcem Mântuitorului și Îl iubim. El Se bucură când noi trăim prin încrederea în fiecare cuvânt rostit de El. Sabatul ne învață că sfințenia trebuie să fie caracteristica vieții noastre (1 Tesaloniceni 2:10).

5. Isaia 58:13 ne spune că sunt trei lucruri de făcut în Sabat. Ce înseamnă să ...
- nu urmezi căile tale?
- nu îți faci gusturile tale?
- nu te dedai la flecării (sau să-ți vorbești propriile cuvinte – Biblia în engleză)?

Într-o povestire biblică, un om a fost descoperit că aduna lemne în ziua Sabatului. El a fost omorât cu pietre prin porunca divină (vezi Numeri 15:32-36). Așa trebuie să procedăm cu cei care nu respectă Sabatul?

În mod evident, noi am răspunde: „Desigur că nu!” Vă mai amintiți ultima noastră lecție despre Legea lui Dumnezeu? Priviți la legea care era enunțată cu două versete mai sus, înainte de povestea acelui om:

Numeri 15:30,31 Dar dacă cineva, fie băștinaș, fie străin, păcătuiește cu voie, hulește pe Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului său, căci a nesocotit cuvântul Domnului și a călcat porunca Lui; va fi nimicit și își va lua astfel pedeapsa pentru nelegiuirea lui.

Este posibil să nu înțelegem bine motivul „nimicirii” din această lege. Dar o înțelegem citind povestirea care urmează. Oamenii care păcătuiau „cu voie” (în Biblia engleză „cu aroganță, obrăznicie sau încăpățânare”) trebuiau omorâți. Era necesar și înțelept acest lucru pentru ca spiritul de rebeliune să nu molipsească întreaga tabără.

Amintiți-vă diferitele tipuri de legi pe care le-am studiat în lecția trecută. În Numeri 15:30-36 este vorba despre o Lege morală, sau despre o lege civilă? La acest punct poate că ești puțin confuz. Poți spune: „Stai puțin. Sabatul face parte din Legea morală. Dar această lege prevede o pedeapsă pentru nerespectarea ei. Nu devine astfel o lege civilă? Nu pricep!” Vei înțelege imediat. Legile civile erau adesea construite pe baza principiilor Celor Zece Porunci. Dacă administrația publică spunea: „Dacă furi, vei fi pedepsit”, acea lege civilă avea la bază o lege morală, adică Decalogul.

Astfel, ar fi o greșeală să afirmăm că Biblia ne învață că cei care calcă Sabatul trebuie să fie uciși cu pietre. Aceasta înseamnă că nu am înțeles diferența dintre Legea morală, care spune să respectăm Sabatul, și legea civilă, care întărea respectarea publică a Sabatului de către națiunea lui Israel.

Sabatul este ziua specială a lui Dumnezeu și El ne cere să-L onorăm pe Creator, prin onorarea zilei Sale. În lecția următoare vom lua în considerare unele obiecții făcute împotriva Sabatului. Vom mai aborda și păzirea adecvată a Sabatului.

6. Care este păcatul „cu voie”? Deuteronomul 17:12; 2 Petru 2:10; Iacov 4:17

7. Deși pedeapsa uciderii cu pietre a călcătorului de Sabat era o lege civilă și aceasta nu este aplicabilă la noi astăzi, și-a schimbat Dumnezeu părerea în privința importanței sfințeniei Sabatului? Evrei 13:8

8. La sfârșit, ce se va întâmpla cu cei care persistă în călcarea Sabatului? Apocalipsa 14:9-11

Cine a schimbat Sabatul?

Vinay* a crescut de mic copil în credința creștină. Când s-a maturizat a început să citească Biblia și a descoperit că Biblia învață despre ziua a șaptea, Sabatul. S-a dus la pastor să îl întrebe, dar el i-a spus că Sabatul zilei a șaptea era valabil în Vechiul Testament, dar că în Noul Testament a fost înlocuit cu duminica.

Vinay a căutat el însuși această schimbare în Biblie, dar nu a găsit-o. Ceea ce a găsit însă este că Scriptura spune că Dumnezeu nu Se schimbă niciodată! O întrebare îl urmărea: „De ce creștinii țin duminica, prima zi a săptămânii, în locul sâmbetei, ziua a șaptea, pe care Biblia o susține?” Având dubii în legătură cu răspunsul pastorului, a aflat despre niște întâlniri ale adventiștilor de ziua a șaptea care urmau să fie ținute într-un sat vecin. Au fost 21 de seri și el a participat la toate.

La ultima întâlnire, subiectul era despre Sabat. Întrebarea pusă era: „Dacă nici Tatăl Ceresc și nici Isus nu au schimbat Sabatul, cine a făcut-o?” Răspunsul dat în mod clar a fost că după ce Isus a fost pe pământ, Biserica Romană și puterea civilă de atunci au făcut această schimbare. Pentru Vinay problema era lămurită.

La sfârșitul întâlnirilor a fost făcut un apel pentru botez celor care doreau să-L urmeze pe Dumnezeu în toate, incluzând Sabatul Său. Din miile de oameni care au participat la întâlniri, numai opt, incluzându-l pe Vinay, au cerut botezul.

În seara următoare, tatăl lui Vinay a luat o bucată de lemn de foc și l-a lovit cu ea în cap pe fiul său. Întregul sat s-a pornit împotriva lui Vinay. Ei au cerut conducerii locale să-l dea afară din sat, ceea ce s-a și întâmplat.

Preotul local a spus familiei lui Vinay că dacă vor rămâne în zonă, nu vor putea să îngroape niciun mort în cimitirul satului, nici nu li se va permite fiicelor lui să se căsătorească cu vreun localnic.

În acea perioadă, soția lui Vinay a suferit o intervenție chirurgicală minoră, care s-a infectat și nimeni nu putea să o ajute. A devenit atât de slăbită încât simțea că se va prăbuși. Curând, sătenii s-au adunat în jurul ei, crezând că va muri. Când Vinay a sosit, au început să îl amenințe: „Mai întâi ai adus aici Sabatul. Acum, dacă soția ta moare, curând vom scăpa noi și de tine.”

Vinay s-a rugat rapid și stăruitor: „Doamne, dacă soția mea moare, facă-se voia Ta. Dar acești oameni mă vor omorî și nu vor afla despre Sabat.” În dimineața următoare, infecția soției lui dispăruse. De fapt, ea a fost vindecată complet!

Vinay și soția lui au supraviețuit și locuiau lângă sat. Ei au avut patru fiice și toate au studiat la școli adventiste. Misiunea a cumpărat o bucată de pământ, nu departe de sat, pentru a construi o biserică. Dar sătenii au refuzat să permită misiunii să construiască ceva acolo. Ei au amenințat că dacă misiunea va construi o biserică acolo, ei o vor distruge și îl vor ucide pe Vinay.

Ca să mențină acel pământ pentru biserică, Vinay a plantat copaci de mango pe el. A continuat să dea mărturie tăcută pentru Domnul. Acum el are 19 convertiți din sat, dar trebuie să călătorească în alt sat pentru a se închina. Să nu uităm să ne rugăm pentru frații și surorile noastre în Hristos care sunt persecutați din cauza dragostei lor pentru Isus.

Testul Sabatului

Daniel și tovarășii lui aveau conștiința curată față de Dumnezeu. Dar acest lucru nu s-a realizat fără luptă. La ce test important au fost ei supuși când li s-a cerut să se închine marelui chip construit de regele Nebucadnețar în câmpia Dura!

Celor trei evrei li s-a cerut să-L mărturisească pe Hristos în fața cuptorului încins. Această mărturisire i-ar fi putut costa viața. Acești tineri plini de Duhul Sfânt au declarat în fața întregii împărății a Babilonului credința lor – că Cel pe care ei Îl adorau era singurul, adevăratul și viul Dumnezeu. Demonstrația credinței lor în câmpia Dura a fost cea mai elocventă prezentare a principiilor lor.

Lecția pe care noi am putea s-o învățăm din loialitatea sclavilor evrei față de Dumnezeu și Legea Sa are o influență directă și vitală asupra experienței din vremea sfârșitului. Avem de dat o mărturie, alta decât cea pe care am dat-o până acum; și va trebui să o dăm în condiții aspre. Pentru a-i putea impresiona pe cei idolatri cu puterea și măreția viului Dumnezeu, noi, ca servi ai Săi, trebuie să dăm dovadă de reverență față de Dumnezeu. Trebuie să arătăm că singurul obiect al adorării și închinării noastre este El și că nimic nu ne va face să cedăm idolatriei, nici măcar cu riscul vieții.

Slava deșartă și opresiunea dovedită de regele păgân Nebucadnețar sunt și vor continua să fie manifestate și în zilele noastre. Istoria se repetă. Astăzi, respectarea Sabatului va fi punctul de controversă. Universul privește cum oamenii calcă în picioare Legea lui Iehova, făcând din memorialul lui Dumnezeu – semnul dintre El și poporul păstrător al poruncilor – un lucru de nimic, ceva demn de disprețuit, aceasta în timp ce un sabat rival este înălțat, asemenea chipului de aur din câmpia Dura. Așa-zișii creștini vor chema pe toți la respectarea sabatului fals născocit de ei. Toți cei ce vor refuza vor cădea sub puterea legilor opresive. Acesta este misterul fărădelegii plăsmuit de agenții satanici și dus la îndeplinire de omul fărădelegii.

Poporul lui Dumnezeu nu va intra în controversă cu lumea pe acest subiect. Ei doar vor lua Cuvântul lui Dumnezeu ca ghid al lor și își vor menține loialitatea față de Cel ale cărui porunci le onorează. Ei vor asculta de cuvintele lui Iehova: „Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi și urmașii voștri un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc. Să țineți Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt.”

Când Sabatul va deveni un punct special de controversă în creștinism, refuzul persistent al unei minorități de a ceda la presiunea populară o va face obiectul blestemului social. Se va cere ca această minoritate care stă în opoziție cu instituția bisericească și cu legea statului să nu fie tolerată; este mai bine să sufere ei decât ca toată națiunea să fie aruncată în confuzie și fărădelege. Acest argument va părea hotărâtor; și împotriva celor care vor sfinți Sabatul poruncii a patra va fi în cele din urmă promulgat un decret care va stabili că ei merită o pedeapsă severă și va da poporului libertatea ca după un timp să-i omoare. Romanismul în lumea veche și protestantismul apostat în cea nouă vor aplica aceleași metode față de cei care păstrează preceptele divine.

Perioada de suferință și chin care ne stă în față va necesita o credință care să poată suporta oboseala, amânarea și foamea, o credință care, deși va fi sever încercată, nu va dispărea. Aceia care acum pun la lucru puțină credință sunt în cea mai mare primejdie de a cădea sub puterea amăgirilor satanice și a decretului de constrângere a conștiinței. Chiar dacă vor rezista încercării, vor fi aruncați într-o groază și într-un chin și mai adânci în timpul de strâmtorare, pentru că niciodată nu și-au făcut obiceiul să se încreadă în Dumnezeu. Vor fi siliți să învețe lecțiile de credință pe care ei le-au neglijat sub apăsare și descurajare grozavă.

Trebuie ca acum să facem cunoștință cu Dumnezeu, punând la încercare făgăduințele Sale. Îngerii înregistrează orice rugăciune sinceră și stăruitoare. Trebuie ca mai degrabă să ne lipsim de îngăduințe egoiste decât să neglijăm comuniunea cu Dumnezeu. Mai bine cea mai neagră sărăcie, cea mai mare lepădare de sine, cu aprobarea Sa, decât bogăție, onoruri, confort și prietenie, dar fără ea. Trebuie să ne luăm timp de rugăciune. Tânărul n-ar fi amăgit de păcat dacă ar refuza să meargă pe o altă cale decât aceea pe care o poate cere binecuvântarea lui Dumnezeu. El îți promite: „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și flacăra nu te va aprinde.”

Amenințările oamenilor devin nesemnificative atunci când avem alături Cuvântul viului Dumnezeu. Fii credincios și curat, și Dumnezeul care a mers cu cei trei tineri în cuptorul aprins și care i S-a arătat lui Ioan pe insula pustie va fi și cu tine. Prezența Sa statornică te va mângâia și te va susține și vei înțelege împlinirea făgăduinței: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.” – The Youth’s Instructor, 12 iulie 1904

1. Ce au fost nevoiți să facă Daniel și tovarășii lui pentru a-și păstra conștiința curată?

2. În ce fel trebuie să fie asemănătoare experiența lui Daniel și a prietenilor lui cu experiența noastră?

3. Care este testul special de loialitate față de Dumnezeu în zilele noastre?

4. Ce va face lumea celor ce aleg să sfințească Sabatul?

5. Va fi ușor să rămâi loial lui Dumnezeu în acele zile? Ce trebuie să facem ca să fim pregătiți pentru acel timp?

6. Ce este mai bun decât bogății, onoare și prieteni?

7. Ce va face Dumnezeu pentru noi în acel timp dacă vom fi loiali și curați?

Nu din întâmplare: vulturii

Vulturul-curcan (urubu), care are un mecanism uimitor pentru o pasăre, a fost proiectat de Creator ca să rezolve problema morții și a descompunerii cauzate de păcat pe planeta Pământ.

Această pasăre cu privirea ageră și anvergura aripilor de aproape doi metri își ține aripile ușor în formă de V ca să-și mențină stabilitatea și portanța la altitudini mici. Poți vedea vulturul urmând mirosul stârvurilor ascunse sub coroana arborilor sau a frunzelor. Creaturile moarte sunt localizate de simțul ascuțit al vulturului. Este un dar neîntâmplător al Creatorului.

Vulturii sunt adesea văzuți aterizând lângă animalele moarte rămase pe șosele. Vulturul are sucuri digestive puternice, care contracarează otrava din carnea pe care o mănâncă. Vă previn: urmează un lucru care pare dezgustător la început, dar dacă examinăm puțin înțelepciunea din programarea comportamentului său, vom fi uimiți de mecanismul de protecție conceput de Creator pentru această pasăre „gunoier”. Adesea, când vulturul elimină excrementele, o face peste propriile picioare! Excrementele lui conțin un puternic agent dezinfectant și acid uric atât de puternic, încât omoară toți germenii, inclusiv toxina botulinică și alte toxine care se găsesc în cadavrele animalelor. Altfel, otrava ar putea să rămână pe gheare. Cu siguranță, Creatorul este în spatele acestui design neîntâmplător.

Nu din întâmplare, vulturului îi lipsește penajul de pe cap pentru a-i împlini o nevoie, pentru că vulturul își introduce capul lui roșu în stârvul animalelor. Dacă ar avea pene, i-ar fi greu să și le curețe. Oricum, având capul chel, pasărea poate să elimine mizeria cu care a fost contaminată prin simpla uscare la soare. Mulțumim Domnului pentru că a gândit inclusiv curățarea pământului de gunoaie și mortăciuni!

Vulturul-curcan are puțini dușmani. El are un mod respingător de a scăpa de atacuri. În fața pericolului, adulții (sau puii care au fost hrăniți de părinți cu hrană regurgitată de ei) vomită un ghemotoc urât mirositor. Puține animale care nu sunt necrofage vor rămâne în preajma unui astfel de spectacol. Vulturul însă, nu din întâmplare, reușește să se protejeze astfel!

Acum, o altă observație interesantă: cercetătorii au observat că, atunci când sunt puși în fața alegerii, vulturii consumă carnea animalelor erbivore mai degrabă decât cea a carnivorelor. Și noi, oamenii, trebuie să ne alegem dieta. Să urmăm planul Creatorului pentru noi!