Fiul promis

Text de memorat

„El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” Romani 8:32

Într-o noapte, în timp ce dormea, Avraam a auzit o voce pe care o auzise de multe ori înainte. A cui era acea voce și ce spunea ea? Geneza 22:1,2 Inima lui Avraam probabil că s-a umplut de frică în timp ce asculta. Avraam știa că nu visase. Dar cum ar fi putut el să facă ceea ce Dumnezeu tocmai îi spusese? Când s-a dus afară și a privit stelele, acestea i-au amintit de promisiunea pe care i-o făcuse Dumnezeu cu privire la Isaac. A căzut la pământ și L-a rugat pe Dumnezeu să îi spună dacă într-adevăr asta dorea cu adevărat de la el. Însă Dumnezeu nu i-a mai răspuns.

Avraam s-a dus la Isaac, care dormea liniștit, și l-a privit. Apoi, tremurând, s-a dus la Sara. Nu, nu trebuie să îi spună, căci, dacă Sara ar auzi așa ceva, ar încerca, fără doar și poate, să îl împiedice să asculte de Dumnezeu. Avraam i-a trezit pe doi dintre slujitorii săi. „Dumnezeu mi-a spus să aduc o jertfă specială pe muntele Moria”, le-a spus el. „Vom pleca de îndată, așa că încărcați pe un măgar toate cele necesare!” Isaac mai fusese în astfel de călătorii cu tatăl său și chiar îi plăceau. Habar nu avea el cât de diferită avea să fie această jertfă, iar Avraam nu se îndura să îi spună încă.

Trebuie să fi fost încă întuneric când micul grup a părăsit tabăra în liniște. Pe măsură ce mergeau, inima lui Avraam devenea din ce în ce mai grea. Oh, dacă i-ar mai vorbi o dată Dumnezeu ca să îi spună că nu trebuie să facă acest lucru groaznic! Satana îl chinuia la rândul lui. Să aduci jertfe umane este ceva ce fac păgânii! Este greșit! Chiar una din poruncile lui Dumnezeu spune: „Să nu ucizi!” Dar Avraam știa că Satana îl ispitea și a refuzat să se îndoiască de Dumnezeu. Ziua aceea părea cea mai lungă zi din viața sa. În noaptea aceea, s-a rugat fără încetare, sperând că Îl va auzi pe Dumnezeu vorbindu-i, însă nu s-a mai auzit nicio voce. Și s-au mai scurs o zi și o noapte, dar nimic nu s-a schimbat.

Aplicaţie: Este întotdeauna ușor să asculți de Dumnezeu? Este Dumnezeu întotdeauna demn de încredere, chiar dacă nu Îi înțelegem mereu motivele? Proverbele 3:5,6

A treia zi, Avraam a zărit în depărtare muntele Moria, iar norul luminos și strălucitor de deasupra acestuia a alungat orice urmă de îndoială, convingându-l că nu făcea decât să asculte de Dumnezeu. Ce le-a spus el slujitorilor să facă? Geneza 22:5 În timp ce urcau muntele, Isaac i-a pus, într-un final, lui Avraam întrebarea de care acesta se temea. Geneza 22:7,8

Când au ajuns în locul în care trebuia să construiască un altar, Avraam a trebuit să îi spună lui Isaac ce îi spusese Dumnezeu să facă. La început, Isaac a fost șocat și îngrozit. El era un tânăr puternic și ar fi fost foarte ușor pentru el să plece acasă, dar pentru că învățase să aibă încredere în Dumnezeu și în tatăl său, i-a spus lui Avraam să asculte de Dumnezeu. Când totul a fost pregătit, Isaac s-a întins în tăcere pe altar. Avraam a ridicat cuțitul, dar dintr-odată, totul s-a schimbat. Geneza 22:10-12. Nu e greu să ne imaginăm ce s-a întâmplat apoi. Avraam și Isaac probabil plângeau amândoi de bucurie în timp ce se îmbrățișau unul pe altul. În mintea lor, era ca și cum Avraam l-ar fi jertfit cu adevărat pe Isaac, fiul său prețios, deoarece se pregăteau să facă acest lucru și chiar ar fi dus la capăt ceea ce aveau de făcut dacă nu ar fi fost vocea lui Dumnezeu care să îi oprească. Avraam trecuse cel mai greu test posibil. Avusese Dumnezeu grijă să existe un animal pentru jertfă? Geneza 22:13,14 Oamenii care ascultă de Legea lui Dumnezeu cu ajutorul Său, oricât de greu sunt încercați, sunt ca și Avraam. Nu e de mirare că el este numit părintele celor credincioși! Avraam a fost atât de sigur că Dumnezeu Își va ține promisiunea în ceea ce îl privea pe Isaac, încât a crezut că Dumnezeu va putea să îl aducă din nou la viață pe fiul său și că va face acest lucru. Evrei 11:6,17-19

Aplicaţie: Când au văzut ce au făcut Avraam și Isaac pe muntele Moria în acea zi, îngerii au înțeles mai bine planul uimitor al lui Dumnezeu de a ne salva din păcat. Atunci când ne gândim ce a simțit Avraam când i s-a cerut să îl aducă jertfă pe fiul său, înțelegem mai bine groaznicul sacrificiu pe care Dumnezeu Tatăl l-a făcut când Și-a dat singurul Fiu să moară de o moarte teribilă. Și cu toate că a fost foarte greu, Ei au fost dispuși să facă acest sacrificiu datorită dragostei ce ne-o poartă. Dar când păcatele noastre L-au omorât, Isus nu a putut să Își privească Tatăl iubitor, așa cum a făcut-o Isaac. Iar lui Isus nu I-a luat nimeni locul, cum s-a întâmplat în cazul lui Isaac, când un berbec i-a luat locul pe altar. Berbecul Îl simboliza pe Isus, care S-a jertfit în locul nostru pe crucea de pe Golgota. Îi ești recunoscător lui Dumnezeu pentru dragostea Sa minunată pe care o are pentru fiecare dintre noi?

A fost o zi tristă când Sara, soția iubită a lui Avraam și mama scumpă a lui Isaac, a murit. Dacă Sara avea 90 de ani când s-a născut Isaac, câți ani avea el când a murit ea? Geneza 23:1,2 Avraam nu avea încă nicio bucată de teren în Canaan – nici măcar un petic de pământ în care să o îngroape pe Sara. Este interesantă istoria despre cum a cumpărat el un teren pentru a o înmormânta. Citește- o în Geneza 23:3-20 . Avraam simțea că înainte de a muri, trebuie să îi găsească o soție bună lui Isaac. În acele timpuri, părinții evlavioși aveau ca responsabilitate să se asigure că, la rândul lor, copiii vor avea cămine fericite și credincioase. Însemna oare aceasta că un copil întotdeauna trebuia să se căsătorească cu persoana pe care i-o aleseseră părinții? Bineînțeles că nu. Doar că părinții îi ajutau să își găsească drept partener de viață o persoană pe care să o iubească și care să Îl iubească pe Dumnezeu și să asculte de El. Gândindu-se la femeile idolatre din Canaan, Avraam și-a dat seama că niciuna dintre ele nu va fi o soție bună pentru Isaac, care avea să devină noul patriarh și părinte al celor credincioși.

Apoi i-a venit în minte fratele său Nahor, a cărui familie încă era credincioasă și se închina adevăratului Dumnezeu, cu toate că ritualurile lor includeau și elemente din închinarea la idoli. Poate că acolo va găsi pe cineva cu care Isaac să formeze un cămin în care doar Dumnezeu va fi adorat. Avraam l-a chemat pe Eliezer, slujitorul său înțelept, evlavios și cel mai credincios, și l-a pus să îi facă niște promisiuni foarte importante. Ce l-a pus să îi promită? Geneza 24:2-9
Probabil că Eliezer a tras adânc aer în piept și a început să se roage de îndată ce a făcut aceste promisiuni. Stăpânul său îl însărcinase cu o mare responsabilitate, iar el nu a pierdut timpul, ci s-a pregătit să ducă la bun sfârșit dorințele stăpânului său.

Aplicaţie: Poate exista un cămin fericit dacă oamenii de acolo nu se închină doar lui Dumnezeu? Psalmii 127:1

Eliezer avea nevoie de cămile cu care să călătorească și să care proviziile de-a lungul sutelor de kilometri pe care urma să îi parcurgă. Avea să le ducă daruri frumoase și costisitoare miresei și familiei ei, iar pe aceasta urma să o aducă împreună cu lucrurile ei, în Canaan. Câte cămile a luat Eliezer cu el? Geneza 24:10

Eliezer și-a oprit caravana în apropierea unei fântâni de lângă cetatea lui Nahor. El se rugase, însă, în acele momente, simțea că are nevoie de un semn special din partea lui Dumnezeu pentru a fi sigur că urmează planul Său. Ce semn a cerut? Geneza 24:12-14 În timp ce se ruga, se uita la femeile care veneau la fântână să scoată apă. Abia își terminase rugăciunea, când a observat o tânără frumoasă ce își umplea urciorul. Era diferită de celelalte femei prin comportamentul ei amabil și bun.

Eliezer a privit-o și, când ea s-a întors de la fântână, i-a cerut apă din urciorul pe care îl avea pe umăr. Ce a făcut ea după ce i-a dat să bea apă? Geneza 24:19,20 Cămilele însetate pot bea multă apă, dar această tânără frumoasă și serviabilă nu s-a oprit din cărat urcioare de apă până când nu au băut toate cămilele. Eliezer era mulțumit și, când a întrebat-o despre familia ei, nu-i venea să creadă ce i-a spus. Geneza 24:23-26

Toate s-au derulat foarte repede apoi. Tânăra se numea Rebeca, iar tatăl ei era fiul fratelui lui Avraam. Dumnezeu îl condusese pe Eliezer exact acolo unde voise să ajungă. O, cât de recunoscător era! Și cât de fericită a fost familia Rebecăi să îl vadă pe Eliezer și să primească vești despre Avraam! În acele zile, toți copiii învățau să muncească, chiar dacă proveneau din familii înstărite, cu mulți slujitori. Așa că Laban, fratele Rebecăi, a ajutat la îngrijirea cămilelor. Curând, o masă delicioasă era gata pentru toată lumea. Însă Eliezer a spus că, înainte de a mânca, voia să transmită întregii familii de ce făcuse o călătorie așa de lungă. Aceștia au fost de acord și l-au ascultat cu atenție.

Aplicaţie: Vrei să fii bun și amabil cum a fost Rebeca – chiar dacă asta înseamnă să muncești din greu? Proverbe 20:11

Eliezer a spus familiei Rebecăi despre Avraam și Isaac și a explicat de ce era atât de important pentru Isaac să aibă o soție care Îl iubea pe Dumnezeu și care asculta de El. Rebeca trebuie să fi fost surprinsă când Eliezer le-a spus în ce fel Dumnezeu îi răspunsese la rugăciune. Gândul că Dumnezeu o alesese pe ea să fie mama unui mare popor era extrem de minunat! Dar oare o va lăsa familia ei să plece? Ce au spus ei? Geneza 24:49-51

Ce ușurare trebuie să fi simțit Eliezer! I-a mulțumit încă o dată lui Dumnezeu. Apoi au luat cina și s-au culcat. Familia Rebecăi își dorea ca Eliezer să mai zăbovească cel puțin zece zile înainte de a pleca în Canaan, însă el i-a înștiințat chiar a doua zi dimineața că dorește să plece. „Vrei să pleci?”, au întrebat-o cei din familie pe Rebeca. Ce le-a răspuns ea? Versetele 57 și 58 Probabil că era mare zor în casă, fiindcă toată lumea se grăbea să o ajute pe Rebeca la împachetat. Familia Rebecăi i-a dat-o pe Debora, doica ei, împreună cu câteva slujitoare.

Când totul a fost pregătit, s-au rugat pentru a avea o călătorie sigură. Apoi caravana cu cele zece cămile și-a început călătoria lungă de 800 de kilometri înspre Canaan, acolo unde își avea Avraam tabăra. Poate că, pe drumul de întoarcere, Eliezer i-a povestit Rebecăi ce li se întâmplase lui Avraam și Sarei după ce plecaseră din Haran și se mutaseră în Canaan. Și poate că i-a spus despre Lot și întâmplările nefericite care s-au abătut asupra lui din cauza alegerilor făcute greșit. Eliezer se poate să îi fi spus și despre Isaac, fiul născut printr-o minune, cu care ea avea să se căsătorească. Ascultând, probabil că își dăduse seama că Isaac este un om bun și evlavios și probabil că număra zilele până la întâlnirea cu el.

Aplicaţie: Vorbește despre felul în care ți-a răspuns Dumnezeu la rugăciune într-o ocazie.

Caravana de zece cămile a lui Eliezer călătorea de multe zile. Acum se apropia de tabăra numeroasă a lui Avraam, împreună cu Rebeca, mireasa lui Isaac. Ce încântată trebuie să fi fost ea! Și Isaac trebuie să se fi bucurat. Fusese plecat departe ca să aibă grijă de turmele tatălui său, însă se întorsese în tabără pentru a aștepta sosirea caravanei. Într-o seară, în timp ce aștepta, Isaac se plimba pe câmpul din apropierea taberei. Poate că se gândea la Ismael, fratele său vitreg. Cu toate că Avraam îl învățase cu credincioșie despre Dumnezeu și despre semnificația jertfelor zilnice, Ismael alesese să se căsătorească cu o fată ce se închina la idoli, iar soția lui îl îndepărtase de Dumnezeu. Isaac era recunoscător că tatăl său îl ajutase să-și găsească o soție bună.

Apoi, în depărtare, Isaac a văzut caravana. Era probabil și recunoscător, și emoționat. Avea să afle curând dacă Eliezer îi găsise o soție sau nu. Dacă îi găsise, cum arăta oare ea? Geneza 24:63 În același timp, Rebeca l-a văzut pe Isaac plimbându-se pe câmp. „Cine este omul acela care se plimbă singur pe câmp?”, l-a întrebat ea pe Eliezer. Când Eliezer i-a spus cine este, ce a făcut Rebeca? Geneza 24:64,65 Isaac l-a ascultat pe Eliezer povestindu- i despre călătorie și despre felul în care îl condusese și îl binecuvântase Dumnezeu pe durata ei. Rebeca era frumoasă la chip, dar, mai presus de toate, era frumoasă la inimă și la minte. Ea și Isaac s-au plăcut de cum s-au văzut. Și bineînțeles că și Avraam a fost fericit. În al cui cort a locuit Rebeca? Geneza 24:66,67

Primul verset din Geneza 25 s-ar putea să te surprindă. Avraam a trăit încă treizeci și opt de ani după moartea Sarei. Ar fi putut să se simtă singur dacă alegea să nu se recăsătorească. Cea de-a doua soție a sa, Chetura, trebuie să fi fost o femeie bună și evlavioasă. Ei au avut mai mulți copii și, cu siguranță, acest lucru l-a făcut să nu se simtă singur. Înainte să moară, Avraam le-a făcut cadouri tuturor copiilor săi, i-a trimis să trăiască în alte locuri și i-a lăsat moștenire tot ce avea lui Isaac. Geneza 25:6

Aplicaţie: Ne va răspunde Dumnezeu și nouă la rugăciuni și ne va conduce și pe noi? Isaia 65:24