Finalul creației

Am aflat ce s-a întâmplat în primele cinci zile ale Creației. Acum era ziua a șasea. Care este numele zilei a şasea? În ziua de vineri, lumea noastră era deja foarte frumoasă, nu-i așa? Dar Dumnezeu nu Își terminase încă lucrarea. Ce crezi că s-a întâmplat mai departe? Citește răspunsul în Geneza 1:24,25. Animale! Tot felul de animale! Dumnezeu a creat câte o pereche din fiecare specie. Dacă am fi fost acolo, am fi văzut primii elefanți legănându-și trompele înainte și înapoi, plimbându-se de colo-colo. Probabil mâncau frunze, trestie-de-zahăr și alte lucruri care le plăceau. Probabil că se duceau la iaz ca să se adape și apoi se stropeau cu trompele. Ar fi fost bucuroși să te ia pe sus și să te ducă la plimbare.

În grădină erau zebre cu costumele lor în alb şi negru. Două maimuțe amuzante s-au legănat printre ramuri și au vorbit între ele. Girafele cu gâtul lor lung ajungeau la frunzele de pe crengile mai înalte, savurând fiecare îmbucătură. Un leu frumos și perechea sa voiau să fie mângâiaţi. Câinii și pisicile jucau leapşa unii cu ceilalţi. Doi cai frumoși alergau pe câmp cu cozile și cu coamele în vânt. Tigrii se rostogoleau pe iarba moale. Căprioarele și oile păşteau în apropiere, fără nicio teamă. Poate că una s-a dus și s-a ghemuit lângă un leu. Nu putem să numim toate animalele pe care Dumnezeu le-a creat în ziua aceea.

Animalele nu pot gândi, explica sau face alegeri, așa cum fac oamenii, dar Dumnezeu le-a creat ca să ne poată iubi și să ne ajute. El nu a vrut niciodată ca animalelor să le fie frică de noi.

Gândeşte-te:

Câte animale poți enumera? Crezi că animalele din Grădina Edenului erau diferite de animalele de acum? Ce animale ai fi vrut să ai ca animale de companie? Cum ar trebui să ne purtăm cu animalele pe care le-a creat Dumnezeu? Crezi că Dumnezeu a vrut ca noi să omorâm animalele și să le mâncăm? Bineînțeles că nu!

Până acum, totul fusese pregătit pentru oamenii speciali pe care Dumnezeu urma să-i creeze. Prima casă din lumea noastră a fost un loc frumos numit Grădina Edenului. Ea nu era ca orice altă casă. Nu era făcută din lemn, nici din cărămizi, nici din blocuri de beton sau ceva asemănător. Era o grădină cu iarbă moale în loc de covor și viță-de-vie în loc de pereți.

Pentru că atunci nu ploua niciodată, oamenii nu aveau nevoie de acoperiș. Nu era niciodată prea cald sau prea frig. Temperatura era întotdeauna potrivită. Oamenii nu aveau nevoie de pături noaptea. Existau flori frumoase și parfumate care colorau lumea noastră. Probabil că în grădină erau fructe care creşteau pe bolta viței-de-vie. Oamenii puteau doar să întindă mâna şi să le culeagă.

Dumnezeu plănuise totul și, cu siguranță, trebuie să fi fost mai frumos decât ne putem imagina. Grădina Edenului era mai frumoasă decât cel mai grandios palat în care a locuit vreodată vreun rege. Dumnezeu a așezat doi copaci speciali în grădină. Este foarte important să amintim acești copaci. Care era numele copacilor? (Geneza 2:8,9).

Gândeşte-te:

Te bucuri că ai o casă? Din ce materiale este construită casa ta? Dacă Isus locuiește în familia noastră, casa poate fi un loc foarte fericit, indiferent în ce fel de casă trăim. Cum poți face din căminul tău un loc fericit?

Încă din prima zi a Creației, Dumnezeu a făcut lumea noastră în așa fel încât să fie pregătită pentru doi oameni foarte speciali. La sfârșitul fiecărei zile, El doar spunea, și ce spunea se întâmpla. În fiecare zi, când Se uita la ceea ce făcuse, era mulțumit şi spunea că totul era foarte bun.

Zi de zi, când Dumnezeu vorbea, tot ce spunea lua ființă. Dumnezeu a plănuit ca pământul, apa, soarele și aerul să lucreze împreună pentru a ne menține sănătoși. Avem nevoie de întuneric ca să putem dormi. Avem nevoie de hrana care crește în pământ. Avem nevoie de aer curat, de apă și de soare. Până la sfârșitul celei de-a patra zile, Dumnezeu a făcut toate lucrurile de care aveau nevoie ființele vii.

Totul era pregătit pentru primii noștri părinți. Cum crezi că arătau ei? Să citim Geneza 1:26,27. „După chipul lui Dumnezeu.” Ce înseamnă asta? Cunoști pe cineva care arată sau se comportă ca tatăl sau ca mama lui? Obișnuim să spunem că cineva seamănă cu un părinte sau cu celălalt. Dumnezeu este Tatăl nostru ceresc și iubitor.

El ne-a creat. Nu putem să înțelegem totul despre El, dar putem semăna cu El în modul în care arătăm, ne comportăm sau gândim. Putem iubi și putem asculta Legea Lui, la fel cum au făcut și îngerii înainte ca Lucifer să păcătuiască în ceruri. Putem fi copiii Lui prețioși și fericiți.

Gândeşte-te:

Care sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a creat din pământ? De ce sunt somnul, apa, soarele, aerul curat, precum și mâncarea făcute de Dumnezeu atât de importante? Ai parte de suficient somn, aer curat, soare și apă? Alegi să consumi mâncarea minunată pe care Dumnezeu a făcut-o pentru noi sau alegi alimente nesănătoase? Nu te bucuri că Dumnezeu ne învață cum putem fi fericiți și sănătoși?

A plănuit Dumnezeu ca oamenii să fie asemenea animalelor? Nu. El a plănuit ca oamenii să fie foarte diferiți de animale. Oamenii sunt cele mai minunate ființe din toată creaţia lui Dumnezeu. Oamenii sunt diferiți de toate celelalte ființe create de Dumnezeu. Suntem foarte speciali. Suntem aproape la fel de minunaţi ca îngerii. Suntem capabili să gândim, să planificăm, să iubim și să alegem. Ce spune Biblia despre noi? (Psalmii 8:4,5; 139:14).

Dumnezeu l-a făcut pe om din pământ, nu-i așa? Să citim Geneza 2:7. Dumnezeu a făcut mai mult decât să vorbească de data aceasta, nu-i așa? El S-a aplecat și a modelat din ţărână, cu atenție, fiecare detaliu al primei ființe umane.

Fiecare parte a corpului era perfectă. Creierul era gata să gândească, ochii să vadă, urechile să audă, gura să guste, plămânii să respire, inima să bată. Toate celelalte părți erau pregătite să înceapă să lucreze. Apoi, Dumnezeu S-a apropiat cu drag de Adam și i-a suflat în nări suflarea Sa dătătoare de viaţă. Imediat, inima lui a început să bată. Numaidecât, totul a început să funcționeze perfect.

Gândeşte-te:

Animalele dorm, mănâncă, beau și fac tot felul de lucruri din instinct. Dar oamenii trebuie să învețe ce anume trebuie să facă pentru a fi sănătoși și fericiți. Din acest motiv, Dumnezeu ne-a dat părinți. Crezi că Satana vrea ca noi să fim sănătoși și fericiți? Nu. Dar părinții noștri și Dumnezeu vor ca noi să fim fericiți.

Când a deschis ochii, pe cine a văzut Adam prima dată? El a văzut chipul iubitor al lui Dumnezeu aplecat deasupra lui. Cât de entuziasmat trebuie să fi fost Dumnezeu când i-a arătat lui Adam viitoarea sa casă! Totul era pregătit pentru ca el să fie regele acestei lumi. Adam avea statura unui rege. Era înalt, chipeș și foarte înțelept. Știi cât de înalt era? Era aproximativ de două ori mai înalt decât sunt bărbații acum.

Care a fost primul lucru pe care Dumnezeu i l-a cerut lui Adam? (Geneza 2:19,20). Cât de palpitant! Când Adam s-a uitat la animale, a știut imediat cum să le numească. Pe când numea animalele, a observat că fiecare avea o pereche cu care să-şi petreacă timpul. Curând, el a început să se întrebe dacă exista un partener şi pentru el. În cele din urmă, el a pus nume şi ultimului animal. Totuși, nu era nimeni ca el. Animalele erau minunate, dar, cumva, Adam se simțea singur. Își dorea să aibă pe cineva ca el, cu care să fie împreună tot timpul. Desigur, Dumnezeu știa exact la ce se gândea Adam și era mulțumit. El știa că acum era momentul perfect pentru minunata surpriză pe care o păstrase pentru sfârșitul Creației. L-a făcut pe Adam să doarmă, iar El a pregătit surpriza. Să citim ce s-a întâmplat în timp ce Adam dormea (Geneza 2:21,22).

Când Adam s-a trezit, poate că s-a gândit din nou cât de frumos ar fi să aibă pe cineva ca el, cu care să vorbească și să împărtășească diverse lucruri. Deodată, L-a văzut pe Dumnezeu venind spre el cu o persoană foarte frumoasă. La fel ca și el, acea persoană purta haine minunate, făcute dintr- o lumină blândă. Era înaltă și arăta ca o regină. Adam s-a ridicat repede. Era doar puțin mai scundă decât el. Acum, citiți în versetul 23 ce a spus Adam. Aceasta a fost prima nuntă. Ce a spus Dumnezeu când cei doi au devenit soț și soție? (Geneza 2:24).
Soții și soțiile aparțin unul altuia, iar Dumnezeu vrea ca ei să se iubească și să aibă grijă unul de celălalt cât timp trăiesc. Ce nume i-a dat Adam soției lui? (Geneza 3:20). Adam și Eva erau regele și regina lumii noastre, iar ei au fost prima familie care a locuit-o.

Gândeşte-te:

Când se nasc, animalele și oamenii din lumea noastră se nasc bebeluși sau adulți? De ce credeți că Dumnezeu a făcut primele animale și primii oameni deja maturi? Dacă i-ar fi făcut bebeluși, cine ar fi avut grijă de ei? Dumnezeu Se gândește la tot, nu-i așa?

Până la sfârșitul zilei a șasea, Dumnezeu a făcut tot ce plănuise pentru lumea noastră frumoasă. Nu mai era niciun lucru rămas nefăcut. Dar câte zile sunt într-o săptămână? Şapte. Și cum este numită cea de-a șaptea zi? Sabatul. Săptămâna viitoare, vom vorbi despre motivul pentru care Sabatul este cea mai bună zi dintre toate.

Gândeşte-te:

Imaginează-ţi că ai fi fost acolo, privindu-L pe Dumnezeu în timp ce a creat lumea noastră. Ce ai fi văzut în fiecare zi? Care zi crezi că a fost cea mai interesantă?

Trebuie să fac pâine astăzi, a spus mama în timp ce felia ultima pâine.
— Mami, pot să te ajut? a întrebat Janelle.
Mama i-a zâmbit.
— Sigur că poți.
— Uraaa! Ce mult îmi place să fac pâine! Ochii albaștri ai lui Janelle străluceau de emoție în timp ce se gândea la toate lucrurile pe care le putea face din aluat.
— În timp ce grâul este măcinat în moară, putem pune toate celelalte ingrediente în maşina de pâine, a spus mama, punând lucrurile de care aveau nevoie pe blatul din bucătărie.

Janelle a luat un urcior şi l-a umplut cu cantitatea de apă caldă necesară. Cu grijă, a turnat-o în bol. Apoi mama a ajutat-o să măsoare uleiul, mierea, sarea și drojdia. Mama a spus că fiecare ingredient este foarte important. În curând, moara a terminat de măcinat grâul, iar Janelle a ajutat la turnarea făinii în bol. Mama a pornit aparatul și, puțin câte puțin, Janelle a adăugat făină până când mama a spus că aluatul este gata. În timp ce mașina frământa aluatul, mama a aşezat tăvile de pâine pe blatul din bucătărie. Janelle a adus un scăunel pe care să stea.

Când aluatul a fost gata, mama l-a scos din mașină. Janelle a urmărit-o cu nerăbdare, apoi a luat puţin aluat deoparte ca să se poată juca cu el.
— Mulțumesc, mami, a spus ea după ce a luat aluatul.
Mâinile ei erau mult mai mici decât ale mamei, dar știa să facă tot felul de lucruri cu aluatul ei. L-a mângâiat, l-a întins ca o frânghie, l-a făcut ca o minge. A rulat o parte din el și i-a dat diferite forme. Era aşa de distractiv să se joace cu aluatul!

Când pâinile au fost aproape gata, Janelle a așezat peste pâini formele pe care le modelase. Arătau ca niște decorațiuni pe un cadou. Apoi Janelle a ajutat-o pe mama să bage pâinile în cuptor. În scurt timp, mirosul delicios de pâine coaptă a umplut casa.
— Foarte gustos!
— Janelle, îți amintești lucrurile pe care le-am folosit pentru a face pâinea? a întrebat-o mama. Micuța Janelle a enumerat, unul câte unul, toate ingredientele.
— Bravo ţie! a spus mama zâmbind. Apoi i-a adresat lui Janelle o altă întrebare:
— Ar putea cineva să facă pâine fără făină și drojdie? Sau fără alte ingrediente?
— Nu, a răspuns Janelle. Trebuie să ai lucrurile potrivite pentru a face pâine.
— Te poţi gândi la ceva din lumea noastră care nu este făcut din ceva material? a întrebat mama. Janelle s-a gândit puțin, apoi a dat din cap dezaprobator.
— Haide să ne gândim la ceva cu adevărat extraordinar, a spus mama. Când Dumnezeu a făcut lumea noastră și toate lucrurile minunate din ea, ce a folosit? Janelle s-a gândit la ceea ce spune Biblia despre Dumnezeu și despre crearea lumii.
— Dumnezeu nu a trebuit să folosească nimic atunci când a creat lumea noastră, nu-i aşa, mami?
— Ai dreptate, a spus mama, zâmbindu-i. Nici nu ne putem imagina cât de minunat și de puternic este Dumnezeul nostru. Și nu ne putem imagina cât de mult ne iubește.
— Mă bucur că Dumnezeu este atât de puternic și că ne iubește, a spus Janelle.
— Şi eu mă bucur, a adăugat mama.