Perspectiva biblică

Cartea Apocalipsa vorbește despre două mari forme de globalizare care se vor manifesta înainte de a doua venire a lui Isus. Capitolul 13 din Apocalipsa descrie globalizarea ereziei, când „tot pământul” se va mira și va merge după fiara care iese din mare (Apocalipsa 13:3,7,8,12,16), în timp ce capitolul 14 subliniază globalizarea adevărului, când „Evanghelia veșnică” va fi predicată „oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod” (v. 6, 7). În acele „vremuri grele” (2 Timotei 3:1), „orice vânt de învățătură” va sufla (Efeseni 4:14) și oamenii „își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite” (2 Timotei 4:4). „Satana îi va atrage pe oameni sub influenţa amăgirilor lui prin cele două mari erezii: nemurirea sufletului şi sfinţenia duminicii. În timp ce prima creează condiţiile propice spiritismului, a doua creează o legătură de simpatie cu Roma” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 588).

De înțeles:

Până când se vor manifesta aceste fenomene, să rămânem tari în credință și în tot adevărul pe care îl avem despre natura omului și a morții; să căutăm să fim călăuziți de Duhul Sfânt cu scopul de a fi pregătiți la venirea în slavă a lui Hristos!

Comentariu EGW

Când luptăm prin puterea Celui Atotputernic, ne vom afla de partea celor ce vor birui la sfârșit. În cele din urmă, vom fi biruitori. În fața noastră se află cele mai periculoase evenimente și cea mai mare lucrare. Va trebui să ducem o luptă pe viață și pe moarte. Suntem noi pregătiți? Dumnezeu încă le vorbește copiilor oamenilor. El le vorbește pe multe căi diferite. Sunt ei dispuși să asculte glasul Lui? Ne vom prinde noi de brațul Său, rugându-L cu credință: „Învață-mă, călăuzește-mă!”?

Religie ieftină se găsește din abundență, dar creștinism ieftin nu există. Eul se poate găsi în mare măsură într-o religie falsă, dar nu poate să apară într-o adevărată experiență creștină. Voi sunteți conlucrători cu Dumnezeu. „Fără Mine”, a spus Domnul Hristos, „nu puteți face nimic”. Dacă nu renunțăm la obiceiurile, tradițiile și comportamentele noastre greșite pentru a ajunge asemenea lui Hristos, nu putem fi păstori ai turmei lui Dumnezeu. – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 339

Pentru aceia care cred adevărul este absolut necesar să progreseze permanent, să crească până la statura de bărbați și femei în Hristos Isus. Nu este timp pentru apostazie și indiferență. Fiecare trebuie să aibă o experiență vie în lucrurile lui Dumnezeu. Înrădăcinați-vă bine în credință, astfel încât, făcând tot, să puteți sta cu o încredere neșovăitoare în Dumnezeu în timpul care va încerca lucrarea și caracterul fiecărui om. Dați curs puterilor voastre în lucrurile spirituale, până când veți putea aprecia lucrurile adânci ale Cuvântului lui Dumnezeu și veți putea merge din putere în putere.

Sunt mii aceia care pretind că au lumina adevărului, dar care nu fac niciun pas de înaintare. Ei nu au o experiență vie, cu toate că au avut toate avantajele posibile. … Cuvântul lui Dumnezeu le oferă libertate spirituală și iluminare acelora care le caută cu toată seriozitatea. Aceia care acceptă promisiunile lui Dumnezeu și acționează pe baza lor cu o credință vie vor avea lumina cerului în viața lor. Ei vor bea din fântâna vieții și îi vor duce și pe alții la apele care le-au răcorit propriile suflete. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 332 (21 noiembrie)

„Căci va veni vremea”, îi scria apostolul Pavel lui Timotei, „când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist și împlinește-ți bine slujba” (2 Timotei 4:3-5).

„Învățătura sănătoasă” este adevărul Bibliei, care promovează evla­via și devoțiunea, întărindu-i în credință pe cei care sunt poporul lui Dumnezeu. Învățătura sănătoasă înseamnă mult pentru cel care o pri­mește și, de asemenea, înseamnă mult pentru învățătorul și slujitorul neprihănirii, deoarece, ori de câte ori este predicată Evanghelia, fiecare lucrător, indiferent de domeniul lui de slujire, poate să fie credincios sau necredincios față de responsabilitatea lui ca sol al Domnului. – Slujitorii Evangheliei, p. 311

1. Care sunt cele patru dimensiuni ale creșterii Domnului Isus menționate în Luca 2:52?

Isus a fost Omul perfect, iar creșterea Sa a inclus toate dimensiunile de bază ale existenței umane. „Isus creștea în înțelepciune [mintal], în statură [fizic] și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu [spiritual] și înaintea oamenilor [social]” (Luca 2:52). „Mintea Sa era activă şi pătrunzătoare, cu o gândire şi o înţelepciune ce Îi depăşeau vârsta. Pe lângă acestea, caracterul Lui era armonios. Puterile minţii şi ale corpului se dezvoltau treptat, urmând legile naturale ale copilăriei. De mic, Isus a dat dovadă de o drăgălăşenie deosebită în purtare. Mâinile Sale binevoitoare erau întotdeauna gata să-i ajute pe alţii. El avea o răbdare pe care nimic nu o putea tulbura şi o onestitate care niciodată nu sacrifica integritatea. Deşi era neclintit ca o stâncă în privinţa principiilor, viaţa Sa dovedea gingăşia amabilităţii neegoiste” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 68, 69).

2. Citește Matei 4:23. Cum putem implementa cât mai eficient azi cele trei aspecte ale lucrării lui Isus – învățare, predicare și vindecare?

Dacă recunoaștem că omul este o ființă complexă și indivizibilă, atunci nu ne putem limita religia la aspectele spirituale. Adevărul ne cuprinde de fapt întreaga ființă, acoperă toată durata vieții și înglobează toate dimensiunile existenței noastre. Aspectele noastre fizice și spirituale sunt atât de bine integrate încât efectiv nu pot fi separate. Și, deși ca ființe căzute nu vom putea niciodată egala descrierea lui Isus de mai sus, prin harul lui Dumnezeu noi trebuie să-L imităm, fiindcă lucrarea de răscumpărare este aceea de a reface în om chipul Făcătorului său, de a readuce acest chip la starea de perfecțiune cu care a fost creat și de a promova dezvoltarea corpului, a minții și a sufletului. Aceasta este lucrarea pe care Dumnezeu caută să o facă în viața poporului Său ca parte a procesului de pregătire pentru întoarcerea lui Isus.

Când ne comparăm cu Isus, ne putem descuraja ușor. Dar, dacă ne fixăm privirea asupra jertfei lui Hristos, vom putea evita dezamăgirea din cauza comparației între ce vedem în noi și ce vedem la Isus?

Comentariu EGW

Exemplul minunat al lui Isus, delicatețea fără seamăn cu care a abordat simțămintele oamenilor oprimați, plângând cu cei ce plâng și bucurân­du-Se cu toți cei care se bucurau în dragostea Lui, trebuie să aibă o influ­ență profundă asupra caracterului tuturor celor care Îl iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Lui. 
Ei vor oferi înțelegere și simpatie de la sine, fără să murmure; prin cuvinte și fapte pline de bunătate vor încerca să facă drumul la fel de ușor pentru picioarele care se clatină cum ar dori să fie drumul pe care pășesc ei. După cum în fiecare zi și în fiecare ceas primim binecuvântările lui Dumnezeu, pentru a ne arăta recunoștința nu putem să facem mai puțin, ci vom arăta un interes neegoist și plin de amabilitate față de aceia pentru care a murit Hristos. – Our High Calling, p. 183 
Dacă ne-am făcut ucenici ai lui Hristos vom învăța de la El – în fiecare zi vom învăța cum să biruim anumite trăsături de caracter neplăcute, în fiecare zi vom copia exemplul Său și ne vom apropia mai mult de Model. Dacă trebuie să moștenim acele locuințe pe care S-a dus să le pregătească pentru noi, trebuie să ne formăm aici caractere cum ar trebui să aibă cei ce vor locui acolo. 
Cerințele lui Dumnezeu sunt formulate cu înțelepciune și bunătate. Dacă ascultăm de ele, mintea capătă o viziune mai largă, caracterul se face mai bun și sufletul găsește o pace și o odihnă pe care lumea nu le poate da niciodată, însă nici nu poate să le ia. – That I May Know Him, p. 121 
În felul acesta le-a încredințat Hristos ucenicilor misiunea lor. El a luat măsuri îndestulătoare pentru îndeplinirea lucrării Lui și a luat asupra Sa răspunderea pentru succesul ei. Atâta vreme cât ascultau de cuvântul Lui și lucrau în legătură cu El, nu puteau să dea greș. Mergeți la toate neamurile, le spusese El. Mergeți până la marginile cele mai îndepărtate ale globului pământesc locuit, dar să știți că voi fi acolo. Lucrați cu credință și încredere, căci nu vă voi părăsi niciodată.
Însărcinarea pe care Mântuitorul le-a dat-o ucenicilor îi cuprinde pe toți credincioșii. Îi cuprinde pe toți cei care vor crede în Hristos până la sfârșitul timpului. Este o mare greșeală să credem că lucrarea de mântuire a sufletelor depinde numai de predicatorul întărit prin binecuvântare pentru acest lucru. Însărcinarea de a predica Evanghelia le este dată tuturor acelora care au simțit chemarea cerească. Toți cei care primesc viața lui Hristos sunt sfințiți pentru lucrarea de mântuire a semenilor lor. … 
… Oricare ar fi chemarea pe care cineva o are în viață, cea dintâi grijă a lui va fi să câștige suflete pentru Hristos. S-ar putea să nu fie în stare să vorbească înaintea unei adunări, dar poate lucra pentru câțiva. Acestora le poate destăinui ce a învățat el de la Domnul său. A-I servi lui Hristos nu înseamnă numai a predica. Este serv cel care îi ajută pe bolnav și pe suferind, care îl sprijină pe cel nevoiaș și spune cuvinte de mângâiere pentru cel întristat și cel cu credință slabă. Aproape și departe se găsesc oameni copleșiți de simțul vinovăției. Omenirea nu este înjosită de greutăți, de muncă și de sărăcie, ci de vinovăție și de făptuirea de rele. Lucrul acesta aduce neliniște și nemulțumire. Hristos dorește ca servii Săi să ajute sufletele bolnave de păcat. – Hristos, Lumina lumii, p. 822
 

Teoria dualistă despre un trup muritor și un suflet nemuritor a dat naștere la diferite teorii cu privire la corpul uman. De exemplu, pentru filozofii greci antici, corpul uman era închisoarea sufletului, care era eliberat la moarte. Ca un ecou al acestui concept păgân, astăzi mulți creștini cred că trupul este locuința temporară a sufletului nemuritor, care se va reuni cu trupul la înviere. În schimb, panteiștii au divinizat corpul uman; ei cred că Dumnezeu și universul sunt unul și același lucru. Din perspectiva lor, toate lucrurile sunt ale lui Dumnezeu și corpul uman este parte din substanța divină unică, integrală și universală. Fiind înconjurați de teorii contradictorii pe această temă, noi trebuie să rămânem neclintiți la ceea ce Biblia susține despre natura omului.

3. Citește 1 Corinteni 6:19,20 și 1 Corinteni 10:31. Ce schimbări pozitive adoptăm în stilul de viață când înțelegem că trupul nostru este „al lui Dumnezeu” și „templul Duhului Sfânt”?

Adam și Eva au fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Geneza 1:26,27), lucru care se reflecta nu doar în caracterul lor, ci și în aspectul lor fizic. Fiindcă acel chip a fost pătat și chiar ascuns de prezența păcatului, lucrarea de răscumpărare înseamnă readucerea oamenilor la starea lor inițială, inclusiv a sănătății fizice, în măsura în care este posibil pentru niște ființe fără acces la pomul vieții. Această restaurare este un proces de-o viață, care se va încheia doar la a doua venire a lui Isus, când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și când trupul muritor se va îmbrăca în nemurire (1 Corinteni 15:53,54).

Apostolul Ioan i-a scris prietenului său Gaius: „Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ți meargă bine și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău” (3 Ioan 2). Dacă admitem că ființa umană este o entitate indivizibilă și că religia cuprinde toate aspectele vieții umane, atunci ar trebui să considerăm de asemenea că sănătatea fizică este o datorie religioasă. Ar trebui să fim călăuziți de principiul inspirat: „Fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31). Dar să nu uităm că trăim încă într-o lume în care oamenii buni pot face tot posibilul, dar să sufere totuși consecințele naturii umane păcătoase și ale mediului păcătos. Așadar, să ne încredem în Dumnezeu și să facem tot posibilul, iar rezultatele să le lăsăm în seama lui Dumnezeu!

Comentariu EGW

Cea mai mare laudă pe care oamenii I-o pot aduce lui Dumnezeu este aceea de a deveni canale consacrate prin care El să poată lucra. Timpul se scurge repede în veșnicie. Să nu ne reținem de la a-I da lui Dumnezeu ceea ce este al Lui. Să nu-I refuzăm ceea ce, deși nu avem pentru că am merita, nu poate fi reținut fără să ne aducă ruina. El cere o inimă întreagă; dă-I-o! Este a Lui atât prin creațiune, cât și prin răscumpărare. El cere mintea ta. Dă-I-o! Este a Lui. El cere banii tăi. Dă-I-i! Sunt ai Lui. „Voi nu sunteți ai voștri, căci ați fost cumpărați cu un preț” (1 Corinteni 6:19,20). Dumnezeu cere închinarea din partea unui suflet sfințit, care s-a pregătit să-L slujească prin exercitarea credinței ce lucrează prin iubire. El prezintă înaintea noastră idealul cel mai înalt, însăși desăvârșirea. El ne cere să fim cu totul și în mod desăvârșit de partea Lui în această lume, după cum El este totul pentru noi înaintea lui Dumnezeu. – Faptele apostolilor, p. 566
Oamenii nu vor fi niciodată cu adevărat cumpătați până când harul lui Hristos nu este un principiu neschimbător în inimă. …
Împrejurările nu pot realiza reforme. Creștinismul propune o reformă în inimă. Ceea ce Hristos lucrează înăuntru va fi înfăptuit în exterior sub comanda unei minți convertite. Planul de a începe cu exteriorul și a încerca să lucreze înspre interior a eșuat întotdeauna și va eșua mereu. Planul lui Dumnezeu cu tine este să începi chiar din locul tuturor dificultăților, inima, și apoi din inimă vor izvorî principiile neprihănirii; schimbarea va fi atât exterioară, cât și interioară. – Dietă și hrană, p. 35
„Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău” (3 loan 2). 
Folosirea corectă a corpului nostru este cea mai valoroasă lecţie pe care o putem învăţa. Noi nu trebuie să lucrăm doar cu creierul și atât sau să facem doar exerciţii fizice și atât; noi trebuie să folosim cel mai bine diferitele părţi care compun mașinăria umană – creierul, oasele, mușchii, capul și mintea. 
Folosirea corectă a fiinţei noastre cuprinde întreg circuitul obligaţiilor care ne revin faţă de Dumnezeu și faţă de lume. Apoi, trebuie să folosim puterile fizice în mod proporţional cu puterile intelectuale. … 
Voi sunteţi ai Domnului pentru că El v-a creat. Voi sunteţi ai Lui prin răscumpărare, pentru că El Şi-a dat viaţa pentru voi. … Păstraţi consecvent fiecare părticică a mașinăriei vii, ca s-o folosiţi pentru Dumnezeu. Păstraţi-o pentru El. Sănătatea voastră depinde de corecta folosire a corpului vostru. Nu folosiţi greșit nicio parte din puterile fizice, mintale sau morale, care v-au fost date de Dumnezeu. Toate obiceiurile voastre trebuie să fie aduse sub controlul minţii, iar aceasta, la rândul ei, să fie pusă sub controlul lui Dumnezeu. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 171 (13 iunie)
 

Unii oameni cred că omul se schimbă dacă schimbă mediul. Categoric, trebuie să evităm locuri și împrejurări care ne pot face mai vulnerabili în fața ispitei (Psalmii 1:1; Proverbele 5:1-8). Dar problema noastră cu ispita și păcatul poate fi rezolvată doar prin transformarea inimii (sau a minții). Hristos a atins miezul problemei când a afirmat: „dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia” (Marcu 7:21,22). Aceasta înseamnă că, pentru schimbarea comportamentului, mintea noastră are nevoie de transformare.

4. Citește 1 Corinteni 2:16; Psalmii 24:3,4; Romani 12:2; Filipeni 4:8 și Coloseni 3:2. Ce înseamnă a avea „gândul lui Hristos”?

Domnul a promis că, în cadrul „legământului nou”, avea să pună Legea Sa în mintea oamenilor și să le-o scrie pe inimă (Ieremia 31:31-33; compară cu Evrei 8:8-10; 10:16). Nu este de mirare deci că în Predica de pe Munte Isus a extins și adâncit semnificația poruncilor lui Dumnezeu până la nivelul gândurilor și intențiilor (vezi Matei 5:17-48). Așadar, putem birui ispita doar prin harul transformator al lui Dumnezeu și, la nivelul gândurilor și al intențiilor, ar trebui să cerem împlinirea acelei făgăduințe, ca gândurile păcătoase să fie oprite.

Totuși, indiferent cât de credincioși suntem, în această viață nu vom atinge niciodată o stare de totală lipsă de păcat. Dar, dacă suntem în Hristos, suntem pe deplin acoperiți de neprihănirea Sa. Deși nu suntem încă desăvârșiți, suntem considerați deja desăvârșiți în El (Filipeni 3:12-15). „Când suntem uniţi cu Hristos, avem gândul lui Hristos. Curăţia şi dragostea strălucesc în caracter, iar blândeţea şi adevărul conduc viaţa. Însăşi expresia feţei este schimbată. Hristos, care locuieşte în suflet, exercită o putere de schimbare, iar aspectul exterior dovedeşte că în interior domnesc pacea şi bucuria” (Ellen G. White, Solii alese, vol. 1, p. 337). Doar printr-o predare zilnică, printr-o moarte zilnică față de sine, printr-un efort zilnic hotărât de a ne supune lui Isus, putem avea în viața noastră acest gen de transformare.

Imaginează-ți cum ar fi viața ta dacă ai putea opri chiar și gândurile păcătoase. Cât de diferită ar fi viața ta? Care este singura cale posibilă ca aceasta să fie și experiența ta?

Comentariu EGW

Mulți își dau seama de marea lor lipsă și citesc, se roagă, iau hotărâri, totuși nu fac niciun progres. Ei par a nu avea putere să reziste ispitei. Motivul este că ei nu merg destul de adânc. Ei nu caută cu seriozitate convertirea inimii, pentru ca tot ce izvorăște de acolo să poată fi curat și purtarea să poată da mărturie că Hristos domnește în sufletul lor. Toate defectele de caracter pornesc din inimă. Mândria, vanitatea, un temperament nestăpânit și invidia pornesc dintr-o inimă firească, nerenăscută prin harul lui Hristos. Dacă inima este curățită, sensibilizată și înnobilată, cuvintele și faptele vor dovedi acest lucru. Când sufletul I s-a supus pe deplin lui Dumnezeu, omul se va sprijini cu totul pe făgăduințele lui Dumnezeu, se va ruga stăruitor și va face eforturi hotărâte pentru a-și controla cuvintele și faptele. – Our High Calling, p. 336 
… Avem și noi ceva de făcut pentru a ne împotrivi ispitei. Aceia care nu doresc să cadă pradă atacurilor lui Satana trebuie să-și apere bine porțile sufletului; trebuie să se ferească de a citi, a privi sau a asculta orice trezește gânduri murdare. Să nu-și lase mintea și gândurile să alerge la întâmplare după oricare subiect pe care li-l propune vrăjmașul sufletelor. … Pavel zice: „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească” (Filipeni 4:8). Aceasta va cere rugăciune stăruitoare și o continuă veghere. Trebuie să fim sprijiniți de puterea Duhului Sfânt care locuiește în noi și care va atrage gândurile către cer și le va deprinde să stăruiască asupra lucrurilor curate și sfinte. Și trebuie să cercetăm cu râvnă Cuvântul lui Dumnezeu. „Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. … Strâng Cuvântul Tău în inima mea”, zice psalmistul, „ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmii 119:9,11). – Patriarhi și profeți, p. 460 
Lasă ca sufletul tău să fie absorbit de meditația la glorioasele adevăruri cuprinse în Cuvântul lui Dumnezeu și nu vei mai dori continuu ceva ce nu ai. Vei ajunge să disprețuiești gândurile ieftine și zadarnice. Vei încerca mereu să atingi standardul înalt de virtute și sfințenie care este pus înaintea ta în Evanghelie. Vei căuta să știi mai mult despre viața lui Dumnezeu. Vei vorbi cu Dumnezeu prin intermediul Cuvântului Lui. 
Contemplând idealul măreț care a fost pus înaintea ta, vei fi ridicat într-o atmosferă curată și sfântă, chiar în prezența lui Dumnezeu. Dacă rămâi acolo, de la tine va porni o lumină care va străluci asupra tuturor acelora care vin în contact cu tine. – In Heavenly Places, p. 161 
 

Duhul Sfânt este agentul puternic al lui Dumnezeu care toarnă dragostea Tatălui în inima noastră (Romani 5:5), ne conduce la o adevărată experiență salvatoare (Ioan 16:7-11), ne ghidează spre tot adevărul (Ioan 16:13) și ne dă puterea de a împlini misiunea Evangheliei (Faptele 1:8). Fiindcă Duhul Sfânt este cel care contracarează acțiunea de degradare a lui Satana, nu este de mirare că Satana încearcă prin toate mijloacele să distorsioneze înțelegerea noastră cu privire la natura și lucrarea Duhului Sfânt. În timp ce unii Îi neagă personalitatea, alții accentuează darurile Duhului în detrimentul puterii Sale transformatoare.

5. Citește Faptele 8:4-24. Simon voia să primească darurile Duhului Sfânt fără să fie reînnoit de Duhul lui Dumnezeu. Cum se manifestă în zilele noastre aceeași atitudine?

Copii ai lui Dumnezeu sunt acei oameni care sunt călăuziți de Duhul Sfânt (Romani 8:14) în tot adevărul Cuvântului lui Dumnezeu (Ioan 16:13; 17:17). Isus a rostit o avertizare în termeni clari. Citește-o în Matei 7:21-23. Duhul Sfânt niciodată nu îl conduce pe om departe de Cuvântul lui Dumnezeu – pe care El Însuși l-a inspirat –, ci îl conduce întotdeauna  pe om în conformitate cu acel Cuvânt.

Același Duh Sfânt care ne ghidează în tot adevărul ne dă și putere să îi conducem pe alții la acel adevăr minunat (Matei 28:18-20; Faptele 1:8). În timp ce ne îndeplinim misiunea sfântă, avem sprijinul Lui special. Așadar, în fiecare dimineață trebuie să îngenunchem înaintea Domnului și să ne reînnoim jurământul de consacrare față de El. Dacă facem așa, El ne va oferi prezența Duhului Său, cu puterea Lui înviorătoare și sfințitoare.

Trebuie în același timp să fim deschiși la îndrumarea Sa prin luarea unor decizii conștiente, în fiecare zi, de a face ce știm că este bine și de a evita ce știm că este rău. Cu alte cuvinte, doar atunci când căutăm să trăim cum ar trebui, prin puterea dată de Dumnezeu, vom fi deschiși să primim în viața noastră acea putere a Duhului Sfânt promisă de Dumnezeu.

De ce este important să ne rugăm în fiecare dimineață să fim deschiși la călăuzirea Duhului Sfânt în viața noastră?

Comentariu EGW

„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului”, a zis Isus, „are să vă călăuzească în tot adevărul.”
Mângâietorul este numit „Duhul adevărului”. Lucrarea Lui este să definească și să susțină adevărul. La început, El locuiește în inimă ca Duh al adevărului și după aceea ajunge Mângâietor. Adevărul aduce mângâiere și pace, în timp ce minciuna nu poate să dea adevărata pace și nici mângâiere. … Duhul Sfânt vorbește minții prin Scripturi și întipărește adevărul în inimă. În felul acesta, demască rătăcirea și o alungă din suflet. Tocmai prin Duhul adevărului, care lucrează prin Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos Își supune poporul Său ales. … 
… Duhul Sfânt era cel mai de seamă dar pe care-l putea cere de la Tatăl pentru înălțarea poporului Său. Duhul trebuia să fie dat ca o putere înnoitoare, căci, fără aceasta, jertfa lui Hristos n-ar fi folosit la nimic. În decursul veacurilor, puterea răului se întărise, iar supunerea oamenilor față de această putere satanică era uluitoare. Păcatul nu putea să fie oprit și înfrânt decât prin mijlocirea celei de a treia Persoane a Dumnezeirii, care urma să vină nu cu puterea schimbată, ci cu plinătatea puterii dumnezeiești. Doar Duhul face să aibă efect lucrarea îndeplinită de Mântuitorul lumii. Prin Duhul ajunge inima curată. Prin Duhul ajunge credinciosul părtaș de natură dumnezeiască. – Hristos, Lumina lumii, pp. 670–671 
Fiecare dintre noi trebuie să-L caute pe Dumnezeu. Aceasta este o lucrare personală. Să ne apropiem de Dumnezeu cât mai mult, ca să nu se poată strecura în eforturile noastre nimic ce ar reprezenta greșit adevărul pentru timpul de față. Fiecare să mărturisească, nu păcatul fratelui său, ci propriul păcat. Să-și smerească inima înaintea lui Dumnezeu și să ajungă atât de plin de Duhul Sfânt, încât viața lui să arate că a fost născut din nou. Citim: „Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12).
Evanghelia lui Hristos trebuie să fie trăită, practicată în viața de toate zilele. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie curățiți de orice răceală și orice egoism. Simplitatea, blândețea și modestia sunt de mare preț în lucrarea lui Dumnezeu. Încercați să-i uniți pe lucrători în încredere și iubire. Dacă nu puteți face lucrul acesta, fiți voi înșivă așa cum trebuie și lăsați restul pe seama lui Dumnezeu. Lucrați cu credință și cu rugăciune. Alegeți tineri creștini și educați-i să fie nu lucrători cu inima ca fierul, ci lucrători care sunt dispuși să colaboreze.
Mă rog ca Domnul să schimbe inima acelora care, dacă nu primesc mai mult har, vor cădea în ispită. Mă rog ca El să sensibilizeze și să supună inima fiecăruia. Avem nevoie să trăim în strânsă comuniune cu Dumnezeu, ca să ne putem iubi unul pe altul cum ne-a iubit Hristos. Tocmai prin aceasta va cunoaște lumea că suntem ucenicii Lui. Să nu existe loc pentru înălțarea de sine. Dacă lucrătorii își vor smeri inima înaintea lui Dumnezeu, binecuvântarea va veni. – Mărturii, vol. 9, pp. 218–219
 

Trăim într-o lume frenetică, cu prea multe nevoi artificiale și distrageri atrăgătoare. Dacă nu suntem atenți, acestea ne pot fura tot timpul și ne pot inversa prioritățile. Iar acesta nu este doar un alt efect al lumii noastre cibernetice globalizate; creștinii din toate timpurile, într-o măsură sau alta, trebuie să fie vigilenți la încercările lui Satana de a-i distrage de la ceea ce contează cu adevărat în această viață. În lipsa vigilenței, este cineva care să nu fie în pericolul de a-și îndepărta privirea de la Domnul și a persista asupra lucrurilor lumești, senzuale – lucruri care, în final, nu ne aduc satisfacție și care până la urmă pot duce la ruina noastră spirituală?

6. Citește 2 Petru 3:14 și 1 Ioan 3:1-3. Ce diferență observi între pregătirea personală pentru cea de-a doua venire și faptul de a fi gata pentru acel eveniment glorios?

Deseori, noțiunea de pregătire continuă pentru a doua venire devine o scuză pentru amânare. Această noțiune poate foarte ușor să determine pe oricine să se relaxeze, pe premisa robului rău: „Stăpânul meu zăbovește să vină!” (Matei 24:48).

7. Citește Psalmii 95:7,8; Evrei 3:7,8,15 și Evrei 4:7. Ce ne spun aceste versete despre faptul de a fi gata chiar acum?

Din perspectivă biblică, momentul mântuirii este întotdeauna cel prezent și niciodată mâine (vezi Psalmii 95:7,8; Evrei 3:7,8,15; 4:7). Mai mult chiar, dacă nu are loc o convertire semnificativă, vom continua să fim ceea ce suntem chiar acum. Timpul în sine nu îi convertește pe cei neconvertiți. Adevărul este că, dacă nu creștem continuu în har și nu perseverăm în credință, tendința va fi aceea de a aluneca, de a deveni împietriți, sceptici, cinici și chiar necredincioși.

Din această perspectivă putem spune că fiecare zi din viața noastră reprezintă viața noastră în miniatură. Așadar, prin harul lui Dumnezeu, ar trebui să ne facem planuri de viitor, dar și să trăim fiecare zi fiind gata pentru întoarcerea lui Isus – mai ales că, din cauza situațiilor neprevăzute de viață, ziua de azi ar putea fi ultima noastră zi.

Cum ai putea astăzi să fii pregătit pentru revenirea lui Isus? Dezbate răspunsul tău cu prietenii sau în cadrul grupei de la Școala de Sabat.

Comentariu EGW

Totul se agită în lume. Semnele timpului sunt de rău augur. Eveni­mentele gata să izbucnească își aruncă deja umbrele. Spiritul lui Dum­nezeu Se retrage de pe pământ și nenorociri după nenorociri vin pe apă și pe uscat. Au loc furtuni mari, cutremure de pământ, incendii, inundații, crime de tot felul. Cine poate citi viitorul? Unde este siguranța? Siguranța nu este în nimic din cele pământești sau omenești. Oamenii se grupează rapid sub steagul pe care și l-au ales. Cu neliniște, așteaptă și urmăresc mișcările conducătorilor lor. Sunt însă și aceia care așteaptă, veghează și lucrează pentru arătarea Domnului nostru. O altă clasă se aliază sub conducerea primului mare apostat. Puțini sunt aceia care cred din toată inima și din tot sufletul că avem de evitat un iad și că avem de câștigat un cer.
Criza se furișează asupra noastră. Soarele strălucește pe cer, urmân­du-și cursul obișnuit, și cerurile încă mai spun slava lui Dumnezeu. Oa­menii încă mai mănâncă și beau, sădesc și zidesc, se căsătoresc și dau în căsătorie. Negustorii încă mai cumpără și vând. Oamenii încă se mai aruncă unii asupra altora, luptându-se pentru locul cel mai de frunte. Iubitorii de plăceri încă se mai duc cu grămada la teatre, la curse de cai, la jocuri de noroc. Deși se manifestă cea mai mare agitație, timpul de probă este aproape să se încheie și fiecare caz este pe punctul de a fi hotărât pentru veșnicie. Satana vede că timpul lui este scurt. El și-a pus toți agenții la lucru pentru ca oamenii să fie amăgiți, înșelați, ocupați și vrăjiți, până când trece ziua cercetării și ușa milei se va închide pentru totdeauna. – Hristos, Lumina lumii, p. 636 
Faptul că un om nu este ipocrit nu îl face cu nimic mai puțin păcătos. Când apelurile Duhului Sfânt ajung la inima noastră, singura posibilitate de a fi în siguranță este să răspundem fără întârziere. Când ești chemat: „Du-te astăzi de lucrează în via Mea”, nu refuza invitația. „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile” (Evrei 4:7). Este periculos să amâni ascultarea. Poate că nu vei mai auzi niciodată această invitație. ...
Dacă îngrijiți cu credincioșie via sufletului vostru, Dumnezeu vă face împreună-lucrători cu El și veți avea de îndeplinit o lucrare nu doar pentru voi înșivă, ci și pentru alții. Comparând biserica Sa cu o vie, Domnul Hristos nu ne învață că trebuie să limităm aprecierea muncii și a simpatiei noastre doar la membrii bisericii. Via Domnului trebuie să fie lărgită. El dorește ca via Sa să fie extinsă în toată lumea. Pe măsură ce primim învățătură și har de la Dumnezeu, trebuie să-i învățăm și pe alții cum să îngrijească plantele prețioase. Acesta este modul în care putem extinde via Domnului. Dumnezeu urmărește să vadă dovezile credinței, ale iubirii și ale răbdării noastre. El așteaptă să vadă dacă folosim toate avantajele spirituale de care beneficiem pentru a deveni lucrători pricepuți în via Sa de pe pământ, ca să putem intra în Paradisul lui Dumnezeu, în acel cămin al Edenului, din care Adam și Eva au fost îndepărtați datorită nelegiuirii. – Parabolele Domnului Hristos, pp. 280, 282
 

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Divina vindecare, capitolul „Vindecarea minții”, Sfințirea vieții, capitolul „Adevărul în contrast cu teoriile false”

„Marea luptă se apropie de sfârşit. Fiecare veste despre calamităţile de pe mare sau de pe uscat este o mărturie că sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. O declară războaiele şi veştile de războaie. Oare există vreun creştin a cărui inimă să nu bată mai repede când anticipează marile evenimente care ne stau în faţă? Domnul vine. Auzim paşii unui Dumnezeu care Se apropie” (Ellen G. White, Maranatha, p. 220).

„Trăiți viața de credință zi după zi. Nu vă îngrijorați și nu vă agitați cu privire la perioada de criză, trăind astfel un timp de necaz înainte de vreme. Nu gândiți: «Mi-e teamă că nu voi face față zilei celei mari de probă.» Voi trebuie să trăiți în prezent, pentru ziua de azi și atât. Ziua de mâine nu vă aparține. Astăzi trebuie să obțineți biruința asupra sinelui. Astăzi trebuie să luptați lupta cea bună. Astăzi trebuie să credeți că Dumnezeu vă binecuvântează. Și, pe măsură ce obțineți biruința asupra întunericului și necredinței, veți îndeplini cerințele Învățătorului și veți deveni o binecuvântare pentru cei din jurul vostru” (Ellen G. White, în Signs of the Times, 20 octombrie 1887).

Studiu zilnic:

2 Împărați 12

2 Împărați 13

2 Împărați 14

2 Împărați 15

2 Împărați 16

2 Împărați 17

 2 Împărați 18

Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 11 (de la par. „Dumnezeu răspunde la rugăciune la timpul rânduit de El”)

1. Din ce cauză a murit Elisei?

2. De care altar nu îi păsa regelui Zaharia?

3. Când a trimis Domnul lei împotriva oamenilor?

4. Ce i-a făcut Ezechia lui Nehuștan și de ce?

5. De ce întârzie Dumnezeu cu răspunsul la rugăciune?

Comentariu EGW

Studiu suplimentar

Sfințirea vieții, capitolul 1, „Adevărul în contrast cu teoriile false”.

Privire generală
Perspectiva biblică este contrară filozofiei grecești a dualismului, conform căreia trupul este rău, dar sufletul este bun. Dualismul susține că sufletul etern este încătușat în trupul muritor și că va fi eliberat la momentul morții fiecărui om, moment din care omul va începe să trăiască veșnic. Această viziune se află în contradicție cu învățătura clară a Bibliei, care afirmă că Dumnezeu a creat fiecare lucru foarte bun, inclusiv corpul nostru. Noi am fost creați dependenți de Dumnezeu, așadar fără a deține o nemurire inerentă. Viața nu este în noi, ci ne este dată din afară și, atâta timp cât trăim într-o strânsă relație cu Dumnezeu, viața aceasta este menținută pentru totdeauna. Dumnezeu i-a făcut pe oameni suflete vii (Geneza 2:7). Nemurirea nu se află în noi, ci ne este furnizată constant de Domnul Însuși, o Sursă externă. 
Perspectiva biblică asupra naturii umane este aceea a unității între toate aspectele existenței noastre, și anume: fizic, mintal/intelectual, emoțional, volițional, spiritual și social, aspecte care nu există separat sau independent unele de altele. Toate sunt puse laolaltă de Creatorul nostru într-o unitate uimitoare și sunt de neseparat, iar totul trebuie să fie sfințit de Dumnezeu (1 Tesaloniceni 5:23). Când cineva moare, nu mai are nicio activitate în niciunul din aceste aspecte (Eclesiastul 9:5,6).
Ființa noastră este o unitate și Dumnezeu dorește să producă schimbare în ființa noastră. Pentru a realiza această transformare, El ne vorbește. Ellen G. White subliniază că Domnul comunică cu noi prin intermediul creierului nostru: „Nervii creierului, care comunică la rândul lor cu întregul organism, sunt singurul mijloc prin care Cerul poate să comunice cu omul și să-i influențeze viața în profunzime” (Mărturii pentru biserică, vol. 2, p. 347). Este extrem de important să avem și noi modul de gândire a lui Hristos, pentru a înțelege Cuvântul Său. Când Cuvântul lui Dumnezeu locuiește în noi și ne îndrumă permanent, atunci mintea noastră poate fi transformată de puterea Duhului Sfânt. „Noi putem ajunge la o înțelegere a Cuvântului lui Dumnezeu numai prin iluminarea aceluiași Duh prin care a fost dat Cuvântul” (Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 109). Pavel explică: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12:2).

Comentariu
O viață trăită după îndemnurile Duhului
Dimensiunea spirituală a vieții noastre este de cea mai mare impor­tanță și trebuie cultivată în mod corespunzător. Pentru a ne ajuta să înțelegem și să îndeplinim această sarcină, apostolul Pavel pune într-un contrast izbitor viața după îndemnurile firii cu viața după îndemnurile Duhului (Romani 8:4-6). Firea și Duhul sunt în opoziție: firea pământească a omului versus firea duhovnicească, ce este reînnoită de Duhul Sfânt (Romani 8:9-11). Cultivarea vieții spirituale presupune ca noi să acordăm atenție tuturor aspectelor existenței noastre, inclusiv atitudinilor și motivațiilor pe care le avem. Trebuie să alegem între Dumnezeu și valorile Sale, pe de o parte, și păcat și sine, pe de altă parte. Prin păcat ne satisfacem poftele firii, precum senzualitatea, lăcomia, invidia, mânia, mândria și dorința după supremație. Pavel ne asigură că cei care Îi permit lui Dumnezeu să îi schimbe, care se gândesc la Duhul și la lucrurile de sus (Coloseni 3:2) sunt călăuziți de Duhul. Acești credincioși sunt copiii lui Dumnezeu (Romani 8:5,14). Ezechiel vorbește despre alegerea de a trăi având o inimă de piatră sau o inimă de carne (Ezechiel 36:26), adică faptul de a fi sensibili la vocea lui Dumnezeu, de a fi doritori de schimbare și dispuși să-i ajutăm pe cei în nevoie. Doar Chirurgul ceresc poate realiza cu succes acest transplant al inimii omenești.

Trupul – aspectul fizic
Oamenii sunt carne (Geneza 6:3); ei mai sunt și țărână, luați din pământ, și în țărână se vor întoarce (Geneza 3:19). Această axiomă înseamnă că suntem fragili și muritori. Totuși Pavel îi încurajează pe credincioși să fie umpluți cu Duhul Sfânt ca să-L slujească și să-L slăvească pe Dumnezeu în trupul lor: „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:19,20). De asemenea, Pavel lămurește că ținta noastră în viață ar trebui să fie următoarea: „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31).
Sufletul/inima – aspectele emoționale, intelectuale și voliționale
Biblia ebraică evidențiază ideea de inimă în multe versete. Dumnezeu afirmă că El va transforma inima omului prin învățăturile, harul și Duhul Său: „Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor” (Ieremia 31:33). „Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele” (Ezechiel 36:27). În Biblie, inima reprezintă mai mult decât un organ fizic care pompează sângele – ea simbolizează sediul emoțiilor, locul unde noi luăm decizii, unde simțim și unde gândim. Ea reprezintă viața noastră interioară, viața profundă a motivelor, scopurilor și dorințelor noastre.

Aspectul social
Am fost creați ca ființe sociale; nicio persoană nu este o insulă de sine stătătoare. Am fost creați cu o dimensiune socială. Viața socială reprezintă un aspect foarte important al existenței noastre și, pentru a avea o viață sănătoasă, echilibrată, trebuie să cultivăm relații care să ne împlinească și să ne slujim unii altora așa cum a făcut Hristos (Matei 20:28). Acest lucru a fost foarte bine manifestat în copilăria lui Isus – modul în care El a progresat și S-a dezvoltat din toate punctele de vedere în viață: „Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor” (Luca 2:52). Viața lui Isus a fost echilibrată fiindcă toate aspectele personalității Sale – dimensiunea mintală, fizică, spirituală și socială – s-au dezvoltat într-o armonie perfectă.

Gândirea lui Hristos
Apostolul Pavel clarifică faptul că fiecare credincios ar trebui să fie o persoană spirituală. Putem avea modul de gândire al lui Hristos doar când judecăm lucrurile spirituale în mod spiritual și suntem îndrumați de Duhul Sfânt (Romani 8:14). „«Cine a avut vreodată acces la gândurile lui Iahve, ca să Îl poată învăța?» Totuși, noi avem gândirea lui Cristos” (1 Corinteni 2:16, BVA) sau „«Într-adevăr, cine a cunoscut gândirea Domnului ca să-l învețe?» Însă noi avem gândirea lui Cristos” (1 Corinteni 2:16, VBRC). În felul acesta putem surprinde mici secvențe din mintea lui Dumnezeu, ca să Îi putem cunoaște modul de gândire.
„Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus” (Filipeni 2:5). Traducerea VBRC a Bibliei în limba română redă textul astfel: „Să aveți în voi acea atitudine care este în Cristos Isus.” Și alte traduceri ale Bibliei, inclusiv în limba engleză, redau în mod corect termenul „gând” ca fiind „atitudine”. „Să aveți următorul model de gândire care a fost specific și lui Cristos Isus” (BVA). Trebuie să gândim așa cum gândește Dumnezeu. Isus l-a mustrat pe Petru pentru gândirea lui pământească: „Gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor” (Matei 16:23).

Studiile antropologice și neuroștiințele
Studii recente în domeniul antropologiei teologice prezintă noi perspective excelente asupra caracterului muritor al întregii ființe umane. Cercetările confirmă învățătura biblică. David P. Gushee declară: „Spre deosebire de conceptul grecesc potrivit căruia trupul se degradează în timp ce sufletul plutește spre ceruri, o perspectivă biblică (îndeosebi iudaică) pare să nu conceapă o atare existență separabilă între trup și suflet ori duh. Când murim, totul din noi moare” (Only Human: Christian Reflections on the Journey Toward Wholeness, Jossey-Bass, 2005, p. 49).
Nancy Murphy acceptă funcția fizică și cea relațională a existenței noastre și de asemenea subliniază responsabilitatea morală a omului. În loc de suflet, ea folosește noțiunea de sine: „Termenul sine este folosit într-o varietate de moduri în psihologie și în filozofie. Aici nu este vorba despre ce înseamnă sinele sau a fi «un sine», ci mai degrabă ce înseamnă a avea un concept despre sine” („Nonreductive Physicalism”, în In Search of the Soul: Four Views of the Mind-Body Problem, InterVarsity Press, 2005, p. 124). Murphy susține că oamenii sunt entități fizice și „creierul este cel care îndeplinește sarcina cândva atribuită minții sau sufletului” (Ibidem, p. 132). Ce confirmare uluitoare a ceea ce a afirmat Ellen G. White (vezi citatul de la „Privire generală”)!
Joel Green, folosindu-se de pregătirea lui în neuroștiințe și studii biblice, afirmă că noi avem nevoie de o înțelegere mai bună a antropologiei biblice. El pledează pentru perspectiva biblică holistică asupra omului. Green subliniază că omul este o unitate și nu deține un suflet diferit din punct de vedere ontologic; prin urmare, el neagă pe bună dreptate că după moarte sufletul ar trăi „într-o stare intermediară” (Body, Soul, and Human Life: The Nature of Humanity in the Bible, Baker Academic, 2008, p. 177-180). Green își încheie studiul cu speranța învierii și declară răspicat: „Nimic din ființa umană creată nu este intrinsec nemuritor. Învierea și viața în trup de după moarte sunt opera lui Dumnezeu, un dar divin” (Ibidem, p. 175).
F. F. Bruce face o declarație asemănătoare: „În uzanța biblică, nemurirea Îi aparține inerent doar lui Dumnezeu sau ea aparține doar celor cărora le-o oferă Dumnezeu. Din nou, în ce îi privește pe oameni, în Biblie nemurirea este corelată cu trupul, nu cu sufletul. În cultura noastră occidentală, gândirea și limbajul despre nemurire au fost în principal determinate de doctrina lui Platon despre nemurirea sufletului. Dar orice încercare de a îmbina doctrina lui cu învățătura Bibliei poate duce doar la confuzie. Căci Platon nu a înțeles nemurirea așa cum o înțelegeau scriitorii biblici și ceea ce Platon considera drept suflet nu este ceea ce considerau scriitorii biblici. Pentru creștini, speranța nemuririi este legată de învierea lui Hristos” („Foreword”, în George Wisbrock, Death and the Soul, ZOE-Life Books, 1990, p. i).

Aplicație
1. Imaginează-ți că prietenul tău este descurajat, dezamăgit, deprimat. Cum îl poți ajuta să redobândească speranța și încrederea în viață?
2. Individualismul, egocentrismul, egoismul ucid relații autentice, care se clădesc pe încredere și sacrificiu. Cum poți construi o viață socială relevantă cu oamenii din jurul tău?
3. Ellen G. White declară: „Dacă am gândi și am vorbi mai mult despre Domnul Hristos și mai puțin despre noi înșine, am simți mai mult prezența Sa. [...] Hristos, și El răstignit, să fie subiectul meditației, al conversației și al celor mai alese sentimente ale noastre” (Calea către Hristos, p. 102-104). Cum Îl putem împărtăși pe Hristos într-un mod practic atunci când mâncăm cu oamenii sau socializăm?
4. Cum poți dobândi gândirea sau atitudinea lui Hristos? De ce anume depinde și cum se poate dezvolta?
5. Dacă Dumnezeu ne vorbește prin intermediul centrilor nervoși din creier, cum îi putem proteja și menține în cea mai bună formă?