O conversație în timpul nopții

Celor mai mulți oameni le-ar plăcea să fie bogați. Numai că averile poartă cu sine un pericol dublu. În primul rând, ele pot îndepărta simțul nevoii, astfel încât să ajungem să ne încredem mai mult în acestea decât în Hristos. (Vezi Proverbele 30:8,9; 1 Timotei 6:17.) În al doilea rând, chiar dacă averile noastre sunt doar temporare, am putea să le iubim atât de mult, astfel încât nu am mai preda de bunăvoie totul lui Isus.

Din acest motiv, Isus și-a avertizat ucenicii: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor” (Matei 19:23). Un tânăr bogat venise la Hristos, dorind să învețe despre mântuire. După orice standard uman, acest tânăr era un om bun. Dar când Isus i-a cerut să renunțe la tot ce avea, tânărul nu a vrut să o facă. El voia să-l urmeze pe Isus, dar nu destul ca să-I predea totul Lui.

Tânărul bogat L-a respins pe Isus, dar în Biblie găsim și istoria unui om bogat care L-a acceptat. Nicodim nu era doar bogat, dar și bine educat și talentat. În plus, era membru ales în Sinedriu, organul de conducere al evreilor. Ținând cont de context, Nicodim era sigur de mântuirea lui. El fusese plăcut impresionat de predicarea lui Ioan Botezătorul, deși niciodată nu i-a trecut prin cap că el însuși avea nevoie de un Mântuitor.

Mulți dintre membrii Sinedriului criticau cuvintele și acțiunile lui Isus, dar Nicodim era mai profund în gândire și căuta să se hotărască dacă Isus era sau nu un profet al lui Dumnezeu. Pe măsură ce Duhul Sfânt i-a convins inima, Nicodim a ascultat îndemnul și a răspuns favorabil.

„Ca mulți alții din Israel, fusese întristat de profanarea Templului. Fusese de față când Isus îi izgonise pe cumpărători și pe vânzători; văzuse manifestarea cea minunată a puterii dumnezeiești; L-a văzut pe Mântuitorul primindu-i pe cei săraci și vindecându-i pe cei bolnavi; văzuse privirea lor plină de bucurie și ascultase cuvintele lor de laudă și nu putea pune la îndoială faptul că Isus din Nazaret era trimisul lui Dumnezeu” (Viața lui Iisus, p. 175).

Nicodim însă era și mândru și îl îngrijora reputația lui. „El dorea din toată inima să stea de vorbă cu Isus, dar se ferea să meargă la El pe față. Ar fi fost prea umilitor pentru un conducător al iudeilor să dea pe față simpatie pentru un învățător până atunci atât de puțin cunoscut. Și dacă vizita lui ar fi ajuns la cunoștința Sinedriului, ar fi făcut ca asupra lui să se reverse disprețul și bănuielile lor” (Idem).

Așa s-a întâmplat că Nicodim a aranjat să se întâlnească cu Isus în secret, sub protecția întunericului. Ioan începe relatarea conversației cu următoarele cuvinte: „Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor. Acesta a venit la Isus noaptea și I-a zis: «Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu dacă nu este Dumnezeu cu el»”(Ioan 3:1,2).

Observați că Nicodim nu spune „știu”, ci „știm”. El nu era singurul dintre lideri care și-a dat seama că Isus trebuie să fie profet. Dar el a fost primul care a recunoscut. Și chiar dacă a făcut acest lucru doar în intimitatea unei conversații private, important este că a făcut-o. În ciuda mândriei lui Nicodim, Isus a fost mulțumit că venise să-L vadă. El ne va primi și pe noi întotdeauna cu bucurie, oricând alegem să venim la El.

1. De ce este greu pentru oamenii bogați să ajungă în cer?  Dacă familia voastră nu este bogată, de ce este acest lucru un avantaj pentru voi? Proverbele 30:8,9 

2. De ce i-a cerut Isus tânărului conducător să facă un sacrificiu așa de greu?  Ce trebuie să facem înainte să devenim urmașii lui Isus? Matei 16:24-26; Galateni 2:20; Galateni 5:24 

3. Nicodim se bucura de avantaje sociale, religioase și politice. Cum de aceste lucruri făceau să-i fie mai dificil să fie un urmaș pe față al lui Isus?

Când Nicodim a venit la Isus, Mântuitorul era extenuat. Avea nevoie de odihnă, la fel ca noi. Lucra din greu zi după zi și avea nevoie de orele nopții ca să doarmă. Totuși, Isus nu l-a respins pe fariseul cercetător. Lui Isus Îi pasă mai mult de noi decât ne pasă nouă de El.

„Când a venit noaptea, Isus, palid din cauza oboselii acumulate în urma lucrării prelungite, căuta să se retragă și să se odihnească pe Muntele Măslinilor. Aici l-a găsit Nicodim, dorind o întrevedere. Acest bărbat era bogat și onorat de evrei. Era renumit în tot Ierusalimul pentru averea sa, pentru învățătura și bunăvoința sa și mai ales pentru darurile aduse de el la Templu, pentru îndeplinirea slujbelor sacre. Era, de asemenea, unul dintre membrii proeminenți ai consiliului național. Cu toate acestea, când a intrat în prezența lui Isus, a fost cuprins de o agitație și timiditate ciudate, pe care a încercat să le ascundă sub un aer de calm și demnitate” (The Spirit of Prophecy, vol. 2, p. 126).

Isus ne poate citi timiditatea. Nu are niciun sens să acoperim acest lucru cu o manifestare exterioară de demnitate și încredere. De fapt, timiditatea noastră, sau smerenia inimii, este prețioasă pentru Isus. Persoana umilă care este îngrijorată și întristată în privința propriei păcătoșenii este chiar acel tip de persoană pe care Isus iubește să-l aline. „Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite»” (Isaia 57:15).

Isus ar fi putut să petreacă un timp ca să se familiarizeze cu Nicodim, vorbind despre ce se mai întâmpla cu poporul și mai ales printre membrii Sinedriului. Isus și Nicodim ar fi putut să stea de vorbă, să schimbe idei și să devină prieteni buni. Doar că Isus nu a irosit nicio clipă. Primul lucru pe care Isus l-a spus l-a neliniștit pe liderul evreu. Hristos voia ca Nicodim să-și înțeleagă nevoia. „Drept răspuns, Isus i-a zis: «Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu»” (Ioan 3:3).

Această declarație l-a surprins foarte mult pe Nicodim. Cum putea să fie posibil ca el să nu vadă Împărăția lui Dumnezeu? La urma urmei, nu era el un fiu al lui Avraam, un israelit și, pe deasupra, un conducător? Vă este familiar modul acesta de gândire? V-ați gândit vreodată că în mod cert veți merge în cer pentru că sunteți membru al bisericii sau pentru că părinții voștri sunt creștini? Chiar dacă este o idee atrăgătoare, în mod cert nu este adevărată. Este important să ne reamintim aceasta: și pentru Nicodim a fost un concept greu de înțeles.

Nicodim ar fi trebuit să înțeleagă că Isus nu vorbea de o naștere din nou literală. Și totuși, prin întrebarea pe care a pus-o în continuare, a arătat că nu înțelegea cu adevărat despre ce vorbea Isus. „Nicodim I-a zis: «Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale și să se nască?»” (Ioan 3:4).

Isus ar fi putut să-l mustre pe Nicodim pentru că a pus o astfel de întrebare. În loc de aceasta, însă, Mântuitorul nostru a fost blând. El i-a împărtășit singurului membru din auditoriu câteva dintre cele mai simple și directe declarații din toată Biblia privind Evanghelia.

4. Cu cine locuiește Dumnezeu și ce face El pentru poporul Său? Isaia 57:15 

5. De ce a început Isus conversația declarând un adevăr care l-a făcut pe Nicodim să se simtă ciudat?

6. De ce s-a simțit deranjat Nicodim când Isus i-a spus că trebuie să se nască din nou?

7. De ce trebuie să ne naștem din nou? Este mântuirea un dar ce poate fi moștenit de la părinții voștri?

Isus i-a spus lui Nicodim că omul trebuie să fie schimbat în mod miraculos de Duhul Sfânt înainte să intre în Împărăția lui Dumnezeu. El i-a explicat cum putea nașterea din nou să fie misterioasă, și totuși evidentă, în același timp. Așa cum vântul este observat doar datorită efectelor pe care le produce, la fel și schimbarea inimii este observată prin schimbările din viață.

Unul din lucrurile pe care le-a spus Isus lui Nicodim a ajuns să fie cel mai bine cunoscut verset din întreaga Biblie. Iată-l mai jos, în contextul său: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El” (Ioan 3:16,17).

Dacă ar întreba cineva: „Ce înseamnă că Dumnezeu a dat pe singurul Lui Fiu?”, ar găsi răspunsul ilustrat în versetele anterioare. Acolo, Isus a făcut lumină asupra unei povești foarte interesante din Vechiul Testament. „Și , după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:14,15).

În această istorie, israeliții mureau pentru că fuseseră mușcați de șerpi veninoși. Dumnezeu l-a instruit pe Moise să ridice un șarpe de bronz pe un stâlp. Cei care priveau la acesta erau vindecați în mod miraculos. (Vezi Numeri 21:5-9.)

Isus i-a arătat lui Nicodim care era învățătura acestei istorii. Isus avea să fie și el înălțat pe cruce, iar fiecare păcătos care credea în vestea cea bună putea privi la Isus pe cruce; acolo avea să găsească vindecare pentru boala păcatului.

„Mulți israeliți nu vedeau niciun ajutor în mijlocul rânduit de Dumnezeu pentru ei. Morții și muribunzii zăceau de jur-împrejurul lor și toți știau că, fără ajutor ceresc, pieirea era sigură; dar ei au continuat să se plângă de rănile, de durerile și de iminența morții, până li s-a dus puterea, iar ochii li s-au împăienjenit, cu toate că ar fi putut să fie vindecați într-o clipă. Dacă suntem conștienți de trebuințele noastre, nu trebuie să ne irosim puterile plângându-ne de ele. Dacă ne dăm seama de starea noastră deznădăjduită fără Domnul Hristos, nu trebuie să cedăm descurajării, ci să ne încredem în meritele unui Mântuitor răstignit și înviat. Privește și trăiește! Domnul Isus Și-a dat cuvântul. El îi va mântui pe toți câți vin la El. Chiar dacă milioane de suflete care au nevoie să fie vindecate vor respinge mila Sa, niciunul dintre cei care se încred în meritele Sale nu va fi lăsat să piară” (Patriarhi și profeți, p. 420).

Isus avea mai multe de spus lui Nicodim. Dar aceasta era ideea principală. Singura cale pentru a trăi este să crezi tot ceea ce a spus Dumnezeu despre Isus. Oamenii trebuie să privească la Mielul lui Dumnezeu. Lucrurile nu s-au schimbat. Așa cum Isus a fost dispus să se întâlnească cu Nicodim în privat, la fel Își dorește să se întâlnească și cu noi. Și la fel cum l-a avertizat pe acesta despre nevoia lui de a se naște din nou, așa ne avertizează și pe noi.

Și la fel ca în povestea lui Moise, dacă încetăm să ne plângem de păcatele noastre și dacă vom beneficia în cele din urmă de tratament, vom fi vindecați. Privind, vom fi schimbați. „Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).

8. Citiți Patriarhi și profeți, pp. 428–432 și răspundeți la următoarele întrebări. De ce nu ar trebui să ne irosim toate puterile plângând din cauza păcatelor noastre? Care este condiția simplă ca să primim mântuirea?  De ce mulți oameni refuză să privească la Isus în credință, chiar dacă văd ce a făcut Isus pentru alții?

Întâlnirea cu fanatismul

Când am ajuns în Attica, N.Y., zăpada se topise în întregime de pe drum, așa că a trebuit să mergem pe jos, ca să-i fie mai ușor calului să tragă sania pe pământ. Am ajuns la Rochester sănătoși și voioși, după o absență de șase săptămâni.

Acum însă, după ce Hiram Edson s-a întors acasă la el, a trebuit să călăresc pe bătrânul Charlie, având asupra mea și harnașamentul, cam cincizeci de mile până la Orangeport, ca să iau căruța pe care am lăsat-o acolo în luna decembrie.

În timpul iernii din anii 1852–1853, la adunarea din Rochester sosise un bărbat care dădea mărturie într-un mod zgomotos și gălăgios. „Există o poziție pe care o putem atinge, unde nu vom mai fi ispitiți”, spunea acesta. Îmi suna un pic ciudat și, judecând după privirile fratelui și sorei White, cred că nici ei nu susțineau această doctrină teologică.

În Sabatul următor, bărbatul ne-a îndemnat să mergem pe un tărâm mai înalt, unde vom fi eliberați de ispite. Punctul culminant a avut loc în al treilea Sabat, când acest fanatic a urlat: „Fraților, urcați pe platforma unde mă aflu. URCAȚI! URCAȚI!”

Ridicându-se în picioare, fratele White, foarte calm, i-a spus: „Tu spui că te afli pe un fel de platformă. Acest lucru îmi reamintește de un bărbat de statură mică din timpul lui Hristos, care voia să-L vadă pe Mântuitorul și s-a cățărat într-un dud. Când Mântuitorul a sosit, i-a spus: «Zachee, dă-te jos degrabă.» Acum o să-ți spun eu ție: «Zachee, dă-te jos.» Dacă există un loc unde nu vom mai fi ispitiți, spune-ne cum să ajungem acolo. Îți spun cu ironie că te-ai așezat în fotoliul Diavolului dacă ai impresia că ideile pe care le ai sunt de la Domnul, și astfel o să fii condus să faci mari păcate.”

Bărbatul a protestat că nu era așa, totuși, șase săptămâni mai târziu, a sosit cu o femeie de braț, care era mult mai tânără decât soția lui. Intrând în cameră, i-a spus soției lui, care ținea în brațe bebelușul lor în vârstă de două luni: „Astfel a spus Domnul: «Izgonește pe roaba aceasta și pe fiul ei, căci fiul roabei acesteia nu va moșteni împreună cu fiul femeii libere.»” A invitat-o apoi pe nevasta lui să plece, dându-i de înțeles că femeia de la brațul lui era acum stăpâna casei. Cum nevasta lui nu intenționa să iasă pe stradă, în frigul iernii, cu un bebeluș în brațe, a refuzat să plece. La puțin timp după aceea, bărbatul a avut un caz de soluționat cu autoritățile civile. Și cu asta s-a terminat dedicarea lui față de solia celor trei îngeri.

În iarna din 1852–1853, fratele Andrews a scris un pamflet de 80 de pagini despre sanctuar și cele 2 300 de zile, care a fost tipărit manual în primăvara lui 1853. La sediu nu aveam legătorie și nici aparat de tăiat foile. Fratele White, nerăbdător să trimită copii tuturor fraților, a solicitat o întâlnire din partea membrilor din Rochester, strângând semnături pentru 100 de cărți. Eu am perforat paginile cu un cui de cizmar, iar surorile le-au cusut cu ac și ață; Mary Patten a pus coperțile, iar Uriah Smith le-a tăiat și a îndreptat marginile cu briceagul lui. Sora White le-a împăturit, iar fratele White le-a pus la poștă. Eram un grup de oameni bucuroși, deoarece scoteam prima carte tipărită la o presă deținută de adventiștii de ziua a șaptea.

În primii mei ani ca predicator, am lucrat împreună cu fratele Sullivan Heath, un adventist de ziua întâi, care la puțin timp după aceea s-a mutat în Illinois. Rudele lui din Clarkson, N.Y., au acceptat adevărul prezent și, fiind nerăbdători ca și el să-l audă, au strâns bani de cheltuială pentru mine, ca să merg să-l vizitez. Fratele White a sugerat ca în loc să merg doar până în Illinois și apoi să mă întorc, mai bine să vizitez și Fredonia, N.Y., și Milan, O.H., precum și câteva locuri din Michigan, după care să mă întâlnesc cu ei la Jackson, pe data de 21 iunie. Așa că în luna mai am plecat cu această intenție în minte.

În 1853, a fost adoptat un plan de a da predicatorilor o carte de vizită ce îi recomanda pentru părtășie cu oamenii noștri de peste tot. Pe cartea mea de vizită, primită în luna ianuarie 1853, stătea scris: „Fratele Loughborough, din Rochester, N.Y., este un om pe care îl recomandăm fraților din orice loc unde călătorește.” În numele bisericii, (semnăturile) James White, Joseph Bates, predicatori din conducere. 

Trebuie să vă nașteți din nou

În această conversație memorabilă cu Nicodim, Hristos a enunțat principii de o mare importanță pentru oricine. El a definit limpede termenii mântuirii și a subliniat necesitatea unei vieți noi.

Hristos a arătat că pentru ca un om să fie o binecuvântare în lumea aceasta și să fie considerat merituos pentru a lua parte la bucuriile vieții viitoare, el trebuie să se nască din nou – să se nască din Duhul Sfânt, care ne schimbă inima rea, dându-ne în schimb o inimă pură, un caracter virtuos și o supunere de bunăvoie față de cerințele lui Dumnezeu. Aceste cuvinte: „Trebuie să vă nașteți din nou” sunt adresate fiecărei persoane care cheamă numele lui Hristos și a hotărât să-L urmeze pe Isus cel blând și smerit, la fel cum i-au fost adresate și conducătorului evreu. Dacă sunt primite și luate în considerare, ele vor fi o lumină ce strălucește în întuneric, îndrumând sufletul cercetător spre Soarele dreptății.

Fiind cumpărați de Dumnezeu, trebuie să lucrăm sub legământ, așa cum Hristos a lucrat în misiunea Lui divină, nu în conformitate cu înclinațiile noastre naturale, ci în armonie cu Duhul Sfânt. Dar viețile oamenilor, așa cum le redă Evanghelia, sunt pline de păcate. Cedând ispitelor, ei și-au slăbit puterea de a fi supuși. Inima lor este „nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea”. Ei sunt morți din cauza încălcării legii și a păcatelor și nu pot face nicio faptă bună prin propria putere.

Pentru a-I sluji în mod acceptabil lui Dumnezeu, trebuie să ne naștem din nou. Dispozițiile noastre naturale, aflate în opoziție cu Duhul lui Dumnezeu, trebuie înlăturate. Trebuie să fim transformați în bărbați și femei noi în Isus Hristos. Viețile noastre vechi trebuie să facă loc unei vieți noi – o viață plină de dragoste, de încredere, de supunere de bunăvoie. Credeți că o astfel de schimbare nu este necesară pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu? Ascultați cuvintele Maiestății cerului: „Trebuie să vă nașteți din nou.” „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.” Dacă această schimbare nu are loc, nu Îi putem sluji cum trebuie lui Dumnezeu. Lucrarea noastră va fi defectuoasă; vom prețui planurile lumești; va fi adus foc străin, dezonorându-L pe Dumnezeu. Viețile noastre vor fi nesfinte și nefericite, pline de neliniște și tulburare.

Schimbarea de inimă reprezentată de nașterea de nou poate fi făcută doar prin lucrarea efectivă a Duhului Sfânt. Doar Acesta ne poate curăța de toate impuritățile. Dacă este lăsat să ne modeleze și să ne transforme inimile, vom fi capabili să discernem caracterul Împărăției lui Dumnezeu și să ne dăm seama de necesitatea schimbării ce trebuie făcută înainte să fim primiți în această împărăție. Mândria și dragostea de sine rezistă influenței Duhului Sfânt; toate înclinațiile naturale ale sufletului se opun schimbării: de la importanță de sine și mândrie la blândețea și smerenia lui Hristos. Dar dacă vom călători pe calea spre viața veșnică, nu trebuie să ascultăm de șoapta eului. În umilință și cu căință, trebuie să-L căutăm pe Tatăl nostru ceresc. „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!” Pe măsură ce primim lumină divină și cooperăm cu inteligențele divine, suntem „născuți din nou”, eliberați de păcat prin puterea lui Hristos.

Hristos a venit în lumea noastră pentru că a văzut că oamenii pierduseră chipul și natura lui Dumnezeu. A văzut că se îndepărtaseră de calea păcii și curăției și că, dacă erau lăsați de capul lor, nu și-ar fi găsit niciodată drumul înapoi. El a venit aducând mântuirea completă și întreagă, ca să ne schimbe inimile de piatră în unele de carne, ca să ne schimbe natura păcătoasă într-una asemănătoare cu a Sa, astfel încât, fiind părtași la natura divină, să fim demni de curțile cerești. El este gata să facă pentru noi „nespus mai mult decât cerem sau gândim”. Priviți doar la El, căci este neprihănirea noastră, jertfa desăvârșită. Prin credință, acceptați-i mila și veți fi curățați și purificați. Crezând în El – Cel care dă viață sufletului –, vă veți ridica la nivelul unei vieți noi, o viață în care cea mai mare bucurie este să slujești Stăpânului. Eul va fi supus, iar Hristos va fi întronat în inimile voastre.

Voi toți cei care sunteți neliniștiți în privința salvării sufletelor voastre, veniți la Hristos cerând ajutor, spune El, așa cum i-a spus lui Nicodim: „Dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” El bate la ușa inimilor voastre, cerând să fie primit. El tânjește să vă reînnoiască viețile, umplându-le cu dragoste pentru tot ce este pur și adevărat. El tânjește să vă răstignească firea pământească, înălțându-vă la o viață nouă în El.

Nicodim a fost convertit ca urmare a acestei conversații. Cum stau lucrurile cu voi? Bate Hristos degeaba la ușa inimilor voastre? O să-I refuzați intrarea? Sau Îl veți primi ca pe un oaspete de onoare? Nu refuzați să-L primiți, căci dragostea Sa este de mai mare preț pentru voi decât întreaga lume. Lungimea, lățimea, adâncimea și înălțimea ei nu pot fi estimate. Aceasta vă va curăți inima și vă va reînnoi mintea, dându-vă o nouă capacitate de a-L cunoaște și a-L iubi pe Dumnezeu.

Nu lăsați orgoliul să vă împiedice să auziți chemarea. „Trebuie să vă nașteți din nou.” Nu vă temeți să vă predați în întregime lui Hristos. Situați-vă, fără rezerve, sub controlul Său. Învățați ce înseamnă să nu mai păcătuiți; ce înseamnă să aveți o inimă nouă, să purtați asemănarea divină. Privind la Hristos, eul va deveni nesemnificativ și voi veți fi schimbați după chipul Său, „din slavă în slavă, prin Duhul Domnului”. — The Youth’s Instructor, 2 & 9 septembrie 1897

1. Enumerați câteva lucruri pe care le-a făcut Hristos în conversația Sa cu Nicodim.

2. Ce trebuie să se întâmple înainte ca o persoană să fie o binecuvântare în această lume sau să aibă viața veșnică?

3. De ce suntem sub legământ ca să lucrăm în armonie cu Duhul Sfânt?

4. Cât de mult bine putem face bazându-ne pe propriile puteri?

5. Descrieți schimbările aduse de nașterea din nou, care îi oferă unei persoane posibilitatea să-I slujească în mod acceptabil lui Dumnezeu.

6. Care este singura modalitate prin care nașterea din nou poate fi făcută?

7. Ce face fiecare înclinație naturală a sufletului? De ce nu trebuie să ascultăm șoapta eului?

8. De ce a venit Hristos în lumea noastră?

9. Când suntem curățați și purificați de păcate?

10. Ce tânjește Hristos să facă pentru voi?

11. De ce este dragostea lui Dumnezeu de mai mare preț decât întreaga lume? 

O biserică nouă pentru Ariau -  de Brad Mills

Din canoea mea, privind în apa tulbure puteam să văd o multitudine de pești ce înotau leneși printre tufișurile dese. Apa nu avea mai mult de cinci picioare adâncime.

De-a lungul malului acestui mic afluent zăceau aliniați copaci căzuți, ale căror ramuri aflate sub apă deveniseră cămin pentru atât de multe specii tropicale ce trăiau în Amazon. Noul meu prieten, Ivenilson, un pastor baptist din sătucul Ariau, din junglă, intrase în apă și mă invita să mă alătur lui ca să ne pescuim „prânzul”. „Nu sunt anaconde pe acolo?”, l-am întrebat privind cu neîncredere în apă.

„Ba da, dar nu deranjează”, mi-a răspuns. M-am strecurat în apă un pic neliniștit, mi-am pus masca pe față și am început să înot pe sub apă împreună cu el, printre copacii căzuți, minunându- mă de varietatea de pești din această lume acvatică. Înarmat cu o suliță, Ivenilson a reușit să străpungă patru bibani păun, un pește foarte căutat. Pe de altă parte, eu n-am reușit să prind niciunul.

Prietenia mea cu Ivenilson s-a dezvoltat zilnic și, datorită evanghelizării prin prietenie, el și soția lui au acceptat să facă studii biblice cu mine. În fiecare zi, mă întâlneam cu ei și cu încă două persoane și deschideam Biblia pentru a studia adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu: Sabatul biblic, mâncărurile curate și necurate, solia sanctuarului și altele – toate acestea bazându-se pe tema centrală a dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Paula, soția lui Ivenilson, lucra ca asistentă medicală din partea guvernului în sătucul acesta din junglă, în care trăiau aproape opt sute de oameni. Fără să fi avut mai mult de o lună de instruire, a fost încântată să aibă alături echipa nostru timp de o lună – chemându-mă aproape zilnic la triere, ca să pun diagnosticul și pentru nenumărate suturi.

Într-o seară, la lumina lanternei, am cusut un deget retezat aproape complet de un accident cu o macetă. În sinea mea zâmbeam, amintindu-mi cum am învățat să suturez la orele de practică medicală din Statele Unite. Cât de departe am ajuns de atunci!

Timp de o lună, echipa noastră formată din nouă persoane a predat studii biblice la aproximativ șaizeci de oameni în fiecare zi. În această comunitate mică, am ținut și o serie de evanghelizări noaptea. Până acum, în acest sat nu a existat o biserică adventistă de ziua a șaptea. În fiecare zi, am folosit evanghelizarea medicală ca să construim relații de prietenie și pentru a prezenta acestor oameni minunați adevărurile lui Dumnezeu. În fiecare zi, timp de patru ore după-amiaza, Lina improviza o clinică dentară pentru a oferi igienă dentară, un lucru despre care oamenii aceștia habar n-aveau.

În ultima săptămână a lunii, folosind o antenă parabolică, am transmis o campanie evanghelistică a lui Mark Finley, transmisă live din Brasilia, Brazilia. În fiecare noapte, cu computerul și micul proiector, alimentate cu curent de la generator, aduceam în fața acestor oameni adevăruri pe care nu le mai auziseră niciodată. La sfârșitul lunii, cincisprezece oameni și-au dedicat viața lui Dumnezeu prin botez și trei, prin declarații de credință. A fost ridicată și o biserică mică, acoperișul fiind aproape gata. În următorul Sabat, nou-credincioșii ar trebui să se întâlnească în biserica lor nouă!

Mai sunt mulți oameni ce trebuie adunați pentru Împărăția lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi intrăm zilnic în contact cu persoane cărora le putem mărturisi despre dragostea lui Dumnezeu. Haideți să fim pescari de oameni și să-i căutăm în mod activ pe cei pierduți pentru Hristos! O biserică nouă pentru Ariau de Brad Mills O biserică din regiunea Amazonului UC01