1 Și îndată, dimineața[[xr:1]], după ce au ținut sfat, preoții de seamă, împreună cu bătrânii, cărturarii și tot Sinedriul, L-au legat pe Isus, L-au dus și L-au dat în mâinile lui Pilat.

Îndată. [Judecata din timpul zilei înaintea Sinedriului, Marcu 15,1 = Matei 27,1 = Luca 22,66-71. Comentariu major: Luca].


2 Pilat[[xr:1]] L-a întrebat: „Ești tu regele iudeilor?” Isus i-a răspuns: „Tu însuți o spui.”[[fn:a]]

Pilat L-a întrebat. [Prima judecată înaintea lui Pilat, Marcu 15,2.-5 = Matei 27,2. 11-14 = Luca 23: 1-5 = Ioan 18,28-38. Comentariu major: Luca şi Ioan].


3 Preoții de seamă Îl învinuiau de multe.

El n-a răspuns nimic. Dovezile textuale atestă omiterea (cf. p. 146) acestor cuvinte aici în Marcu.


4 Pilat[[xr:1]] L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite câte învinuiri îți aduc ei!”
5 Dar Isus[[xr:1]] n-a mai dat niciun răspuns, așa că Pilat era uimit.
6 La[[xr:1]] fiecare sărbătoare, Pilat le elibera un întemnițat pe care-l cereau ei.

La fiecare praznic. [La praznicul acela, KJV]. [A doua judecată înaintea lui Pilat, Marcu 15,6-19 = Matei 27,15-31a = Luca 23,13-25 = Ioan 18,39 la 19,16. Comentariu major: Matei şi Ioan].

Le slobozea. Sau, el obişnuia să sloboadă, adică era practica lui obişnuită de a face aşa.


7 În temniță era unul numit Barabba, închis împreună cu niște răzvrătiți care săvârșiseră un omor în timpul unei răscoale.
8 Mulțimea s-a suit și a început să-i ceară lui Pilat să le facă potrivit obiceiului.
9 Pilat le-a răspuns: „Vreți să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”
10 Căci știa că din invidie Îl dăduseră preoții de seamă în mâna lui.
11 Dar aceștia au ațâțat[[xr:1]] mulțimea ca mai degrabă să-l elibereze pe Barabba.
12 Pilat a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Atunci ce vreți să fac cu cel pe care-l numiți regele iudeilor?”
13 Iar ei au strigat din nou: „Răstignește-l!”
14 „Dar ce rău a făcut?”, le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige și mai tare: „Răstignește-l!”
15 Pilat[[xr:1]], vrând să facă pe placul mulțimii, l-a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie răstignit.

A vrut. [Vrând, KJV]. Literal, dorind. Era mai mult decât voinţă din partea lui Pilat; el era doritor să satisfacă poporul, dacă era cu putinţă, ca nu cumva pasiunile lor nestăpânite să ducă la o răscoală.


16 Soldații[[xr:1]] L-au adus pe Isus în palat, adică în pretoriu, și au adunat toată cohorta.
17 L-au îmbrăcat într-o haină purpurie, au împletit o cunună de spini și I-au pus-o pe cap.
18 Apoi au început să-L salute și să-I zică: „Plecăciune, rege al iudeilor!”
19 Și-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau și I se închinau.
20 După ce și-au bătut joc de El, L-au dezbrăcat de haina purpurie, L-au îmbrăcat în hainele Lui și L-au dus afară ca să-L răstignească.

L-au dus. [Răstignirea, Marcu 15,20-41 = Matei 27,31b-56 = Luca 23,26-49 = Ioan 19,17-

37. Comentariu major: Matei şi Ioan].


21 L-au[[xr:1]] silit pe un trecător care venea de la câmp, pe Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus, să poarte crucea lui Isus.

Tatăl lui. Numai Marcu relatează aceasta.


22 Și[[xr:1]] L-au adus pe Isus la locul numit Golgota, care tradus înseamnă: „Locul Căpățânii”.
23 I-au[[xr:1]] dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat.
24 După ce L-au răstignit, și-au[[xr:1]] împărțit hainele Lui și au tras la sorți pentru ele[[fn:a]], ca să știe cine ce să ia.
25 Era[[xr:1]] ceasul al treilea[[fn:a]] când L-au răstignit.
26 Deasupra Lui Îi era scrisă[[xr:1]] vina: „Regele iudeilor”.
27 Împreună[[xr:1]] cu El au răstignit și doi tâlhari, unul la dreapta, și altul la stânga Lui. [
28 Astfel s-a împlinit scriptura care zice: A[[xr:1]] fost pus în numărul celor fără de lege.[[fn:a]]]

Scriptura. O citare din Isaia 53,12. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 146) pentru omiterea acestui citat din Isaia. Totuşi este neîndoielnic în Luca 22,37.


29 Trecătorii[[xr:1]] Îi aruncau blasfemii, clătinau din cap[[fn:a]] și ziceau: „Huo! Tu, care dărâmi Templul și-l zidești la loc în trei zile,
30 izbăvește-te pe tine coborând de pe cruce!”
31 Tot astfel și preoții de seamă, împreună cu cărturarii, Îl luau în râs și ziceau unii către alții: „Pe alții i-a izbăvit, dar pe sine nu se poate izbăvi!
32 Hristos, Regele lui Israel, să coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!” Chiar și cei[[xr:1]] răstigniți împreună cu El își băteau joc de El.
33 La ceasul[[xr:1]] al șaselea[[fn:a]] s-a făcut întuneric în toată țara până la ceasul al nouălea.
34 Și la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: „Eloí [[xr:1]] , Eloí, lemá sabahtáni?” [[fn:a]], care, tradus, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”
35 Unii dintre cei ce erau de față, când L-au auzit, au zis: „Iată că îl cheamă pe Ilie!”
36 Și unul dintre ei a alergat[[xr:1]] și a umplut un burete cu oțet, apoi l-a pus într-o trestie și I l-a dat să bea[[fn:a]], zicând: „Lăsați, să vedem dacă va veni Ilie să-l dea jos de pe cruce!”
37 Dar[[xr:1]] Isus a scos un strigăt puternic și Și-a dat duhul.

Şi-a dat duhul. Literal, a expira (vezi la Matei 27,50).


38 Atunci catapeteasma[[xr:1]] Templului s-a despicat în două, de sus până jos.
39 Văzând cum[[xr:1]] Și-a dat duhul, centurionul care stătea în fața lui Isus a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”
40 Acolo[[xr:1]] erau și niște femei care priveau de la depărtare[[xr:2]]. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic și a lui Iosif, și Salome,

Maria, mama. Nu se ştie nimic altceva de această Marie, decât menţiunea făcută despre ea de diferiţi scriitori ai Evangheliei în legătură cu moartea, îngroparea şi învierea lui Isus. Unii au identificat-o cu Maria, soţia lui Cleopa (vezi la Ioan 19,25; cf. la Marcu 3,18).

Salome. Comparaţia cu Matei 27,56 lasă să se înţeleagă că Salomea era probabil mama lui Iacov şi a lui Ioan, fii lui Zebedei. De asemenea, s-a sugerat că ea era o soră a Mariei, mama lui Isus (vezi la Ioan 19,25).


41 care Îl urmau[[xr:1]] și Îi slujeau de când era El în Galileea; și multe altele care se suiseră împreună cu El la Ierusalim.
42 Când[[xr:1]] s-a înserat, fiindcă era ziua pregătirii, adică ajunul sabatului,

Pregătirii. [Înmormântarea, Marcu 15,42-47 = Matei 27,57-61 =Luca 23,50-56 = Ioan 19,38-

42. Comentariu major: Matei şi Marcu. Vezi harta p. 225 ; diagrama 8,9, p. 232, 233]. Gr. paraskeue, pregătire, un cuvânt pe care uzanţa iudaică în NT probabil îl aplică fie la ziua care precede ziua de Sabat, fie la ziua care precede o zi de sărbătoare, vezi p. 107.

Ziua dinaintea Sabatului. Acesta era sabatul săptămânal (vezi note adiţionale la Matei 26, nota 1). Afirmaţia precisă a lui Marcu, luată împreună cu succesiunea zilelor din Luca 23,54 la 24,1, certifică dincolo de orice posibilitate de îndoială că vineri a fost ziua răstignirii.


43 a venit Iosif din Arimateea, un membru de vază al Sinedriului, care aștepta[[xr:1]] și el Împărăția lui Dumnezeu. El a îndrăznit să intre la Pilat și să-i ceară trupul lui Isus.
44 Pilat s-a mirat că murise așa de curând. L-a chemat pe centurion și l-a întrebat dacă a murit de mult.
45 După ce s-a încredințat de la centurion, i-a dat lui Iosif trupul.

Trupul. Gr. ptoma, cadavrul, însemnând numai un trup mort. Aceasta este unica apariţie a lui ptoma în NT. Cuvântul grec obişnuit pentru trup este soma (vezi Matei 27,59; Luca 23,52; Ioan 19,40).


46 Și[[xr:1]] [Iosif] a cumpărat un giulgiu, a coborât trupul de pe cruce, l-a înfășurat în giulgiu și l-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră la intrarea mormântului.
47 Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L puneau.

Se uitau. Textul grec lasă să se înţeleagă că femeile au observat cu atenţie îngroparea lui Isus, plănuind să îmbălsămeze trupul Lui, după ce vor fi fost trecute orele sacre ale sabatului(vezi Luca 23,55 la 24,1).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–20 DA 723–740 2, 4, 5 DA 726

9 DA 733

16–19 DA 734

20–38 DA 741–757

26 EW 179

31 SR 222

31, 32 DA 749

32 EW 179

34 COL 196; SR 226

44 DA 773