Iov a luat cuvântul. Capitolele 6 şi 7 redau răspunsul lui Iov adresat lui Elifaz. Primul răspuns al său este pentru a-şi justifica amarul plângerii sale. Totuşi, tonul discursului său se schimbă. În locul disperării agitate şi plină de îndoială a primei cuvântări, el dă pe faţă un spirit care poate fi caracterizat ca fiind blând, plângător şi oarecum liniştit.

Durerea. Evrei ka'as, literal "supărare" sau "nerăbdare". Ka'as este tradus "mânie" în cap.

5:2. Elifaz îl criticase pe Iov pentru "supărarea" lui. Iov îşi începe pledoaria de apărare referindu-se la această acuzaţie.

Pună... în cumpănă. [Să fie cântărită, KJV]. Iov îşi exprimă dorinţa de a se găsi o cumpănă şi supărarea lui să fie comparată cu nenorocirea lui. Oricât de puternică îi fusese plângerea, el socotea că aceasta era mică în comparaţie cu necazul care o pricinuise.

Nisipul mării. O asemănare, în cazul acesta descriind o mare greutate (vezi Proverbe 27:3). Iov admite o anumită exagerare în limbajul său, dar crede că cuvintele lui pripite sunt îndreptăţite de teribila lui suferinţă.

Săgeţile Celui Atotputernic. O expresie figurată, descriind în general nenorociri (vezi Deuteronom 32:23; Psalmi 7:13; 38:2; Ezechiel 5:16). Iov Îl indică aici nominal pe Dumnezeu ca autor al necazului său. Gândul acesta pare să adauge mult la suferinţa lui, deoarece el nu poate să înţeleagă de ce e nevoie ca Dumnezeu să Se poarte aşa cu el.

Otrava. Era ceva obişnuit în unele ţări ca războinicii să folosească în luptă săgeţi otrăvite (vezi Psalmi 7:13). În loc de "otrava lor îmi bea sufletul" [KJV], expresia poate fi tradusă "a căror otrava

o bea sufletul meu".

Bagă fiori în mine. [se aşează în linie de bătaie împotriva mea, KJV]. Tabloul înfăţişează relele de care are parte Iov ca aşezându-se în linie de bătaie împotriva lui ca oştirile unui vrăjmaş.

Când are verdeaţă. Când măgarii zbiară sau boii mugesc este semn că le lipseşte ceva. Tot astfel, plângerile lui Iov pornesc din ceea ce el consideră a fi o cauză legitimă.

Fără gust. Sau "lipsit de gust", "insipid", "care nu e dres". Iov consideră plângerile sale ca o exprimare îndreptăţită a îngreţoşării faţă de alimentele cu care a fost obligat să se hrănească.

Albuşul unui ou. Ebr. rir challamuth, al cărui sens e obscur. Rir înseamnă zeamă vâscoasă sau salivă (vezi 1 Samuel 21:13). Challamuth este luat de unii ca referindu-se la o plantă cu sevă groasă, vâscoasă numită portulaca. Rabinii consideră challamuth ca referindu-se la gălbenuşul de ou şi, deci, rir partea vâscoasă a oului, şi anume albuşul. Întrucât challamuth apare numai aici, e dificil să se precizeze semnificaţia lui cu o oarecare măsura de certitudine.

Dorinţa. [Cererea mea, KJV]. Dorinţa de a muri (cap. 3:11-19).

Nădejdea. [Lucru după care tânjesc, KJV]. Literal, "aşteptarea mea" sau "dorinţa mea".

Prăpădească. [Să mă taie, KJV]. Vezi Isaia 38:12. Ideea pare să fie aceea a tăierii firului vieţii, aşa cum ţesătorul taie materialul terminat din război.

Mângâiere. E ceva zguduitor în dorinţa înfocată a lui Iov de a muri. Dacă ar fi fost păgân, ar fi vorbit despre sinucidere. Atitudinea lui faţă de viaţă înlătură o astfel idee. El trebuie să depindă de Dumnezeu pentru a-i rândui viaţa. El trebuie să se supună lui Dumnezeu, cu toate că crede că necazurile lui sunt săgeţile lui Dumnezeu, muiate în otravă. Cu toate că doreşte moartea, el nu dă nici cea mai mică dovadă că vrea să ia lucrurile în mâinile sale.

Această bucurie. [Mă voi înăspri în întristare, KJV]. Înţelesul acestei expresii nu e cert. Cuvântul tradus aici "înăspri" nu apare în nici o altă parte a Bibliei. LXX îl redă prin "a sări", dar întrun context cu totul diferit: "Şi să-mi fie mormânt cetatea preste a căreea ziduri săream, nu mă voia înălţ, că n-am minţit cuvintele cele sfinte ale Dumnezeului meu." [Traducerea română din Biblia Sinodală, ediţia 1914]

Călcat. [Ascuns, KJV]. Sau "lepădat". Iov nu se teme de moarte. El are încredere în nevinovăţia lui. El nu e conştient de nici o respingere a lui Dumnezeu.

Nu mai pot. [Ce e puterea mea, KJV]. Elifaz prezisese un viitor mai fericit (cap. 5:17-27). Iov răspunde: "Nu am putere destulă să aştept asemenea binecuvântări făgăduite". Sfârşitul. Are vreun rost prelungirea acestei vieţi suficient de nenorocite?

Piatră. Pentru ca cineva să rabde suferinţa atât de mult timp ar trebui să aibă un corp de aramă şi o tărie de piatră.

Lipsit de ajutor. [Nu e ajutorul meu în mine, KJV]. Mai literal, "nu e adevărat că nu există nici un ajutor în mine?" Întrebarea este o recunoaştere a simţământului de dezamăgire totală a lui Iov.

Cel ce suferă. Ebraica acestui verset este obscură. Unii văd în ea ideea că prietenii ar trebui să se poarte cu mai multă blândeţe cu cel disperat, chiar dacă cel aflat în suferinţă ar renunţa la temerea de Cel Atotputernic. Dacă aceasta este însemnătatea cuvintelor sale, nu trebuie trasă concluzia că Iov recunoaşte astfel apostazia. Ultima frază trebuie considerată ca ipotetică, şi anume chiar dacă a renunţat la Dumnezeu, prietenii lui nu ar trebui să-l părăsească.

Alţii, din ideile sugerate de Siriacă, Vulgata şi Targumi, dau traducerea aceasta: "Acela care nu manifestă bunătate faţă de un prieten, părăseşte temerea de Atotputernicul." (RSV). Ambele traduceri sunt potrivite şi se încadrează în context.

Fraţii mei. Iov îi compară pe prietenii săi cu un pârâu care e umflat şi tumultuos iarna, când apele lui nu sunt atât de necesare, dar care seacă şi dispare în arşiţa verii. Pâraiele acestea, cunoscute sub numele de wadis, sunt obişnuite în ţările răsăritene. Abundenţa, tăria şi zgomotul acestor pâraie trecătoare din timpul iernii e comparată cu atitudinea prietenilor lui Iov faţă de el în zilele când îi mergea bine. Secarea apelor la apropierea verii este asemuită cu eşecul acestor prieteni în timp de suferinţă.

Un sloi de turbură. [Care sunt de culoare întunecată, KJV]. Probabil cu referire la izvor, când gheaţa şi zăpada care se topesc trimit în vale ape repezi.

Seacă. Când apa e necesară în arşiţa verii, pârâul dispare.

Drumul. [Cărările drumului lor sunt abătute, KJV]. Ebr. 'orchoth, tradus corect "cărări" sau "drumuri" şi ca atare se referă la abaterea pâraielor prin deşert şi pierderea lor prin nisipuri. O vocalizare puţin diferită a ebraicei dă traducerea "caravane" (vezi Isaia 21:13, unde cuvântul e tradus "cete de negustori"). Atunci, vorbirea figurată ar indica aceste caravane care se abat din drum ca să găsească apă în albiile râurilor şi pentru nu găsesc deloc, pier de sete pe pământuri aride. Vezi vol. I, p. 44, 45.

Cetele. [Trupele, KJV]. Ebr. 'orchoth, acelaşi cuvânt care este folosit în v. 18. Dacă ideea de caravană nu e prezentă în v. 18, ea este precis introdusă aici. Tema. O oază binecunoscută din Arabia de nord-vest. Se uită. Tabloul este al unor caravane care se apropie de wadis, nădăjduind cu înfocare să găsească apă.

Înşelaţi. Literal, "făcuţi de ruşine" (vezi Psalmi 6:10; 22:5; 25:2.3.20). Cuvântul e folosit şi în sensul de dezamăgire (vezi Isaia 1:29; Ieremia 2:36).

Pentru mine. [Nimic, KJV]. Aceasta este o traducere a traducerii marginale a Bibliei ebraice. Textul, aşa cum este, spune "lui", al cărui sens este incert. LXX are "la mine", în contextul acesta: "dar voi aţi venit la mine fără milă". Iov caută să se asigure că prietenii săi înţeleg ilustraţia sa. El e dezamăgit când vine la ei pentru mângâiere şi nu găseşte deloc. Ei sunt ca albiile de râu uscate, pe unde ar fi trebuit să curgă apă înviorătoare.

Necazul. [Prăbuşirea, KJV]. Literal, "groaza". Iov îşi croieşte drum spre motivele prietenilor săi. Ei veniseră la el cu intenţii bune, având de gând să-l mângâie, dar când i-au văzut starea, s-au temut să-i arate prea multă prietenie. Ei îl priveau ca pe un obiect al răzbunării dumnezeieşti şi se temeau ca nu cumva, dacă îi arătau simpatie, să fie loviţi cu pedeapsa.

Daţi-mi. Iov nu cere ajutor material de la prietenii săi.

Scăpaţi-mă. Iov nu cere răzbunare asupra vrăjmaşilor săi sau ca prietenii lui să-i recâştige averea furată.

Învăţaţi-mă. Elifaz dăduse de înţeles că Iov păcătuise. Totuşi, nu se făcuseră acuzaţii specifice cu privire la viaţa lui Iov. E adevărat, prietenii lui găsiseră greşeli în cuvintele lui, dar acestea nu făceau decât să reflecte disperarea lui. Iov îi provocă pe prietenii lui săi să prezinte dovezi concrete ca dovadă că suferinţa lui era o pedeapsă directă pentru păcat.

Cuvintele adevărului. Literal, "cuvintele dreptăţii".

Ce dovedesc mustrările voastre? Literal, "ce mustră mustrările voastre?". Iov susţine că vorbele care izvorăsc din sinceritate sunt eficace. Dar, întreabă el, ce putere au cuvintele voastre? Raţionamentele voastre sunt defectuoase, deoarece premisele voastre sunt false.

Mustraţi pentru tot ce am zis. [Mustraţi cuvinte, KJV]. Iov spune de fapt: "Vreţi să vă agăţaţi de cuvintele mele, rostite sub imperiul accesului de mânie, în loc să priviţi la faptul că purtarea mea e fără greş?"

Vânt. Literal, "pentru vânt". Iov recunoaşte că vorbele lui au fost expresii ale disperării. Aşa cum se prezintă. textul sugerează că, asemenea vântului, cuvintele lui au fost caracterizate prin zgomot şi furie şi nu prin încredere şi judecată calmă. Traducerea literală sugerează că vorbele lui erau intenţionate să fie luate şi duse de vânt, nu să fie luate ca un reproş insistent.

Năpăstuiţi. [Copleşiţi, KJV]. Literal, "faceţi să cadă [pe]". Expresia este folosită pentru "aruncarea de sorţi" şi, probabil, are aici un astfel de sens. Se aruncă sorţi pentru copii orfani care sunt vânduţi ca robi pentru a se plăti datoriile tatălui decedat. Cuvintele sunt o aspră acuzare a prietenilor.

Uitaţi-va la mine. "Priviţi-mă în ochi", zise Iov, "şi judecaţi după înfăţişarea mea dacă spun adevărul". Inocenţa conştientă a lui Iov se exprimă în provocarea aceasta.

Întoarceţi-vă. Adică "schimbaţi-vă atitudinea". Aţi presupus pe nedrept că sunt vinovat. Iov îi stârneşte de prietenii săi să caute alte explicaţii pentru nenorocirea lui. El insistă că o cercetare mai atentă ar dovedi neprihănirea lui.

Gura mea. [Gustul meu, KJV]. Iov se străduieşte să apere temeinicia judecăţilor sale morale. Sinceritatea lui nu poate fi pusă la îndoială, dar punând prea multă încredere în propriul său simţ al valorilor, Iov se află pe teren primejdios. Numai Dumnezeu este competent să aprecieze valoarea morală şi spirituală a omului. Mai târziu, Iov a admis că a rostit ce nu înţelegea (cap. 42:3).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2 �

PK 162; 5T 313

4 �

�

AA 45; PK 435

8-10 �

PK 163