1 Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit și a luat seama.

Ochiul meu a văzut. Versetele 1 şi 2 sunt strâns legate de cap. 12, alcătuind finalul naturală al primei părţi a argumentaţiei lui Iov, că Dumnezeu este suveran în treburile oamenilor.


2 Ce[[xr:1]] știți voi știu și eu, nu sunt mai prejos decât voi.
3 Dar[[xr:1]] eu cu Cel Atotputernic vreau să vorbesc, cu Dumnezeu vreau să mă judec.

Să vorbesc acum Celui Atotputernic. Ţofar exprimase dorinţa ca Dumnezeu să Se arate şi să vorbească împotriva lui Iov (cap. 11:5). Iov ar saluta bucuros prilejul de a discuta lucrurile cu Dumnezeu.


4 Voi însă lucrați cu spoiala minciunii, toți sunteți tămăduitori[[xr:1]] buni de nimic.

Făuritori de minciuni. Literal, "modelatori de minciuni".

Doftori de nimic. Ei erau ca nişte medici care se duc să viziteze pe bolnav, dar nu pot face nimic pentru el.


5 O, dacă v-ați fi ținut gura, ce înțelepciune[[xr:1]] ați fi arătat!

Ce înţelepciune. Vezi Proverbe 17:28. Dacă se socoteşte că Iov este oarecum lipsit de răbdare, trebuie să se ia în consideraţie faptul că e încolţit de trei împotrivitori, toţi nerăbdători să-l prindă cu vreo greşeală şi deloc blânzi în mustrările lor.


6 Ascultați, vă rog, pledoaria mea și luați aminte la răspunsul buzelor mele!
7 Oare ca să-L apărați pe Dumnezeu spuneți nedreptăți, și în apărarea Lui turuiți minciuni?

Pentru Dumnezeu. Expresia aceasta stă la începutul propoziţiei ebraice, arătând prin aceasta că trebuie să primească un accent special. "Pentru Dumnezeu veţi susţine voi principii nedrepte?" Cât de adesea s-au spus şi s-au făcut lucruri nedrepte, aşa-zis pentru a susţine interesele lui Dumnezeu!

Să-L apăraţi. [Pentru El, KJV]. Aşezat, în ebraică, la începutul propoziţiei pentru accentuare, la fel ca expresia de mai sus, "pentru Dumnezeu".


8 Aveți de gând să-I țineți partea? Vreți să apărați pricina lui Dumnezeu?

Vreţi să ţineţi cu El? [Veţi accepta persoana Lui?, KJV]. Literal, "să-I înălţaţi feţele", un idiom ebraic pentru a arăta părtinire. De fapt Iov zice: "Vreţi voi, ţinând parte lui Dumnezeu, să susţineţi principii nedrepte şi să apăraţi poziţii care de fapt nu stau?" Iov simţea că prietenii lui căutau să-l ofenseze pe el, în timp ce căutau să-L îndreptăţească pe Dumnezeu. El simţea că ei acţionau numai din slugărnicie faţă de Dumnezeu. fără înţelegere corespunzătoare a lucrurilor în cauză.

Să-l apăraţi. Vreţi voi, asemenea unui judecător nedrept, să fiţi părtinitori în favoarea uneia dintre părţile în dispută?


9 Oare va fi bine de voi, când vă va cerceta? Îl veți putea voi trage pe sfoară ca pe un om?

Vă va cerceta? Veţi fi voi în stare să rezistaţi la cercetarea lui Dumnezeu?

Cum înşelaţi pe om? Gândiţi voi să-L înşelaţi pe Dumnezeu, cum aţi înşela pe un om? Dumnezeu e prea mare şi prea înţelept pentru a fi înşelat prin linguşire sau printr-o paradă de respect.


10 Negreșit, El vă va mustra aspru, dacă, pe ascuns, Îi țineți partea.

El vă va osândi. Prezicerea aceasta s-a împlinit mai târziu (vezi cap. 42:7).

Părtinindu-l. Vezi la v. 8. În nici un caz nu e drept să se manifeste părtinire, indiferent de persoana în cauză. Trebuie să fie căutat adevărul exact şi judecata la care se ajunge, potrivit acestuia.


11 Nu vă va înfricoșa oare măreția Lui și nu va cădea peste voi groaza Lui?

Vă înfricoşează. Iov îi avertizează pe prietenii săi cu privire la măreţia lui Dumnezeu. El vede că ei se expun mâniei divine prin ideile lor greşite.


12 Cuvântările voastre sunt vorbe de cenușă, răspunsurile voastre de apărare sunt întărituri de lut.

Părerile. [Amintirile, KJV]. Aici maxime, zicale, proverbe concise, reproduse din memorie. Citatele din înţelepţii de pe vremuri nu valorează mai mult decât cenuşa.

Întăriturile. [Trupurile, KJV]. Ebr. gabbim, ceva încovoiat şi prin urmare aplicat pe spinarea unui om (Psalmi 129:3). Alte sensuri sunt "înălţimi" (Ezechiel 16:24.31.39), "ieşitura [a unui scut]", tradusă "partea cea mai tare"["cocoaşele", KJV], sau întăriturile făcute rapid din pământ, cum este probabil aici. Iov pare să ridiculizeze argumentele prietenilor săi, pe care le caracterizează drept întărituri de lut.


13 Tăceți, lăsați-mă, vreau să vorbesc! Să vină peste mine ce-o veni!

Tăceţi. Aici e sugestia unei încercări de întrerupere. Iov cere privilegiul de a i se îngădui să continue şi să-şi termine cuvântarea, întâmplă-se ce s-ar întâmpla. În ebraică e accentuat pronumele "eu" [în româneşte subînţeles], vrând să zică: "şi eu [nu voi] voi vorbi".


14 Îmi voi pune pielea[[xr:1]] în joc[[fn:a]] și îmi voi lua viața[[xr:2]] în mâini.

Îmi voi lua carnea în dinţi. Acesta e un pasaj neclar. Unii consideră că ilustraţia e luată din practica animalelor de a-şi duce prada în dinţi. O astfel poziţie expusă a prăzii provoacă alte animale de a încerca să o apuce, lucru care adesea duce la luptă şi posibil la pierderea prăzii. După interpretarea aceasta, Iov declară că îşi dă seama că afirmaţiile lui îl duc pe un teren primejdios, dar el e hotărât să meargă înainte, vină orice ar veni.

Alţii trag atenţia că propoziţia aceasta este cel mai bine explicată prin compararea cu al doilea rând al versetului, "îmi voi pune viaţa în joc" "şi îmi pun viaţa în mână". Rândul acesta pare să dea ideea unui risc calculat.

Iar alţii cred că expresia e o reminiscenţă a unei păreri primitive că atunci când un om moare sufletul lui iese din trup prin gură sau nările lui. Aceasta ar face textul echivalent cu "sunt pe moarte". Interpretarea aceasta este forţată şi în conflict cu contextul.

Ideea unui risc calculat pare înţelesul cel mai probabil al propoziţiei. Iov recunoaşte că se ceartă cu Dumnezeu. El îşi dă seama de slăbiciunea sa. Totuşi continuă să afirme că el crede că are dreptate, indiferent de consecinţe. Versetul oglindeşte îndrăzneala morală a lui Iov.


15 Chiar dacă mă va ucide[[xr:1]], în El îmi pun nădejdea;[[fn:a]] da, îmi[[xr:2]] voi apăra purtarea în fața Lui.

De mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit. [Chiar dacă mă ucide, mă voi încrede în El, KJV]. E posibil de a traduce ebraica primei jumătăţi a acestui verset în două feluri: (1) ca aici [în KJV], şi

(2) "iată mă va ucide, n-am nici o nădejde". Deosebirea stă în felul cum e ortografiat cuvântul ebraic lo' tradus "în el" [KJV]. Lo' înseamnă aproape invariabil "nu", fiind adverbul ebraic obişnuit al negaţiei. Pentru a obţine traducerea "în el" ortografierea ar fi în mod normal lo. Totuşi, redarea din KJV este sprijinită de LXX, Vulgata, Siriaca, şi de Targumi. Fie traducătorii versiunilor vechi aveau înaintea lor în textul ebraic pe lo, fie ei socoteau pe lo' ca echivalent uneori cu lo. Alte texte unde lo', "nu", este pe cât se pare scris în loc de lo, "lui", sau echivalentul acestuia, sunt: Exod 21:8; Levitic 11:21; 25:30; 1 Samuel 2:3; 2 Samuel 16:18.

Acceptând formularea din KJV, avem prima treaptă a scării prin care Iov a ieşit din abisul disperării. "Din adâncurile descurajării şi disperării Iov s-a ridicat la înălţimile încrederii nestrămutate în îndurarea şi puterea mântuitoare ale lui Dumnezeu. Biruitor, el a declarat: Chiar dacă mă voi ucide, mă voi încrede în El" (PK 163, 164).

Îmi voi apăra purtarea. Iov repetă hotărârea din v. 13 şi 14 de a-şi apăra cauza.


16 Chiar și acest lucru va fi spre izbăvirea mea, căci un nelegiuit n-ar îndrăzni să vină înaintea Lui.

Poate sluji. [De asemenea va fi, KJV]. LXX zice aici: "Lucrul acesta se va întoarce la mine spre mântuire". Nelegiuit. [Făţarnic, KJV]. Ebr. chaneph, un om profan, nereligios şi nelegiuit. LXX traduce propoziţia astfel: "deoarece înşelăciunea nu va avea intrare la el".


17 Ascultați cu băgare de seamă cuvintele mele, și spusele mele să-și facă loc în urechile voastre.

Ascultaţi. Textul acesta subliniază ceea ce spusese Iov în textele anterioare. El doreşte ca prietenii săi să-şi dea seama de încrederea lui în Dumnezeu, ca şi de intenţia lui de a da glas plângerii sale.


18 Iată că mi-am întocmit cuvântul de apărare; sunt încredințat că mi se va da dreptate.

Sunt gata să-mi apar pricina. Adică: "mi-am pregătit argumentele".

Ştiu că am dreptate. [Ştiu că voi fi îndreptăţit, KJV]. "Declarat drept" sau "îndreptăţit".


19 Cine[[xr:1]] ar putea face o plângere împotriva mea? Că atunci aș tăcea și aș pieri.

Atunci tac. [Dacă îmi ţin limba, KJV]. "Trebuie să vorbesc, dacă nu, mor". De când prietenii lui Iov îl acuzaseră de nelegiuire, el insistase fără încetare asupra privilegiului de a-şi apăra cauza în faţa lui Dumnezeu. Lucrurile ajunseseră acum într-un punct în care trebuia fie să vorbească, fie să moară.


20 Numai[[xr:1]] două hatâruri să-mi faci, Te rog, și atunci nu mă voi ascunde de Fața Ta:

Două lucruri fă-mi. [Nu face două lucruri, KJV]. Iov cere două favoruri: (1) despovărarea de suferinţă cel puţin pentru un timp (v. 21); (2) despovărarea de spaimele mentale şi spirituale (v. 21). În absenţa durerii fizice sau mentale, Iov simte că nu va fi în stare să pledeze cauza în mod deplin sau drept.


21 trage-Ți[[xr:1]] mâna de peste mine și nu mă mai înspăimânta cu groaza Ta.
22 Apoi, cheamă-mă și-Ți voi răspunde, sau lasă-mă pe mine să întreb și Tu să-mi răspunzi!

Lasă-mă să vorbesc. Iov era gata să ia fie partea acuzatului, fie a acuzatorului în procesul său cu Dumnezeu.


23 Ce nelegiuiri și păcate am făcut? Arată-mi fărădelegea sau păcatul!

Câte? Iov nu pretinde că e cu totul desăvârşit, dar susţine că păcatele sale nu sunt pe măsura suferinţelor sale. El Îi cere lui Dumnezeu să-i enumere păcatele.


24 De ce Îți[[xr:1]] ascunzi Fața și mă socotești[[xr:2]] vrăjmaș?

Îţi ascunzi Faţa? Poate că a existat o pauză dramatică după v. 23, când Iov a aşteptat răspunsul lui Dumnezeu privind păcatele lui. Deoarece Dumnezeu nu a răspuns, Iov a exclamat: "Pentru ce Îţi ascunzi Faţa?" Pe de altă parte se poate ca Iov doar să se fi plâns că Dumnezeu nu aprobă cererile lui din v. 21.

Mă iei. Adică mă socoteşti.


25 Vrei[[xr:1]] să îngrozești o frunză luată de vânt? Vrei să hăituiești un pai uscat?

Să loveşti o frunză. Iov se compară cu două lucruri din cele mai puţin importante şi mai fără valoare imaginabile. El nu poate înţelege de ce e nevoie ca Dumnezeu să înspăimânte şi să urmărească pe cineva atât de neînsemnat.


26 De ce mă osândești la suferințe amare și mă pedepsești[[xr:1]] pentru păcatele tinereții?

Mă loveşti. [Scrii lucruri amare împotriva mea, KJV]. Iov se referă la întocmirea unui raport al acuzaţiilor pe care Dumnezeu le-a adus împotriva lui.

Din tinereţe. Iov consideră suferinţa sa ca rezultat al păcatelor sale din tinereţea sa, întrucât nu are păcate din perioada maturităţii care să atragă o atât de mare nemulţumire divină.


27 Îmi prinzi[[xr:1]] picioarele în butuci, îmi pândești toate mișcările, Îți însemni urma pașilor mei[[fn:a]].

Butuci. Un mijloc primitiv de pedepsire şi încarcerare.

Să-mi pândeşti. Literal "să urmăreşti".

Pui hotar. Iov n-ar avea libertate de mişcare. Dumnezeu pune hotare activităţii lui. Iov e ca un om închis şi păzit, lipsit de libertate.


28 (Astfel el se învechește ca un burduf de vin, ca o haină mâncată de molii.)[[fn:a]]

Cade în putrezire. [Şi el, ca un lucru putred, KJV]. Iov se referă la sine şi la întreaga omenire (vezi v. 25). Folosirea de către el a persoanei a treia "el" [KJV] cu referire la sine amplifică simţământul lipsei de importanţă. Versetul acesta e logic legat de v. 14, care dezvoltă ideea slăbiciunii omului.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 11 �

MH 434

15 �

CT 317; Ed 156; ML 328; 6T 157; 7T 275

15.16 �

PK 164