O noapte foarte aglomerată

Ce zi aglomerată! Isus de-abia a avut timp să mănânce. El le vorbise oamenilor de lângă lac și îi vindecase încă de dimineață devreme și acum era deja seară.

Oamenii ascultau cu nesaț în timp ce El le spunea pildă după pildă, pentru a-i ajuta să înțeleagă mai mult despre Împărăția lui Dumnezeu. Desigur, acolo erau și farisei care ascultau și încercau să găsească ceva greșit la ce spunea El. Tocmai de aceea El era atât de obosit. Și pentru că Isus era om, El avea nevoie de odihnă la fel ca noi.

Când a venit seara, Isus S-a gândit la un loc liniștit de pe celălalt mal al lacului. El știa că I-ar prinde bine să treacă lacul și să Se odihnească acolo o vreme. Ce le-a spus Isus ucenicilor Lui? Marcu 4:35.

Prin apropiere mai erau și alte bărci la pescuit. Când oamenii au văzut ce făcea Isus, s-au îngrămădit cât de mulți au putut în alte bărci și au urmat barca în care era Isus. Marcu 4:36. De îndată ce s-au îndepărtat de mal, Isus a găsit un loc liniștit pe punte, în partea din spate a bărcii; și nu a trecut mult până a adormit.

Era o seară liniștită. Lacul era calm când ucenicii au împins barca de la mal și au străpuns apa pentru a trece în partea cealaltă. Dar nu după multă vreme, totul s-a schimbat brusc. Nori negri au întunecat cerul. Vântul a început să bată atât de tare în doar câteva minute, valuri uriașe îi loveau din toate părțile și chiar loveau barca cu putere. Fulgerele luminau cerul, tunetele bubuiau și vântul șuiera. Curând soarele a apus și atunci întunericul i-a cuprins cu totul. Ucenicii trecuseră prin multe furtuni și, la început, ei au făcut toate lucrurile corect, la fel cum făcuseră și înainte. Dar curând și-au dat seama că nimic nu le era de ajutor. Marcu 4:37. 

Gândeşte-te:

Tu cum te-ai fi simțit dacă ai fi fost pe barcă în acea noapte?

Barca în care erau Isus și ucenicii Lui se umplea cu apă. Valuri uriașe îi aruncau încoace și încolo și îi cuprindeau. De fapt, ucenicilor le era teamă că barca se va scufunda și ei se vor îneca.

Câțiva dintre ucenici erau pescari puternici; practic, toată viața lor fuseseră pe lac. Trecuseră prin multe furtuni și erau obișnuiți cu acestea. Dar această furtună era diferită de toate furtunile prin care trecuseră. Indiferent cât de mult au încercat, ei au știut că nu vor putea salva barca de la scufundare. Știau că nu mai este nicio speranță. Erau siguri că urmau să se înece.

Dar uitaseră de un lucru. Ei au fost atât de ocupați încât au uitat cu totul de Isus. Acum, dintr-odată, s-au gândit la El. Dar, în întuneric, ei nu Îl puteau vedea. Unde era? Au ascultat de El când le-a spus să meargă pe malul celălalt al lacului; acum se temeau că vor ajunge pe fundul lacului. Aveau nevoie de El. „Isus! Stăpâne!” au strigat ei cât de tare au putut. Dar nu au primit niciun răspuns în afară de vântul care vuia și valurile care îi loveau cu putere.

„Stăpâne! Stăpâne!” au strigat ei din nou. Dar tot fără răspuns. Unde era El? Îi părăsise? Barca era pe punctul de a se scufunda. El era singura lor speranță. Ajunseseră la disperare. Lumina unui fulger orbitor i-a ajutat să Îl zărească pe Isus pentru o clipă. El încă dormea la pupa bărcii. Luca 8:23.

Gândeşte-te:

De ce crezi că Isus putea dormi în ciuda faptului că barca era agitată, vântul vuia și valurile loveau?

Dacă ai dormi într-o barcă și cineva te-ar trezi, strigând: „Trezește-te! Ne scufundăm! Ne vom îneca!”, ai fi calm sau ai sări repede și inima ți-ar lua-o la goană?

Când ucenicii au văzut că Isus dormea dus în timp ce barca lor începea să se scufunde, probabil că ei L-au scuturat și au strigat tare pentru a-L trezi. Isus Și-a deschis ochii adormiți. Deodată, El a văzut ce se întâmpla. Dar, în loc de teamă, când fulgerul a luminat, ei au văzut pace, încredere și milă pe fața Lui. Marcu 4:38.

Când ucenicii au luat vâslele pentru a mai încerca o dată să salveze barca, Isus S-a ridicat. Vântul vuia și valurile loveau cu putere. Barca se învârtea și se răsucea. În lumina fulgerelor, ei L-au văzut ridicându-Și mâna în timp ce a zis: „Taci! Fără gură!”

De îndată vântul s-a oprit și valurile s-au liniștit cu totul. Stelele se vedeau lucind cu claritate pe cer. Apoi Isus S-a întors spre ucenicii Lui și le-a vorbit liniștit. Marcu 4:40.

Ce s-a întâmplat cu celelalte bărci care au pornit în același timp cu ucenicii? Și ei au fost în același pericol ca și barca în care erau Isus și ucenicii Lui. Deoarece vântul îi adusese pe toți aproape, oamenii din alte bărci L-au văzut pe Isus și ce a făcut El. De îndată au știut că El îi salvase pe toți de la înec. Pentru o vreme, probabil că au șoptit unul în urechea altuia: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar și vântul și marea?” Marcu 4:41.

Acum navigau liniștiți înspre malul spre care se îndreptau înainte ca furtuna să lovească. 

Gândeşte-te:

Și-a folosit Isus puterea de Dumnezeu pentru a-Și salva viața în acea noapte pe lac? Nu. El întotdeauna S-a încrezut în Tatăl Său ceresc să Îi poarte de grijă. Ucenicii încercaseră să își salveze viața și barca singuri. Ei ar fi trebuit să se încreadă în Isus să îi ajute, tot așa cum Isus Se încredea în Dumnezeu să Îl păzească. Vrea Isus să învățăm și noi să ne încredem în El?

Îți poți imagina ceva mai înspăimântător decât furtuna puternică de pe lac în acea noapte? Ei bine, ce s-a întâmplat în dimineața următoare a fost și mai înspăimântător.

Era dimineață devreme când bărcile au ajuns în siguranță pe malul din cealaltă parte a lacului. Locul în care ancoraseră era chiar lângă un cimitir, așa că totul trebuie să fi fost pașnic și liniștit. Dar, de îndată ce au pășit pe țărm, ucenicii au văzut ceva chiar mai înspăimântător decât furtuna. De printre morminte veneau doi îndrăciți, alergând și țipând la ei ca niște fiare gata să îi sfâșie în bucăți. Matei 8:28.

Îndrăciții aveau niște lanțuri agățate de ei și sângerau din tăieturile și rănile pe care și le făcuseră pe piele cu niște pietre ascuțite. Părul lor lung arăta de parcă nu fusese spălat și pieptănat niciodată. Ochii le străluceau. Din gura lor ieșea spumă. Ucenicii au fost îngroziți. Ei s-au întors și au fugit spre barcă cât de repede au putut. Apoi au observat că Isus nu mai era cu ei. Unde era El? Când au privit înapoi, iată-L, stând tăcut în timp ce îndrăciții se grăbeau spre El.

Ucenicii L-au văzut pe Isus ridicând mâna, la fel cum făcuse cu o noapte înainte pentru a liniști furtuna. Deși încă scoteau sunete îngrozitoare, îndrăciții s-au oprit. Isus știa că îngerii cei răi ai lui Satana îi obligau pe acei bărbați să se comporte cum o făceau; și, cu glas puternic și clar, Isus le-a poruncit demonilor să plece. 

Gândeşte-te:

Din nou, ce demonstra Isus? Ce Frate și Ajutor minunat și puternic este scumpul nostru Isus!

Am citit în lecția de ieri despre cum Isus le-a spus dracilor să iasă din cei doi sărmani și neajutorați îndrăciți. La fel ca îndrăcitul pe care Isus l-a vindecat în sinagogă într-un Sabat, acești doi îndrăciți dintr-odată au știut că El îi putea ajuta. Și ah, câtă nevoie aveau de ajutor! Dar când bărbații au încercat să exprime acest lucru, în locul lor au vorbit demonii. Dar chiar și demonii au trebuit să recunoască cine era Isus. Ce cuvinte au ieșit de pe buzele celor doi îndrăciți? Matei 8:29.

Acești demoni știau că Isus era mai puternic decât ei. Știau că, într-o zi, ei vor fi distruși. Însă doreau să facă tot răul pe care îl puteau face. Pentru ce au cerut ei permisiunea? Matei 8:31. Cum le-a răspuns Isus și ce s-a întâmplat? Matei 8:32.

Ce priveliște trebuie să fi fost! Bărbații care se îngrijeau de porci au fost șocați și foarte speriați privind toți porcii alergând nebunește pe pantă înspre lac; după aceea, s-au înecat. Dar păzitorii porcilor au văzut și ei ce s-a întâmplat cu îndrăciții. Aceștia nu mai erau nebuni. Erau total schimbați.

Poate că Isus le-a spus celor doi bărbați să facă o baie în lac. Posibil că ucenicii le-au dat din hainele lor, ca să se poată îmbrăca. Acum stăteau liniștiți ascultându- L pe Isus și dând laude lui Dumnezeu pentru că i-a salvat de Satana. 

Gândeşte-te:

Războiul dintre Satana și Isus este foarte real, nu-i așa? Acei îndrăciți îl aleseseră pe Satana și acum nu se mai puteau elibera singuri. Doar Isus îi putea ajuta. Și doar Isus ne poate ajuta să fim în siguranță față de Satana.

Porcarii au plecat grăbiți în cetatea cea mai apropiată pentru a povesti cele întâmplate și curând toți au pornit în grabă spre locul în care era Isus. Și iată, bărbații de care se temeau toți nu mai erau nebuni. Se întâmplase o minune. Când ucenicii le-au povestit oamenilor cum Isus a potolit furtuna, ei au știut că și aceea a fost o minune. Isus trebuie să fi fost trist pentru că, în loc să fie fericiți și să Îl laude pe Dumnezeu, părea că toți oamenii din cetate se gândeau la faptul că își pierduseră porcii; și acum le era teamă că s-ar putea să mai piardă și altceva. Matei 8:33,34.

Proprietarii acelor porci erau păgâni și Isus dorea să le vorbească despre dragostea lui Dumnezeu. Dar lor le plăcea să câștige bani din vinderea porcilor mai mult decât doreau să audă de Dumnezeu. Isus le oferise o șansă să vadă mai bine alegerile pe care le făceau. Totuși, ei I-au cerut să plece.

Isus nu obligă pe nimeni să Îl aleagă, nu-i așa? Când oamenii L-au implorat să plece, El și ucenicii Lui au urcat din nou în barcă. Bărbații pe care îi vindecase Isus nu doreau ca El să plece de la ei, așa că L-au implorat să îi lase să plece cu El. Marcu ne relatează aceeași istorie, dar el amintește doar despre unul din bărbați. Citește ce a spus Isus când L-au implorat să meargă cu El. Marcu 5:18-20.

Oamenii aveau să vadă în curând cât de mult se schimbaseră cei doi îndrăciți. Acest lucru i-ar fi ajutat și pe alții să Îl cunoască.

Gândeşte-te:

Ar putea acțiunile noastre să îi ajute pe alții să Îl cunoască pe Isus? Dar faptul că ne supunem numaidecât și cu bucurie, că suntem serviabili, buni și altruiști?

Banii din banca rece și albă - De Amy Sherrard

Era iarnă. Zăpada acoperise pământul și se îngrămădise în mormane înalte și albe în jurul caselor oamenilor. Într-un oraș din New York, James și Ellen White susțineau întâlniri cu oamenii interesați să știe ce spune Biblia despre Sabatul zilei a șaptea și despre revenirea lui Isus.

În același oraș era un bărbat care aparținea unei biserici protestante de duminica. Acest bărbat susținea întâlniri și, deși era trezorierul districtului, și nu pastor, lui îi plăcea să predice despre mântuire. „Ar trebui să îi credem pe James și Ellen White sau ar trebui să credem ce ne spune trezorierul districtului?” se întrebau oamenii.

Hiram Patch și femeia cu care urma să se căsătorească erau printre cei care încercau să ia o decizie. În cele din urmă, au hotărât să vorbească cu James și Ellen despre acest lucru. Ei nu știau că Isus îi vorbise deja lui Ellen despre bărbatul care ținea întâlnirile. Răspunsul lui Ellen pentru ei a fost: „Dacă veți aștepta o lună, veți ști în cine vă puteți încrede.” Hiram și prietena lui i-au mulțumit. „Vom aștepta”, au spus ei.

Nu a trecut nici măcar o lună până când ei și toți ceilalți au aflat cine spunea adevărul. La doar două săptămâni după ce Hiram a vorbit cu soții White, trezorierul-predicator s-a îmbolnăvit atât de tare încât nu a mai putut merge la lucru; așa că altcineva a trebuit să îl înlocuiască. Vă puteți imagina surpriza funcționarilor orașului când au descoperit că 1 000$ pe care oamenii îi plătiseră trezorierului lipseau? „Probabil că el a furat banii”, au spus funcționarii.

Când șeriful a mers acasă la trezorier pentru a vorbi cu el, bărbatul s-a purtat ca și cum era nevinovat. „Nu știu nimic despre cei 1 000$”, a insistat el. „Eu nu am furat niciun ban. Știți că sunt un bărbat cinstit. Sunt creștin. Nici măcar nu mi-ar trece prin cap să fur.”

În timp ce vorbeau, un alt funcționar a văzut-o pe soția trezorierului ieșind afară cu o plasă în mână; așa că a urmărit- o în tăcere. El a văzut-o mergând spre un morman de zăpadă din spatele casei, unde a ascuns plasa. Apoi a intrat înapoi în casă. Femeia nu și-a dat seama că cineva o urmărise. După ce ea s-a întors în casă, funcționarul a mers la mormanul de zăpadă și a găsit plasa. Înăuntru erau cei 1 000$ lipsă. El i-a dus înapoi în casă și i-a arătat șerifului. Desigur că trezorierul și soția lui nu au mai putut spune nimic. Au fost prinși și știau acest lucru. Ei se prefăcuseră că sunt atât de buni, dar mințiseră și furaseră; și, așa cum spune Biblia, păcatul lor i-a ajuns (Numeri 32:23).

Nu a trecut mult până când toți au auzit ce se întâmplase și printre aceștia erau și Hiram Patch și femeia cu care s-a căsătorit. Ei au continuat să studieze Biblia cu James și Ellen și, după o vreme, au devenit membri credincioși. De asemenea, nu s-au mai îndoit vreodată că Ellen White era solul special al lui Dumnezeu. Acum știau că puteau avea încredere în vedeniile și visele date ei de Isus. La fel putem face și noi.