Isus, minunatul Vindecător

În această săptămână avem două povestiri minunate. Prima este despre un slujitor important din armata romană. El era numit sutaș pentru că era pus căpetenie peste o sută de soldați. Nu îi cunoaștem numele real, dar știm că el auzise despre Isus și credea în El.

Romanii se închinau la idoli și, de asemenea, se închinau împăratului lor. Dar acest slujbaș aflase despre adevăratul Dumnezeu și acum credea în El. Sutașul a fost bun și prietenos cu iudeii și chiar construise o sinagogă pentru ei. Când a auzit ce învăța și făcea Isus, el a știut că trebuia să fie trimisul lui Dumnezeu. Dar s-a întâmplat ceva care l-a făcut pe sutaș să se îngrijoreze. Ce anume s-a întâmplat? Luca 7:1,2.

Când a aflat că Isus Se întorcea în Capernaum, sutașul și-a dorit ca El să îl poată vindeca pe slujitorul lui bolnav. Ar fi mers chiar personal să Îi ceară ajutorul lui Isus, dar nu credea că era suficient de bun pentru a vorbi cu Isus. Ce le-a cerut el bătrânilor iudeilor să facă? Luca 7:3.

Bătrânii s-au grăbit să meargă la Isus. La urma urmei, sutașul construise o sinagogă pentru ei și erau fericiți să îl ajute. Ce I-au spus aceștia lui Isus? Luca 7:4,5.

Gândeşte-te:

Isus a fost bucuros că sutașul a fost atât de bun cu iudeii din Capernaum, dar acesta să fi fost motivul pentru care l-a ajutat? Isus ne iubește și ne binecuvântează doar dacă suntem buni? Sau El ne iubește tot timpul? Ce binecuvântări le dă Dumnezeu oamenilor „răi”?

Isus a fost bucuros să îl ajute pe sutașul al cărui slujitor era bolnav. De îndată, El a și pornit spre casa acestuia. Dar sutașul nu s-a gândit că Isus chiar va veni în casa lui pentru a-i vindeca slujitorul. El era sigur că tot ce trebuia să facă Isus era să rostească un cuvânt și slujitorul avea să fie vindecat.

De îndată ce a auzit că Isus Se îndrepta spre casa lui, slujbașul roman le-a cerut câtorva prieteni de-ai lui să meargă repede să-I spună lui Isus că nu trebuia să facă acest lucru. Dar Isus Și-a continuat drumul spre casa sutașului.

Când acesta a văzut ce se întâmpla, a hotărât că era cazul să meargă personal să Îl întâlnească pe Isus și să vorbească cu El. Sutașul I-a spus lui Isus de ce era sigur că nu trebuia să Se deranjeze atât de tare. Tot ce trebuia să facă pentru a-i vindeca slujitorul era să vorbească. În inima lui Isus a fost atâta bucurie când l-a auzit pe importantul soldat roman. Matei 8:8,9.

Era ca și cum sutașul Îi spunea că atunci când el dădea porunci soldaților sau slujitorilor lui, aceștia întotdeauna ascultau de el. Asta pentru că el era un slujbaș roman, și Roma era puternică. Dar Isus era mult mai puternic, puterea Lui venea de la Dumnezeu, și Dumnezeu este atotputernic. Slujbașul a știut că tot ce trebuia să facă Isus era să vorbească. Orice poruncea El se întâmpla. Ce i-a spus Isus sutașului roman? Ce se întâmpla în casa acestuia în timp ce ei vorbeau? Matei 8:13. 

Gândeşte-te:

Poți găsi cuvântul din Matei 8:13 care a stat la baza deciziei lui Isus de a-l vindeca pe slujitorul su- tașului?

Îți amintești de povestea noastră despre conducătorul iudeu care a mers din Capernaum la Cana să ceară ajutorul lui Isus pentru că fiul lui era pe moarte? El a fost dezamăgit când L-a văzut pe Isus. Atunci a hotărât că, dacă Isus urma să îi vindece fiul, avea să creadă în El. De ce această credință era diferită de cea a sutașului roman?

Când l-a ascultat pe sutașul roman vorbind, Isus a fost uimit. Nici măcar o persoană dintre rudele și prietenii Lui sau din miile de oameni cu care vorbise Isus nu demonstrase o credință la fel de mare ca cea a sutașului roman. Ce a spus Isus când S-a întors și a privit la mulțimea de oameni din jurul Lui? Matei 8:10.

Iudeii credeau că datorită faptului că erau copiii lui Avraam, Isaac și Iacov, nu era nicio îndoială că ei urmau să fie în cer. Dar Isus le-a spus ceva ce ei probabil nu au crezut. El a spus că oameni de peste tot din lume vor fi în cer împreună cu Avraam, Isaac și Iacov, dar mulți dintre cei care erau siguri de prezența lor acolo urmau să lipsească. Ei Îl respingeau pe Isus, singurul care îi putea salva. Matei 8:11,12.

Motivul pentru care Avraam, Isaac și Iacov vor fi în cer este pentru că ei au ales să Îl iubească și să se încreadă în Dumnezeu și să asculte de Cele Zece Porunci. Ei au știut că într-o zi Dumnezeu urma să fie adevăratul Miel. El avea să moară pentru ca noi să putem fi eliberați de sub puterea lui Satana. Dar majoritatea oamenilor nu Îl acceptau pe Isus. Ei își doreau un altfel de Mesia – unul care să îi elibereze de sub puterea romană, nu de păcatele lor. 

Gândeşte-te:

Cum putem fi siguri că vom merge cu Isus când El va reveni curând?

La o zi după ce Isus l-a vindecat pe slujitorul sutașului, El și ucenicii Lui au mers într-un sat numit Nain. Pretutindeni pe cale Isus i-a mângâiat și i-a vindecat pe oameni. Până să ajungă aproape de Nain, împreună cu El mergeau mulți bărbați și femei, băieți și fete fericite. Luca 7:11.

Dar, pe măsură ce s-au apropiat de poarta cetății, toți au devenit tăcuți. Înspre ei veneau alți oa- meni, care nu erau fericiți. De fapt, ei plângeau. Avea loc o înmormântare și coloana se îndrepta spre cimitir pentru a-l îngropa pe tânărul care murise. Ei purtau trupul celui decedat într-un sicriu deschis și mama tânărului mergea în spatele sicriului. Era văduvă și tânărul era singurul ei fiu. Luca 7:12.

Sărmana mamă plângea de ți se frângea inima. Isus și toți oamenii care erau cu El s-au oprit. Tuturor le-a părut rău pentru sărmana femeie. Și lui Isus I-a părut rău pentru ea și S-a apropiat de ea în timp ce ea mergea plângând. Când Isus i-a vorbit, femeia I-a auzit glasul blând și ce i-a spus El; dar ochii ei erau plini de lacrimi și nu a văzut cine îi vorbea. Luca 7:13.

Isus i-a spus să nu plângă. Dar, desigur, ea nu se putea opri din plâns. Soțul ei era mort și acum murise și scumpul ei fiu. Cât de singură și tristă se simțea! Ea tot nu știa nici acum cine îi vorbise cu atâta blândețe, nici nu știa că urma să se întâmple ceva minunat. Ochii ei erau încă plini de lacrimi. 

Gândeşte-te:

Și astăzi Isus simte la fel când cineva moare? Ah, da. El îi iubește pe toți. El îi iubește pe oamenii care mor și pe oamenii care sunt triști din cauză că cineva a murit. Prin Duhul Său, Isus poate fi chiar lângă omul care este pe patul de moarte și lângă cei care sunt atât de triști.

Bărbații care purtau sicriul singurului fiu al văduvei s-au oprit când Isus l-a atins. Probabil că oamenii se întrebau ce urma să se întâmple. Poate că mama tristă și-a șters lacrimile din ochi și a privit în sus pentru a vedea de ce s-au oprit.

Mulțimea care fusese cu Isus și oamenii care erau în drum spre cimitir s-au strâns cu toții în jurul sicriului deschis. Toți erau tăcuți. Apoi L-au auzit pe Isus vorbind cu glas clar și puternic. Luca 7:14. Isus îi spunea unui mort să vină la viață. Oamenii știau cu toții că Isus făcuse multe minuni pline de putere, dar chiar avea El putere asupra morții?

Îți poți imagina ce s-a întâmplat în următoarele câteva secunde? Toți au fost martori când tânărul s-a ridicat. Probabil că a privit în jur și a spus ceva de genul: „Unde sunt? Ce se întâmplă? De ce sunt într-un sicriu? Am murit?”

Poate că bărbații care îi purtau sicriul l-au ajutat să dea la o parte voalul cu care era înfășurat, ca să se poată ridica în picioare. Și scumpa lui mamă stătea chiar acolo, cu brațele deschise. Probabil că acum plângea din nou, dar de această dată, cu lacrimi de bucurie. Poți fii sigur că Isus a zâmbit când l-a prins de mână pe tânăr să îl ajute. „Iată fiul tău!”, i-a spus El mamei; de îndată aceștia s-au îmbrățișat. 

Gândeşte-te:

Isus a fost Dumnezeu, dar și om, nu-i așa? Dar El Și-a folosit puterea de Dumnezeu doar pentru a ajuta alți oameni, niciodată pentru a Se ajuta pe El. Cum i-a ajutat pe ceilalți oameni faptul că El i-a redat viața fiului văduvei să știe că El era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu? Putea Satana să facă ce a făcut Isus? Vreun alt om putea să facă acest lucru?

În povestea noastră de ieri, Isus a readus la viață pe cineva care murise. Pentru scurtă vreme, toți au rămas nemișcați și priveau uimiți la ce se întâmpla. Parcă nu le venea să-și creadă ochilor. Dar apoi și-au dat seama că totul era adevărat. Isus chiar readuse la viață pe cineva mort. Ce au spus ei? Luca 7:16.

Crezi că astfel de vești s-au răspândit cu rapiditate? Luca 7:17. Cine crezi că nu s-a bucurat când a aflat ce făcuse Isus? Satana nu s-a bucurat. De asemenea, preoții și conducătorii nu erau fericiți. Ei refuzau să creadă că Isus era adevăratul Mesia. Ei aleseseră în tot acest timp să îl urmeze pe Satana și astfel, lor le-a fost ușor să refuze să creadă în Isus. Tânărul readus la viață și toți ceilalți prezenți în acea zi, în afară de Isus, sunt morți acum, nu-i așa? Dar fiecare dintre cei care au ales să se încreadă și să Îl urmeze pe Isus va fi readus la viață în curând, la revenirea Lui. Același Tată iubitor al lui Isus este și Tatăl nostru. El ne poate salva și pe noi pentru Împărăția Lui. Citește Coloseni 1:13,14.

Amintește-ți întotdeauna că Isus ne iubește pe fiecare dintre noi atât de mult încât El, bucuros, S-a făcut la fel ca noi, este cu adevărat fratele nostru pământesc. El a trăit și a murit pentru ca noi să putem fi salvați. Chiar dacă vom muri înainte ca El să vină, El ne va readuce la viață și ne va lua cu El la cer.

Desigur, nu putem să nu fim triști când cineva drag nouă moare. Dar noi nu trebuie să fim la fel de triști ca oamenii care nu Îl cunosc pe Isus. Noi nu trebuie să fim fără speranță. Noi știm că Isus revine pentru a-i învia pe toți cei care au ales să Îl iubească și să se încreadă în El. Citește făgăduințele minunate pe care El ni le-a dat în 1 Tesaloniceni 4:16-18. 

Gândeşte-te:

Ce le poți spune oamenilor despre moarte? Trebuie să ne fie teamă să murim?

John și Andre se întâlnesc cu Ellen White – partea 1 - De Amy Sherrard

Primii adventiști de ziua a șaptea din Elveția au fost cei din familia Roth. Toți cei din orașul în care locuiau îi cunoșteau. Tata Roth și doi din băieții lui dețineau un magazin mare, și oamenilor le plăcea că ei erau politicoși și cinstiți. „Dar de ce se închină lui Dumnezeu în Sabat, și nu duminica?” se întrebau ei. Toți știau ce buni creștini erau și unii dintre prietenii lor chiar s-au întâlnit cu ei la închinare în Sabat.

Apoi familia Roth a aflat vestea minunată. Ellen White era în Europa și urma să vină să îi viziteze. Vineri după-masă, John și Andre, cei doi băieți mai mici din familia Roth, ajutau la pregătiri pentru vizita pe care o primeau. „Crezi că sora White ne va spune ceva nouă, băieților?” l-a întrebat John pe fratele lui mai mic în timp ce lustruia cu atenție mobila din salon.

„Nu îmi pasă dacă va vorbi cu noi sau nu”, a spus Andre în timp ce ștergea masa pe care urma să fie pusă Biblia în ziua următoare. „Eu de abia aștept să văd o doamnă căreia îi vorbesc Isus și îngerii.” John a fost de acord și, analizând camera cu privirea, a hotărât că era cât de curată puteau ei să o facă. „Haide, Andre, să verificăm dacă toate hainele noastre sunt pregătite pentru Sabat. Mai târziu nu vom avea timp”, i-a reamintit el fratelui său. Nu după multă vreme, a sosit și sora White cu prietenii ei.

Când John și Andre au dat mâna politicos cu sora White, i-au observat zâmbetul și au privit-o în ochii ei blânzi, gri. Au știut că ea urma să le fie prietenă. În acea seară, unsprezece prieteni au venit la familia Roth pentru a o asculta pe invitata lor, și dimineața următoare s-au întors pentru Școala de Sabat și pentru a o asculta din nou la serviciul divin. După prânz, a mai avut loc o întâlnire de experiențe și fiecare persoană I-a mulțumit lui Isus pentru că a trimis-o pe sora White să fie acolo cu ei pentru o scurtă vreme.

Duminică dimineața, după micul dejun, tata Roth a spus: „Băieți, noi vom merge cu trăsura pentru a vedea vechea mănăstire. Știu că oaspeții noștri se vor bucura de călătoria prin minunatul peisaj montan. Vreți să veniți și voi?” Voiau să meargă? Fără îndoială că da. De îndată au urcat cu toții în trăsura mare a familiei Roth. Pe drum au admirat frumoasele priveliști care îi înconjurau.

Dar nu au înaintat prea mult înspre munte când a venit o furtună. Norii se strângeau, fulgerele luminau, tunetele răsunau și după aceea a început să cadă gheață mare cât nuca. Vaci și cai, oi și găini, toate alergau încoace și încolo panicate, încercând să se adăpostească. Tata Roth și invitații lui aveau și ei nevoie de adăpost. Curând, au oprit trăsura pe aleea unei ferme din apropiere. (Va urma)