Proroci adevăraţi şi falşi

Ioiachim a fost împărat timp de 11 ani și, după ce a murit, fiul său, Ioiachin, a ajuns cel de-al 19-lea împărat peste Iuda. Deși a domnit doar trei luni, faptele lui nu au fost mai bune decât ale tatălui său. „El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său.”

O, dacă acești împărați ar fi luat seama la numeroasele avertizări ale lui Ieremia! Dacă I s-ar fi închinat cu adevărat doar lui Dumnezeu, cât de diferită ar fi fost istoria lui Iuda! Nu doar a acestui popor, dar și istoria Babilonului ar fi putut să fie diferită. Dacă i-ar fi fost loiali Babilonului, împăratul Nebucadnețar ar fi avut încredere în ei și i-ar fi respectat. Încrederea și respectul ar fi oferit acelor împărați o ocazie minunată de a vorbi conducătorului păgân al Babilonului despre Dumnezeu. Apoi, Dumnezeu i-ar fi putut folosi la convertirea lui Nebucadnețar. Însă din cauza răzvrătirii lor, atât împotriva lui Dumnezeu, cât și a Babilonului, convertirea deplină a lui Nebucadnețar a trebuit să se întâmple prin Daniel și prin cei trei prieteni ai săi, care erau deja captivi în Babilon.

La puțin timp după ce Ioiachin a ajuns împăratul lui Iuda, armata babiloniană s-a întors și a înconjurat Ierusalimul. Când însuși Nebucadnețar a sosit, Ioiachin s-a predat împreună cu toată familia lui, cu prinții și căpeteniile lui. 2 Împărați 24:10-12,14 Conducătorii și alte câteva mii de oameni, printre care și Ezechiel, au fost duși în captivitate în Babilon. Ioiachin a rămas prizonier aproape 37 de ani (597-561 î.H.), iar în cele din urmă a fost eliberat din închisoare de Evil-Merodac, fiul și urmașul lui Nebucadnețar.

Odată cu îndepărtarea lui Ioiachin, Nebucadnețar l-a făcut pe Zedechia împărat peste Iuda. Acesta era fratele cel mai mic al lui Ioiachim și unchiul lui Ioiachin, deși era doar cu trei ani mai în vârstă decât nepotul său. Zedechia avea 21 de ani când a devenit al 20-lea împărat al lui Iuda. El a domnit 11 ani și, la fel ca fratele și nepotul lui, „a făcut ce este rău”. El a refuzat să accepte avertizările lui Ieremia. 2 Împărați 24:19

Aplicație: Cât de înțelept este să respingi avertizările lui Dumnezeu?

Armata babiloniană a luat captivi din Iuda, pentru prima dată, în anul 605 î.H., în timp ce Ioiachim era încă împărat. Atunci au fost luați tinerii cei mai învățați din Iuda. În Babilon, aceștia erau instruiți pentru a ocupa funcții de conducere în împărăția lui Nebucadnețar.

Printre cei luați erau și patru tineri – Daniel și cei trei prieteni ai lui – despre care vom învăța mai târziu. Totodată, babilonienii au luat și o parte din lucrurile sacre de la templu, pe care le-au pus în templul lor păgân din Babilon. Daniel 1:1,2 Când babilonienii l-au luat captiv pe Ioiachin, în anul 597 î.H., au luat captivi și cei mai talentați oameni din Iuda. Printre aceștia se numărau mulți muncitori pricepuți, pe care Nebucadnețar i-a folosit la numeroasele clădiri construite în Babilon. Au fost luate și multe vase de valoare care se găseau în templu. Însă nu au luat chivotul legământului. Acesta a rămas în Locul Preasfânt.

Mii de prizonieri au fost forțați să meargă sute de kilometri de la Ierusalim până la Babilon. Este posibil ca unii dintre ei să fi murit și să fi fost îngropați pe drum. Printre supraviețuitorii care au ajuns în Babilon se afla și Ezechiel, cel care a scris una dintre cărțile profetice importante din Biblie. Atunci când Zedechia, unchiul lui Ioiachin, a ajuns împărat peste Iuda, Nebucadnețar i-a cerut să jure că va fi loial Babilonului, și așa a făcut vreme de mai mulți ani. În al patrulea an ca împărat, a călătorit în Babilon și, în timp ce se afla acolo, a promis că va fi în continuare loial.

Până în acel moment, numeroși prizonieri din Iuda se găseau în Babilon, iar Nebucadnețar aflase mai multe despre adevăratul Dumnezeu de la unii dintre ei, în special de la Daniel și de la cei trei prieteni ai lui. Așadar, când Zedechia a promis să rămână loial, Nebucadnețar i-a cerut să jure acest lucru în Numele Dumnezeului lui Iuda. 2 Cronici 36:13

Aplicație: Ceva asemănător facem și noi când ne botezăm în Numele lui Dumnezeu. Noi promitem să-I fim loiali prin viața pe care o trăim. Cât de importantă este această promisiune?

Împăratul Zedechia a făcut o călătorie de sute de kilometri, de la Ierusalim la Babilon, unde a promis în Numele lui Dumnezeu că-i va fi loial împăratului Babilonului. Ținându-și promisiunea, ar fi onorat Numele lui Dumnezeu și ar fi câștigat încrederea și respectul lui Nebucadnețar și al altor conducători. Oare avea să-și țină promisiunea Zedechia? Întors la Ierusalim, i-a fost greu să aleagă între a-l crede pe Ieremia sau pe prorocii falși și pe preoții care încurajau poporul să se răzvrătească.

În același an în care s-a dus la Babilon, unul din prorocii falși, Hanania (altul decât prietenul lui Daniel) a spus ceva care a îngreunat alegerea împăratului. Cel mai probabil, el a fost conducător când a încercat să convingă neamurile din apropiere să se unească cu Iuda și să se răzvrătească împotriva Babilonului. Așadar, într-o zi, la sfârșitul verii, când Zedechia a mers în Babilon, Hanania a făcut un anunț îndrăzneț în curtea templului. El a spus că stăpânirea Babilonului peste Iuda și peste neamurile din apropiere va fi nimicită și că, în mai puțin de doi ani, Dumnezeu va aduce înapoi toate vasele furate și pe toți oamenii care fuseseră luați captivi în Babilon.

Dumnezeu l-a trimis pe profetul Ieremia să-i spună împăratului că dacă vor încerca să se răzvrătească, consecințele vor fi teribile. Va fi mult mai bine pentru Iuda și popoarele vecine să trăiască pașnic sub conducerea Babilonului, decât să se răzvrătească și să fie omorâți.

De asemenea, Ieremia i-a spus falsului proroc Hanania că făcea poporul să creadă o minciună și că o să moară în anul acela, ceea ce s-a și întâmplat în toamna aceluiași an. Ce impact trebuie să fi avut asupra oamenilor, mai ales asupra împăratului Zedechia! Curând după toate acestea, Zedechia s-a dus la Babilon pentru a-și reînnoi promisiunea de a fi loial împăratului Babilonului, promisiune păstrată încă patru ani. Crezi că Zedechia ar fi crezut prorocia lui Hanania, dacă Ieremia nu ar fi arătat că este falsă?

Aplicație: În prezent, sunt mulți învățători falși care îi fac pe oameni să creadă minciuni, așa cum a făcut Hanania. Dumnezeu ne îndeamnă „Cercetați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu!” (1 Ioan 4:1). Cum putem recunoaște un proroc fals? Isaia 8:20; Deuteronomul 18:21,22

Hanania, unul din prorocii falși din Ierusalim, spusese că Iuda și popoarele vecine vor fi eliberate de sub stăpânirea Babilonului în mai puțin de doi ani. Numai că Dumnezeu, prin Ieremia, a declarat că acest lucru nu era adevărat. Așadar, care era adevărul despre viitorul lui Iuda și al Ierusalimului? Și ce avea să se întâmple cu oamenii?

În momentul în care Hanania a făcut prorocia falsă, Ieremia avertiza oamenii de 34 de ani. El le spusese că dacă nu se vor pocăi și nu-și vor schimba stilul de viață, vor avea parte de nenorociri. Printre lucrurile pe care le făceau aceștia se numărau afacerile de care se ocupau în Sabat și închinarea la idoli. Dumnezeu îi trimisese pe Osea, Țefania, Habacuc și pe mulți alți proroci. Fiecare dintre ei a rugat poporul să se pocăiască, dar ei nu au ascultat. Din cauză că nu ascultau, Dumnezeu le-a spus prin Ieremia că împăratul Nebucadnețar al Babilonului va veni cu armata sa și va distruge poporul, precum și neamurile din jur. Ieremia 25:4-9

Mesajul acesta îi fusese dat lui Iuda cu șapte ani înainte ca Zedechia să ajungă împărat, și de atunci încolo fusese mesajul transmis de Ieremia. În timp ce vorbea poporului despre o nenorocire care urma să vină, el le spunea și că există speranță pentru viitor. Poporul urma să fie captiv în Babilon timp de 70 de ani, însă după aceasta urma să se întoarcă în țara lui. Ieremia 25:11; 29:10,11

Șaptezeci de ani este o perioadă lungă. Dumnezeu i-a spus lui Ieremia cum trebuiau să trăiască prizonierii în Babilon. Trebuiau să coopereze cu cei care conduceau țara, dar să-i rămână loiali lui Dumnezeu. Ieremia a scris aceste lucruri (și multe altele) într-o epistolă și a trimis-o prizonierilor care se aflau deja în Babilon. Ieremia 29:4-7

Aplicație: Cum stau lucrurile cu noi? Casa noastră adevărată este în ceruri, însă până când Isus nu Se întoarce să ne ia, și noi ar trebui, la fel ca oamenii luați în captivitate în Babilon, să ne supunem legilor din țările în care trăim, dacă acestea nu ne cer să nesocotim legea lui Dumnezeu.

Zedechia era în al șaselea an ca împărat peste Iuda, când Dumnezeu i-a dat o viziune importantă prorocului Său, Ezechiel, care era deja captiv în Babilon. În această viziune, el a văzut un idol în curtea templului din Ierusalim. Acesta se găsea la poarta prin care intrau preoții care se duceau să-și facă îndatoririle la altar. Poți să-ți imaginezi preoții aplecându-se în fața idolului, în timp ce treceau pe lângă el?

După aceea, i s-a arătat o cameră cu mulți idoli pictați pe pereți. Aici se aflau 70 dintre conducătorii lui Iuda. Fiecare dintre ei avea o cădelniță în care ardea tămâie. Din cele 70 de cădelnițe se ridica un abur cu miros dulceag, ca jertfă adusă idolilor pictați pe pereți. Ezechiel 8:4-12 Toate aceste lucruri erau destul de rele, dar lui Ezechiel i s-a spus că va vedea lucruri și mai urâcioase. Chiar la intrarea care dădea în curtea interioară a templului, a văzut niște femei care îl plângeau pe Tamuz. Acesta era un dumnezeu păgân despre care credeau că murise din cauza căldurii. Dar ei mai credeau și că acesta va învia primăvara, astfel încât să facă lucrurile să crească, după care avea să moară din nou în vara următoare, iar femeile urmau să-l plângă iar. Câtă lipsă de înțelepciune! Ezechiel 8:13,14

Însă ceea ce a văzut Ezechiel în viziunea sa a fost și mai urâcios. Douăzeci și cinci de bărbați stăteau cu spatele la templu și se închinau la soare. Exact asta făceau păgânii. Nu e de mirare că Dumnezeu le trimitea mesaje de avertizare! Nu e de mirare că fuseseră cuceriți de babilonieni! Ezechiel 8:16

Închinarea la soare era un lucru obișnuit printre păgâni. Chiar și după 300 de ani de la nașterea lui Isus, soarele a continuat să fie onorat în prima zi a săptămânii, duminica. Iar atunci când un împărat roman le-a cerut tuturor oamenilor să se odihnească în ziua aceasta, păgânii s-au putut alătura bisericii creștine, continuând să onoreze Ziua Soarelui. Conducătorii bisericilor, în căutarea lor de a avea cât mai mulți membri, au încurajat această unire cu păgânismul. Treptat, tot mai mulți oameni au făcut din duminică ziua lor de închinare, în locul sâmbetei. Cât de trist!

Aplicație: Îți arăți loialitatea față de Dumnezeu respectând întotdeauna Sabatul Său cel sfânt? Ezechiel 20:12

Ezechia a avut viziunea, despre care am învățat ieri, pe vremea când Zedechia era în al șaselea an ca împărat. În cel de-al șaptelea an, a sosit Faraonul Egiptului, care i-a promis că oștirea lui va proteja Iuda și neamurile din jur de Babilon.

În anul următor, Zedechia a acceptat oferta lui Faraon și s-a răzvrătit împotriva Babilonului. Ce nelegiuit! El promisese printr-un jurământ făcut în Numele lui Dumnezeu că îi va fi loial lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului. Încălcarea acestei promisiuni era foarte serioasă. Ce spusese Dumnezeu despre asta? Ezechiel 17:15,16 Nebucadnețar a fost cuprins de furie. După opt ani, Zedechia și-a încălcat jurământul de loialitate, iar în al nouălea an, armata Babilonului a venit împotriva lui Iuda, cucerindu- i cetățile. În anul 588 î.H., Nebucadnețar a ajuns cu oștirile lui lângă zidurile Ierusalimului și a început un asediu lung al cetății. 2 Împărați 25:1,2

Când soldații babilonieni au înconjurat cetatea, Zedechia s-a îngrijorat și și-a trimis două căpetenii să vorbească cu Ieremia despre asta. El spera că Dumnezeu va face o minune și-i va salva. Însă Dumnezeu spusese că mulți vor muri și că ar trebui să se predea Babilonului. Ieremia 21:1-4; 8,9 Mai târziu, probabil la începutul celui de-al zecelea an al domniei lui Zedechia, oștirea lui Nebucadnețar a oprit brusc asediul Ierusalimului și a plecat. De ce? Babilonienii auziseră că se apropia armata Egiptului ca să se lupte cu ei. Așa că s-au grăbit să-i iasă acesteia în întâmpinare pentru a încerca să-i îndepărteze de propria țară.

Îți imaginezi ce ușurat s-a simțit Zedechia? Încerca Faraon să-și țină promisiunea de a-i proteja? Zedechia spera că Faraon și armata lui îi vor înfrânge pe babilonieni, astfel încât aceștia să nu se întoarcă la asediul Ierusalimului. Din nou, Zedechia a trimis doi bărbați importanți la Ieremia, cerându-i să se roage pentru țara lor. Ieremia 37:3-5 Însă Dumnezeu i-a spus de trei ori lui Ieremia să nu se roage pentru oamenii aceia (Ieremia 7:16; Ieremia 11:14; Ieremia 14:11). Nu erau mai buni decât seminția lui Efraim, despre care spusese Dumnezeu că „S-a lipit de idoli: lasă-l în pace!”

Aplicație: Cât de trist! Dacă ai „idoli” în viața ta, scapă de ei acum, înainte să te „lipești” de ei, cum a făcut seminția lui Efraim.