Preţul uriaş al păcatului

Dumnezeu Și-a îndeplinit promisiunea de a-l binecuvânta pe David la conducerea regatului Israel. Soldații săi loiali au cucerit toată țara pe care Dumnezeu promisese că o va da poporului Său. Neamurile care au îngrozit Israelul în trecut, și cărora israeliții le plătiseră tribut (un fel de taxe), plăteau acum tribut Israelului, care ajunsese cel mai puternic popor din regiune.

Însă existau alte pericole care îl amenințau pe David. Acesta era iubit și simpatizat de poporul lui și temut și respectat de popoarele din jur. În mod natural, oamenilor le place să fie agreați, bogați și plini de succes. Oamenii bogați și importanți se confruntă deseori cu pericole cu care oamenii obișnuiți ar putea să nu aibă niciodată de-a face. Acest lucru s-a întâmplat și cu David. Odată cu trecerea timpului, ajunsese să se bazeze mai mult pe el însuși și mai puțin pe Dumnezeu.

Satana a început să-l păcălească pe David în același fel în care ne păcălește pe toți. Puțin câte puțin, își face loc în mințile noastre și ne schimbă felul de a gândi, fără ca măcar să ne dăm seama. El ne face să neglijăm rugăciunea și studiul Bibliei. Fără să realizăm, unele păcate nu mai par atât de rele. Bineînțeles, Satana ne promite întotdeauna fericirea, fără consecințe nefaste. Satana a reușit să-l facă pe Saul să treacă de partea lui în războiul cu Isus. Va reuși oare să-l învingă și pe David?

Într-o seară, pe când se plimba pe acoperișul palatului său, David a căzut într-una dintre capcanele favorite ale lui Satana. La o casă din apropiere, a văzut o femeie frumoasă. Știa David că aceasta era căsătorită? Da. I s-a spus că numele ei este Bat-Șeba și că e nevasta lui Urie, unul dintre soldații lui curajoși, care era plecat să lupte cu amoniții. David ar fi trebuit să-și ia imediat privirea de la ea, dar în loc să facă asta, el a continuat să o privească. Curând, a trimis soli la ea, iar aceștia au adus-o la palat.

Aplicație: Ce ar trebui să facem când apare o ispită? Iacov 4:7,8

În timp ce armata lui câștiga victorii importante, David ajunsese pas cu pas să se bazeze mai mult pe el însuși, decât pe Dumnezeu. Atunci a fost momentul în care a fost învins de ispita puternică a Satanei. Când David a luat-o pe nevasta lui Urie de parcă ar fi fost a lui, a comis păcatul teribil al adulterului.

Una din legile date de Dumnezeu poporului Israel spunea că atât bărbatul, cât și femeia care păcătuiseră prin adulter trebuiau să fie omorâți. Situația era gravă. Evident, David nu voia să știe nimeni ce a făcut. Slujitorii lui David n-ar fi îndrăznit să spună nimic. La urma urmei, el era împăratul. Dar nimeni nu poate ascunde păcatul. Evrei 4:13; Eclesiastul 12:14; Psalmii 69:5

David și-a dat seama că fapta lui va fi descoperită cât de curând. În loc să se întoarcă la Dumnezeu, pocăindu-se și mărturisindu-și păcatul, a plănuit imediat cum să-l ascundă. Citește despre planul lui David în 2 Samuel 11:7-11.

Însă planul acesta nu a funcționat, așa că David a făcut alt plan – unul nelegiuit, care a dus la uciderea lui Urie. David a adăugat un păcat îngrozitor altuia. Nu doar că mințise și comisese adulter, dar acum se făcea vinovat și de moartea unui om nevinovat.

Aplicație: Această întâmplare ne avertizează cât de îngrozitor este păcatul atunci când, bazându-ne pe noi înșine, cedăm ispitei. Este foarte important să respingem din prima gândul de a ceda ispitei.

David a făcut păcate îngrozitoare, pe care a încercat să le ascundă. Când a auzit că Urie, soțul lui Bat-Șeba, era mort, probabil că s-a simțit ușurat. După ce Bat-Șeba și-a plâns soțul, ea a devenit soția lui David și, în curând, i-a născut un copil. Ioab știa că Urie murise din cauza lui David. Și, încet-încet, tot mai mulți oameni bănuiau că David era tatăl copilului ei.

Dumnezeu știa că din cauza păcatului lui David, oamenii vor găsi scuze pentru propriile păcate. Dumnezeu voia să le facă tuturor cunoscut faptul că El nu scuză păcatele nimănui. Așa că l-a trimis pe profetul Natan la David ca să-i spună despre un om bogat, care făcuse ceva rău unui om sărman. Citește despre asta în 2 Samuel 12:1-4. În timp ce David asculta istorisirea, s-a mâniat pe omul bogat și a simțit milă față de cel sărman. La final, a spus că omul bogat trebuie să plătească patru oi omului sărman și că ar trebui să moară. Natan l-a privit pe împărat în față și i-a spus: „Tu ești omul acela!”

David a rămas uimit. Se simțea de parcă visase și, dintr-odată, s-a trezit. În timp ce Natan continua să vorbească, mândria lui David s-a topit și a devenit complet conștient de fapta lui. El nu era încăpățânat ca Saul, să insiste că ceea ce făcuse nu era atât de rău și că nu merita să fie pedepsit.

David și-a dat seama cât de rușinos greșise față de Urie și față de Bat-Șeba. Însă mai rău de-atât era faptul că păcătuise împotriva lui Dumnezeu, care îl binecuvântase atât de mult. În timp ce își conștientiza păcatul, a început să tremure, știind că merita să moară. Pentru că i-a părut rău cu adevărat, Dumnezeu l-a iertat.

Aplicație: Tristețea și pocăința lui David nu erau de fațadă. Nu spusese un „îmi pare rău” dezinvolt, cum se întâmplă să facem uneori. Căința lui venea din ura față de păcat și din dorința profundă de a avea o minte curată. Atunci când ne pocăim așa cum a făcut-o el, vom fi și noi iertați. Citește rugăciunea pe care a scris-o în Psalmii 51:1-17.

Unii oameni au încercat să folosească păcatul lui David ca scuză pentru propriile păcate, dar noi știm că nu există scuză pentru păcat. David știa asta și și-a dat seama că avea nevoie de o inimă și o minte curățite. Și-a lăsat ochii și gândurile să stăruie asupra a ceva de la care ar fi trebuit să-și ia imediat privirea.

Câteodată, oamenii se întreabă de ce l-a lepădat Dumnezeu pe Saul, dar l-a acceptat pe David. Diferența este că David a acceptat să fie mustrat și s-a pocăit imediat din toată inima. Saul, în schimb, a respins mustrarea și nu s-a pocăit niciodată cu adevărat. David s-a grăbit să treacă imediat înapoi de partea lui Isus, dar Saul a rămas de partea Satanei și acolo a și murit. Chiar dacă Dumnezeu l-a iertat pe David și l-a iubit la fel de mult ca întotdeauna, acest lucru nu a schimbat consecințele teribile ale păcatului comis. Iar acele urmări au durat tot timpul vieții lui David și după aceea. El merita să moară pentru ceea ce făcuse, dar Natan i-a spus că nu o să se întâmple asta. Ce i-a zis că se va întâmpla, în schimb? 2 Samuel 12:10,13,14

Pentru David era mai greu să-și vadă fiul suferind, decât dacă ar fi suferit el însuși. Timp de șapte zile s-a rugat ca Dumnezeu să-l lase să trăiască, dar când copilul a murit în a șaptea zi, David a acceptat lucrul acesta fără să se plângă. 2 Samuel 12:16-20 Mai apoi, David a mai avut un fiu, pe Solomon, care avea să devină următorul împărat al Israelului. De fapt, David a avut mulți fii, cel puțin șaptesprezece, pe care îi știm după nume, nouă dintre aceștia fiind mai în vârstă decât Solomon. David a avut și fiice, dar nu știm decât numele uneia – Tamar. Ea și al treilea fiu al lui David aveau aceeași mamă, care era dintr-o altă țară. Absalom era cel mai frumos dintre fiii lui David. Și Tamar, sora lui, era la fel de frumoasă.

Exemplul dat de David a avut o influență rea asupra fiilor lui. Într-o zi, Amnon, fiul cel mai mare al lui David, a comis o crimă îngrozitoare. David ar fi trebuit să-l pedepsească, dar a simțit că nu poate să o facă, după ce făcuse el însuși cu Bat-Șeba și soțul ei, Urie.

Aplicație: Ne este mai ușor să scuzăm păcatele altor oameni, dacă ne facem vinovați de aceleași lucruri?

Amnon, fiul cel mai mare al lui David, a greșit față de Tamar, sora lui Absalom. Cu toate acestea, David a simțit că nu-l poate pedepsi. Legea spunea că trebuia condamnat la moarte, dar David se simțea neajutorat și deprimat din cauza propriului păcat.

În cele din urmă, Absalom s-a răzbunat, punând pe cineva să-l omoare pe Amnon, fratele lui vitreg. Mai apoi, Absalom a fugit și a locuit timp de trei ani cu tatăl mamei lui, într-o altă țară. După ce s-a întors la Ierusalim, au mai trecut doi ani înainte ca David să-i permită să vină și să locuiască la palat. În timpul celor doi ani, atât Absalom, cât și oamenii din jur simțeau că acesta nu era tratat corect. Știind cât de popular era, Absalom a plănuit să cucerească loialitatea oamenilor și să preia conducerea împărăției de la tatăl lui. El le-a spus că le va face dreptate dacă va fi judecător. Curând, oamenii vorbeau despre cât de bună ar fi guvernarea dacă Absalom ar deveni împărat. 2 Samuel 15:2-6

David nu știa nimic despre ce se întâmpla. Când Absalom a cerut permisiunea de a merge la Hebron ca să aducă jertfe de mulțumire lui Dumnezeu, David s-a simțit recunoscător că fiul său Îl iubea atât de mult pe Dumnezeu. Imaginați-vă șocul lui David când a aflat că, de fapt, Absalom, pe care îl iubea și în care avea încredere, aduna o armată ca să preia conducerea împărăției. David s-a scuturat de depresia care părea să-l paralizeze și s-a pregătit să părăsească Ierusalimul, înainte de sosirea lui Absalom. Nu suporta să se gândească la distrugerea și vărsarea de sânge care ar fi avut loc, dacă ar fi rămas să-și apere împărăția.

Dumnezeu l-a făcut pe David împărat și acesta era hotărât să fie loial responsabilității care i se încredințase. Unele dintre căpeteniile lui puternice îl sprijineau pe Absalom, dar mulți alți conducători îi erau în continuare credincioși lui David.

Aplicație: Răscoala lui Absalom a fost o altă consecință a păcatului lui David cu Bat-Șeba. Merită să te bucuri vreodată de „plăcerile de o clipă ale păcatului” (Evrei 11:25), știind că acestea aduc consecințe teribile, chiar dacă ele se întâmplă mult mai târziu, cum i s-a întâmplat lui David?

Înainte ca Absalom și cei ce-l urmau să sosească la Ierusalim, David și cei care i-au rămas loiali au părăsit cetatea și s-au îndreptat spre râul Iordan. Procesiunea era lungă, iar David și mulți oameni din mulțime plângeau. La început, David a fost încântat când i-a văzut pe Țadoc și pe leviți aducând chivotul legământului. Dar apoi a hotărât că aceștia trebuie să-l ducă înapoi. Nu avea să ia chivotul din Ierusalim fără ca Dumnezeu să poruncească asta, așa că le-a spus preoților, lui Țadoc și Abiatar, să rămână la Ierusalim și să-și trimită fiii în secret la el, cu vești despre planurile lui Absalom.

În timp ce mulțimea continua să înainteze împreună cu David, s-a apropiat de ei o rudă de-a lui Saul care l-a blestemat pe David și a aruncat cu pietre după el. Unul dintre soldații lui David a vrut să-l omoare, dar David a spus: „Lăsați-l să blesteme!” Din cauza păcatului făcut de David cu Bat-Șeba și cu Urie, Dumnezeu îi spusese prin profetul Natan: „Niciodată nu se va depărta sabia din casa ta”. (2 Samuel 12:10) David știa că exact asta se întâmpla acum. La Ierusalim, doi dintre sfetnicii lui David au vorbit cu Absalom. Unul dintre ei era prieten cu David, dar celălalt nu era. După ce Absalom a ales să urmeze sfatul prietenului lui David, o slujnică le-a spus în secret fiilor lui Țadoc să-l avertizeze pe David să fugă repede. Cineva i-a văzut și i-a urmărit, dar ei s-au ascuns într-o fântână până când au putut să meargă în siguranță și să-i ducă mesajul lui David.

David și toți cei care erau cu el au traversat râul Iordan în noaptea aceea și, în curând, au ajuns într-o cetate împrejmuită cu ziduri. Împreună cu Ioab și-a organizat rapid armata lui bine antrenată și, până să ajungă Absalom cu oștirea sa dezorganizată, aceasta era gata de luptă. Ce le-a spus David soldaților lui, înainte ca aceștia să iasă pe porțile cetății? 2 Samuel 18:5 Bătălia a avut loc într-o pădure, iar soldații lui Absalom au pierdut lupta. Ce s-a întâmplat când măgarul lui Absalom a trecut pe sub un copac? 2 Samuel 18:9

Absalom și-a pierdut viața în ziua aceea. Când Ioab și soldații lui l-au găsit, lui David i s-a frânt inima. Din cauza jalei împăratului, toți soldații s-au întors repede în cetate, de parcă ar fi pierdut bătălia. Ioab era tulburat. Ce i-a spus el lui David? 2 Samuel 19:5-7 David știa că Ioab are dreptate, așa că s-a dus la porțile cetății și și-a lăudat soldații pentru curajul și credincioșia lor. Credeți că David și-a amintit pilda spusă de Natan? De cele patru oi pe care trebuia să le plătească omul bogat? Acum, trei dintre fiii lui muriseră. Îl va pierde oare și pe al patrulea?

Aplicație: Nu știm niciodată câți oameni pot fi afectați de păcatul nostru. Haideți să respectăm principiile lui Dumnezeu în tot ce facem!