Ani cu suişuri şi coborâşuri

Când Dumnezeu l-a vindecat pe Ezechia, a promis că acesta va mai trăi 15 ani. În această perioadă, a avut un fiu pe nume Manase. Acesta avea doar 12 ani când Ezechia a murit. El a domnit 55 de ani, fiind al 14-lea împărat al lui Iuda.

Nu putem să nu ne mirăm cum cineva care a avut un tată atât de bun a putut să fie unul dintre cei mai nelegiuiți împărați ai lui Iuda. Părea că a făcut tot ce a știut mai bine ca să distrugă toate lucrurile bune pe care le făcuse tatăl lui pentru locuitorii din Iuda. El a fost chiar mai rău decât păgânii. 2 Cronici 33:9

Manase a pus chiar și un idol în templul lui Dumnezeu și a ridicat un altar pe care să aducă jertfe. El se închina stelelor și a construit un loc special pentru oameni, ca să i se închine lui Baal. De asemenea, a omorât mulți oameni nevinovați care îi erau credincioși lui Dumnezeu și vorbeau cu mult curaj în Numele Lui, inclusiv pe profetul Isaia. Prorocii i-au avertizat pe Manase și pe locuitorii din Iuda. În cele din urmă, Dumnezeu a permis ca Manase să fie luat captiv în Babilon.

În timpul cât a fost prizonier, a avut suficient timp să se gândească la trecutul lui și la cât de nelegiuit fusese. În timp ce Duhul lui Dumnezeu vorbea inimii lui, Manase a regretat cu adevărat lucrurile îngrozitoare pe care le făcuse. S-a smerit, s-a rugat și i s-a permis să meargă înapoi la Ierusalim și să fie, din nou, împărat. 2 Cronici 33:12,13 De data aceasta, Manase a făcut tot ce a putut mai bine pentru a ajuta poporul să nu mai facă lucrurile îngrozitoare începute de el. A îndepărtat dumnezeii păgâni și idolii din templu și a distrus altarele păgâne din Ierusalim.

El i-a cerut poporului să I se închine adevăratului Dumnezeu. Dar, pentru mulți oameni, pe care el îi influențase în anii de dinainte de a fi dus în Babilon, era prea târziu ca să mai fie salvați. 2 Cronici 33:17

Aplicație: Dacă Manase ar putea, crezi că te-ar avertiza să nu plănuiești niciodată să „te distrezi” în lume, pentru ca apoi să te întorci în mijlocul bisericii? Chiar dacă tu te-ai întors, cum rămâne cu cei pe care i-ai influențat?

Manase, fiul lui Ezechia, s-a pocăit și tot restul vieții L-a iubit pe Dumnezeu și I-a slujit. După cum am învățat, însă, alegerile greșite au întotdeauna consecințe triste. Vedem una dintre acestea în viața lui Amon, fiul lui Manase. El a crescut în timpul anilor de răzvrătire ai tatălui său și, când a devenit al 15-lea împărat al lui Iuda, a ajuns să fie și mai nelegiuit decât tatăl lui. 2 Cronici 33:23

Amon era împărat de doi ani când l-au ucis slujitorii lui. După aceea, poporul l-a făcut împărat pe Iosia, fiul lui cel mic. Ce vârstă avea Iosia când a devenit împăratul lui Iuda? 2 Cronici 34:1,2 Gândește-te puțin! Când Iosia a ajuns cel de-al 16- lea împărat al lui Iuda, probabil că era puțin mai tânăr decât ești tu! Când avea 20 de ani, el lucra din greu să întoarcă poporul înapoi la Dumnezeu și și-a pus oamenii să distrugă altarele păgâne și idolii. Când Iosia era împărat de 18 ani, slujitorii lui au început să repare templul. Ce a găsit marele-preot Hilchia în timp ce se lucra acolo? 2 Cronici 34:14

Cartea Legii a fost cartea pe care i-a spus Dumnezeu lui Moise să o scrie și să o pună în chivotul aflat în Locul Preasfânt din cortul întâlnirii. În carte erau scrise lucrurile pe care poporul Său trebuia să le facă pentru a fi cel mai special popor din lume. Israeliții nu au ascultat de lucrurile scrise în cartea aceea. Bineînțeles, Dumnezeu nu i-a binecuvântat și nu i-a făcut marele Său popor. Ei chiar s-au împărțit în două regate, iar locuitorii regatului de nord al Israelului ajunseseră captivi într-o țară păgână. Ce s-a întâmplat însă cu Iuda?

Iosia a nimicit închinarea la idoli din Iuda, dar nu văzuse niciodată cartea Legii. Când Șafan, scribul său, i-a citit-o și și-a dat seama că nu ascultaseră de toate lucrurile scrise în carte, s-a simțit îngrozitor. Exista vreo cale să scape de consecințe? Avea să fie și Iuda dusă în captivitate? 2 Cronici 34:18,19

Aplicație: Vom scăpa noi întotdeauna de consecințe? Ajută să citim ceea ce a scris prorocul lui Dumnezeu pentru noi?

Împăratul Iosia era tânăr și hotărât să se supună lui Dumnezeu. El a făcut tot ce a putut pentru a determina poporul lui Iuda să I se închine din nou lui Dumnezeu. La urma urmei, Cele Zece Porunci scrise de Dumnezeu pe tablele de piatră încă se găseau în chivotul legământului, iar acele porunci trebuiau să reprezinte fundația guvernării lui Iosia.

El era împărat de 18 ani când Hilchia, marele-preot, a descoperit cartea Legii în templu. Aceasta era o copie a cărții în care Moise scrisese regulile date de Dumnezeu pentru construirea unui stat puternic. În cartea Legii, citită de scribul lui Iosia, erau scrise binecuvântările pentru ascultare și blestemele pentru nesupunere. Erau aceleași lucruri pe care le citise Iosua poporului Israel cu sute de ani în urmă, în valea dintre munții Ebal și Garizim (Iosua 8:34). Poți să le citești și tu în Deuteronomul 28! În timp ce se gândea cât de neascultător fusese poporul lui Iuda, Iosia era convins că oamenii nu puteau primi binecuvântările enumerate în cartea aceasta. Dar exista oare o altă modalitate prin care puteau să fie salvați de blestemele îngrozitoare descrise în cartea aceasta?

Iosia voia să-L întrebe pe Dumnezeu despre asta, așa că și-a trimis căpeteniile cele mai de seamă la prorocița Hulda, care trăia chiar în Ierusalim. 2 Cronici 34:21 Hulda a ascultat solii trimiși de Iosia, după care le-a zis răspunsul lui Dumnezeu, care trebuia transmis împăratului. Din cauza păcatelor lor, asupra poporului aveau să se abată calamități îngrozitoare. Însă acestea nu urmau să se întâmple decât după moartea împăratului. 2 Cronici 34:23-28

Când Iosia a primit mesajul de la Dumnezeu, a chemat pe bătrânii lui Iuda și, împreună cu toți locuitorii din Ierusalim, s-au dus la templu. După ce a citit cartea Legii, oamenii au promis solemn că-I vor sluji lui Dumnezeu.

Aplicație: Dumnezeu a inspirat-o pe Ellen White, o femeie-proroc ca Hulda.

Iosia a învățat din cartea Legii despre planul lui Dumnezeu de salvare a poporului Său, de aceea, Îl urma cu credincioșie. Bărbații care reparau templul și-au terminat lucrul și, în curând, templul și preoții erau gata pentru sărbătorirea Paștelui. Ce sărbătoare mare a fost! 2 Cronici 35:18

Cât de minunat ar fi fost dacă toți oamenii din Iuda ar fi continuat să facă binele. Dar când Iosia avea cam 39 de ani, a fost omorât într-o bătălie. După aceasta au avut loc niște schimbări tragice. Moartea lui i-a întristat pe toți, în special pe Ieremia, care devenise proroc în Iuda cu 18 ani înainte să moară Iosia. 2 Cronici 35:23‑25; Ieremia 1:2

Alți proroci trimiși în Iuda pe vremea lui Iosia au fost Habacuc și Țefania. Propovăduirea lor și avertismentele lui Ieremia, trecute și în cartea Legii, i-au făcut pe oameni să manifeste o supunere exterioară, dar cei mai mulți dintre ei nu ascultau din inimă. Mulți locuitori ai țării au refuzat cu încăpățânare să-L urmeze pe Dumnezeu.

Propriii fii ai lui Iosia nu L-au iubit cu adevărat pe Dumnezeu. Când fiul său, Ioahaz, a devenit cel de-al 17-lea împărat peste Iuda, domnia lui nu a durat mai mult de trei luni, înainte ca împăratul Egiptului să-l ia prizonier. Apoi, faraonul l-a făcut pe Ioiachim, fratele lui, al 18-lea împărat al lui Iuda. Biblia spune că amândoi „au făcut ce este rău înaintea Domnului” (2 Împărați 23:31,32,36,37). Cei mai mulți oameni și-au urmat împărații în închinarea la idoli. În același timp, ei continuau să I se închine și lui Dumnezeu la templu. Nu e de mirare că Ieremia era trist!

Chiar dacă în mod natural era tăcut și timid, Ieremia a stat cu credincioșie în curtea templului, anunțând avertizările lui Dumnezeu cu privire la lucrurile care urmau să se întâmple dacă oamenii și căpeteniile lor nu aveau să se schimbe. Însă, la fel ca mulți oameni de acum, aceștia nu voiau să se schimbe. Prin prorocița Hulda, Dumnezeu spusese deja că avea să aducă asupra lui Iuda toate blestemele scrise în cartea Legii (2 Cronici 34:24). Însemna oare lucrul acesta că nu exista nicio speranță? Dezastrul tot avea loc, chiar dacă oamenii se schimbau? Ieremia 18:7-11

Aplicație: Promisiunea lui Dumnezeu de a aduce binecuvântări sau blesteme este condiționată. Poate El să-i binecuvânteze pe cei care nu I se supun Lui?

Ieremia era încă tânăr când Dumnezeu l-a trimis să fie proroc pentru poporul lui. Încă din copilărie, fusese pregătit să fie preot, însă atunci când Dumnezeu l-a chemat să fie proroc, s-a simțit nevrednic. Întrucât fusese credincios când era copil, Dumnezeu avea încredere că o să-I fie un sol loial. Acum, Ieremia îi avertiza cu credincioșie pe locuitorii din Iuda cu privire la ceea ce avea să li se întâmple. Aceștia erau atât de răi, încât el spunea că păcatele lor erau scrise cu un condei de oțel în inimile lor. Ieremia 17:1

Acele păcate includeau muncile făcute în ziua de Sabat. Ieremia i-a îndemnat să nu-și facă treburile obișnuite în Sabat. Ieremia 17:21-23; 23:11 Prorocii falși și preoții necredincioși spuneau tuturor că nu se va întâmpla nimic rău. Oamenii care voiau să creadă minciunile acestora îl urau pe Ieremia și voiau să-l omoare. Dar, în același timp, nu puteau să nu-l respecte pentru că transmitea cu mult curaj mesajul lui Dumnezeu, chiar dacă știa ce simțeau ei față de el. Nu i-a fost deloc ușor lui Ieremia când oamenii l-au batjocorit și l-au ridiculizat. Ce anume l-a încurajat să-I rămână loial lui Dumnezeu? Plângerile lui Ieremia 3:19-24

La neamurile din afara regatului lui Iuda aveau loc schimbări importante, care, în curând, aveau să aducă dezastrul despre care vorbise Ieremia. Regatul Asiriei devenise tot mai slăbit și, în cele din urmă, a fost îngenuncheat de oștirile Babilonului și Mediei. După aceea, noul imperiu babilonian a înlocuit Asiria, devenind regatul care conducea lumea.

Când Ioiachim era de trei ani la conducerea lui Iuda (605 î.H.), o oștire babiloniană a luat captivi o parte dintre prinți, precum și o parte dintre vasele din templu, și le-a dus în Babilon. Printre cei luați se găseau Daniel și cei trei prieteni ai lui (Daniel 1:1-7). Lui Ioiachim i s-a permis să fie în continuare împărat, însă sub conducerea Babilonului.

Un an mai târziu, în al patrulea an al lui Ioiachim ca împărat, Dumnezeu i-a spus lui Ieremia să scrie un mesaj oamenilor. Baruc i-a slujit ca scrib și a scris mesajul pe un sul, pe măsură ce Ieremia vorbea. De ce a dat Dumnezeu acea avertizare poporului? Ieremia 36:2,3 Apoi, în al cincilea an al lui Ioiachim, Baruc a citit mesajul mulțimii adunate în curtea templului din Ierusalim. Întrucât au vrut și căpeteniile să audă mesajul, Baruc li l-a citit și lor.

Aplicație: Oamenii nu ascultă întotdeauna când sunt avertizați cu privire la alegerile lor greșite. Înseamnă acest lucru că nu trebuie să fie avertizați?

Dumnezeu i-a transmis lui Iuda un mesaj special, iar scribul lui Ieremia l-a citit mulțimilor adunate în acel moment la Ierusalim. Când mesajul a fost citit căpeteniilor, aceștia au dorit să-l audă și împăratul Ioiachim. Fiind siguri că acesta avea să-l înfurie, i-au spus lui Baruc că el și Ieremia ar trebui să se ascundă.

Era iarnă, iar împăratul se găsea în palat, încălzindu-se în fața unui foc. Așa l-au găsit căpeteniile care i-au spus despre mesaj. În timp ce mesajul îi era citit împăratului, acesta a apucat sulul și l-a sfâșiat cu un cuțit, aruncându-l în foc cu multă îndrăzneală. Ieremia 36:23-25

Cum au reacționat căpeteniile? De fapt, unii dintre conducători l-au implorat pe Ioiachim să nu dea foc sulului, dar acesta nu i-a băgat în seamă. În cele din urmă, sulul a fost complet distrus, iar împăratul a făcut exact lucrul la care se așteptau căpeteniile. El și-a trimis oamenii să-i prindă pe Baruc și pe Ieremia, dar aceștia nu au putut fi găsiți. De ce?Ieremia 36:26

Acum, că sulul fusese ars, Ioiachim și căpeteniile erau siguri că nu vor mai auzi acele avertizări de la Ieremia, dar se înșelau. Ce i-a spus Dumnezeu lui Ieremia să facă? Ieremia 36:28,32 Deoarece îi iubea, Dumnezeu i-a avertizat din nou. La fel ca un părinte iubitor, el voia să-i ferească de necazuri. Ioiachim a fost pus sub conducere babiloniană în al treilea an ca împărat, dar, curând, a scăpat de asta. Câțiva ani mai târziu, s-a aflat din nou sub conducere babiloniană. După trei ani s-a răzvrătit, iar Dumnezeu a permis altor neamuri să facă incursiuni armate în Iuda.

În anul următor (597 î.H.), a sosit Nebucadnețar, care l-a pus în „lanțuri” pe Ioiachim, intenționând să-l ducă în Babilon (2 Cronici 36:6), însă el a murit înainte să fie luat din Ierusalim (Ieremia 22:18,19). Ioiachim a fost împărat timp de 11 ani și fost înlocuit de fiul său, Ioiachin, cel de-al 19-lea împărat al lui Iuda (2 Cronici 36:8).

Aplicație: Noi nu ne tăiem Biblia și nici nu o ardem, dar există modalități prin care putem să arătăm un dispreț asemănător față de Cuvântul lui Dumnezeu? Cum am putea să-I arătăm lui Dumnezeu că Îi respectăm Cuvântul și că suntem recunoscători pentru avertizările Sale? Psalmii 119:11