Chemați să ne ridicăm

Cu ochii încețoșați, slujitorul iese împleticindu-se din camera lui și are parte de o imagine înfricoșătoare – o armată inamică mare și bine echipată „înconjura cetatea cu cai și care”. Bâlbâindu-se, îi transmite profetului Elisei veștile, împreună cu întrebarea chinuitoare: „Ah, domnul meu, cum vom face?” Elisei îi răspunde: „Nu te teme, căci mai mulți sunt cei cu noi decât cei cu ei” – un răspuns rămas aparent neînțeles de slujitor. Trăgându-l aproape, Elisei se roagă pentru el: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Rugăciunea profetului primește răspuns imediat. Slujitorul iese pe metereze din nou, dar de data aceasta vălul dintre cele văzute și cele nevăzute este ridicat. Acum el vede nu doar o armată, ci două: „Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei” (2 Împărați 6:15-17).

În Efeseni 6:10-20, Pavel se roagă pentru credincioși să primească o vedere îmbunătățită astfel încât să vadă realitatea completă a marii lupte și să dobândească speranță în urma a ceea ce li se descoperă.

Comentariu EGW

„Nu te teme”, a fost răspunsul prorocului, „căci mai mulți sunt cei ce sunt cu noi decât cei cu ei.” Și, pentru ca slujitorul să-și dea seama, Elisei s-a rugat și a zis: „«Doamne, deschide-i ochii să vadă.» Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de care de foc împrejurul lui Elisei.” Între slujitorul lui Dumnezeu și oștile vrăjmașilor înarmați era o oaste de îngeri cerești care-l înconjurau. Ei se coborâseră cu o putere mare, nu să distrugă, nici să ceară închinare, ci să tabere în jurul celor slabi și neajutorați ai Domnului și să le slujească. 
Când copiii lui Dumnezeu sunt aduși în situații dificile și în aparență nu este scăpare, ei trebuie să se bizuie numai pe Domnul. – Profeți și regi, p. 256-257 
Dar biserica lui Hristos este reprezentanta lui Dumnezeu pentru vestirea adevărului; ea este împuternicită de El să facă o lucrare specială și, dacă Îi este credincioasă lui Dumnezeu și ascultă de poruncile Lui, în ea va locui desăvârșirea puterii divine. Dacă va fi devotată îndatoririlor ei, nu există putere care să i se împotrivească. Forțele vrăjmașului nu vor fi în stare s-o biruiască, așa cum pleava nu este în stare să reziste furtunii. 

Înaintea bisericii sunt zorii unei zile strălucite, glorioase, dacă ea va îmbrăca haina neprihănirii lui Hristos, renunțând la tot ce este lumesc. 
Dumnezeu îi cheamă pe cei care Îi sunt loiali, care cred în El, să îi îmbărbăteze pe cei care sunt necredincioși și fără speranţă. Întoarceți-vă la Domnul, voi, prizonieri ai nădejdii! Căutați putere la Dumnezeu, la Dumnezeul cel viu! Manifestați o credință umilă, neclintită în puterea și în dispoziția Sa de a ne mântui! Când, prin credință, primim puterea Sa, El va schimba în mod minunat perspectivele cele mai deznădăjduite, cele mai descurajatoare. El va face aceasta pentru slava Numelui Său. – Profeți și regi, p. 259-260
Satana urmărește cu mare atenție să-i surprindă pe creștini cu garda jos. Urmașii lui Hristos ar trebui să nu uite că, pentru a avea viața veșnică, este nevoie de veghere continuă. Mulți au o credință adormită. Dacă nu sunt întăriți, treziți, impulsionați să treacă la acțiune, sufletele lor se vor pierde. 

Eul trebuie să moară și Hristos trebuie să fie așezat pe tronul inimii ca totul în toate. Gândurile trebuie să rămână mereu la El. Atunci, viața va fi trăită spre slava Numelui Lui. Sufletul va primi putere de sus pentru a rezista născocirilor înșelătoare ale lui Satana. 
Oare adventiștii de ziua a șaptea au uitat avertismentul dat în capitolul 6 din Efeseni? Suntem angajați într-o luptă împotriva armatelor întunericului. Dacă nu Îl urmăm îndeaproape pe Conducătorul nostru, Satana va câștiga victoria asupra noastră. – The Upward Look, p. 200 
 

1. Studiază concluzia răsunătoare a lui Pavel, din Efeseni 6:10-20. Ce înseamnă strigătul de luptă al lui Pavel pentru noi astăzi, ca participanți la marea luptă?

Pavel încheie Epistola către efeseni cu o chemare la luptă, îndemnându- i pe credincioși să ia poziție în războiul bisericii împotriva răului (Efeseni 6:10-20). El începe cu un îndemn general de a ne întări „în Domnul” (Efeseni 6:10), pe care îl repetă sub forma chemării de a îmbrăca „toată armura lui Dumnezeu” (6:11, EDCR). Își susține apelul prin specificarea unui scop: a putea ține piept uneltirilor diavolului (Efeseni 6:11), și a unei justificări: bătălia se dă împotriva forțelor spirituale puternice ale răului (Efeseni 6:12). Pavel apoi rostește din nou, mai detaliat, chemarea sub arme. Credincioșii trebuie să ia „toată armura lui Dumnezeu” pentru a rămâne în picioare în bătălie (Efeseni 6:13), dotați cu centură, platoșă, încălțăminte, scut, coif și sabie (Efeseni 6:14-17). Pavel îi invită pe credincioși, acum complet înarmați și gata să intre în luptă, să facă ceea ce puteau face soldații de pe câmpul de luptă din Antichitate – și anume, să se roage (Efeseni 6:18-20).

Evocând îndemnuri la luptă din Vechiul Testament sau discursuri de dinaintea luptelor, Pavel abordează misiunea bisericii din perspectiva unui conflict militar și al armelor. Pavel arată lucrul acesta în primul lui îndemn general: „Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui” (6:10). Îndemnurile la luptă din Vechiul Testament (vezi, de exemplu, Deuteronomul 20:2-4; Judecătorii 7:15-18; 2 Cronici 20:13-20; 2 Cronici 32:6-8; Neemia 4:14,19,20) subliniază ideea că succesul lui Israel în luptă nu depinde de superioritatea armelor sale sau de armata care își depășește numeric vrăjmașii. Ci victoria rezultă din dependența de prezența și puterea lui Dumnezeu. Cheia succesului nu era încrederea în ei înșiși, ci o încredere fermă în puterea lui Dumnezeu și a succesului asigurat de El. Pavel folosește îndrăzneț aceste teme pentru a-i îndemna pe credincioși să fie: (1) activi în îndeplinirea misiunii bisericii; (2) atenți la dimensiunile nevăzute care au impact asupra vieții și mărturiei lor; (3) conștienți de asigurarea divină a succesului lor și (4) întotdeauna atenți la importanța unității și colaborării dintre credincioși.

Pavel ne-a avertizat că avem dușmani supranaturali. Ce ar trebui să ne spună această avertizare în privința sursei de speranță pentru victorie?

Comentariu EGW

Hristos nu le-a spus ucenicilor Săi că lucrarea lor avea să fie ușoară. El le-a prezentat vasta alianță a răului aliniată împotriva lor. Ei aveau să lupte „împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6:12). Însă ei nu aveau să fie lăsați să lupte singuri. El i-a asigurat că avea să fie cu ei și că, dacă vor merge înainte în credință, se vor mișca sub pavăza Celui Atotputernic. El i-a îndemnat să fie curajoși și tari, căci în rândurile lor avea să fie Cineva mai puternic decât îngerii – Comandantul oștirilor cerului. El a luat toate măsurile pentru aducerea la îndeplinire a lucrării lor și a luat asupra Sa răspunderea pentru succesul lor. Atâta timp cât aveau să asculte de Cuvântul Său și să lucreze în legătură cu El, nu puteau să dea greș. – Faptele apostolilor, p. 29 

Toți cei care vor să fie soldați ai crucii lui Hristos trebuie să se încingă cu armura și să se pregătească de luptă. Ei nu trebuie să se lase intimidați de amenințări, nici înspăimântați de pericole. Ei trebuie să fie prudenți în pericol și totuși tari și curajoși când trebuie să dea piept cu dușmanul și să poarte bătăliile Domnului. Consacrarea urmașilor lui Hristos trebuie să fie totală. Tată, mamă, soție, copil, case, pământuri, totul trebuie să treacă pe locul doi față de lucrarea și cauza lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie gata să sufere cu răbdare, cu dragă inimă și cu bucurie orice ar fi chemați, în Providența lui Dumnezeu, să sufere. Răsplata finală va fi faptul că vor fi invitați să stea împreună cu Hristos pe scaunul Său veșnic de slavă [Judecători 7:4 citat].
Domnul vrea să facă lucruri mari pentru noi. Nu vom câștiga biruința prin numărul mare, ci printr-o supunere deplină a sufletului față de Domnul Isus. Noi trebuie să mergem înainte în puterea Sa, punându-ne încrederea în Puternicul lui Israel. …

Domnul este și astăzi la fel de dornic să lucreze prin eforturile umane și să realizeze lucruri mari prin instrumente slabe. Este esențial să avem o înțelegere logică a adevărului; altfel cum am putea să le stăm împotrivă împotrivitorilor săi vicleni? Biblia trebuie studiată nu numai pentru doctrinele pe care le învățăm din ea, ci, mai ales, pentru învățăturile ei practice. Nu trebuie să fiți niciodată luați prin surprindere, nu trebuie să lăsați jos armura niciodată! Fiți pregătiți pentru orice situație de criză, pentru orice chemare a datoriei! Fiți treji, vegheați pentru fiecare ocazie de a prezenta adevărul, de a vă familiariza cu profețiile și cu lecțiile date de Hristos. Dar nu vă încredeți în argumente bine pregătite. Numai argumentele nu sunt de ajuns. Trebuie să Îl căutați pe Dumnezeu stând pe genunchi, trebuie să mergeți înainte pentru a sta înaintea oamenilor prin puterea și influența Duhului lui Dumnezeu. – Comentariile lui Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 2, p. 1003
 

Pavel își încheie scrisoarea cu o chemare fermă la luptă, care combină teme și idei importante pentru întreaga epistolă. El începe prin anunțarea temei generale, sub forma unui strigăt de luptă al unui comandant: „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui” (Efeseni 6:10). Restul pasajului, Efeseni 6:11-20, ilustrează și dezvoltă această temă generală.

2. Citește din nou Efeseni 6:10-20. Observi marea luptă (care implică puteri supranaturale reale) stând în centrul prezentării lui Pavel? De ce este important să avem în vedere acest adevăr vital în umblarea noastră zilnică cu Dumnezeu?

Pavel Îl identifică pe Hristos drept Sursa puterii credincioșilor, prin sintagma: „în Domnul şi în puterea tăriei Lui” (Efeseni 6:10), dat fiind că „Domnul” se referă la Hristos, așa cum este consecvent cazul în Efeseni (Efeseni 2:21; Efeseni 4:1,17; Efeseni 6:1,21). „Puterea bisericii constă în atotputerea Domnului ei înviat, Căpitanul din războiul ei” (G. G. Findlay, The Epistle to the Ephesians, 1931, p. 398). Pavel recurge și la repetiție – sinonimele „putere” și „tărie” – pentru a-și accentua ideea: puterea care trebuie manifestată de biserică nu este inerentă credincioșilor, ci este derivată. Vine de la Domnul, de la Hristos. Pavel rezumă aici o temă importantă a epistolei: puterea lui Dumnezeu împărtășită credincioșilor (Efeseni 1:19-22; Efeseni 2:4-6; Efeseni 3:16,17). Puterea pentru fiecare conflict prezent sau viitor trebuie să constea în solidaritatea credincioșilor cu Hristos cel înviat și înălțat.

Deși îndemnul inițial Îl anunță pe Hristos ca agent activ care le oferă credincioșilor putere (Efeseni 6:10), toți cei trei Membri ai Dumnezeirii sunt angajați în întărirea credincioșilor pentru lupta spirituală împotriva răului. Dumnezeu (Tatăl) Își pune propriile arme la dispoziție, ca „armura lui Dumnezeu” (6:11,13, EDCR; compară cu Isaia 59:17). Pavel L-a identificat deja pe Duhul ca activ în întărirea credincioșilor, când a înălțat rugăciunea ca Dumnezeu „să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru” (Efeseni 3:16). Aici Duhul este cel care dă sabia – „sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6:17). De asemenea, credincioșii trebuie să se roage „în toată vremea, prin Duhul” (Efeseni 6:18). Pavel dorește ca ascultătorii săi să înțeleagă că Dumnezeul trinitar este întru totul implicat în echiparea lor în vederea luptei cu aceste puteri rele.

Comentariu EGW

Fără iluminarea Duhului lui Dumnezeu noi nu vom fi în stare să deosebim adevărul de minciună și vom cădea sub ispitele meșteșugite pe care Satana le va aduce asupra lumii. Acum suntem aproape de sfârșitul luptei dintre Prințul luminii și prințul întunericului și, în curând, înșelătoriile vrăjmașului vor pune la încercare credința noastră, făcând să se vadă cum este de fapt. 
Dacă a fost vreodată un timp în care să fie nevoie de credință și de iluminare, acest timp este acum. Cei care veghează în vederea rugăciunii și cercetează zilnic Scripturile, cu o dorință arzătoare de a cunoaște voia lui Dumnezeu și a o împlini, nu vor fi lăsați să fie duși în rătăcire de niciuna dintre înșelătoriile lui Satana. … Noi trebuie să cunoaștem adevărul punct cu punct. Avem nevoie de el neamestecat cu erori și neîntinat prin învățăturile, obiceiurile și părerile lumii. Noi vrem adevărul așa cum este, oricât de incomod ar fi. Întotdeauna, acceptarea adevărului implică o cruce. Dar Domnul Isus Și-a dat viața ca jertfă pentru noi, iar noi să nu-I oferim sentimentele noastre cele mai alese, aspirațiile noastre cele mai înalte, servirea noastră totală? – In Heavenly Places, p. 350 

Din zilele lui Adam până astăzi, marele nostru adversar şi-a exercitat puterea distructivă. În prezent, el se pregăteşte pentru ultima lui campanie împotriva bisericii. Toţi cei care Îl urmează pe Isus vor intra în conflict cu acest duşman nemilos. Cu cât creştinul imită mai fidel Modelul divin, cu atât mai sigur va deveni o ţintă a atacurilor lui. Toţi cei angajaţi în mod activ în vestirea adevărului lui Dumnezeu, căutând să demaşte înşelăciunile celui rău şi să-L prezinte pe Hristos înaintea oamenilor, vor putea declara, ca şi Pavel, că I-au slujit Domnului cu toată umilinţa, în multe lacrimi şi ispite. 

Satana L-a asaltat pe Hristos cu cele mai aprige şi mai subtile ispite, dar a fost respins de fiecare dată. Acele victorii, repurtate în contul nostru, fac posibilă biruinţa noastră. Hristos le va da putere tuturor celor care o caută. Fără propriul consimţământ, niciun om nu poate fi învins de Satana. Ispititorul nu are putere să ne controleze voinţa sau să ne forţeze sufletul să păcătuiască. Ne poate produce suferinţă şi agonie, dar nu ne poate corupe şi mânji. Faptul că Hristos a învins ar trebui să le inspire urmaşilor Lui curajul de a lupta bărbăteşte împotriva păcatului şi îm­potriva lui Satana. – Tragedia veacurilor, p. 510
Copiii lui Dumnezeu sunt înţelepţi atunci când se încred doar în înţelepciunea care vine de sus şi când nu au nicio altă putere, în afară de cea care vine de la Dumnezeu. Dacă vrem să ne unim cu Domnul şi să rămânem în El, este necesar să ne despărțim de prietenia şi de spiritul lumii. Puterea şi prosperitatea noastră stau în a fi legaţi de Domnul, în a fi aleşi şi acceptaţi de El. – Mărturii, vol. 2, p. 689
 

3. Citește Romani 13:11-14; 1 Tesaloniceni 5:6-8 și 2 Corinteni 10:3-6. Compară cu Efeseni 6:10-20. De ce crezi că Pavel folosește acest tip de imagini?

În epistolele sale, Pavel folosește adesea un limbaj și o imagistică militară, invitându-i pe credincioși să imite comportamentul militar exemplar. Acesta este unul dintre principalele moduri în care înțelege Pavel istoria Evangheliei. Biruind „domniile și stăpânirile” la cruce (Coloseni 2:15), Hristos cel înviat pune acum în aplicare rezultatele acelei victorii din poziția Lui de domn înălțat peste acele puteri (Filipeni 2:9-11). Recrutându-și urmașii ca luptători în războiul cosmic, Hristos conduce armatele luminii spre o mare zi a biruinței (1 Corinteni 15:54-58; 2 Tesaloniceni 2:8; Romani 16:20). Dat fiind modul în care întrebuințează simbolismul militar, Pavel înțelege conflictul dintre bine și rău ca „un război cosmic de lungă durată: cele două armate se confruntă cu oscilații de-a lungul veacurilor, până când una câștigă confruntarea finală” (Peter W. Macky, St. Paul’s Cosmic War Myth…, 1998, p. 1).

Frecventa temă la Pavel a războiului cosmic este parte și din structura Epistolei către efeseni. În chemarea lui sub arme (Efeseni 6:10-20), Pavel combină elemente din conflictul universal pe care le-a folosit deja: întărirea credincioșilor de către Dumnezeu cu o „putere” imensă (Efeseni 1:18-20; Efeseni 3:16,20); victoria și înălțarea lui Hristos deasupra puterilor (Efeseni 1:20-23); credincioșii ca armată înviată a celor cândva morți, dar acum întăriți prin identificarea cu Hristos cel înviat și acum capabili să lupte împotriva fostului lor stăpân întunecat (Efeseni 2:1-10); rolul bisericii de a dezvălui puterilor distrugerea care le așteaptă în curând (Efeseni 3:10); folosirea Psalmului 68:18 pentru a-L descrie pe Hristos ca Războinicul divin cuceritor (Efeseni 4:7-11) și chemarea credincioșilor la a „îmbrăca” haina Evangheliei (Efeseni 4:20-24). Chemați să ne îmbrăcăm cu „toată armura lui Dumnezeu”, suntem bine pregătiți să înțelegem rolul central al conflictului cosmic, dar, de asemenea, trebuie să rămânem fermi în convingerea că vom lua parte la victoria finală a lui Hristos.

Cum ai trăit la nivel personal realitatea nu numai a acestui conflict cosmic, ci și a victoriei pe care ne-o putem însuși în numele lui Isus? De ce înțelegerea victoriei Sale este esențială pentru speranța și experiența noastră?

Comentariu EGW

Dumnezeu va conlucra cu fiecare ostaș sincer și devotat al crucii. Dar niciun om care consideră că trebuie să lucreze independent de tovarășul său de lucru, care privește judecata lui ca fiind cea mai bună nu poate să fie un bun soldat. Lucrătorii lui Dumnezeu trebuie să se unească, fiecare acoperind lipsurile celuilalt.
Ne pregătim noi, potrivit cu privilegiul pe care îl avem de a face această pregătire, pentru a putea să stăm împotriva vicleniilor vrăjmașului? Înțelegem noi caracterul sacru al lucrării lui Dumnezeu și necesitatea de a veghea asupra sufletelor ca unii care vor trebui să dea socoteală pentru ele? Trebuie să fim vigilenți „și aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Romani 13:11,12). – Astăzi cu Dumnezeu, p. 125 (26 apr.) 

Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie pregătit să i se împotrivească dușmanului viclean. Satana se teme de această împotrivire. El știe mai bine decât noi care sunt limitele puterii lui și cât de ușor poate fi învins dacă noi rezistăm și îl înfruntăm. Prin puterea divină, cel mai slab dintre sfinți este mai mult decât un egal pentru el și îngerii lui în luptă și, dacă este pus la încercare, va fi în stare să facă dovada unei puteri superioare. De aceea, Satana înaintează fără zgomot, se furișează și armele lui sunt camuflate. …
În sine însuși, omul nu are putere să i se împotrivească în mod eficient răului. Dar, dacă Hristos locuiește în el prin credință, influențându-i dorințele și întărindu-l cu putere de sus, doar așa omul poate să îndrăznească să înfrunte un dușman atât de îngrozitor. Oricare alte mijloace de apărare sunt cu totul zadarnice. – The Faith I Live By, p. 318 

Satana apare deseori ca un înger de lumină, îmbrăcat în veşmântul cerului; îşi ia un aer prietenesc, afişând o mare sfinţenie a caracterului şi o înaltă consideraţie pentru victimele lui, pentru sufletele pe care intenţionează să le înşele şi să le distrugă. Pe calea pe care le invită să meargă se află multe pericole, dar el reuşeşte să le ascundă vederii lor şi să le prezinte doar atracţiile. Marea Căpetenie a mântuirii noastre a biruit pentru noi, astfel încât, dacă vrem, şi noi să putem birui prin El, în dreptul nostru. …
Dar, ca să fii mântuit, trebuie să accepţi jugul lui Hristos şi să dai jos jugul cu care ţi-ai obişnuit grumazul. Biruinţa pe care Isus a câştigat-o în pustie este o garanţie a biruinţei pe care şi tu o poţi câştiga în Numele Său. Singura ta speranţă şi mântuire stă în a birui aşa cum a biruit Hristos. – Mărturii, vol. 3, p. 456-457 
 

4. Citește Efeseni 6:10-20 și notează cuvintele folosite de Pavel pentru ideea de a te împotrivi/a ține piept. De ce este această idee atât de importantă pentru el?

Trebuie să înțelegem metafora militară a lui Pavel în contextul câmpului de luptă din Antichitate. Ce însemna a ține piept/a te împotrivi (Efeseni 6:11,13,14)? Sugerează aceste verbe doar o poziție defensivă? Discursurile de luptă din scrierile lui Tucidide, unul dintre marii autori clasici ai literaturii de război, evidențiază trei acțiuni succesive pentru ca o parte să iasă victorioasă: (1) soldații trebuie „să se apropie de inamic”, ceea ce înseamnă că trebuie să mărșăluiască pentru a-și întâlni adversarii; (2) trebuie să atace și să „stea pe poziție” sau „să apere teritoriul”, luptând om la om cu adversarii; (3) în cele din urmă, trebuie să „respingă vrăjmașii” (vezi Tucidide, Războiul peloponesiac, 4.10.1–5).

Momentul-cheie al bătăliei antice survenea când cele două falange oponente se ciocneau într-un „teribil vacarm de bronz, lemn și carne izbindu-se unele de altele” – pe care autorul antic Xenofon îl numește „cumplita coliziune” (Victor Davis Hanson, The Western Way of War, 1989, p. 152, 153). Marea provocare a bătăliei antice era aceea de a rămâne pe poziție în acest moment strategic, de a păstra teritoriul cucerit.

Chemarea lui Pavel sub arme reflectă o luptă în care soldații erau „grupați strâns, dând și primind sute de lovituri la mică distanță” (Ibidem). Lucrul acesta este confirmat (1) de descrierea pe care Pavel o face luptei bisericii cu dușmanii ei: drept o partidă de lupte corp la corp (Efeseni 6:12, vezi studiul de joi) și (2) de folosirea unei forme intensive a verbului „a se împotrivi” în Efeseni 6:13: „ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea” (subl. ad.).

Nici vorbă de vreo postură relaxată! „A te împotrivi” înseamnă a fi angajat cu forță în bătălie, folosind în lupta strânsă fiecare armă din dotare – lucru evident din imagistica militară a îndemnurilor anterioare ale lui Pavel de a fi găsiți „tari în același duh și că luptați cu suflet pentru credința Evangheliei” (Filipeni 1:27).

Citește Evrei 12:4. Cum ne ajută acest verset să înțelegem ce înseamnă să ne împotrivim în Domnul? Care este natura comună a acestei împotriviri?

Comentariu EGW

În fiecare generație de la căderea lui Adam, împotrivirea agenților răului a făcut ca viața acelora care au vrut să rămână credincioși poruncilor lui Dumnezeu să fie o continuă luptă. Cei care vor fi biruitori la sfârșit trebuie să învingă puterile lui Satana, vrăjmașul care se împotrivește cu înverșunare fiecărui pas de înaintare. Ei trebuie să lupte împotriva unui vrăjmaș vigilent și iscusit care nu doarme niciodată și care se străduiește neobosit să submineze credința slujitorilor lui Dumnezeu. …

Aș vrea să pot exprima în cuvintele cele mai potrivite acest subiect așa cum este. Dumnezeu așteaptă ca fiecare dintre luptătorii Săi să fie la post. Ei nu trebuie să cedeze niciodată ispitei, să nu fie niciodată incorecți. Nu trebuie să i se supună vrăjmașului, nici să o ia la fugă. Sprijinindu-se pe puterea lui Dumnezeu, ei trebuie să-și păstreze integritatea. Cu o fermitate care nu va ceda nici măcar un centimetru de teren, ei trebuie să se țină strâns de un „Este scris”. – In Heavenly Places, p. 260 
Creştinul trebuie să fie „bine înrădăcinat şi întemeiat” în adevăr, ca să poată sta neclintit împotriva ispitelor vrăjmaşului. El trebuie să îşi înnoiască puterea fără încetare şi să rămână ferm de partea adevărului Bibliei. Vor fi prezentate tot felul de poveşti pentru a-i amăgi pe cei credincioşi şi pentru a-i face să renunţe la supunerea lor faţă de Dumnezeu, dar ei trebuie să privească în sus, să creadă în Dumnezeu şi să rămână bine înrădăcinaţi şi întemeiaţi în adevăr. 

Rămâneţi neclintiţi alături de Domnul Isus şi nu renunţaţi niciodată! Trebuie să aveţi convingeri ferme cu privire la credinţa voastră. Adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu să vă determine să vă dedicaţi inima, mintea, sufletul şi puterea pentru a împlini voia Sa. Rămâneţi cu hotărâre la un clar „aşa zice Domnul”. Argumentul vostru să fie: „Stă scris”. Prin urmare, noi va trebui să luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Credinţa aceasta nu şi-a pierdut nimic din caracterul ei sfânt, oricât de discutabilă ar putea împotrivitorii ei să creadă că este. 
Aceia care îşi urmează propria gândire şi merg pe propriile căi îşi vor forma caractere denaturate. Învăţăturile inutile şi ideile subtile vor fi prezentate ca fiind ceva acceptabil, pentru a-i înşela, dacă este cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Oare clădesc membrii bisericii pe Stâncă? Furtuna vine şi va pune la încercare credinţa fiecărui om, pentru a se vedea ce fel de credinţă este. Credincioşii trebuie să rămână acum bine înrădăcinaţi în Hristos, pentru că, altfel, vor fi duşi în rătăcire de o minciună sau alta. Credinţa voastră să fie susţinută prin Cuvântul lui Dumnezeu. Ataşaţi-vă cu fermitate de mărturia vie a adevărului! Credeţi în Hristos ca Mântuitor personal! El a fost şi va fi întotdeauna pentru noi Stânca veacurilor. Mărturia Duhului lui Dumnezeu este adevărată. Nu vă schimbaţi credinţa pentru nicio altă învăţătură care vă va ademeni sufletul, oricât de plăcută ar părea. – Evanghelizare, p. 361
 

5. Ce crezi că urmărește Pavel când numește în diverse feluri puterile spirituale rele în: Efeseni 1:21; Efeseni 3:10; Efeseni 6:10-20?

Pavel descrie lupta noastră (Efeseni 6:12) folosind un cuvânt grecesc ce se referă la lupta corp la corp dintre doi combatanți (palé) – de unde și termenul de „lupte clasice/greco-romane”. Fiind considerate o pregătire excelentă pentru bătălii, acestea constituie o bună descriere pentru confruntările cu arme și cele corp la corp când se ciocneau armatele. Pavel evidențiază realitatea luptei strânse dintre credincioși și puterile răului.

În descrierile lui generale („orice nume care se poate numi” [Efeseni 1:21], duhurile „răutății care sunt în locurile cerești” [Efeseni 6:12]), Pavel afirmă că toate puterile rele și supranaturale sunt subjugate lui Hristos (Efeseni 1:20,21). Cu toate acestea, în orice bătălie nu este niciodată o strategie bună să subestimezi forțele părții opuse. Pavel avertizează că noi nu ne confruntăm doar cu inamici omenești, ci cu duhurile „răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6:12), conduse de un general viclean, diavolul (Efeseni 6:11). Chiar dacă trebuie să fim în alertă cu privire la vrăjmașii noștri puternici, nu trebuie să fim intimidați de ei. Dumnezeu este prezent alături de noi în luptă (Efeseni 6:10) și ne-a asigurat cele mai bune arme, propria Lui armură (Efeseni 6:11; compară cu Isaia 59:15-17). El ne-a pus la dispoziție adevărul, neprihănirea, pacea, credința și mântuirea Sa, precum și Duhul Său cel Sfânt (Efeseni 6:13-17). Cu Dumnezeu mergând înaintea noastră și cu noi înșine echipați din cap până în picioare cu armura pe care ne-a oferit-o, nu putem da greș (Romani 16:20; 1 Corinteni 15:23,24; 2 Tesaloniceni 2:8).

Comentariu EGW

Conflictul dintre biserica lui Dumnezeu și aceia care se găsesc sub stăpânirea îngerilor răi va continua până la încheierea timpului.
Primii creștini erau deseori chemați să înfrunte puterile întunericului față către față. Prin amăgiri meșteșugite și prin prigoană, vrăjmașul s-a străduit să-i abată de la dreapta credință. În vremea de acum, când sfârșitul tuturor lucrurilor pământești se apropie cu pași iuți, Satana depune sforțări disperate să prindă lumea în cursă. El născocește multe planuri pentru a ocupa mințile și a abate atenția de la adevărurile absolut necesare mântuirii. În fiecare loc, uneltele lui se grupează cu sârguință alături de aceia care sunt potrivnici Legii lui Dumnezeu. Arhi­amăgi­torul este la lucru pentru a introduce elemente de confuzie și răscoală și oamenii sunt plini de un zel care nu este în armonie cu cunoștința pe care o au. …

Dar solii credincioși ai lui Dumnezeu trebuie să meargă înainte cu lucrarea lor. Îmbrăcați cu întreaga armură a cerului, ei trebuie să înainteze fără teamă și biruitori, neîncetând niciodată lupta până când solia adevărului pentru timpul acesta n-a ajuns și la ultimul suflet la care se putea ajunge. – Faptele apostolilor, p. 219-220 

Scriptura vorbeşte clar despre legătura dintre lumea văzută şi cea ne­văzută, despre îngerii lui Dumnezeu şi despre spiritele rele, şi unii, şi alţii jucând un rol în istoria omenirii. Există o tendinţă crescândă de a nu crede în existenţa spiritelor rele, în timp ce îngerii sfinţi, care îndeplinesc „o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea” (Evrei 1:14), sunt priviţi de mulţi ca fiind spirite ale morţilor. Însă Scripturile nu numai că vorbesc despre existenţa îngerilor buni şi răi, ci prezintă şi dovezi indiscutabile că aceştia nu sunt spirite imateriale aparţinând morţilor. – Tragedia veacurilor, p. 511

Am fi îndreptăţiţi să ne alarmăm în faţa puterii şi răutăţii lui Satana şi ale îngerilor lui dacă n-am găsi scut şi eliberare în puterea mai mare a Răscumpărătorului nostru. Ne încuiem cu grijă casele cu zăvoare şi lacăte pentru a ne proteja proprietatea şi viaţa de oameni răi, dar rareori ne gândim la îngerii răi, care caută continuu o modalitate de a ne controla şi împotriva atacurilor cărora, în puterea noastră, nu avem niciun mijloc de apărare. Dacă îi lăsăm, ei ne pot tulbura mintea, ne pot îmbolnăvi şi chinui trupul şi ne pot distruge bunurile şi viaţa. Singura lor plăcere este să aducă nenorocire şi distrugere. Teribilă este starea celor care se opun cerinţelor divine şi cedează în faţa ispitelor lui Satana, până când Dumnezeu îi lasă sub controlul spiritelor rele. Însă cei care Îl urmează pe Hristos sunt întotdeauna în siguranţă sub grija Lui ocrotitoare. Îngeri cu o putere mult mai mare sunt trimişi din cer ca să-i protejeze. Cel rău nu poate străpunge garda pe care Dumnezeu a pus-o în jurul poporului Său. – Tragedia veacurilor, p. 517
 

„Acțiunea noastră este una agresivă și, ca soldați credincioși ai lui Isus, trebuie să ducem steagul pătat de sânge până pe meterezele inamicului. […] Dacă vom consimți să ne depunem armele, să coborâm stindardul pătat de sânge, să devenim prizonieri și slujitori ai lui Satana, putem scăpa de conflict și de suferință. Dar această pace va fi câștigată numai cu pierderea lui Hristos și a cerului. Nu putem accepta pacea în aceste condiții. Să fie război, război până la sfârșitul istoriei pământului decât să fie pace prin apostazie și păcat!” (Ellen G. White, în The Review and Herald, 8 mai 1888).

Ce legătură există între Efeseni 6:10-20 și cartea Apocalipsa? Ambele prezintă aceeași perspectivă asupra evenimentelor din zilele finale (vezi Apocalipsa 12; 16:12-16; 19:17-21; 20:7-10). În ambele, poporul lui Dumnezeu se află sub atacul inamicului care este „în locurile cerești” și „este activ și puternic în eonul (sau veacul) prezent”. În ambele, poporul lui Dumnezeu este încurajat de „imaginea eonului viitor”. Mai mult, „ambele scenarii indică explicit bătălia finală, când inamicul va fi complet înfrânt, după care va fi întemeiat pentru totdeauna noul eon” – o eră nouă în care „starea finală de glorie a poporului lui Dumnezeu” și „osânda finală a vrăjmașului” vor fi evidente. (Vezi Yordan Kalev Zhekov, Eschatology of Ephesians, 2005, p. 217, 233-235.)

Studiu zilnic:

Psalmii 120
Psalmii 121
Psalmii 122
Psalmii 123
Psalmii 124
Psalmii 125
Psalmii 126

Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 31 (ultimele 21 de paragrafe)

1. Spre ce își ridică psalmistul ochii când așteaptă ajutorul Domnului?

2. Unde sunt scaunele de domnie pentru judecată?

3. Cine ne-ar fi înghițit de vii?

4. Cum înconjoară Domnul pe poporul Său?

5. Ce să nu facem când se ivesc necazuri și suntem confruntați cu dificultăți?

Studiu suplimentar: Astăzi cu Dumnezeu, „O predare totală”, p. 128 (29 apr.).