Binecuvântările şi temerea de Dumnezeu

Tatălui lui Dan îi este frică de șerpi. De aceea s-a mutat cu familia în Alaska, unde nu sunt șerpi! Sorei lui Dan îi este frică să vorbească în public. Lui Dan îi este frică de ace. Când a avut o intervenție chirurgicală cu câțiva ani în urmă, el s-a temut de acul de la perfuzie mai mult decât de operația în sine!

Ție îți este frică de ceva? Frica este neplăcută, dar uneori este de ajutor, de exemplu, când previne condusul cu viteză. Se spune că frica este mama prudenței, iar prudența este mama siguranței. Dar frica nu este mereu utilă. Când îți este frică să-i vorbești vecinului tău sau vrei să încerci ceva nou, frica poate fi un handicap.

Biblia vorbește despre o frică bună. Este vorba despre „frica de Dumnezeu”. Teama evlavioasă ne face atenți la lucrurile pe care Dumnezeu ne învață să le facem. Acest fel de frică ne face să luăm în serios viața noastră spirituală.

Evrei 4:1 Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.

Când ne temem de Dumnezeu, noi facem binele chiar dacă nu ne observă nimeni.

Filipeni 2:12 Astfel dar, preaiubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători, duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur, nu numai când sunt eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.

Frica de Dumnezeu ne scutește de frica de oameni. În timpul sclaviei din Egipt, faraonul a dat o poruncă moașelor evreice să ucidă toți pruncii băieți la naștere. Punându-și viața proprie în pericol, au refuzat să asculte de poruncă, și Dumnezeu nu numai că le-a protejat, dar le-a și răsplătit pentru credincioșie.

Exodul 1:21 Pentru că moașele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case.

Israeliții, deși erau sclavi la egipteni, au văzut cum se împlinește această promisiune a Domnului:

Psalmii 34:7 Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El și-i scapă din primejdie.

Biblia are multe alte istorii de obadia și-a riscat viața ascunzând sute de profeți în peșteri. Istoricul iudeu Iosif Flavius povestește că Obadia a făcut datorii ca să poată cumpăra hrană pentru acești ameni care se tem de Domnul.

Citește 1 Împărați 18:3-16. Slujitorul regelui Ahab, Obadia, se temea de Domnul. Când Izabela încerca să ucidă profeții lui Dumnezeu, Oprofeți. Dar observați cum Dumnezeu l-a onorat pe Obadia încredințându-i un mesaj de la Ilie pentru Ahab. Citește 2 Împărați 4:1-7. Un absolvent al școlii profeților murise. Văduva lui nu putea plăti marea datorie, iar creditorul o amenința cu sclavia celor doi fii ai ei pentru neplata datoriei. Iosif Flavius adaugă că acel om care a murit era de fapt Obadia, slujitorul lui Ahab, și că datoria acumulată era pentru că plătise hrana pentru profeții ascunși. Când văduva a venit la Ilie pentru ajutor, ea i-a reamintit profetului că soțul ei fusese un om temător de Dumnezeu.

2 Împărați 4:1 O femeie dintre nevestele fiilor prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit și știi că robul tău se temea de Domnul; și cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei și să-i facă robi.”

Dumnezeu a avut grijă în mod miraculos de plata datoriei văduvei și i-a salvat și pe fii de la sclavie. Dumnezeu a purtat de grijă familiei omului temător de Domnul!

1. Conform textului din Evrei 4:1, ce lucru ar trebui să ne temem să facem? În ce mod israeliții nu s-au bucurat de odihna promisă? Evrei 3:7-19

2. Comparați cele două texte de mai sus care arată că ascultarea este o parte esențială a temerii de Domnul. Conform textului din Deuteronomul 4:5,6, ce i-ar fi făcut pe israeliți înțelepți și pricepuți? Citind Proverbele 9:10, care două lucruri sunt asemuite cu înțelepciunea și priceperea?

3. Aveau nevoie de prezența lui Pavel cei care se temeau de Domnul pentru a rămâne credincioși? Filipeni 2:12 Ar trebui noi să fim ascultători de Domnul doar când suntem observați de oamenii a căror opinie contează pentru noi?

Cele mai multe frici sunt pentru că noi credem că suntem pe punctul de a pierde ceva de valoare, cum ar fi sănătate, reputație sau posesiuni. Cea mai mare frică vine atunci când credem că suntem în pericol de moarte. Frica ne face practic sclavi. Pavel vorbește despre aceia care au o asemenea frică:

Evrei 2:15 Și să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor.

Dar nu toți au frică de moarte. Unii sunt atât de departe de Dumnezeu că au o falsă siguranță și nu se tem deloc de moarte. David vorbește despre acest grup:

Psalmii 73:3,4 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți când vedeam fericirea celor răi. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte și trupul le este încărcat de grăsime.

Atunci când Dumnezeu Își arată puterea, cei răi se tem. Când Dumnezeu rostește Cele Zece Porunci, vinovăția oamenilor îi face să se teamă că vor muri. Dar această frică i-a determinat să-și dorească să-L evite pe Dumnezeu. Aceasta nu este o teamă duhovnicească. Teama de Dumnezeu ne face să evităm păcatul.

Exodul 20:20 Moise a zis poporului: „Nu vă înspăimântați; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare și ca să aveți frica Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți.”

Ați observat diferența dintre cele două tipuri de frică din versetul de mai sus? Frica necredinciosului îl face să fugă de Dumnezeu, așa cum Adam și Eva au făcut după ce au păcătuit (vezi Geneza 3:8). Frica pioasă ne face să fugim la Dumnezeu.

Proverbele 14:26 Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El și copiii lui au un loc de adăpost la El.

Dacă nu vedem mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului, este posibil să nu avem nicio frică. Dacă însă observăm dreptatea lui Dumnezeu, ne ferim de fapte care aduc vinovăție. Atunci când vedem dreptatea Sa amestecată cu mila și iertarea, beneficiem de o frică divină.

Psalmii 130:4 Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut.

Teama de Domnul înseamnă să fii uimit de El, să ai reverență pentru El în așa măsură încât să te temi de a păcătui și să prețuiești iertarea Lui.

Proverbele 16:6 Prin dragoste și credincioșie omul ispășește nelegiuirea și prin frica de Domnul se abate de la rău.

Păcatul anulează frica de Dumnezeu și o substituie cu o bravadă prostească. Înfruntăm atunci consecințele neascultării de Dumnezeu cu mult curaj. Prima ispită a lui Satana a fost să înlăture teama Evei de Dumnezeu, spunându-i că nu trebuia să se neliniștească din cauza avertizării Lui dacă mânca din fructul oprit (vezi Geneza 3:4,5). Prima lucrare a Evangheliei este să refacă în om frica de Dumnezeu. Apostolului Ioan i-a fost arătat în viziune că Evanghelia Împărăției va fi predicată în toată lumea.

Apocalipsa 14:6,7 Și am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească ... El zicea cu glas tare: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui!”

Acest mesaj ne spune de ce ar trebui să ne „temem de Dumnezeu”. Noi trăim timpul judecății. Iar iminența judecății este un bun motiv de reverență înaintea lui Dumnezeu. După cum spunea înțeleptul Solomon:

Eclesiastul 12:13,14 Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

4. Ce ne învață Eclesiastul 12:13,14 despre „temerea de Domnul”?

Biblia spune: „Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi și să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, ca să fim întotdeauna fericiți și să ne țină în viață, cum face astăzi” (Deuteronomul 6:24). În acest text și multe altele, Biblia face legătura dintre „teama de Dumnezeu” și multele Sale binecuvântări.

Psalmii 145:19 El împlinește dorințele celor ce se tem de El, le aude strigătul și-i scapă.

Psalmii 111:5 El a dat hrană celor ce se tem de El; El Își aduce pururea aminte de legământul Lui.

Proverbele 10:27 Frica de Domnul lungește zilele, dar anii celui rău sunt scurtați.

Proverbele 22:4 Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăția, slava și viața. Aveți nevoie de cineva care să aibă îndurare față de voi, așa cum face un tată iubitor cu fiul sau fiica sa?

Psalmii 103:13 Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Ți-ai dori să înțelegi doctrine biblice complexe, cum ar fi legămintele sau alte taine biblice?

Psalmii 25:14 Prietenia (taina – în Biblia engl.) Domnului este pentru cei ce se tem de El și legământul făcut cu El le dă învățătură. Când oamenii se tem de Dumnezeu, familiile lor sunt binecuvântate. 

Psalmii 128:1-4 Ferice de oricine se teme de Domnul și umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, ești fericit și-ți merge bine. Nevasta ta este ca o viță roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca niște lăstari de măslin împrejurul mesei tale. Așa este binecuvântat omul care se teme de Domnul.

Pe scurt, toate lucrurile bune vin peste cei ce „ascultă Cuvântul Domnului” și „se tem de Cuvântul Lui” (vezi Isaia 66:5). Deci, când Dumnezeu cere ca oamenii să se teamă de El, îi cheamă la experimentarea satisfacției, având încredere că Dumnezeu va purta de grijă de orice nevoie a lor. Bogatul care nu se teme de Domnul nu poate niciodată avea ceea ce are săracul care se teme de El.

Eclesiastul 8:12,13 Totuși, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul și stăruie multă vreme în el, eu știu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu și au frică de El. Dar cel rău nu este fericit și nu-și va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu.

În sfârșit, pentru a te „teme de Dumnezeu”, trebuie să ai o inimă nouă. Dacă vrem multele binecuvântări care vin pentru cei care Îl respectă pe Dumnezeu, ar trebui să urmărim acest lucru. Având o inimă nouă, suntem împuterniciți să ținem „toate” poruncile lui Dumnezeu „întotdeauna”. Și câtă binecuvântare va da atunci Domnul! Nu ne mirăm că Domnul a exclamat:

Deuteronomul 5:29 O, de ar rămâne ei cu aceeași inimă ca să se teamă de Mine și să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiți pe vecie, ei și copiii lor!

Nu este de mirare că ultima Solie Îngerească începe cu invitația de a ne teme de Dumnezeu! Această teamă ne duce la precauție și este însoțită de aprecierea iertării lui Dumnezeu, având ca rezultat ascultarea.

5. Citește Daniel 2:1-23 și Psalmii 25:14. Ce legătură este între aceste două versete?

6. Enumeră unele binecuvântări pe care Dumnezeu le va da celor ce se tem de El.

7. Eclesiastul 8:12 le garantează tuturor celor ce se tem de Dumnezeu o viață bună pe pământ? Concluzia ta este în concordanță cu Evrei 11:32-40?

Un corb mesager

Îmi doream să nu mă fi născut niciodată”, a spus Sukanya* când reflecta la ziua în care viața ei s-a schimbat. În acea dimineață, ochii ei erau roșii de plâns pe când curăța oalele și mătura casa. Era supărată pentru că ea și soțul au schimbat cuvinte aspre unul cu altul. În cele ce urmează, Sukanya relatează întreaga istorie:

În acea dimineață, mama soacră ni s-a alăturat la ceartă, l-a apucat pe fiul meu de cinci ani spunând: „Îl iau pe fiul vostru și nu îl mai vezi decât când îmi vei aduce zestrea de la părinții tăi.” Fără fiul meu viața nu avea sens. Mă simțeam mai bine când eram ocupată și am căutat ceva de făcut. Am dus bivolul la pompa de apă și, în timp ce așteptam să se adape, am observat un corb care a aterizat pe spatele bivolului. Se întâmpla adesea ca aceste păsări să vină să ciugulească insecte de pe spatele bivolilor. Când m-am uitat însă mai bine, am văzut în ciocul lui ceva care arăta ca o cărticică. M-am apropiat din curiozitate să văd ce este. Însă, înainte să mă apropii, corbul a lăsat cărticica din cioc și a zburat.

Am ridicat broșura și am început să citesc. Povestea despre Isus. Când a terminat bivolul de băut apă, am terminat și eu cu cititul broșurii. Am simțit pace pentru prima dată după cinci ani de când eram căsătorită. Am ascuns cărticica în poalele rochiei și m-am întors în casă. Am legat bivolul de un par sub un pom umbros, am stat jos și am citit cărticica din nou. Chiar înainte ca soțul să revină de la câmp, am ascuns-o repede și am pregătit niște turte și sos de curry pentru el ca să mănânce.

De-a lungul timpului, când soacra mea mă mustra sau soțul venea acasă beat și era violent, mă calmam citind istoria lui Isus. Uneori stau trează noaptea și îmi vin în minte multe întrebări. Doream să știu mai multe despre Isus, dar nu-mi puteam întreba rudele despre aceste lucruri. Ei ar fi fost împotriva interesului meu pentru creștinism.

Într-o zi, un prieten mi-a spus despre un pastor care a venit într-un alt sat ca să țină o serie de prelegeri. Când am avut ocazia, prietenul meu mi l-a arătat pe pastor și mi-am dat seama că el trecea pe lângă casa mea în fiecare zi.

Într-o dimineață când nimeni nu era în preajmă, l-am oprit pe pastor și i-am spus că doream să cunosc mai multe despre Isus. Pastorul a fost de acord să-mi spună mai multe dacă voi veni acasă la el și soția lui, unde să putem studia fără să fim deranjați de familie sau vecini. Am acceptat cu bucurie invitația lui. Acel timp a fost foarte prețios pentru mine și eram nerăbdătoare să învăț tot ceea ce spunea Biblia. Preț de câteva luni am tot cerut pastorului să-mi permită să devin membră a bisericii, dar el a ezitat. El era conștient că, dacă deveneam creștină, viața mea ar fi fost mai dificilă dacă afla familia. S-a întâmplat că soțul și soacra au plecat pentru o călătorie de câteva zile. Atunci am fost botezată în biserica pastorului.

După ce am intrat în rândurile bisericii, m-am decis să nu mă ascund atunci când citeam din Biblie și mă rugam. Soțul meu a observat, dar nu a obiectat. De fapt, pentru că ferma a început să meargă mai bine, mi-a spus că rugăciunile mele au ajutat. Acum Îl cunosc și-L iubesc pe Isus, am pace în inimă și nu mă mai cert cu soacra, iar viața mi-a devenit mai fericită.

Acum zâmbesc ori de câte ori văd un corb care ciugulește insecte de pe spinarea bivolului. Poate că este chiar aceeași pasăre care mi-a adus mesajul păcii și al speranței.

Temerea de Domnul

Frica de Domnul este începutul înțelepciunii.” Mulți dintre tinerii noștri nu simt nevoia să-și întărească puterea prin exerciții riguroase, să facă totul cât mai bine în orice timp și în orice circumstanță. Ei nu au frica de Domnul înaintea ochilor și gândurile lor nu sunt curate și cultivate. Tot cerul este conștient de fiecare gând și acțiune. Acțiunile voastre pot trece neobservate de colaboratorii voștri, dar ele sunt deschise inspecției îngerilor. Îngerii sunt însărcinați să dea ajutor celor ce se străduiesc să învingă orice obicei rău și să stea departe de înșelăciunile lui Satana.

Puterea micilor acțiuni rele, a micilor inconsecvențe, care modelează caracterul, nu este evaluată așa cum ar trebui. Cele mai mărețe și înalte principii ne sunt descoperite în Cuvântul lui Dumnezeu. Ele ne sunt date pentru a întări fiecare efort pe care-l facem în direcția bună, pentru a controla și păstra echilibrul minții noastre, pentru a ne conduce să aspirăm la atingerea unui standard înalt. În istoria lui Iosif, a lui Daniel și a tovarășilor săi, vedem cum lanțul de aur al adevărului îi poate lega pe tineri de tronul lui Dumnezeu. Ei nu puteau fi ispitiți să se abată de la cursul lor integru. Ei au prețuit favoarea lui Dumnezeu mai presus de favorurile prinților și prințeselor, și Dumnezeu i-a iubit și a întins scutul Său peste ei. Datorită integrității lor pline de credincioșie, datorită hotărârii lor de a-L onora pe Dumnezeu mai presus de orice putere pământească, Dumnezeu i-a onorat înaintea oamenilor într-un mod deosebit. Ei au fost onorați de Domnul Dumnezeu, a Cărui putere este peste întreaga creație a mâinilor Sale, sus în ceruri sau jos pe pământ. Acestor tineri nu le era rușine să-și manifeste adevăratele opinii. Chiar la curtea regelui, prin cuvintele, obiceiurile și practicile lor, ei și-au mărturisit credința în Domnul Dumnezeul din ceruri. Ei au refuzat să se plece în fața vreunui ordin pământesc, care i-ar fi distras de la închinarea și onorarea lui Dumnezeu. Ei au avut putere din ceruri să mărturisească legătura lor cu Dumnezeu.

Ar trebui să fiți pregătiți să urmați exemplul acestor tineri nobili. Nu vă rușinați niciodată de convingerile voastre; exprimați-le atât înaintea oamenilor, cât și a îngerilor. Nu vă lăsați dominați de o falsă modestie sau de o falsă prudență, care vă sugerează un curs al acțiunii contrar acestor sfaturi. Prin cuvinte alese și consecvența acțiunilor, prin calitățile voastre, printr-o evlavie adevărată, mărturisiți-vă credința, fiind hotărâți asupra faptului că Hristos trebuie să ocupe tronul din templul sufletului vostru, și puneți-vă talentele fără rezerve la picioarele Lui, pentru a fi angajați în serviciul Său. Pentru binele vostru prezent și veșnic este cel mai bine să faceți un legământ cu ceea ce este drept și adevărat, pentru ca oamenii să vă cunoască poziția. Mulți nu sunt total angajați în cauza lui Dumnezeu și poziția lor oscilantă este ea însăși o sursă de slăbiciune și o piatră de poticnire pentru alții. Fără principii stabilite și fără consacrare, cum sunt mulți dintre aceștia, valurile ispitei îi atrag departe de ceea ce știu că este bine și ei nu fac încercări ferme de a înfrânge fiecare rău și de a-și perfecționa, prin îndreptățirea lui Hristos, un caracter cinstit, corect și chiar desăvârșit.

Lumea are dreptul să știe exact la ce se poate aștepta de la fiecare ființă umană dotată cu inteligență. Acela care este întruchiparea unui adept al principiilor oneste va fi o forță vie asupra semenilor săi și îi va influența și pe alții prin creștinismul său. Mulți nu realizează și nu apreciază cât de mare este influența fiecăruia în ceea ce privește binele sau răul. Fiecare învățăcel ar trebui să înțeleagă că principiile pe care le adoptă devin un mod de a trăi, o influență modelatoare asupra caracterului. Cel care-L acceptă pe Hristos ca Mântuitor personal va iubi pe Isus și pe toți aceia pentru care El a murit, căci Hristos va fi în el ca un izvor de apă care țâșnește în veșnicie. El se va consacra fără rezervă păzirii poruncilor lui Hristos.

Adoptă o lege în viața ta, astfel ca nicio ispită sau alt interes să nu te întoarcă de la onorarea lui Dumnezeu, pentru că El „atât de mult a iubit lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. Pentru că sunteți agenți morali liberi, răscumpărați printr-un preț infinit, Dumnezeu vă cheamă să vă afirmați libertatea și să vă angajați puterea dată de Dumnezeu ca oameni liberi ai Împărăției lui Dumnezeu. Nu mai stați sub sclavia păcatului, ci, supuși fideli ai Împăratului împăraților, dovediți-vă loialitatea față de Dumnezeu.

Prin Isus Hristos, vi s-a arătat că sunteți demni de încrederea divină cu care v-a onorat Dumnezeu, binecuvântându-vă cu viață și har. Trebuie să refuzați să fiți subjugați de rău. Ca soldați ai lui Hristos, trebuie ca, deliberat și inteligent, să acceptăm termenii salvării Sale în orice circumstanță, să prețuim principiile corecte și să acționăm conform lor. Înțelepciunea divină va fi ca o lumină care vă va călăuzi pașii. Fiți corecți cu voi înșivă și cu Dumnezeu. Tot ce poate fi zdruncinat va fi zdruncinat, dar, înrădăcinați și bazați pe adevăr, veți rezista împreună cu lucrurile care nu pot fi zdruncinate. Legea lui Dumnezeu este durabilă și nealterabilă, pentru că ea este expresia caracterului lui Iehova. Hotărâți-vă să nu aduceți nici cea mai mică dezonoare cu vorba sau influența asupra autorității Sale. – The Youth’s Instructor, 2 februarie 1893

1. Cui sunt îngerii însărcinați să dea ajutor?

2. Care sunt cele trei principii descoperite în Cuvântul lui Dumnezeu?

3. De ce a onorat Dumnezeu pe Iosif și pe Daniel? 1 Samuel 2:30

4. Cum te poți pregăti să urmezi exemplul lui Iosif și Daniel?

5. Care este sursa slăbiciunii multor oameni? Cum afectează aceasta abilitatea de a rezista ispitelor?

6. Cum poți să fii o forță vie pentru prietenii tăi?

7. Ce lege ar trebui să adopți în viața ta? Cum ai putea fi mai hotărât în a face aceasta?

8. Articolul spune că Dumnezeu ne cheamă să ne afirmăm libertatea. Sub ce anume nu trebuie să mai stăm?

9. Care trei lucruri trebuie făcute de către soldații lui Hristos?

Nu din întâmplare: crabii

Crabul cu burete are zece picioare și nu se deplasează repede. Nici nu are nevoie, pentru că are un camuflaj pe spate. Acesta este un crab mare, de 20 cm, și este capabil să taie o bucată de burete de mare viu din recif și să îl ciopârțească pe măsura spinării sale!

Apoi, folosind cele două picioare din spate ca să mențină buretele pe poziție, crabul se deplasează lateral, pe celelalte picioare. În mod convenabil, pe măsură ce crabul crește, crește și buretele. Atunci crabul îl mai ajustează, tăind din el cât este nevoie. Alegând un burete mirositor care este evitat de alte creaturi marine (care pentru crab nu este deranjant), este protejat de atacuri, astfel ca el să-și continue liniștit și încet mersul. Creatorul a plănuit ca acestui animal să nu-i trebuiască cele două picioare de dinapoi pentru nimic altceva decât pentru menținutul buretelui pe poziție. Este un design înțelept și neîntâmplător!

Există un crab mic numit crabul scripcar ‒ îl poți vedea în fotografia de mai jos. Acest crab trăiește în mâl sau nisip sau în zonele mlăștinoase create de mareele oceanelor. Numele de scripcar vine de la mișcarea pe care o face cu unul dintre clești în timp ce se hrănește. Această mișcare amintește observatorului uman de mișcarea făcută de o persoană care cântă la vioară. Masculii acestei specii au un clește mai mare decât celălalt, pe care îl folosesc, printre altele, în lupta cu alți masculi, pentru a impresiona femelele (ceva în genul skandenberg – nu ca să-l rănească pe celălalt).

Crabul scripcar își folosește cleștii pentru a căuta prin nămol hrană, lăsând în urma sa mingi de noroi. Crabii mai fac mingi de nămol atunci când își excavează vizuina, dar și pentru a-și marca teritoriul. De fapt, atunci când vezi mingi de nămol la intrarea unei vizuini, înseamnă că un cuplu de crabi trebuie să fie în apropiere. Sau poate că sunt sute sau mii de crabi scripcari, pentru că ei trăiesc în colonii.

Branhiile acestor mici crabi trebuie să rămână umede, dar au nevoie de aer ca să respire. Chiar înainte de maree, crabii intră în vizuini și repede, după ce s-au furișat înăuntru, pun o minge de nămol la intrare ca dop. Au astfel o rezervă de aer asigurată până când mareea se retrage. Acum întrebarea este cum știu când vine mareea ca să pună dopul după ce au pătruns înăuntru. S-ar putea să nu ne dăm seama. Nu întâmplător, Creatorul a programat în crab un simț prin care știe programul fluxului.

Dumnezeu a întocmit fiecare specie de crab cu atenție. El a făcut același lucru și pentru noi – ba chiar mai mult – când ne-a creat. Nu numai că ne-a alcătuit cu grijă, dar El ne-a făcut după chipul Său. Aceasta este chiar ceva special!