Minunata Lege a lui Dumnezeu

Dacă cineva te-ar întreba: „De ce a venit Isus pe Pământ?”, ai putea să-i răspunzi în câteva feluri. Ai putea spune: „El a venit să ne salveze de păcatele noastre” (Matei 1:21). Este adevărat. Ai putea spune: „El a venit să trăiască o viață perfectă” (1 Petru 2:22). Da, așa este. Sau ai putea răspunde: „El a venit să ne arate cum este Tatăl” (Ioan 10:30; 14:9; 18:37). Adevărat, și pentru aceasta a venit.

Puțini oameni iau în considerare un alt motiv esențial pentru care Isus a venit în lumea noastră. Isus a spus că a venit ca să împlinească Legea. El a venit ca să arate cât de minunată este Legea lui Dumnezeu. Biblia a profetizat că Isus va veni „să vestească o lege mare și minunată” (Isaia 42:21).

Când Isus a venit, pentru El era o bucurie să facă voia lui Dumnezeu, pentru că avea Legea lui Dumnezeu scrisă în inimă.

Psalmii 40:8 „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.”

În zilele lui Isus, evreii erau atât de confuzi încât credeau că Isus Se abate de la Lege. Acea concepție falsă persistă în rândul multor creștini astăzi. Dar Isus a zis:

Matei 5:17 Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.

Ce este atât de extraordinar la Legea lui Dumnezeu încât Isus a zis că este „mare și minunată”? În primul rând, Legea este minunată pentru că îl demască pe dușmanul cel viclean, păcatul.

Romani 3:20 Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.

Unde nu există păcat, viața este plină de bucurie, pace și dragoste. Acolo nu va fi durere sau tristețe. Prin demascarea păcatului, Legea lui Dumnezeu indică drumul care merită să fie urmat în viață. Cerul va fi cer, deoarece toate ființele de acolo vor onora Legea lui Dumnezeu.

În al doilea rând, Legea este minunată așa cum și Marele Canion este minunat. Legea este „extrem de cuprinzătoare”. Deși scurtă, Legea scoate la lumină chiar și cele mai ascunse defecte de caracter. Incredibil! Este atât de scurtă că poate fi memorată, totuși învățătura ei este atât de cuprinzătoare că poate acoperi orice acțiune a oricărei persoane care a trăit vreodată.

Psalmii 119:96 Văd că tot ce este desăvârșit are margini, poruncile Tale însă sunt fără margini.

În al treilea rând, Legea lui Dumnezeu explică Evanghelia. Observați sfârșitul poruncii a doua:

Exodul 20:6 Mă îndur ... de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.

Gândește-te puțin la acest text. Putem să ne câștigăm drumul spre cer? Nu, avem nevoie de milă. Pot cei neascultători să ajungă în cer? Nu, ei trebuie să asculte. Putem noi să-L mulțumim pe Dumnezeu cu o ascultare lipsită de dragoste? Nu, trebuie să-L iubim. Este destul să iubim pe Dumnezeu? Nu, noi trebuie să-L și ascultăm. Aceste câteva răspunsuri rezumă toată Evanghelia.

Să facem și noi cum a făcut Isus: să vestim „o lege mare și minunată” și să arătăm că ea trebuie să fie onorată.

1. Mulți oameni se gândesc astăzi că Isus a venit să dea la o parte Cele Zece Porunci. Ce verset biblic ai putea folosi pentru a demonstra că nu este așa?

2. Care adevăruri evanghelice pot fi găsite în porunca a doua?

3. Cum poți întări Legea lui Dumnezeu în următoarele situații?
- Un prieten vrea să vadă un film împreună cu tine.
- Mama ta îți cere să speli vasele.
- Un prieten începe să-ți vorbească despre un meci de fotbal în Sabat. 

Sunt diferite tipuri de legi în Vechiul Testament. Noi le numim legi morale, civile, ceremoniale, sanitare și chiar agricole. În acest studiu vom discuta doar despre trei dintre ele.

1. Legile morale. Cele Zece Porunci explică diferența dintre bine și rău și fac ordine în minte, care este sursa acțiunilor noastre (vezi Matei 6:21,22,27,28). Acestea sunt legi minunate care dau înțelepciune celor ce ascultă de ele.

Psalmii 111:10 Frica de Domnul este începutul înțelepciunii; toți cei ce o păzesc au o minte sănătoasă, și slava Lui ține în veci.

2. Legile civile (date de guvern). Deoarece acestea reflectă puterea civilă umană, sunt limitate la sfera acțiunilor externe, pentru că omul nu poate judeca gândurile și motivația. Călcarea acestor legi impune unele pedepse, cum ar fi amenzi, închisoarea sau chiar execuția.

Putem vedea diferența dintre legile morale și cele civile în Vechiul Testament urmărind două direcții:

Dacă legea spune: „Iubește pe Dumnezeu cu toată inima”, vei ști că este o lege morală, pentru că vizează gândurile. Dar dacă legea spune: „Omorâți cu pietre pe cel ce comite adulter”, vei ști că este o lege civilă, pentru că se limitează la comportamentul exterior și prevede și o pedeapsă.

Legea civilă este necesară pentru a-i ține în frâu pe oamenii răi – chiar și oameni care nu reflectează la judecata divină. Acești oameni sunt motivați mai mult de frica de pedeapsă decât de realitatea judecății viitoare. Legile civile există la toate guvernele. Limite de viteză, taxe la stat, legi ale divorțului și reglementări sanitare sunt exemple de legi civile.

Fiecare națiune are propriile legi civile. De aceea noi nu păstrăm legile civile din Biblie. Noi respectăm legile civile ale națiunii noastre, în modul în care evreii respectau legile civile evreiești. Legile civile din Biblie nu au mai fost necesare când Israel nu a mai existat ca o națiune independentă.

3. Legile ceremoniale. Acestea erau ritualuri, simboluri și parabole în acțiune. Ele ajutau poporul să înțeleagă unele lecții spirituale care nu trebuiau uitate niciodată. Sărbătorile, jertfele și serviciile templului erau astfel de legi, care au fost desființate ulterior la cruce. Uciderea mieilor era o priveliște teribilă. Cu toate acestea, era modul cel mai potrivit pentru a arăta poporului cât de oribil era să păcătuiești și să-L rănești pe Isus, a cărui moarte pe cruce a făcut inutilă sacrificarea mieilor.

Deci Dumnezeu a pus capăt jertfelor. În zilele noastre, o eventuală cerință de sacrificare a animalelor ar face mult mai dificilă evanghelizarea. Asemenea legi ceremoniale ar avea efectul opus legilor morale. În timp ce ultimele fac ca poporul lui Dumnezeu să fie mai înțelept și aduc calitate vieții, primele au produs divizarea evreilor de alte națiuni, făcându-i să pară ciudați (vezi Efeseni 2:14).

Mai mult decât atât, Dumnezeu știa că Satana va încerca să aducă confuzie, cauzând o pierdere în strălucire a Celor Zece Porunci prin confundarea lor cu legile civile și ceremoniale ale iudeilor. Acum acele legi nu mai sunt valabile, în timp ce Legea morală rămâne valabilă.

Romani 3:31 Deci, prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

4. De ce trebuie să mai respectăm legile morale din Biblie? Psalmii 111:7,8; Matei 5:17,18.

5. De ce noi nu respectăm legile civile ale națiunii iudaice?

6. De ce moartea lui Isus a pus capăt legilor ceremoniale? Coloseni 2:16,17; Evrei 9:1-10:17.

Fiecărei persoane care are abilitatea intelectuală a rațiunii i s-a dat o conștiință. Aceasta este capacitatea de a distinge între bine și rău. Pavel precizează acest punct la începutul Epistolei către romani. El spune:

Romani 2:14 Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, își sunt singuri lege.

Avem o conștiință, și Legea trebuie scrisă în inimă. De ce mai avem nevoie de o versiune scrisă pe piatră? Conștiința are nevoie să fie educată, iar Legea are rolul de a educa și de a trezi conștiința. Fără Cele Zece Porunci, conștiința va fi educată de societate și va accepta ca firesc ceva care este interzis de Dumnezeu.

Este important ca instrumentele dintr-un spital să fie bine calibrate pentru a măsura corect. Cele Zece Porunci sunt necesare să „calibreze” conștiința noastră pentru a o păstra nealterată. Chiar și societatea din Israel, unde erau onorate poruncile, avea nevoie de o frecventă calibrare. Pavel încuviințează:

Romani 7:7 Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aș fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu poftești!”

Prin studierea Legii morale scrise pe piatră și prin studiul atent al vieții lui Isus de conformare la porunci, va fi scrisă Legea în inimile noastre, principiu după principiu. Când aflăm că Dumnezeu Se așteaptă să le arătăm respect părinților și ne conformăm, acel principiu este scris în inimă. Cu trecerea anilor, acea lege scrisă acolo devine tot mai stabilă. Dumnezeu poate schimba inima doar cu permisiunea noastră.

Poate că te întrebi cum credința „întărește” Legea. Îți amintești că am studiat în lecțiile anterioare cum îngerii cred în Cuvântul lui Dumnezeu, care le spune cum să trăiască. Ei trăiesc prin credință. La fel și noi. Încrederea noastră în Dumnezeu ne duce la păzirea Legii Sale.

Și dacă acea Lege nu este scrisă în inima omului, el nu se poate supune ei. El slujește dorințelor și pasiunilor sale, și de aceea Biblia le numește pe acestea „poftele cărnii” sau ale firii păcătoase.

Romani 8:7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună.

Acum înțelegeți de ce legile civile sunt importante, de ce era important pentru Moise să le dea și de ce este important ca și țara noastră să le aibă? Este pentru că majoritatea oamenilor nu trăiesc prin credință și nu se pot supune Legii lui Dumnezeu. Legile civile sperie oamenii, astfel încât să nu mai facă unele lucruri oribile pe care altfel le-ar fi făcut.

Vom vedea acum de ce legile ceremoniale erau necesare. Până când omul nu învață suficient despre încrederea în Dumnezeu, nu se va încrede în El. Ceremoniile îl învățau pe om să se încreadă în Dumnezeu.
În zilele noastre, noi învățăm să ne încredem în Dumnezeu învățând despre Isus. Astfel, Legea Sa este statornicită în inimile noastre și va fi scrisă acolo, devenind în acest fel păzitori ai poruncilor.

7. Putem să ne încredem mereu în conștiință? Evrei 10:22; 1 Timotei 4:1,2.

8. De ce nu ne putem încrede în intuiția proprie în ce privește binele și răul? Romani 7:7

9. Descrie în cuvintele tale relația dintre Legea lui Dumnezeu și conștiință.

Rugăciunea unui prizonier păgân

Arjun* era un politician corupt și violent. De mai multe ori a fost implicat în acte de violență și în alte infracțiuni. Chiar și astăzi mai poartă la cap o cicatrice pentru că cineva din opoziție a vrut să-l taie cu un cuțit mare, în încercarea de a-l ucide.

Într-o încăierare violentă, cei din opoziție au încercat să-l omoare pe el și pe toți cei din partidul lui. A izbucnit o mare luptă și oameni din ambele tabere au fost uciși. Arjun a fost prins și dus la închisoare pentru cinci luni. Se simțea frustrat, fără speranță și disperat.

Apoi s-a întâmplat ceva care a început să-i schimbe viața. În timp ce era închis, cumva, a găsit o Biblie. Nu mai văzuse o Biblie și era curios s-o citească. Când a deschis-o, Spiritul Sfânt i-a condus privirea la Luca 18:1: „Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase.”

Deși Arjun nu se mai rugase niciodată lui Dumnezeu, a început să se roage și nu s-a mai lăsat! În primul rând s-a rugat să înțeleagă ce citește în Biblie.

A mai citit și 1 Ioan 1:9, care spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.” După ce a citit acest text și altele asemănătoare, s-a decis să mărturisească nelegiuirile autorităților și lui Dumnezeu, știind că măcar Dumnezeu îl va ierta și îi va da pace în viața sa.

Arjun a fost în cele din urmă eliberat din închisoare și s-a întors la soția și familia lui. Nu la mult timp după ce s-a întors acasă, l-a întâlnit pe Ieremia*, un lucrător de la asociația Gospel Outreach, căruia i-a spus că îl interesează Biblia. Ieremia s-a oferit să vină acasă la Arjun să-l ajute la studiul Bibliei. Au început studii biblice frecvente. Încrederea lui Arjun în Dumnezeu creștea zilnic. Cu cât studia mai mult, cu atât mai mult dorea să învețe.

Arjun a început să privească vechii săi idoli ca fiind fără valoare; i-a adunat și i-a dus în afara satului ca să-i arunce. Când părinții și rudele au aflat de acest lucru, s-au supărat foarte tare pe el și l-au alungat din familie. Dar soția lui Arjun i-a rămas alături și a studiat și ea Biblia cu el.

În ziua botezului său, Arjun și-a schimbat numele. Părinții lui i-au dat numele după denumirea unui zeu păgân pe care ei îl adorau. Nu mai dorea să aibă nicio legătură cu acei zei păgâni, așa că și-a ales un nume creștin: David*. Cu Isus în inimă, el avea pace și bucurie, trăind o viață pe care nu o avusese înainte. Avea încredințarea că Dumnezeu este de partea sa.

David avea o mare datorie, așa că a început o mică afacere: producerea și vânzarea mangalului (cărbune). Cu profitul afacerii a reușit să-și plătească datoria. Apoi a avut destui bani să-și poată cumpăra doi acri (cca 8 000 m²) de pământ lângă satul unde locuia.

David și familia lui au donat o parte din teren pentru construirea unei biserici și a unei locuințe pentru pastor. Acum este în desfășurare construirea unei mici școli a bisericii. Dumnezeu i-a binecuvântat cu adevărat și le-a dat pace în inimă. Lăudat fie Domnul pentru Cuvântul lui Dumnezeu, care are puterea de a schimba vieți! Lăudăm pe Domnul pentru lucrarea Duhului Sfânt și miracolele convertirii!

Oglinda

Dumnezeu a dat prin Cuvântul Său o oglindă în care păcătosul poate să privească și să descopere defectele morale ale caracterului său. Acea oglindă este Legea măreață a lui Dumnezeu, Cele Zece Porunci. Trebuie să comparăm caracterul nostru cu Legea lui Dumnezeu, și dacă Legea ne condamnă, dacă încălcăm oricare dintre cerințele ei, atunci veșmintele ne sunt întinate de păcat; și niciun efort făcut cu propria putere nu va îndepărta nicio pată, nici măcar un păcat. Avem nevoie să mergem la Isus, să ne umilim inimile înaintea Lui și mărturisindu-ne păcatele, să le părăsim. Trebuie să încetăm să mai încălcăm Legea lui Dumnezeu și să ne manifestăm pocăința către Dumnezeu și credința către Domnul nostru Isus Hristos. Isus este singurul care poate să înlăture veșmintele noastre murdare și să ne îmbrace cu haina neprihănirii lui Hristos.

Dar este ceva care trebuie făcut: să cauți pe Domnul cu seriozitate și să părăsești păcatele; pentru că Isus nu te poate mântui dacă continui să calci Legea. Trebuie, prin credința în Hristos, să învingi păcatul. Prin puterea pe care Isus ți-o dă, trebuie, zi de zi, să te angajezi în curățarea și albirea veșmintelor caracterului tău în sângele Mielului. Cât de mulțumitori lui Dumnezeu ar trebui să fim că nu trebuie să facem aceste eforturi prin puterea noastră finită! Isus ne dă putere divină, care ajută eforturile umane.

Nu vă lăsați înșelați de ispitele celui rău! Vocea ispititorului va fi auzită mereu și mereu, spunând că nu mai este necesară păzirea Legii lui Dumnezeu. Aceasta este invenția diavolului. Dumnezeu are o Lege și trebuie ținută. Dacă nu este luată în seamă obligativitatea ei, nu se va ajunge la perfecțiunea de caracter care permite intrarea în locașurile cerești. Nimeni să nu desconsidere cerința unui caracter acceptabil pentru a face parte din familia regală a copiilor Regelui ceresc, pentru că Dumnezeu a scris Cele Zece Reguli sfinte pe piatră. Apoi acestea au fost păstrate în chivot, numit chivotul mărturiei lui Dumnezeu. Capacul acestui chivot era din aur curat și era numit „capacul milei”, deoarece chiar dacă plata călcării Legii era moartea, mila a venit prin Isus Hristos, care l-a iertat pe păcătosul pocăit care crede.

Singura speranță pentru om stă în Isus Hristos, care a adus haina Sa neprihănită și a așezat-o pe umerii păcătosului care renunță la haina sa murdară. Sunt mulți care nu renunță la veșmântul lor murdar, pe care Hristos ar vrea să-l îndepărteze. Astfel ei aleg petele și murdăria păcatului în defavoarea hainei sfinte a neprihănirii lui Hristos. Hainele sfinte și fără pată nu sunt pregătite pentru a fi îmbrăcate după intrarea în cetate. Toți cei care vor intra vor avea deja haina neprihănirii lui Isus și numele lui Dumnezeu va fi scris pe fruntea lor. Acest nume este simbolul văzut de apostol în viziune, care înseamnă că ei și-au supus mintea unei ascultări inteligente și loiale de Dumnezeu. Nu va fi nicio acoperire a păcatelor și a slăbiciunilor pentru a ascunde diformitățile caracterului; nicio haină nu va fi parțial spălată; toate vor fi perfecte și fără nicio pată.

Acum, în aceste ore de probă, sper ca tineretul nostru să primească adevărul în inimă și să fie sfințit prin el. Cu cât vei cunoaște mai mult despre viața, învățăturile și caracterul lui Isus, cu atât Îl vei iubi mai mult. Dacă vei pricepe mai mult din renunțarea de sine și sacrificiul lui Hristos în favoarea omului, vei căuta mai cu sârguință identificarea ta și a intereselor tale cu Isus Hristos. Orice scuză pentru a face altfel este o capcană a inamicului. Nu fi mulțumit până ce inima ta nu este atrasă de Isus tot mai mult. Dacă vei citi Scripturile și vei încerca să înțelegi declarațiile lui Dumnezeu ca să-I înțelegi voia, vei primi lumină divină. Atunci vei dori să spui altora despre dragostea Sa care îți animă sufletul. Cu cât vei vorbi mai mult în conversațiile tale despre Hristos și viața Sa de renunțare și sacrificiu de sine, cu atât vei avea mai mult de spus despre lumina și dragostea Sa. Vei avea zilnic o experiență proaspătă și vie pe care nu o vei putea păstra doar pentru tine. Vei simți o mare mâhnire când vei vedea pe alții cum neglijează această măreață mântuire.

Cei care își vor identifica interesele lor cu Hristos vor dori să-I servească. Cu cât vor lucra pentru Hristos căutând să binecuvânteze pe alții, cu atât Isus le va da din lumina și dragostea Sa, ca ei s-o împartă altora. Să nu încercați să învățați pe alții decât dacă învățați voi înșivă zilnic în școala lui Hristos. Trebuie mereu repetată această lecție: să învățăm să manifestăm un spirit de bunăvoință, răbdare, indulgență și dragoste. Nu poți da altora ceea ce tu nu ai. Păstrează lumina și dragostea lui Dumnezeu arzând în inimă ca să poți ajuta pe alții, pentru că este nevoie de mai mult zel, de mai mult devotament și de mai multă credință statornică. Este nevoie de multă veghere și studiu, precum și de cercetarea Scripturii pentru a învăța lecția credinței. Trebuie să fii atent să nu faci din simțămintele tale un criteriu de judecată. Acest lucru nu este un criteriu după care cineva este sau nu copil al lui Dumnezeu. „După roade îi veți cunoaște.” Ascultarea și credința ne unesc cu Isus Hristos. Trebuie să înveți simpla artă a încrederii în ceea ce spune Dumnezeu. Așa vei avea un teren solid pe care să te sprijini.

Este timpul să te uiți în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu ca să te asiguri că nu ești într-o poziție condamnată de el. Dacă te condamnă, atunci schimbă-ți obiceiurile; căci nu vei putea ajunge la Hristos continuând să încalci Legea lui Dumnezeu. Când te vei pocăi înaintea Domnului pentru că ai călcat Legea Sa, atunci singura ta speranță va fi să ai credință în Isus Hristos. Dacă păcătuim, avem un Avocat la Tatăl, pe Isus Hristos cel neprihănit. Vino la Isus prin credință! Părăsește răul care se ține de suflet ca să otrăvească toate izvoarele acțiunilor. Trebuie să ducem împotriva păcatelor această luptă sufletească. Nu poți duce această luptă prin propria putere, dar vino la Isus în credință. El te va ajuta și te va întări să pui deoparte tendințele rele și te va schimba conform frumuseții caracterului Său. Suntem îndemnați să ne punem încrederea în Domnul Isus. Credința sinceră și ascultarea merg mână în mână. Credința fără ascultare de Legea sfântă a lui Dumnezeu este fără valoare, dar ascultarea de Dumnezeu și credința în marele sacrificiu oferit – și anume faptul că sângele Său a fost vărsat pentru tine și tu accepți neprihănirea lui Hristos – te vor face biruitor. Pune-ți încrederea în Hristos, iar El te va face mai mult decât biruitor. – The Youth’s Instructor, 18 august 1886

1. Ce ar trebui să facem când descoperim în oglinda Legii lui Dumnezeu că suntem păcătoși?

2. Dacă nu ascultăm de Legea lui Dumnezeu, ce nu vom avea?

3. Care este unica noastră speranță?

4. Când trebuie îmbrăcată haina neprihănirii lui Hristos?

5. Ce se va întâmpla cu noi dacă Îl vom cunoaște mai bine pe Isus?

6. Care două lucruri te vor face biruitor?

Nu din întâmplare: oposumul

Oposumul de Virginia este un marsupial – unicul originar din Statele Unite. Își crește puii într-un marsupiu, precum cangurul sau koala. Mama oposum de obicei dă naștere la 6-20 de bebeluși după 13 zile de când a rămas gestantă.

Micuți cât o boabă de fasole, puii nou-născuți au fost înzestrați de Creatorul lor, nu din întâmplare, cu instinctul de a se urca pe blana mamei în marsupiu, apoi se prind de unul dintre cele 13 mameloane. Pentru aproape trei luni, puii depind de mama lor pentru hrănire. După ce sunt înțărcați, ei ies din marsupiu și, unul câte unul, cad în afară – îndeajuns de puternici pentru a înfrunta viața pe cont propriu.

Oposumul de Virginia are un vestit și unic mecanism de apărare, la care oamenii fac referire atunci când cineva se preface că doarme, când de fapt nu doarme. Noi spunem: „O faci pe mortul” („oposumul”, în original). Dar acest mic animal nu se joacă!

Oposumul folosește și alte tactici pentru a evita confruntarea cu inamicul. Dacă un oposum speriat vede că nu mai poate fugi (nu pot fugi repede pe distanțe lungi), el va șuiera, va mârâi și-și va arăta colții. Cu cei 50 de dinți din gură poate intimida un adversar. Dar dacă nu reușește să bage frica în urmăritor, oposumul va cădea ca mort pentru câteva minute sau câteva ore. În aceste condiții, oposumul se răstoarnă pe spate, rămâne cu gura deschisă, arătând dentiția cu saliva care i se scurge din gură, și își îndoaie corpul rigidizat, iar respirația devine superficială și rară. Examinându-l în această stare, prădătorul de obicei se îndepărtează, pentru că oposumul mai și produce un lichid cu miros de putreziciune, care indică moartea și descompunerea.

Dar oposumul nu este mort. Este doar speriat de moarte. Din moment ce majoritatea animalelor de pradă preferă prada vie, ei ignoră oposumul „mort”. Dumnezeu a dat acestei mici creaturi acest mecanism de apărare neîntâmplător, care îi salvează viața.

Alte două aspecte fascinante ale designului oposumului sunt coada și picioarele lui deosebite. La picioarele din spate are o gheară opozabilă – ca un deget mare uman. Mai are și coada agățătoare, fără blană, folosită pentru cățărare și balansare. Este ca și cum ar mai avea un membru. Aceste două caracteristici specifice îi conferă posibilitatea de a se cățăra aproape oriunde. Este darul dat, nu din întâmplare, de Creator acestui animal nocturn, defăimat pe nedrept, care nu are nevoie decât de o vizuină întunecoasă și de apă și care mănâncă aproape orice – dar care nu dorește să lupte!

Creatorul ne înțelege pe noi toți, creaturile Sale, și dă fiecăruia ceea ce are nevoie ca să trăiască.