Hrană din cer

Copiii lui Israel au lăsat în urmă Marea Roșie și au urmărit norul minunat care îi conducea în călătoria lor spre Canaan. Cine era în nor? Ce mai făcea norul în timpul zilei, în afară de faptul că îi călăuzea? Iar noaptea ce făcea? Dumnezeu era cu ei în permanență, nu-i așa?

Călătorind timp de trei zile după ce a ridicat tabăra de la Marea Roșie, poporul a rămas fără ceva foarte important, de care și oamenii, și animalele aveau nevoie. Ce anume? Apă! Moise avusese grijă de oi mulți ani în țara prin care călătoreau. Era nerăbdător să vadă unde îi ducea norul. Când a văzut că se îndreaptă spre Mara, i-a stat inima. De ce?

Știa că acolo era apă, dar că avea un gust atât de rău, încât nimeni nu va putea să o bea. Spera din toată inima că poporul va alege să aibă încredere în Dumnezeu și să își amintească celelalte minuni pe care El le făcuse deja. Și le-au amintit? Nu. În loc să Îl roage pe Dumnezeu să îi ajute, au început să se plângă și să îl acuze pe Moise. Ce atitudine! Dar, așa cum făcea întotdeauna, Moise s-a adresat Celui care îi putea ajuta. Ce i-a spus Dumnezeu să facă?

Încă o dată, Dumnezeu le-a amintit copiilor lui Israel că voia ca ei să aibă încredere în El și să Îl asculte, astfel încât să îi poată binecuvânta. 

Gândeşte-te:

Vrea Dumnezeu și astăzi, la fel ca atunci, să fie cu noi și să ne ajute? Ce spune Biblia? Citește ce vrea El să ne amintim: Evrei 13:8,6.

După Mara, către ce loc de tabără i-a mai condus norul pe copiii lui Israel? Citește Exodul 15:27. Ce loc plăcut pentru odihnă! Dar, după câteva zile, norul s-a ridicat. Era timpul să plece mai departe.

În curând, israeliții și-au dat seama că nu era prea multă hrană în țara prin care treceau. Și ce aveau cu ei se tot împuțina. Chiar dacă mai aveau hrană și nu erau înfometați, și-au continuat vechiul obicei de a se îngrijora și a se plânge. Ce aveau să mănânce? Dacă nu aveau să mai găsească hrană? Dacă mureau toți de foame? Dacă, dacă, dacă…!

Apoi au început să se gândească la unele dintre lucrurile de care se bucuraseră în Egipt și să tânjească după ele. Citește Exodul 16:2,3. Era o nouă ocazie dată de Dumnezeu pentru ca ei să se încreadă în El. Și de această dată au eșuat. Ce le-a spus Dumnezeu lui Moise și lui Aaron? Exodul 16:4-8.

Ai observat că Moise și Aaron au reamintit poporului că, de fapt, cârtea împotriva lui Dumnezeu? Dumnezeu știa tot ce gândeau și spuneau ei. Dintr-odată, a apărut o lumină foarte puternică. S-au întors să vadă despre ce e vorba. Norul strălucea ca soarele. Apoi Dumnezeu i-a vorbit lui Moise. Ce i-a spus? Exodul 16:10-12. 

Gândeşte-te:

Amintește-ți că acolo erau poate mai mult de două milioane de oameni. Iar Dumnezeu a promis că îi va hrăni pe toți. Cum avea să facă asta?

Citește din nou ce le-a promis Dumnezeu copiilor lui Israel. Exodul 16:12. Dacă ai fi campat alături de copiii lui Israel când li se împuțina hrana, probabil că te-ai fi întrebat cum avea să Își țină Dumnezeu promisiunea de a le da toată carnea la care pofteau pentru cină și, a doua zi, toată hrana de care aveau nevoie.

Pe când se însera, ai fi auzit dintr- odată un fâlfâit de aripi în zbor. Privind în sus, ai fi văzut mii și mii de prepelițe zburând pe deasupra taberei. Zburau atât de jos, încât oamenii le puteau atinge și prinde cu mâna. Și exact asta au făcut. Dumnezeu Și-a ținut prima parte a promisiunii.

Dar a doua zi? Dumnezeu spusese că va face să plouă cu mâncare din ceruri. Dar, în timpul nopții, nu s-a auzit nimic care să semene cu ploaia. Când a venit dimineața, oamenii s-au uitat afară din corturi. Ce au văzut?

Îți poți imagina cum părinții îi chemau pe copii ca să vadă și ei? „Ce e asta?”, se întrebau cu toții. Așa că hrana aceea a fost numită mană. „Mana” înseamnă „ce este aceasta?” Citește Exodul 16:15,31. În Psalmii 78:25 este numită hrana îngerilor.

Avea gust bun. Mamele o puteau pregăti în multe feluri. O puteau măcina, fierbe sau coace. Dumnezeu le-a spus ce cantitate puteau strânge pentru fiecare membru al unei familii. Citește Exodul 16:17,18. Ce s-a întâmplat cu ce a rămas neadunat? Exodul 16:21. 

Gândeşte-te:

Imaginează-ți cum este să mănânci hrana îngerilor! Mai are încă Dumnezeu grijă ca noi să avem o hrană bună? Vrea ca noi să învățăm să ne bucurăm de ea? Ar trebui să cooperăm cu părinții noștri atunci când ei doresc să ne ajute să învățăm să apreciem hrana care ne va face puternici și sănătoși?

Ne plac întotdeauna alimentele care sunt bune pentru noi? Dar ție? Uneori, copiilor li se dă voie să mănânce atât de multe dulciuri și lucruri făcute din zahăr și grăsimi, încât nici măcar nu le mai plac fructele pe care le-a creat Dumnezeu pentru noi, ca să ne bucurăm de ele. Egiptenii aveau obiceiuri alimentare dăunătoare. Mureau de boli cauzate de obiceiurile lor rele. Nu știau că Satana vrea să îi distrugă pe oameni și să îi facă să sufere.

Satana știe că este greu să schimbi obiceiurile alimentare, să mănânci sănătos, în loc să mănânci lucruri care îți fac rău. Știai? Dumnezeu Se întristează foarte mult când vede că alegem să facem rău organismului nostru minunat, dar nu ne obligă niciodată să respectăm legile sănătății. Ne lasă să alegem. Dacă tatăl tău ar pune suc cu acid în rezervorul mașinii, cu siguranță că nu ar mai porni. Nici corpul nostru nu poate fi sănătos când alegem să ne formăm obiceiuri greșite.

Dumnezeu nu va schimba felul în care funcționează organismul și nici nu va stopa problemele care apar din cauza felului greșit în care ne comportăm cu trupul nostru.

Chiar dacă au fost sclavi și au fost tratați cu foarte multă cruzime, copiii lui Israel au avut întotdeauna destulă hrană. Dar, pe măsură ce trecea timpul, au împrumutat tot mai mult și mai mult din obiceiurile egiptenilor. Astfel încât, atunci când au plecat din Egipt, aveau multe obiceiuri dăunătoare de schimbat cu unele benefice. Dumnezeu voia ca ei să aleagă să Primara coopereze cu El, pentru ca El să îi ajute să fie sănătoși și fericiți.

Citește 1 Corinteni 6:19,20. Mulți oameni nu știu că felul în care avem grijă de corpul nostru influențează foarte mult capacitatea noastră de a gândi. Dumnezeu ne poate vorbi numai prin „locul gândirii” – creierul nostru. Îi dăm slavă prin faptul că alegem să respectăm Cele Zece Porunci. Dar Satana vrea să ne împiedice să facem lucrul acesta. 

Gândeşte-te:

Ce obiceiuri alimentare greșite ai? Ești conștient de vreunul? Care anume? Dacă alegi, Dumnezeu te va ajuta să îl înlocuiești cu un obicei sănătos.

Știa Dumnezeu cât de greu le era copiilor lui Israel să aibă încredere în El și să Îl asculte? Bineînțeles. Și voia să își poată da și ei seama cât de gravă era problema lor. Când le-a spus că le va da mană, le-a mai spus și să țină cont de niște lucruri foarte importante. Citește Exodul 16:16-26.

Când trebuiau să culeagă mana? Cât trebuiau să culeagă? Era suficient pentru fiecare? Ce le-a spus Dumnezeu că avea să se întâmple cu mana dacă o păstrau pentru a doua zi?

Care este a șasea zi a săptămânii și ce le-a spus Dumnezeu că trebuiau să facă în acea zi? Mana strânsă în acea zi avea să se strice dacă era păstrată pentru a doua zi? Cădea mană în Sabat? De ce nu cădea?

Odată cu faptul că le-a dat israeliților cea mai bună hrană și că i-a ajutat să își schimbe obiceiurile alimentare dăunătoare, Dumnezeu a dorit ca ei să își amintească și de faptul că respectarea zilei de Sabat era la fel de importantă ca la început, atunci când le-a dat Sabatul lui Adam și Evei în Grădina Eden. Dumnezeu a făcut în fiecare săptămână minuni pentru a-i reaminti poporului Său să respecte Sabatul. 

Gândeşte-te:

Mai este Sabatul important? Cu siguranță că da. Oamenii care nu îl respectă așa cum ne-a spus Dumnezeu pierd o mare binecuvântare, în afară de faptul că nu respectă una dintre cele mai importante porunci ale Sale.

Dumnezeu ne-a dat legile sănătății pentru că știe că cei care aleg să le respecte vor fi cât de sănătoși este posibil în condițiile vieții pe acest pământ. Dar El vrea ca noi să ne bucurăm de mult mai mult decât atât. Citește ce a spus Isus în Ioan 6:51. Ce fel de pâine spune Isus că este? Pâinea Vieții. La fel ca mana din vechime, El a coborât din ceruri în lumea noastră. A venit să ne salveze de Satana și să ne dea viața veșnică dacă alegem să Îl iubim, să avem încredere în El și să Îl ascultăm. Cum ne „hrănim” cu Pâinea Vieții? Învățând tot ce putem despre Isus. Cum învățăm despre El? Alegând să studiem Cuvântul Său, Biblia, așa cum facem chiar acum. Și rugându-ne Lui în fiecare zi, cerându-I să ne ajute. Citește acum versetul 35. Oamenii care încearcă să fie fericiți prin neascultarea de Legea lui Dumnezeu ascultă de Satana. Niciodată nu sunt mulțumiți sau împăcați. Cu cât mănâncă și beau și fac lucruri despre care Satana spune că îi vor face fericiți, cu atât mai nefericiți vor fi în trupul și mintea lor. Așa că avem nevoie de Pâinea Vieții. În fiecare zi. Este primul lucru de care avem nevoie dimineața, înainte ca ea să se „topească” în programul aglomerat al zilei, la fel cum se topea mana în căldura soarelui. Exodul 16:21. Pentru a ne putea bucura de mana specială din Sabat, trebuie să pregătim totul de vineri, ca să nu fie nevoie să ne mai gândim la tot ce ne preocupă în restul zilelor săptămânii. Roagă-L chiar acum pe Isus să te ajute să alegi calea Lui către fericirea adevărată aici, pe pământ, și curând, împreună cu El pentru totdeauna, în ceruri.

Studiu suplimentar

Exodul 16; Patriarhi și profeți, pp. 292–297; Istoria mântuirii, pp. 126–131.

Măgarii lui Ieremia, partea I - Adaptare de Yvonne Durst

Ieremia era fermier. El și familia lui au trăit acum mai bine de o sută de ani, cu mult timp înainte să existe televizor, radio, mașini de spălat, iluminat electric și multe alte lucruri pe care le avem astăzi. Puțini oameni aveau mașini, dar și acelea nu semănau deloc cu mașinile de acum. Erau mai degrabă ca niște trăsuri mai dichisite, care se deplasau ajutate de motor, în loc să fie trase de cai. Cei mai mulți oameni nu văzuseră o mașină în viața lor și numai cei bogați aveau una.

Chiar dacă era sărac, Ieremia nu se plângea niciodată. Era un soț și un tată iubitor. El, soția și copiii lui Îl iubeau pe Isus și aveau încredere în El. Chiar dacă fusese secetă, iar vijeliile le stricaseră recolta de grâu și de porumb, erau recunoscători că recoltaseră atât cât să aibă de mâncare pentru ei și să poată hrăni animalele pe timpul iernii.

Ieremia își îngrijea întotdeauna cu iubire animalele. Nu le bătea niciodată și nici nu le muncea până nu mai puteau. Se asigura că au suficientă hrană și adăpost pe timp de iarnă. Era recunoscător mai ales pentru cei doi măgari ai familiei.

Pentru că avea măgari, fermierul Ieremia putea să își are pământul și să se ducă la oraș cu căruța să vândă ce cultiva, ca apoi să cumpere hrană pentru familia lui. Măgarii erau animale de casă minunate și copiilor le plăcea să îi călărească.

Familia abia aștepta să meargă la biserică în Sabat. Biserica era la mulți kilometri distanță și, din cauză că cei doi măgari ai lor erau foarte bătrâni, puteau merge doar de două ori pe lună.

Dar ceva trist s-a întâmplat. Amândoi măgarii cei bătrâni s-au îmbolnăvit foarte tare și apoi au murit. Bietul Ieremia! Cum avea să se descurce fără măgari? Nu mai putea ara pământul, ca să cultive cereale. Dacă nu avea ce să vândă la târg, nu mai avea nici bani. Și nu mai putea cumpăra cele de trebuință pentru familia lui. Și, pe deasupra, nu mai aveau pe cine să înhame la căruță ca să se poată duce la biserică, pentru că distanța era prea mare ca să fie parcursă pe jos.

Ieremia și familia lui aveau, totuși, încredere în Isus și s-au rugat, neștiind ce era de făcut în situația lor. „Bunule Isus”, s-au rugat ei, „știi că nu îi mai avem pe cei doi măgari bătrâni. Nu știm cum o să ne descurcăm fără ei. Bani să cumpărăm alți măgari nu avem. Te rugăm, ajută- ne să ne dăm seama ce e de făcut! Amin.”

În timp ce se rugau, Ieremia și-a amintit că în oraș, în ziua următoare, la târg, urmau să fie reduceri mari. I-a spus soției lui și amândoi s-au gândit că era bine ca Ieremia să se ducă la târg, chiar dacă nu avea nimic de vânzare și nici bani să cumpere ceva. – Pare o pierdere de vreme, a spus Ieremia. Am de reparat gardul și cotețul găinilor și o mulțime de alte treburi aici, la fermă. Cu toate acestea, au hotărât că trebuie să se ducă la târgul cu reduceri a doua zi de dimineață. (Va continua)