Dumnezeu Își manifestă puterea

Copiii lui Israel erau în Egipt de mulți ani. Văzând ce lucruri rele făceau egiptenii, unora dintre ei a început să nu le mai pese de închinarea la Dumnezeu și de ascultarea de Legea Sa. Egiptenii le-au spus că Dumnezeul lor nu era suficient de puternic încât să îi scoată din sclavie. Ba chiar și-au bătut joc de Dumnezeul lui Israel.

Îți amintești ce le-a răspuns regele egiptean atunci când Moise și Aaron i-au cerut să îi lase pe israeliți să plece? Exodul 5:2. Apoi i-a obligat să muncească mai greu ca oricând. De fapt, israeliții erau tratați cu atâta cruzime, încât mulți dintre ei își doreau ca Moise să nu se fi întors. Lucrurile era chiar mai rele decât înainte. Era ca la război. Satana făcea tot posibilul pentru a-L împiedica pe Dumnezeu să Își respecte promisiunea că va elibera poporul. Iar faraonul cel încăpățânat era de partea lui. În tabăra cealaltă se aflau Moise, Aaron și bătrânii poporului, care le spuneau israeliților descurajați că Dumnezeu Își va ține promisiunea.

Citește Exodul 7:1-6. Citește încă o dată versetul 3. Ce înseamnă? Știm că Dumnezeu iubește pe oricine. Dumnezeu-Fiul (Isus) avea să moară pentru oricine. Cum poate împietri inima cuiva? Să ne gândim puțin.

Gândește-te ce se întâmplă dacă pui o bucată de ceară pe o farfurie afară, la soare, într-o dimineață călduroasă de vară. Lângă ea, pui și un vas cu noroi. Ce se întâmplă cu ceara pe măsură ce soarele dogorește tot mai tare? Se va înmuia. O poți modela pentru a face din ea o lumânare care să lumineze în întuneric. Dar cu noroiul ce se întâmplă? Devine din ce în ce mai tare.

Ceara este ca inima unei persoane care alege să Îl iubească, să aibă încredere în Dumnezeu și să asculte de El. Noroiul este ca inima unei persoane care alege să creadă minciunile lui Satana. Dumnezeu este ca soarele strălucitor care strălucește peste toți. Fiecare dintre noi alege ce fel de inimă are. Ce a ales faraonul? 

Gândeşte-te:

Tu ce inimă alegi să ai astăzi?

Știai că Satana este un magician și că uneori poate să facă și minuni? Înainte de revenirea lui Isus, va face multe astfel de lucruri. Apocalipsa 13:13. Ce s-a întâmplat când Moise și Aaron au făcut înaintea faraonului minunea pe care Dumnezeu îi trimisese să o facă? Citește Exodul 7:8-12.

Chiar dacă Satana a transformat toiegele vrăjitorilor în șerpi adevărați, șarpele lui Aaron i-a înghițit pe ceilalți. Dumnezeu începuse să îi dea faraonului ocazia de a se gândi la cât de puternic este El. Dar ce a făcut faraonul? Exodul 7:13.

Unul dintre zeii căruia i se închinau egiptenii era fluviul Nil. În fiecare dimineață, faraonul se ducea la râu și i se închina. Îi spunea cât e de minunat și că, datorită lui, își puteau cultiva hrana. Dar ce i-a spus Moise faraonului că i se va întâmpla fluviului Nil? Exodul 7:17,18.

S-a întâmplat așa cum a spus Dumnezeu? Orice strop de apă s-a transformat în sânge, chiar și apa din casele oamenilor. Și cât de urât putea să miroasă atâta pește cât murise! Ce au fost nevoiți să facă oamenii pentru a avea suficientă apă de băut? Exodul 7:24. Satana i-a ajutat pe vrăjitori și a făcut din nou să pară că pot face și ei aceeași minune. Inima faraonului s-a înmuiat sau s-a întărit? Cât a durat această plagă? Exodul 7:22,23,25.

Atunci Dumnezeu l-a avertizat pe faraon că va trimite o altă plagă. Care anume? Exodul 8:1,2. Broaște? Unde să se ducă? Exodul 8:3,6. În paturile lor. În mâncarea lor. În apa lor. Peste tot! Au reușit vrăjitorii să imite și această minune? Exodul 8:7. Dar atât de multe broaște erau prea mult chiar și pentru faraon. Ce i-a cerut lui Moise să facă? Versetul 8.

Moise a promis că plaga broaștelor urma să se termine exact când și-a dorit regele. Cum s-au petrecut lucrurile? Exodul 8:9-15. 

Gândeşte-te:

Ce inimă a ales faraonul să aibă?

Știi ce sunt păduchii? Sunt atât de mici, încât abia dacă îi poți vedea. Dar câtă mâncărime și scărpinat pot să provoace! Citește Exodul 8:16,17.

De data aceasta, vrăjitorii nu au mai putut imita ceea ce făcuse Dumnezeu. Începuseră să își dea seama că Dumnezeul evreilor era mai puternic decât zeii Egiptului. Și chiar i-au spus faraonului. Și-a schimbat regele atitudinea?Exodul 8:19. Într-o dimineață devreme, Moise s-a întâlnit cu faraonul pe când acesta se ducea să se închine fluviului. Ce i-a spus Moise că urma să se întâmple dacă nu îi lăsa pe israeliți să plece? Exodul 8:20-23.

Muște! Mari, bâzâitoare, pișcau și erau peste tot – cu excepția ținutului Gosen, unde locuiau israeliții. Faraonul i-a chemat pe Moise și pe Aaron. De această dată, a promis că îi lasă pe copiii lui Israel să plece dacă nu se vor îndepărta prea mult. Ce a făcut Moise? Ce s-a întâmplat cu muștele? Ce a făcut faraonul? Exodul 8:30-32. 

Dumnezeu i-a dat multe șanse faraonului. Dar de cine asculta el? Crezi că Dumnezeu renunță vreodată? Cât de răbdător este El?

Dumnezeu a făcut multe pentru a-i convinge pe faraon și pe egipteni că El este singurul Dumnezeu adevărat. După plaga muștelor, animalele de pe câmp ale egiptenilor au fost lovite de o boală. Măgari, cămile, oi, cai și vaci au murit. Faraonul a verificat dacă și animalele israeliților muriseră. Dar acestea erau vii și sănătoase. Iar faraonul s-a enervat și s-a încăpățânat și mai tare. Citește Exodul 9:7.

Ai avut vreodată un buboi? E dureros. Din senin, egiptenii și animalele care mai trăiau s-au umplut de bube cumplite. Dar faraonul tot a refuzat să asculte de Dumnezeu și să îi lase pe israeliți să plece. Exodul 9:11,12.

Fiecare plagă era și mai rea. Dumnezeu l-a avertizat pe faraon să anunțe poporul să își adăpostească animalele, căci altfel riscau să fie victimele unei furtuni îngrozitoare, cu fulgere, tunete și trăsnete. Mulți egipteni și-au adăpostit animalele. Și-au dat seama că Dumnezeu este mai puternic decât zeii cărora li se închinau.

Cât de puternică a fost furtuna? Exodul 9:23-26. Ce a făcut și ce a spus faraonul de data aceasta? Crezi că vorbea serios? Exodul 9:27,28,34. 

Gândeşte-te:

 Îl mai iubea Dumnezeu pe faraon? I-a dat atâtea ocazii acestui rege atât de mândru să aleagă să Îl asculte.

Slujitorii lui nu reușeau să înțeleagă de ce faraonul continua să se încăpățâneze. De acum știau cu toții că Dumnezeul evreilor era mult mai puternic decât oricare dintre zeii egipteni. Ce l-au îndemnat slujitorii pe faraon când Moise a spus că Dumnezeu va trimite o altă plagă, lăcustele, care aveau să mănânce tot ce nu fusese distrus de furtună? Exodul 10:7. Cât de rea a fost plaga? Exodul 10:14,15.

În mare grabă, faraonul i-a chemat pe Moise și pe Aaron. Și-a dat seama că servitorii aveau dreptate. Treptat, Dumnezeu distrugea Egiptul și de vină erau propriile lui alegeri. Exodul 10:16-20. Și din nou, faraonul a refuzat să îi lase pe israeliți să plece.

Ce a urmat s-a abătut asupra lor din senin și a fost înfricoșător. Ce i-a spus Dumnezeu lui Moise să facă? Exodul 10:21,22. Nu s-a întunecat așa, puțin. S-a făcut întuneric beznă. Atât de tare, încât, timp de trei zile, nimeni nu a putut vedea nimic. Nici cu cea mai puternică lampă. Atmosfera era apăsătoare. Abia respirau. Oamenii mergeau pe pipăite prin casă. Dacă ieșeau afară, era foarte posibil să nu se mai poată întoarce acasă. Erau îngroziți.

Ce se întâmpla în casele israeliților? Exodul 10:23. Încă o dată, faraonul l-a chemat pe Moise și a încercat să negocieze cu el plecarea israeliților. Dar Moise a insistat ca faraonul să accepte să se supună în totalitate planului lui Dumnezeu. De data aceasta, faraonul s-a enervat mai tare ca oricând. Ce a spus? Exodul 10:28.

Faraonul i-a spus lui Moise că nu mai vrea să îl vadă vreodată. Dar Dumnezeu avea o ultimă avertizare pentru el. Dacă tot mai refuza să permită plecarea israeliților, aveau să suporte cea mai aspră pedeapsă, el și tot poporul egiptean. Care a fost aceea? Exodul 11:4,5. 

Gândeşte-te:

Cât de trist este că oamenii au ales să asculte minciunile lui Satana! Amintește câteva dintre modurile în care Dumnezeu le-a arătat copiilor lui Israel că îi iubea și că Îi păsa de ei. Amintește câteva dintre modalitățile prin care și ție îți arată că te iubește.

Dumnezeu le-a spus israeliților în amănunt cum trebuie să se pregătească pentru noaptea în care îngerul morții avea să străbată Egiptul. Ce trebuiau să facă? Citește Exodul 12:3-13.

Imaginează-ți cât de minuțioși au fost în a respecta planul lui Dumnezeu, fiecare în familia lui. Crezi că a fost acolo vreun copil care a comentat și s-a bosumflat că nu i-a plăcut cămașa sau că nu a avut chef să își lege sandalele? Nu crezi că fiecare întâi născut al oricărei familii a verificat cu grijă, să fie sigur că sângele era pus acolo unde spusese Dumnezeu să fie pus? Ce s-a întâmplat la miezul nopții?Exodul 12:29-33.

În cele din urmă, când a fost prea târziu pentru a-și salva propriul fiu și pe ceilalți întâi născuți, nesăbuitul faraon a cedat. Nu îi părea rău pentru că fusese atât de ticălos. Dar și-a dat seama, în sfârșit, că Dumnezeu Își poate ține promisiunile oricât de mult ar încerca cineva să se opună.

În fiecare an, copiii lui Israel aveau să celebreze Paștele pentru a-și aminti de acea noapte. Ce altceva mai comemorează, în afară de faptul că Dumnezeu i-a eliberat din Egipt? Mielul arată că Isus avea să moară la un moment dat, ca să ne elibereze pentru totdeauna de ticăloșia și cruzimea lui Satana, dacă alegem să Îl iubim, să avem încredere în El și să ascultăm de El. Isus ne va ajuta și ne va ocroti în același fel în care sângele de pe ușiorii ușii i-a ocrotit pe israeliți.

A mânca mielul înseamnă a învăța tot ce putem din Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură. Isus a spus că mesajul Său este ca hrana pentru mintea noastră și ne ajută să ne putem opune minciunilor lui Satana. Ioan 6:63. După ce Isus a venit și a murit, nu mai este nevoie să sacrificăm miei. El este Mielul lui Dumnezeu. Iar în locul Paștelui evreiesc avem slujba de împărtășire (Sfânta Cină). Mustul de la împărtășire ne amintește de sângele lui Isus și de moartea Lui. Iar pâinea de la împărtășire ne amintește că Isus este Pâinea Vieții. Ioan 6:33,35. Când învățăm din Cuvântul Lui (Biblia), ne hrănim mintea din această pâine a vieții. 

Gândeşte-te:

Pedeapsa ne face întotdeauna ascultători? Dumnezeu vrea să ascultăm de nevoie sau de bunăvoie? În care dintre situații suntem mai fericiți?

Studiu suplimentar

Exodul 7:1–12:33; Patriarhi șiprofeți, pp. 263–280; Istoria mântuirii, pp. 116–119.

Ochelarii pierduți - Adaptat de Amy Sherrard

Când a aflat că va purta ochelari în permanență, la vârsta de cinci ani, Fred a crezut că va fi amuzant. Dar s-a răzgândit repede.

– Mamă, mă dor nasul și urechile, s-a plâns el.

Mama l-a îngrijit ca să îi treacă durerea. Apoi i-a amintit că nu are voie să își dea ochelarii jos fără să îi pună în tocul de ochelari. Altfel risca să îi strice sau să îi piardă. Fred uita mereu, iar mama îi amintea mereu și mereu să îi pună la locul lor.
– Fred, ai vrea să duci singur vacile la pășune în timp ce eu termin de hrănit caii? l-a întrebat tata la vreo săptămână după ce își pusese ochelarii. Lui Fred îi plăcea mai mult decât orice să îl ajute pe tata. Se simțea băiat mare în dimineața aceea, luându-și ciomagul și opintindu-se în urma vacilor.

– Salut, Blossom! Salut, Daisy! Salut, văcuțelor! strigă el. Mama privea. A observat că Fred s-a oprit de câteva ori să își scoată noroiul și paiele din sandale. După vreo oră, Fred a dat buzna strigând:

– Mamă, a fost așa frumos! Am găsit un cuib și avea patru ouă. Mama-pasăre a încercat să mă facă să o urmăresc, prefăcându-se că e rănită; dar mi-am dat seama că e și cuibul pe aproape și am tot căutat până l-am găsit.
– Doar nu te-ai atins de ouă? a întrebat mama.
– Nu! a răspuns Fred. Vreau să le urmăresc și să văd când ies puișorii din ouă.
– Fred, unde îți sunt ochelarii? a întrebat mama îngrijorată.
– Am uitat de ei. Mă durea nasul și i-am dat jos și i-am pus lângă mine până mi-am scos noroiul din sandale. Știu unde i-am lăsat – chiar lângă cuib. Și a dat fuga să îi recupereze. A tot căutat, dar nu erau de găsit. A venit și tata, să caute și el. Dar nici el nu i-a găsit. Micul Fred s-a întors acasă spre seară, abătut și obosit.
– Mamă, cred că în curând se vor întoarce vacile de la păscut și cred că vor călca pe ochelari și îi vor strica.
– Și eu cred la fel, băiete, i-a răspuns mama.
– Mergi și tu cu mine, să îi mai căutăm o dată? a întrebat-o Fred. Mama și Fred s-au întors la pădure și au cercetat bălăriile și tufișurile. Apoi au îngenuncheat și s-au rugat: „Bunule Isus, am nevoie de ochelari. Știi că nu avem bani să cumpărăm alții”, s-a rugat Fred. „Te rog să mă ajuți să îi găsesc.” Apoi, la câțiva pași de locul în care se rugaseră, Fred a văzut că ceva strălucea în razele de apus ale soarelui. Erau ochelarii lui.
– Știam că Isus mă va ajuta să îi găsesc! i-a strigat Fred mamei. Mama s-a grăbit să se apropie și să vadă cu ochii ei. Și amândoi au mai îngenuncheat o dată, pentru a-I mulțumi lui Isus că i-a ascultat și a răspuns la rugăciunea lor.